Showing posts with label note. Show all posts
Showing posts with label note. Show all posts

Tuesday, July 2, 2024

Ce înseamnă să pui o pilă în mediul academic?

Îmi aduc aminte că acum mulți ani, zăceau pe niște holuri din mediul academic niște broșuri făcute de un ONG, unde se discuta despre corupția din mediul academic. Am citit cu atenție o broșură și mi-am dat seama că ea era rodul corupției, din moment ce fusese atribuiți bani să se ocupe de un subiect niște amatori, care nu aveau nicio tangență cu mediul academic. Se discuta în broșură despre multe aspecte ale corupției, fără a se intra exact în acele detalii care dau sarea și piperul corupției din mediul academic.
În primul rând trebuie definit conceptul.
În al doilea rând nu trebuie considerat că mediul academic are un alt nivel de corupție decât societatea.
În al treilea rând, a crede că eradicarea corupției din mediul academic este o utopie, este un postulat.
În al patrulea rând, formele de manifestare ale corupției în mediul academic sunt blânde, dar generalizate.
În al cincilea rând, principiul vaselor comunicante din fizică funcționează și în corupția academică.
O pilă presupune trei participanți și anume:
- cel pentru care se pune,
- cel care o pune,
- cel care satisface cererea.
În mediul academic se pun pile pentru:
- promovarea de examene de către studenți,
- obținerea notei maxime de către student,
- derularea într-un anume fel a unui concurs didactic,
- angajarea unei persoane pe o funcție nedidactică.
În mediul academic pun pile:
- persoane cu oarece funcții, din exterior,
- profesorii,
- lumea de pe stradă,
- vecinii,
- prietenii,
- foști colegi,
- amantele,
- tot felul de borfași,
- oricine are curajul să îndrăznească.
În mediul academic, cei care primesc pile sunt:
- profesori,
- persoane cu funcții de conducere,
- indivizi care cunosc pe cineva care rezolvă,
- oricine are acces direct sau indirect la rezolvitor.
Există pile care se pun dezinteresat.
Există pile puse condiționat.
Există pile care se rezolvă.
Există pile puse degeaba.
Există persoane care nu acceptă pile, dar cum numărul lor este insignifiant, au o soartă care le aruncă la periferia societății și devin un fel de paria în mediul academic, fiind lipsite de respectul celor pentru care a pune și, respectiv, a accepta pilele, este o normalitate.

(02 iulie 2024) 

Tuesday, October 17, 2023

Lipsa transparenței și ierarhia valorilor în universități

Sistemul de notare a studenților s-a schimbat radical în ultimul timp. Dacă înainte grupa de studenți avea un catalog, studenții aveau carnete de student și se știau notele obținute la examene de către studenții în întreaga grupă, acum nu mai este așa. Fiecare student își cunoaște numai notele lui și atât. Nu se mai știe care este cel mai bun student din serie sau din grupă. Nu se mai știe care sunt studenții integraliști. Cel mult, la acordarea burselor apar tabele cu numele studenților bursieri și mediile acestora.
Este un mod nou de abordare a problemelor, în condițiile în care există transparență în derularea tuturor proceselor, inclusiv în prezentarea baremurilor și fiecare student are posibilitatea să cunoască exact modul în care i-a fost calculată nota la examen, căci sistemul contestațiilor este exact expresia democrației și transparenței procesului de evaluare.
Nouă ne place să vorbim despre lideri. Totuși liderii nu sunt persoane mediocre, ci persoane care s-au evidențiat mai ales în plan profesional. În seminarii, la laboratoare, studenții au posibilitatea să prezinte soluții, să se remarce, să se diferențieze, dar finalul evaluării este la examen. Absența transparenței legate de rezultatele obținute de întreaga colectivitate limitează posibilitatea ierarhizării din punct de vedere profesional a studenților, căci fără a cunoaște cine este șeful de promoție sau studenții cei mai merituoși generează o atmosferă nefavorabilă dezvoltării competiției între studenți, cu efecte asupra nivelului de performanță a acestora. este exact ca în sport, când pe tabela de rezultate se știu exact performanțele obținute de către sportivii din fiecare serie și din aproape în aproape se aleg finaliștii, pentru a se stabili campionii. Cine dorește performanță reală, trebuie să accepte ierarhizare valorică a membrilor colectivității, în caz contrar masa studenților este o masă amorfă, iar obiectivul fiecăruia este necunoscut în raport cu pregătirea profesională, nivelul acesteia fiind sensibil scăzut, din lipsa motoarelor specifice comparării dintre membrii colectivității în vederea stabilirii liderilor reali, nu a celor formali definiți de îmbrăcăminte, autoturism, ceasul de la mână, aspectul fizic sau țigările fumate.



