Istoria informaticii românești sau Istoria informaticii din România?

Acum mulți ani ne-am întâlnit, un număr de inși care lucram sau am lucrat în domeniul informaticii, crezând că suntem în stare, să planificăm munca scrierii unei cărți despre trecutul, despre prezentul și despre viitorul acestui domeniu.

Cum era și firesc, ca oameni serioși ce ne credeam, a trebuit să stabilim ce titlu va avea cartea cu pricina. S-au vehiculat mai multe titluri, pornind de la experiența existentă în zona cărților de istorie, istorie ca atare sau în domeniul istoriilor pentru literatură, pentru matematică, pentru fizică sau pentru alte domenii. După ce am tot filtrat, am ajuns la concluzia că unul din titlurile Istoria informaticii românești sau Istoria informaticii din România, merită o discuție mai aprofundată. S-au vehiculat tot felul de ipoteze în favoarea titlului Istoria informaticii românești, cum tot așa au fost dezbătute foarte aprin multe chestiuni legate de titlul  Istoria informaticii din România. După vreo șase ore de discuții, cu toții am conchis că problemele nu sunt suficient dezbătute și urmează o altă întâlnire până la a bate în cuie titlul cu care vom merge mai departe.

Întâlnirea nu a fost singură, ci au fost vreo trei sau patru, după care eu văzând că nu se ajunge la un numitor comun, am abandonat participarea mea la acele întâlniri, iar după mine, ceva mai târziu au fost și alții care au rărit rândurile, până când în final, proiectul a căzut de tot.

În opinia mea, un nene sau o tanti care vine cu o idee, trebuie să aibe clar ce și cum, adică titlul cărții, conținutul și respectivul sau respectiva, trebuie să posede intuiția de a găsi furnicuțele care să realizeze capitolele cărții exact așa cum nenea sau tanti au gândit-o, căci dacă se aplică metodele democratice cu participarea colectivității și cu acceptarea soluțiilor acceptate de o majoritate, ceea ce va rezulta va fi o donstrucție diformă, neomogenă, mediocră, de tot râsul, exact ceea ce o Istorie a informaticii românești sau Istorie a informaticii din România, nu merită în niciun caz.



(15 decembrie 2024) 

Vasile PETROVICI: De vorbă cu Mihai SÂRBULESCU

Vasile PETROVICI m-a obișnuit cu scrisul său bine documentat, cu stilul său care este foarte apropiat de cel al programatorilor de calculator, căci el, ca absolvent de Cibernetică are o gândire bine structurată, riguroasă, pentru că știe că programele pe care le scrie sunt validate de calculator. Față de oricare altă meserie, în programare, verdictul dacă programul e bun sau nu, îl dă calculatorul.

Am în față cartea de 192 de pagini intitulată De vorbă cu Mihai SÂRBULESCU, publicată în anul 2013 la Editura Bizantină din  București, unde regăsesc gândirea analitică a lui Vasile PETROVICI care a dezvoltat o abordare gradată, înecând cu întrebările legate de familie, de școală, de serviciu, de călătoiile întreprinse de pictorul Mihai SÂRBULESCU și continuând cu întrebările legate de personalitățile pe care le-a cunoscut pictorul. Așa cum este firesc, PETROVICI i-a adresat întrebări pictorului Mihai SÂRBULESCU legate de opera acestuia, de colecționari de activitatea sa publicistică.

Este extrem de important că în carte se află reproduceri ale unor lucrări realizate de pictorul Mihai SÂRBULESCU, care se află în colecția familiei PETROVICI, ceea ce i-a dat libertate autorului cărții să selecteze exact ceea ce el a considerat definitoriu pentru personalitatea artistului.

Mai întâi trebuie să scriu aici despre faptul că răspunsurile lui Mihai SÂRBULESCU sunt concise, clare și includ detalii semnificative care clarifică toate aspectele legate de viața și opera sa. Pentru a se obține astfel de răspunsuri, Vasile PETROVICI a pus întrebări bine țintite. Trebuie să ai arta de a întreba pentru a primi răspunsurile detaliate, exact cele care se referă la conținutul întrebării, ceea ce nu este puțin lucru.