(17 octombrie 2023)

Sunday, July 16, 2023

Corupția nevinovată

Noi trăim într-o lume în care nu ne dăm seama de multe lucruri și credem că tot ceea ce facem, este corect, bine, folositor, eficient, necesar și de calitate, deși lucrurile stau cu totul altfel, dacă facem o analiză mai atentă. De cele mai multe ori nu realizăm că am luat-o pe arătură, că tot ce facem este la marginea eticii și trăim cu impresia că numai alții fac greșeli, în timp ce noi suntem imaculați.
Să ne imaginăm că suntem soț și soție profesori la un liceu în orașul X. Să presupunem că eu predau matematica și soția mea predă chimia. Să presupunem că fiul nostru este elev în liceu și mai mult, este elev în clasa unde predau eu matematica, dar predă și soția mea chimia. 
Există tot timpul o serie de întrebări pe care și le pun colegii fiului meu, dintre care enumer aici:
- oare îl anunță când va fi ascultat pentru notă?
- oare îi spune subiectele la teză?
- oare nota dată nu e mai mare cu un punct?
În plus, colegii mei de catedră profesori, pentru a avea o relație bună cu mine și cu soția mea, cu siguranță că vor închide ochii la unele răspunsuri greșite ale fiului meu, cu siguranță că la teză cel mult vor fi corecți în a-i da nota sau vor proceda la adăugarea unui punct-două, față de ceea ce el merita.
Se spune că profesorii nu trebuie să-și mediteze elevii de la clasă. Frumos și etic. Dar în speța despre care discut acum, nu meditatul este problema, ci atmosfera creată în jurul fiului meu, care este elevul lui tăticul și al lui mămica. Cu siguranță situația lui școlară nu reflectă nici pe departe ceea ce el a învățat, căci toți colegii mei, discret, cu talent și cu delicatețe vor căuta să-l protejeze, pentru că în mintea lor, ei vor să aibă o relație bună și cu mine și cu soția mea. 
Ceea ce am prezentat nu este corupție în ochii nimănui pentru că fiul meu are dreptul să meargă la școală. Fiul meu are dreptul să aibă profesor de matematică și de chimie. Și eu și soția mea suntem profesori titulari, deci faptul că predăm la o clasă sau la alta, în ochii tuturor este doar exercitarea meseriei noastre de dascăli. Realitatea ar zice, dacă chiar am da dovadă de o doză minimă de decență, că pe fiul nostru ar trebui să-l evalueze alți profesori, nu noi, să-i predea alți profesori, nu noi și dacă este să mergem până la capăt, fiul nostru ar trebui să fie elevul altui liceu, nu al liceului unde tata și mama sunt profesori.



(17 iulie 2023)

Wednesday, May 17, 2023

Greva din educație

Cadrele didactice din școala generală, cadrele didactice din licee, cadrele didactice din universități, conducătorii de doctorate merită să fie umiliți în ultimul hal, exact așa cum îi umilește guvernul, cum îi terfelește parlamentul, pentru că dacă au ajuns în halul în care sunt, și-au făcut-o cu mâinile lor, conștienți de ceea ce va să vie când elevii lor pe care i-au promovat fără să merite, când studenții lor care au trecut prin facultate ca gâsca prin apă, când doctoranzii care au devenit doctori fără să merite o clipă acest titlu, mergând pe principiul pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești, elevii sub-mediocri deveniți studenți, de asemenea, sub-mediocri, deveniți mai târziu doctori în oarece științe, dar rămânând sub-mediocri, adoptă legea umilirii binefăcătorilor, atunci când puterea pixului lor lovește năucitor.
Am văzut slugărnicia unui profesor diriginte de școală generală la vederea unui tătic-baron local, venit să-și ia odrasla de la școală și să mai reamintească dirigintelui că odrasla sa este de-a dreptul genială și merită coronița la sfârșit de ani, mergând pe răspunsuri cu da domnule, ca în schița lui CARAGIALE.
Am văzut slugărnicia unui director de liceu agricol dintr-o comună din câmpie, pe când eram președinte de bacalaureat, care făcuse compromisuri în cascadă pentru a-i aduce pe analfabeții săi în postura de absolvenți de clasa a XII-a și de candidați la examenul de bacalaureat. Să nu-mi spună mie nimeni că un elev cu media trei în primul trimestru și în al doilea trimestru, la limba română, se luminează instantaneu și obține media nouă în al III-lea trimestru, ca la final, media generală la limba română în clasa a XII-a să fie 5(cinci).
Să nu mai vorbim de colcăiala din mediul academic de stat și din cel privat, în care devin absolvenți cu diplomă de licență destul de mulți tineri ale căror diplome nu au nici 20% acoperire în cunoștințe.
Ei bine, toți acești absolvenți pe care învățătorii, profesorii din școala generală, profesorii de liceu și profesorii din universități, i-au promovat fără să merite, conștienți fiind de ceea ce s-a petrecut pe când erau elevi sau studenți, nu au respect nici față de profesorii care i-au promovat fără să merite, nici față de școala pe care au absolvit-o, pentru că în ochii lor, nici profesorii și nici școala nu merită nici respect și nici gratitudine, ci exact ceea ce ei știu să ofere școlii și profesorilor, adică dispreț și umilințe, iar forma cea mai eficientă și simplă pentru ei constă în micimea salariilor aduse la stadiul de salarii mizerabile.
Când eram elev am văzut profesori care dădeau note pe nedrept unor elevi, note meritate de părinții lor. Am văzut în vremea studenției mele când profesorul dădea nota maximă unui student care nu o merita nici pe departe. Atunci aveam în minte ziua când respectivilor li se va întâmpla ceva. Acea zi a venit și pedeapsa cerească a fost salariul mizerabil dat profesorilor exact de cei pe care ei i-au înscăunat când au deformat scara valorilor prin notele acordate pe nedrept.
Dacă profesorii ar fi dat notele corect, sunt sigur că nu ar fi ajuns în funcții decât oameni care ar fi știut să le prețuiască munca și oamenii care-și respectă prin fapte profesorii care i-au făcut profesioniști autentici, drept mulțumire le oferă și salarii corespunzătoare. Profesorii au împins spre funcții deosebite pe cei care nu le merită și aceștia se răzbună căci în sinea lor știu cine sunt și procedează ca atare, umilindu-și dascălii pe care nu i-au respectat nicio clipă pentru cât de mult au lărgit ciurul promovabilității în favoarea lor.