Dacă în capitolul intitulat Muzică întrebările sunt scurte și răspunsurile pictorului sunt ample, în capitolul Cărți de autor, către final, nu mai este vorba de întrebări, ci de schimburi de opinii între pictorul Mihai SÂRBULESCU și colecționarul de artă Vasile PETROVICI, de această dată și autor de carte. Este justificată această abordare, pentru că lucrarea este intitulată  De vorbă cu Mihai SÂRBULESCU și nu Interviu cu Mihai SÂRBULESCU. 

Mi-a plăcut căldura cu care artistul vorbește de spre personalitățile pe care le-a cunoscut și aici amintesc pe Ioan ALEXANDRU, Părintele Cleopa, Părintele Galeriu, Horia BERNEA.

Mie mi-a plăcut definiția capodoperei dată de Mihai SÂRBULESCU, care răspunde la întrebarea:

- Ce e o capodoperă?

cu cuvintele geniale de la pagina 70:

- Ceva care te amuțește.

Am urmărit reproducerile din volumul despre care am scris aici câteva cuvinte și spun cu tărie că pictorul Mihai SÂRBULESCU este un mare artist, care face din culoare mijlocul său de a se exprima și din temele abordate, credința sa în frumosul care ne înconjoară, chiar și în vremurile aspre și clocotinde.

(23 decembrie 2022)

Semn rău: pentru prima dată industria IT...

Dacă în crizele economice de până acum industria IT trecea fluierând prin toate încercările, iată că acum nu mai este așa.
Acțiunile companiilor de IT au scăzut.
Mari companii de It disponibilizează personal.

Moneda virtuală s-a depreciat scandalos de repede.

Miliardari în bitcoini s-au ruinat.

Se vede treaba că industria IT este și ea o componentă oarecare, nu una privilegiată cum se credea, a economiei globale, pentru că ea s-a integrat în economia globală în mod natural, fără să se protejeze prin particularitățile pe care le are:

- are la bază inteligența ca motor,

- salariile sunt esențiale,

- produsele sunt necorporale,

- produsele nu au uzură fizică,

- multiplicarea are costuri zero,

- tehnologiile revoluționare se produc instantaneu.

Este un semn rău faptul că au loc disponibilizări de personal talentat așa cum menționează cei de la META, iar lecția companiilor aeriene văd că nu este luată în considerare. În pandemie, marile companii aeriene au disponibilizat personal și acum, după reluarea zborurilor, chițăie să angajeze și iată, au trecut luni bune și ele nu și-au revenit căci nenumărate zboruri sun amânate sau anulate.

În industria IT lucrurile vor fi și mai dramatice, căci mulți dintre lucrătorii din acest domeniu vor identifica rapid soluții, iar câștigurile lor vor fi cu mult mai mari decât la vechile lor locuri de muncă. Atunci când își vor reveni, marile companii IT vor înregistra pierderi uriașe din lipsa personalului pe care l-au disponibilizat, căci a relua activitatea cu persoane pe care trebuie să le formeze și să le instruiască este marea provocare cu costuri uriașe și cu randamente deprimant de mici. 




(10 noiembrie 2022)

O aplicație online absentă: calculatorul de pensii

Dacă vreau să fac conversie inches în centimetri am o aplicație online.
Dacă vreau să fac conversie numere scrise cu cifre arabe în numere scrise cu simboluri romane și invers am o aplicație online.
Dacă vreau să transform gradele Celsius în grade Fahrenheit și invers, am o aplicație online.
Dacă vreau să-mi calculez creditul la o bancă selectată am o aplicație online.
Dacă vreau să rezolv o problemă de cercetări operaționale am o aplicație online.
Aceste aplicație se referă cu cuvinte cheie precum calculator, converter sau altele asemenea. Deși acum începând cu 1 ianuarie 2022 se vor majora pensiile românilor, este regretabil că lipsește din online un calculator al pensiilor, astfel încât românașul să introducă numărul de puncte și să-i rezulte ce bănuți va primi pe 15 ianuarie când poștașul îi va bate în poartă că-i aducă pensia. 10% este 10% pentru mulți, dar pentru unii va fi și sub 5% acea majorare. De aceea nu este pusă aplicația de calcul a pensiei pe baza punctajului?

(08 decembrie 2021)

O carte de istorie a informaticii clujene

Cine dorește să scrie o carte cu titlul Istoria informaticii românești are o misiune foarte grea pentru că trebuie:
- să pornească de la studierea documentelor oficiale;
- să consulte presa vremii;
- să ia în considerare centrele unde s-a dezvoltat informatica;
- să se bazeze și pe mărturiile persoanelor implicate;
- să selecteze elementele cu adevărat importante;
- să structureze exact cum sunt și alte lucrări similare.
Trebuie menționat că despre informatică la noi în țară se vorbește undeva după 1950, adică istoria mai clară a informaticii se referă la un interval ce nu depășește 80 de ani. Încă mai trăiesc mulți dintre martorii marilor evenimente care au ghidonat informatica de la noi și unii dintre ei sunt deținătorii unor documente care au un loc de cinste într-o astfel de carte dacă vor fi analizate și se va considera că se dovedesc esențiale pentru a explica dinamica fenomenului.

Lucrarea Fondarea informaticii clujene, scrisă de Vasile RUS și publicată în anul 1997 la Editura Albastră, în opinia mea reprezintă o contribuție importantă la sistematizarea informațiilor necesare scrierii unei istorii pentru informatica din țara noastră, cartea de față având menirea de a crea o imagine cât mai cuprinzătoare a ceea ce s-a întâmplat în domeniul informaticii la Cluj. Am avut ocazia să cunosc informatica de la Cluj înainte de 1989 prin:

- vizitele la Centrul Teritorial de Calcul;

- contactele cu specialiști de la Filiala Cluj a ITC;

- discuțiile cu informaticienii din întreprinderile clujene;

- participările la marile simpozioane de informatică;

- studierea lucrărilor de informatică scrise de clujeni;

- colaborările cu profesorii de la Universitatea Babeș-Bolyai.

În cele 189 de pagini, într-un stil alert Vasile RUS prezintă fapte, oameni, obiecte, activități legate de informatica din Cluj așa cum le-a perceput el, așa cum le-a trăit el. Autorul are marele merit de a se detașa de acele aspecte care au menirea de a schimba ierarhii și de a estopa până la dispariție elemente esențiale, ceea ce m-a făcut să consider această carte ca fiind un adevărat capitol al unei mari istorii a informaticii de la noi, adică o  carte fără de care nu are cum să se facă pasul următor în a face un lucru serios și mai ales durabil într-un domeniu așa de fluid cum este informatica.

Am început cu bibliografia pentru a arăta multe despre ceea ce a însemnat informatica de la noi s-au scris și înainte de 1989 dar și după acest an, deși după 1989 informatica românească a luat o cu totul altă direcție, elementul de creativitate fiind deplasat dinspre partea industrială spre elementele de software și mai ales de proiectare, construcțiile fiind abandonate în favoarea asamblărilor empirice. 

Editura Albastră are o particularitate esențială pe care vreau s-o remarc și anume curajul de a tipări o lucrare de strictă specialitate într-un tiraj de 300 exemplare, cu o prefață semnată de celebrul Emil MUNTEANU, autor a nenumărate lucrări de mare valoare, după care au studiat multe generații de studenți în informatică. El are cuvinte de laudă la adresa lui Vasile RUS cel care a lucrat în ITC și care deci prezintă problematica din miezul ei, acolo unde s-a produs adevărata informatică clujană.