(17 mai 2023)

Sunday, April 30, 2023

Examenele din studenția de pe vremea mea

Nu contest că viața de student din ziua de azi este ușoară. Nu contest că examenele pe care le susțin studenții din ziua de azi sunt ușoare. Eu voi descrie aici cum erau examenele din vremea studenției mele, fără a face pe nebunul, fără a mă da rotund ce am făcut eu și cât de grozav și de erou am fost. Voi prezenta doar lucrurile așa cum au fost.
În vremea studenției mele mai toate disciplinele erau cu durata de un an și aveau fie 28 de cursuri, fie 42 de cursuri. Doar în anul întâi am avut în sesiunea de iarnă examene de 14 cursuri sau 21 de cursuri, căci aveam doar un semestru de studenție.
Pe vremea mea nu se dădeau examene sub formă de test grilă. 
Existau examene cu scris și oral.
Existau examene cu scris și se intra la oral dacă nota de la scris era mai mică dem 7(șapte).
Existau examene numai cu probă orală, mai ales acolo unde existau laboratoare.
Nu exista un procent privind ponderea activității din timpul anului și a celei din examen. Conta enorm aprecierea asistentului de la seminar.
Pentru a lua o notă bună la examen trebuia:
- prezență maximă la cursuri și la seminarii,
- realizarea referatelor și proiectelor,
- activitate la seminarii,
- să nu ieșim în evidență negativ la cursuri, 
- să ne documentăm ritmic în sala de lectură,
- să învățăm ritmic pentru disciplinele cu examene.
Era imposibil de rezolvat ceva învățând și lucrând în salturi. Lucrurile erau astfel stabilite încât nu exista posibilitatea de a recupera ceea ce nu a fost făcut la termenul stabilit.
Cine nu avea proiectul acceptat și predat la termen nu intra în examen.
Cine avea multe absențe la seminarii și la cursuri, nu intra în examen.
Cine nu avea activitate la seminarii trebuia să se aștepte la mari surprize la examen.
Subiectele de examen erau astfel concepute încât numai studentul care știa foarte bine cel puțin 80% din materie avea șanse de promovare, cel care nu cunoștea foarte bine acel 80% risca să rămână restanțier, căci subiectele din examen trebuiau cunoscute și nu se promova cu cunoașterea a două subiecte din trei. 
Totul era gândit la milimetru, ca studenții să învețe, neexistând posibilitatea de a avea job, căci prezența la cursuri și la seminarii era obligatorie, condica de prezență consemnând toată activitatea din punctul de frecvenței pentru fiecare student.
Pe vremea mea, notițele erau vaza căci ele conțineau elementele actualizate ale cursului. Era foarte greu să ai cursuri tipărite în proprietate căci erau scumpe, dar multe erau epuizate. Deci mersul la bibliotecă era esențial. Volumul de materie era atât de mare încât învățatul doar în sesiune era imposibil pentru un om cu putere de mucă și inteligență cu mult peste medie.
Nu-mi amintesc să fi avut colegi de grupă care să fi învățat doar în sesiune. Nu-mi amintesc să fi avut colegi de grupă care să nu fi stat zilnic cu orele în sala de lectură sau la laborator pentru a lucra la proiecte. Din punctul meu de vedere, punct de vedere împărtășit și de colegii mei de cameră și de grupă chiar, o restanță ar fi fost o adevărată calamitate, vecin cu repetenția, căci o restanță o atrăgea pe următoarea, mai ales că unele discipline din anii mari de studenție erau legate între ele.
Nu vreau să se înțeleagă de aici că eu munceam 25 de ore din 24. Dacă aveam 6 ore de cursuri și seminarii, în bibliotecă sau la laborator stăteam zilnic 3-5 ore, în funcție de ceea ce aveam de făcut, mai puțin sâmbăta și duminica. Eu aveam notițele mele, caietele mele de seminarii și caietele cu ceea ce lucram la bibliotecă sau la laborator. Căutam să nu cer notițele altora că nu le înțelegeam scrisul și eu mă enervez repede când ceva nu este pe înțelesul meu din prima. Dacă mi se cerea un caiet îl ofeream, dar numai celor care îmi inspirau încredere căci niciodată nu mi-a plăcut să risc cu lucrul meu.
Mi-am impus un mod de lucru de care m-am ținut și viața mi-a dovedit că nu am greșit. Inclusiv, aveam câteva superstiții pe care nu le-am neglijat, dar pe care nu le voi menționa aici pentru a fi catalogat necorespunzător, deși ele au făcut parte din viața mea.



(30 aprilie 2023)

Thursday, December 22, 2022

Ierarhizarea în ziua de azi

La ora actuală, ierarhizarea joacă un rol cu totul special, ea luând locul reclamelor stupide pe care le prezintă televiziunile. Portalurile care oferă servicii și produse, au diferinte modalități de cuantificare a calității sau a gradului de satisfacție al clienților. Clienții scriu comentarii, dau note și în final, portalul face o ierarhizare a serviciilor și produselor. Există portaluri care centralizează opiniile clienților și în final acolo se găsesc clasificări ale unor munțimi. Orice client, acum, înainte de a achiziționa un produs sau serviciu, intră pe Internet, caută informații și găsește portaluri cu informații complete legate de produsul sau serviciul respectiv. Unii clienți acordă steluțe, alții acordă note de la 1 la 10, alții acordă note de la 0 la 5. Probabil,  cu timpul se vor omogeniza criteriile de acordare a notelor pentru a marca gradul de satisfacție al clienților față de serviciul sau produsul achiziționat.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale cântecelor după numărul de accesări,
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale restaurantelor în funcție de aprecierile pozitive.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale liceelor după numărul celor care promovează bacul.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale liceelor după numărul admișilor la facultate.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale liceelor după numărul de olimpici internaționali.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale  echipelor de fotbal după golurilor marcate.
În ziua de azi găsim portaluri cu clasificări ale liceelor după ultima medie de la admitere.
Fiecare dintre noi trebuie să-și definească propriile criterii și atunci când alege un produs sau un serviciu, este obligatoriu să se informeze. Când dorim să facem un concediu, una este să alegem un hotel cu nota 6 pe Booking și alta este să alegem un hotel cu 9,2 tot pe Booking. Noi suntem cei care corelăm calitatea dată de notă, cu prețul cerut și luăm decizia în cunoștință de cauză. marele avantaj este legat de faptul că există comentariile celor care au folosit serviciile oferite de portal și este clar că citind acele comentarii, luăm decizia în cunoștință de cauză.


(22 decembrie 2022)

Sunday, January 20, 2019

Fetișul mediei notelor la elevi

Din dorința de a face clasificări, oamenii s-au apucat:
- să dea note elevilor,
- să calculeze medii,
- să facă liste după medii,
- să acorde premii,
- să pună etichete.
Trebuie spus că:
- în școală sunt multe discipline,
- la fiecare disciplină se acordă note,
- promovarea se face după medii,
- terminarea școlii se face după medii,
- promovările la concursuri se bazează pe note,
- acordarea de burse se face după medii.
Se știe căci este demonstrat că:
- nu există indicator perfect,
- media aritmetică este un indicator,
- există o obsesie pentru metodele cantitative.
Folosind mediile școlare elevii sunt clasificați în elevi foarte buni, elevi buni, respectiv, elevi mediocrii, iar mediile dau acces elevilor la resurse precum anumite licee, deși mediile sunt chiar nereprezentative, căci acordarea lor este încărcată de nenumărate neregularități.
Un indicator pentru a fi perfect trebuie să fie senzitiv, necompensatoriu și necatastrofic. Gheorghe PĂUN și Daniel PELE au demonstrat pe căi diferite că nu există niciun indicator perfect. În concluzie, media aritmetică, indicator senzitiv și necatastrofic, este în schimb compensatoriu, ceea-l face indicator imperfect. În plus, în statistică, se mai caută ca indicatorul să fie reprezentativ, adică să spună ceva, să fie credibil, lucru care impune ca seria de date cu care se calculează să aibă cel puțin 16 termeni și datele să fie omogene.
Media unui elev la matematică este formată din să zicem 3-5 note, deci nu este reprezentativă. Dacă un elev are la limba română mediile trimestriale 3, 3 și 9 cum am văzut eu la un liceu în Craiova, media anuală este 5, căci m=(3+3+9)/3=5. Să nu-mi spună mie nimeni că elevul s-a luminat peste noapte și că seria de trei termeni este omogenă. 
Media anuală nu este reprezentativă pentru că:
- notele sunt acordate pentru discipline școlare neomogene,
- profesorii care acordă note au moduri diferite de evaluare,
- nu se compară mere cu pere, deși notele sunt adimensionale,
- în spatele notelor se află subiectivism cu carul.
Să nu uităm că Albert EINSTEIN are o foaie matricolă de liceu oarecare.
Să nu uităm că Ion MINULESCU a avut probleme cu limba română.
Să nu uităm că un fost șef de partid de la noi a repetat în facultate  doi ani.
Există situații în care media aritmetică, chiar dacă este indicator imperfect este bun în ierarhizări, dar trebuie luate măsuri corespunzătoare, printre care procedurile de evaluare și baremurile de punctare trebuie să fie clare și mai ales acceptate de toată lumea și nu trebuie modificate în timpul procesului de evaluare. Dacă se lucrează cu colectivități omogene și dacă transparența maximă, media este OK.



(20 ianuarie 2019)

Tuesday, April 10, 2018

Nota 1

Nota 1 nu este notă, este forma concretă de a sancționa:
- copiatul,
- obrăznicia,
- hoția,
- violența.
În mod normal, un profesor nu trebuie să dea nota 1 cu lejeritate. dacă o face, în proporție de 90% eroarea elevului este de fapt eroarea profesorului pentru că:
- nu a știut să construiască subiecte de necopiat,
- a escaladat un conflict,
- nu a știut să se impună prin prestanță,
- a tolerat abaterile ceva mai mici.
Au fost câteva situații în care am acordat nota 1(unu), dar numai pentru situații de fraudă evidentă, în care cel în cauză:
- avea materiale conspirative asupra sa,
- erau introduse în teză foile
- s-a încercat substituire de persoană,
- s-a înlocuit teză sub nasul meu.
Nota 1 este o notă îngrozitoare și trebuie scrisă explicit, pentru a nu i se adăuga un zero să devină 10, așa, dintr-o mișcare inocentă de stilou.
Consider că lucrurile nu aveau cum să fie preîntâmpinate pentru că împricinații nu dăduseră pe la școală să vadă ce și cum și nici nu se așteptau ca subiectele să fie personalizate în asemenea măsură încât să nu se copieze. Ei credeau că totuși merge cu copiatul și de aceea se blindaseră. Niciunul dintre cei prinși nu a ripostat la scrierea declarației cum că a fost prins copiind, declarație semnată de ei și de vecinii din stânga, respectiv, din dreapta lor. Consecința a fost cea dată de regulament, lucru pe care respectivii și l-au asumat. Oricum folclorul care a circulat în timp, a făcut ca în ultimii 25-30 de ani de profesorat să nu mai fiu pus în situația de a da nota 1(unu) cuiva. În rest, nu am avut situații altele decât copiatul de a acorda această notă-sancțiune. Răzbunarea este arma prostului.
(04 aprilie 2018)

Monday, April 9, 2018

Calificativul respins

Calificativul respins reprezintă exact ceea ce se așteaptă cel mai puțin fiecare dintre noi, când este vorba de un barem. Dacă luăm în considerare curba lui GAUSS, ar trebui să acceptă, căci calificativul respins se acordă nu la mai mult de 20% dintre membri unei colectivități foarte largi. Întotdeauna, când se fac subiecte și baremuri unde se dau calificativele admis, respectiv, respins, trebuie astfel gândite încât să reflecte stările naturale ale gândirii umane, conform căreia există oameni excepționali, oameni foarte buni, oameni buni, oameni suficienți și numai o parte neînsemnată dintre oameni nu au acel nivel de pregătire care să le permită trecerea la un stadiu superior al evoluției lor profesionale. Cine face baremuri prin care selectează cu admis numai 30% dintre membri unei colectivități săvârșește o eroare impardonabilă, căci o astfel de abordare presupune nuanțări ori cu note de la 1 la 10, ori cu calificativele respins, suficient, bine, foarte bine și excepțional.
Eu am văzut toate situațile. Erau evaluatori care făceau subiecte gen prostituție intelectuală, în care 80% erau declarați respinși și cum așa ceva nu era de acceptat, intervenea prostituția prin care se schimbau ponderile răspunsurilor sau ceea ce era eronat devenea corect și alte chestii bizare, aiuritoare și de neînțeles pentru o persoană cât de cât rațională. Am văzut și situații în care nu exista niciun respins. Chiar la un Bac unde am fost președinte și la proba orală de la literatura română, s-a înregistrat o astfel de situație aberantă, ca la scris să se vadă că unii nu știau să scrie chiar deloc.


(04 aprilie 2018)

Thursday, April 5, 2018

Calificativul admis

Calificativul admis este mult uzitat în ciua de azi când nu vrem să deranjăm prea mult pe cei din jur și toată lumea să plece mulțumită, mai ales din cauză că nu există o graniță prea clară între admis șoi respins.
De regulă, calificativul respins este dat în medicină când se constată un defect major, de netrecut. La lucrările scrise de examen calificativul respins este dat destul de rar, câcnd:
- este dată foaia albă,
- este confundat subiectul,
- textul este ofensator,
- sunt furnizate aberații.
Pe vremea în care eu am condus doctorate, la rapoartele de cercetare se dădea calificativul admis sau calificativul respins. Fac afirmația demonstrată cu acte că niciunul dintre doctoranzii mei nu au prezentat rapoarte pe care vreunul dintre membrii comisiei să fi fost înclinat să le dea calificativul respins, pentru că:
- mă îngrijeam ca doctoranzii să discute cu profesorii și să facă corecțiile cerute de ei,
- rapoartele erau structurate și se bazau deja pe articole tipăritesau comunicări prezentate,
- făcusem deja repetiții legate de prezentarea din fața comisiei și erau evitate improvizațiile.
Sunt multe situații în care calificativul admis rezolvă probleme pe care notele nu le-ar fi rezolvat. Am văzut cum mulți care conduc tot felul de activități se simt frustrați când rezultatele evaluărilor lor au trecut de la acordarea de note, șa acordarea de calificative cu admis/respins. Nu am trăit asemenea momente, căci ele apar atunci când colectivități largi reclamă disproporțiile create de evaluatori pentru chestii minore pe care ei le ridică la rang de probleme fundamentale ale omenirii.
Calificativul admis numai aparent nu spune nimic. El spune foarte multe și despre cel care-l acordă și despre cel care beneficiază de calificativ. În opinia mea, acest calificativ reprezintă punctul de start al oricărei abordări serioase, de detaliu, printr-o examinare separată, specială și fără constrângeri, lămuritoare și hotărâtoare în a lua o decizie și nu baza deciziei.



(04 aprilie 2018)

Nota 6

Am stat și m-am întrebat așa, pentru mine, cum face un om normal să obțină nota 6? dacă el este scos la tablă și i se dă o problemă, ca să i se dea nota 6:
- nu duce rezolvarea până la capăt,
- se încurcă în calcule,
- folosește formulele greșit,
- este ajutat destul de mult,
- ține seama de ce i se suflă,
- se vede că rezolvă din amintiri,
- nu a învățat acasă mai nimic.
Cine face acest lucru cam la toate materiile înseamnă că:
- nu este preocupat de școală,
- are alte ocupații ortogonale,
- nu are interes pentru materie,
- folosește altfel timpul,
- scara lui de valori este alta.
Cu un astfel de om este foarte dificil de lucrat pentru că niciodată nu va exista concordanță între ceea ce vrea el și ceea ce vor alții de la el, deci ceea ce vrea el să facă nu are nicio legătură cu ceea ce i se cere, drept care va lucra în grabă, prost și dezinteresat, fără pasiune și fără să fie interesat de ceea ce se spune în jurul său despre cum a lucrat. Respectivul nu este în stare să-și depășească condiția.
Nu degeaba este pusă nota 6 ca limită de promovare a examenului de bacalaureat. Numai că ea este o medie, care precis nu rezultă din toate notele de 6 căci ar fi o calamitate.

(04 aprilie 2018)

Calificativul foarte bine

Calificativul foarte bine este extrem de atractiv și accesibil. Puștimea din clasele mici și mai ales părinții doresc numai calificativul foarte bine pentru ei și respectiv, pentru odraslele lor. Mi se pare ușor indecent ca acest calificativ să nu respecte lehea care se vede cu ochiul liber dacă se desenează curba lui GAUSS, adică nu mai mult de 5% dintre indivizii unei colectivități numeroase să obțină acest calificativ.
Este exagerat ca pe scena de la finalul clase a I-a să urce jumătate de clasă pentru a primi coroniță, știut fiind faptul că aceasta se acordă dacă și numai dacă elevul a primit toate calificativele de foarte fine.
În mintea mea, foarte bine echivalează cu 10 curat. pentru mai puțin există calificativul bine, pentru și mai puțin există calificativul suficient și tot așa.
Eu zic că dacă se dă o dictare de 10 minute și elevilor care nu au nicio greșeală li se acordă calificativul foarte bine. Cei care au mai puțin de 5 greșeli primesc calificativul bine și judecata de valoare se continuă. Foarte bine este foarte bine, adică perfect. Ori perfecțiunea nu presupune abatere de la nimic. Mulți vor spune că greșesc. Dacă diluăm pe acest foarte bine, vom ajunge ca mediocritatea să fie dominantă, feroce și mai ales nesimțită, căci are cu ce se apăra.
Calificativul foarte bine dacă nu este demonetizat va mai însemna ceva. dacă însă va fi dat fără discernământ nu va mai spune nimic. El trebuie să fie ca medalia de aur de la 100 m plat de la Olimpiadă, adică unic sau într-un număr extrem de limitat. La 100 de indivizi evaluate, maxim 5 să aibă calificativul acesta dacă ceea ce au făcut respectivi este perfect, fără greșeală.


(04 aprilie 2018)

Nota 10 plus

Nota 10 plus este simbolul depășirii stadiului de foarte bun, stadiu destul de aproape de excepțional. Și mie mi s-a întâmplat în două-trei cazuri să dau nota 10 plus unor studenți care:
- au scris programe foarte curate,
- au operat la perfecție modificări pe acele programe,
- au dat răspunsurile exact la care mă gândisem eu,
- au demonstrat că sunt în stare să facă cu mult mai mult decât un student de 10.
I-am urmărit pe unii dintre ei și în viață s-au dovedit a fi niște oameni de toată isprava. Eu am văzut pe unii profesori că s-au entuziasmat dând 10 plus unor tineri foarte buni în contextul în care ei dovediseră că sunt în stare să asambleze chestii cunoscute în modul cel mai fericit cu putință, fără a fi însă creativi. La mine nu a fost niciodată așa. Cel cu 10 plus știa să asambleze foarte bine lucruri, pentru a primi 10, iar pentru 10 plus el trebuia să dea dovadă de creativitate. Dacă aș fi avut o firmă, cu cei de 10 plus sunt sigur că aș fi avut o echipă redutabilă de nu mi-ar fi stat prea multă lume în drum. N-a fost să fie căci niște vecini nu mi-au dat semnături să deschid în apartament firma. Regret.

(04 aprilie 2018)

Nota 7

Cel ce obține nota 7 este un tip foarte bun. El este foarte bun să facă lucruri simple, pentru care există proceduri foarte clare. Dacă acesta înțelege procedura și o execută de câteva ori până ajunge să o facă foarte bine, el așa o va face mereu. Singurele condiții sunt ca:
- procedurile să fie clare,
- echipamentele să nu fie complexe,
- materialele folosite să nu fie numeroase,
- în jurul său să existe cineva care supraveghează.
Unul de nota 7 va mulțumi pe toți cu care lucrează căci este:
- punctual,
- disciplinat,
- cinstit,
- respectuos,
- simpatic.
Singura condiție este ca tot ce primește de făcut să fie simplu, explicat în detaliu, repetitiv și măsurabil, fără tocmeli inutile și fără promisiuni deșarte, căci el este omul care nu trebuie păcălit niciodată.

(04 aprilie 2018)

Wednesday, April 4, 2018

Nota zero barat

Despre  zero barat am aflat mult mai târziu în raport cu nota zece cu felicitări, pentru că un gunoi de om știa să jugnească lumea adresându-se la nervi cu ești un zero barat. Nefericitul a avut proasta inspirație să-mi zică și mie că sunt un zero barat. În mintea mea, această sintagmă echivalează cu:
- înjurătura de mamă,
- lovitura în moalele capului,
- aruncarea de la etajul al VII-lea,
- o flegmă trasă în gură.
De aceea, respectivul a plătit, pentru că am vrut să-i arăt de ce este în stare un zero barat, care se concentrează spre a demonstra că are un comportament de zero barat. Nu ai cum să-i spui unei ființe umane că este un zero barat, atât timp cât pe umeri are un cap care-l ajută să meargă pe stradă, are două picioare cu care pășește și are două mâini,  cu una duce lingura la gură, respectiv, cu cealaltă se șterge la, după ce se.
Cel care spune o asemenea enormitate trebuie să primească oprobiul public și să fie astfel marginalizat încât să nu mai aibă o a doua ocazie să mai scoată aceste patru cuvinte de ocară. Nicio ființă, dar și nicio plantă nu este zero barat, din moment ce are funcții vitale și viața îi este caracteristică. Un elev nu are cum să fie un zeroi barat din moment ce este în clasă. Un student nu are cum să fie un zero barat din moment ce a luat cel puțin nota 6 ca să promoveze examenul de bacalaureat. Un absolvent de facultate mai abitir nu are cum să fie etichetat ca zero barat din moment ce a trecut și el peste 25 de examene cu note de peste 5.



(04 aprilie 2018)

Nota 9

Nota 9 este o notă foarte bună. Eu am dat multe note de 9, dar la proiecte am dat foarte puține. Dacă aveam studenți care veneau spre a le fi evaluate proiecte care erau de nota 9, aveam o discuție cu el și dacă accepta să facă anumite modificări proiectului, deloc ușoare acele modificări, iar respectivul le și făcea, proiectul acela de 9 devenea un proiect de nota 10. Și la examenul oral dat pe calculator, dacă studentul oferea soluții de nota 9, în cazul în care aveam acordul acestuia, îi puneam niște întrebări, îi solicitam modificări pe etxtul sursă și îi ceream să lucreze pe programul modificat să-l aducă în execuție pe un alt exemplu de test. Dacă studentul oferea soluția 100% completă și corectă, acel nefericit de 9 se transforma în 10 spre bucuria noastră. Într-un cuvânt, mie nu-mi place această notă intermediară care este 9. Doar la examenele de admitere unde baremul era foarte strict, ofeream 9 sau 9 însoțit de niște zecimale pe care aveam notări să le justific în orice clipă dacă cineva contesta acea notă oferită de mine.
La elaborarea lucrărilor de licență sau de disertație eu am luctat cu autorii acestpra până când am considerat că nivelul acelor lucrări este de nota 10. Totul a depins de prezentarea în fața comisiei, dar lucrarea luată ca atare era de cel mai bun nivel. M-am convins că dacă suntem perseverenți, profesorul și studentul, rezultatul este la cotele cele mai înalte, deci nu există rateuri.


(04 aprilie 2018)

Nota 4

Nota 4 am dat-o numai în concursurile de admitere, în care se lucra strict după barem. Și la disciplinele unde am lucrat am avut baremuri, dar studenții cu care am luvrat erau suv=ficient de buni încât niciodată nu au luat nota 4. Nota patru se acordă celor care:
- rezolvă ceva din subiecte, dar destul de puțin,
- dau răspunsuri exacte la teste la sub 30% din chestiuni,
- fac greșeli elementare din grabă și distrug soluțiile problemelor,
- confundă soluțiile unor subiecte în mod flagrant și iremediabil,
- tratează disproporționat de mult subiectul cu cele mai mici puncte,
- formulează judecăți de valoare din care rezultă necunoașterea nu a subiectului, ci a materiei.
Am văzut foarte mulți examinați care nu și-au construit statutul la o anumită disciplină, mizând doar pe proba scrisă care are 50% din valoarea evaluării totale. Din însumarea punctelor acordate la scris pe subiecte, fără a avea restul de 50%, rezultă nota 4.
Am văzut situații la extemporale date la clasă sau la teze pentru diferite discipline unde notarea s-a făcut grosier și s-a dat nota 4 pur și simplu. Eu nu sunt de acord cu astfel de abordări. Eu îmi făceam un șablon de notare și la fiecare lucrare scrisă am punctat după acel șablon și mi-am făcut adnotări. Fiecare persoană evaluată a avut detaliate punctele acordate și ceea ce a stat la baza punctării. Numai ființe fără judecată mai aveau să comenteze acele rezultate detaliate, în dorința de a împușca nota de promovare, care oricum nu avea de unde să apară, căci lipsa celor 50% altele decât teza nu aveau de unde să dea promovabilitate.
Am avut sub ochi și lucrări notate cu 4 deși de departe alți profesori de specialitate ar fi dat fără dificultate cel puțin 6. Se vedeau acolo elemente de tendențiozitate, nejustificate pentru un dascăl care ar trebui să facă educație și nu răzbunări și pedepsiri.
În mintea mea, nota 4 reflectă și incapacitatea celui de la catedră de a face pe elev sau pe student să fie interesat de ceea ce el de acolo de sus de la înălțimea pe care se cocoață, prezintă sau se face că prezintă. Probabil prezintă cu grave deficiențe dacă mulți dintre cei ce-l ascultă obțin note de 4 pentru o aceeași lucrare, știută fiind repartiția după legea lui GAUSS a notelor în orice colectivitate de 30 de suflete, săzicem.

(04 aprilie 2018)

Nota 5

Nota 5 pentru mine ca profesor este expresia mediocrității perfecte. rar mi-a fost dat să ofer acestă notă studenților cu care am lucrat. S-a produs această tipologie de evenimente în vremurile când era facultatea de Planificare și Cibernetică Economică și studenții toceau la programare, învățând programe pe dinafară, pe care le recitau cu intonație și cu gesturi ample.
În mintea mea, un elev, un student sau un masterand care ia note de cinci dă dovadă de un dezinteres major în a se preocupa de perfecționarea sa profesională. Aș accepta nota de 5 la un profesor de muzică pentru un elev afon. Nici atunci n-ar trebui să fie dată o astfel de notă, pentru că un elev afon trebuie pus să asculte muzică și să facă o prezentare a ceea ce el a înțeles.
Am văzut la viața mea un absolvent de facultate economică din provincie, cu note preponderent de 5 care a susținut cu succes o teză de doctorat. Mă întreb și acum, care o fi fost acel succes. Un succes de 5 este tot un succes, văzut așa la grămadă.
Nota 5 este exact acel 13 de la americani, care nu se pune la lifturile clădirilor înalte. Profesorul oferă nota 5 pentru a scăpa de tortura de a-l avea pe elev în continuare pe la examene, căci acesta niciodată nu va avea cunoștințele pentru a primi nota 7. Vorba lui Marx la teoria valorii: o liră reprezintă o valoare de o liră. Așa și cu 5. Nota 5 reprezintă nota 5, nimic altceva și este reperul nefericirii absolute pentru profesor și sublimul categoric pentru elev.


(04 aprilie 2018)

Tuesday, April 3, 2018

Nota 8

Nota 8 despre care se zice că este a elevului, pentru că nota 9 este a profesorului, iar nota 10 este a lui Dumnezeu. Eu nu am avut astfel de abordare. Pentru mine nota 8 este o notă bună, dar am evitat să contnui să lucrez în zona programării cu persoane care au avut note sub nouă. În opinia mea, cine are media 8,99 este un om bine pregătit profesional, însă cine are media 9,01 este un om foarte bine pregătit profesional. Se știe că pentru un  halterofil dacă este la concentarea maximă și pe halteră se așează o muscă îl doboară. Așa ci cu cele două sutimi. Ele fac diferența între unul bun și unul foarte bun fie el elev, fie el student.
La definirea subiectelor, cine face exercițiul cel mai dificil obține de regulă peste opt, deci nota 8 se obține foarte greu pentru că înseamnă că:
- exercițiile ușoare au fost rezolvate perfect,
- exercițiile grele au fost rezolvate între 7,0% și 80%,
- redactarea lucrării evidențiază claritate și temeinicie.
În cariera mea am dat și note de 8 dar nu foarte multe pentru că toți care știau programare ca lumea reușeau să abordeze integral subiectele grele, iar cele accesibile deveneau floare la ureche și erau și ele tratate foarte bine, adică complet și corect. Nu mi s-a întâmplat ca unui student de 10 sau de 9 să-i dau nota 8. S-a întâmplat foarte frecvent să pun întrebări de detaliu și să fiu convins că o soluție de 8 și un pic devine după unele finisări făcute exclusiv de student de 9 sau chiar de 10.

(04 aprilie 2018)

Nota 10

Nota 10 este lucrul cel mai frumos care se întâmplă în viața unui elev sau în viața unui student. Nota 10 reprezintă:
- aprecierea profesorului,
- calitatea elevului de a prezenta cunoștințe,
- capacitatea elevului de a învăța,
- nivelul de cultură al elevului,
- dragostea elevului față de materia unde i se acordă acel 10,
- calitățile profesorului de a se face înțeles,
- respectul elevului față de profesor,
- calitatea manualului dar și a altor materiale,
- simbolul desăvârșirii prin muncă,
- ritmicitatea și seriozitatea în a ănvăța.
Aici vorbesc numai de nota 10 meritată. Am văzut în viața mea de elev, dar și de student când au fost date note ze 10 și în timp am înțeles și care au fost resorturile, căci viața se răzbună crunt pe cei nevinovați pentru greșelile maturilor de a obține supraevaluări prin note maxime date odraslelor, ca răsplată a unor servicii făcute profesorilor.
Am obținut și eu note de 10, dar am făcut calculul următor: dacă eu sunt de nota 10 și am 100 de colaboratori de nota 2, media este 2,79 ceea ce este foarte rău. Dacă eu sunt de nota 2 și am 100 de colaboratori de 10 media este 9,92 ceea ce este un lucru de-a dreptul excepțional.
Eu fac deosebirea între nota 10 și media 10. Am cunoscut studenți cu media zece de absolvire a facultății. Pe patru dintre ei, pe care i-am cunoscut, îi enumăr aici: Iulia TRĂISTARU, Andreea DIOȘTEANU, Liviu TIFIGIU și Cornel TÂRHOACĂ.



(04 aprilie 2018)