Cele 12 capitole sunt foarte diferite ca dimensiuni, dar capitolele 7 - destinat frealizărilor hardware, 8 - destinat realizărilor siftware, și 11 care prezintă ceea ce a făcut Centrul teritorial sunt cu cele mai multe pagini, ceea ce mă face să aprecoez faptul că istoricul Vasile RUS acordă importanță mare pentru tot ceea ce este destinat activităților realizate în colective foarte largi de specialiști.

Coerta cărții este sobră și elegantă în același timp.

Materialul documentar vine să întregească demersul autorului prin nenumăratele fotografii document incluse. Am amintiri plăcute despre Clujul informatic de demult dar și de cel de azi.

(24 septembrie 2017)

Gluma proastă cu calculatorul

Acum este la modă fetișizarea calculatorului, acesta fiind chipurile deasupra omului. Este vorba de ceea ce filosofii antici greci ar fi numit tragerea la sorți. Se face un program, se construiește o listă de persoane, se dă un număr și se cere afișarea unei subliste de persoane de lungimea specificată de numărul introdus. Grozăvia este dată de afirmația că este vorba de:

- o extragere din listă;

- caracter aleator;

- asigurarea obiectivității.

Dacă extragerea numerelor de la TOTO au condus la repetarea unei aceleiași combinații la interval de 7 zile, se vede treaba că:

-  nimic nu este perfect;

- aleile iadului sunt pavate cu bune intenții;

- omul însuși este unealta diavolului la o adică;

- nimeni nu este perfect;

- miciuna se ambalează cu poleială;

- prostia este o formă de existență a materiei.

Mă întrebam, retoric, să zic așa dacă cineva are curiozitatea să analizeze instrucțiune cu instrucțiune un text sursă scris pentru extragerea la sorți dintr-o listă foarte lungă de nume a trei nume sau a cinci nume și aici se știe la ce fel de extrageri ma gândesc, că nu eu sunt cel extras, să-mi schimb ciorapii. Un astfel de program de fapt, o astfel de aplicație conține componente pentru:

- crearea bazei de date cu numele persoanelor;

- actualizarea acelei baze;

- afișarea listei cu pricina;

- generarea de numere pseudoaleatoare;

- punerea în corespondență a numerelor generate cu pozițiile persoanelor din baza de date;

- constituirea sublistei de persoane extrase;

- afișarea sublistei;

- implementarea mecanismelor de extragere probabilistice cu bila nerevenită.

Mai sunt și alte chestii dar să nu intrăm în măruntaie pentru a nu ne prinde urechile și să mai lăsăm și hoților dar și șmecherilor niște portițe, ca să se bucure și ei cât de cât. Este deosebit de important ca o astfel de aplicație software să fie auditată și niciodată să nu se umble la ea în scopuri oculte,  politice și sulfuroase, ceea ce nu aș băga mâna în foc, atât timp cât nu de puține ori apare constatarea mai mult decât filosofică: calculatorul rumegă și iese tot ce vrem noi. Gluma proastă cu calculatorul este că toată lumea crede chiar că acesta face altcev adecât vrea omul. Un program nu face altceva decât ceea ce vrea un programator bun. Dacă programatorul nu este bun, calculatorul, ca se comportă ca un automat aleator. dar nimeni nu-și dorește pe față să recunoască acest lucru, fie el programator, analist sau utilizator. Să ne ferească Cel de Sus să fim dirijați de calculatoare care rulează software scris fără specificații, netestat și auditat după ureche.

(23 decembrie 2016)

Despre tragerile la sorți pe calculator

S-a întâmplat prin Bulgaria ca la două trageri la TOTO, așa se numește LOTO-ul lor, să iasă exact aceleași numere. Nici computerul nu este perfect. Acum este la modă la noi să iasă prin trageri la sorți pe computer:

• comisii de Bac;
• complete de judecată;
• ordinea de intrare în concursuri;
• culoare de alergare;
• stabilirea de ordine de intrare în săli de judecată;
• atribuirea de săși pentru concursuri;
• stabiliri de supraveghetori;
• structurări de grile de concurs;
• grile de la examenul pentru permis auto.

Există deja o mitologie, numai că trebuie făcute demonstrații care să arate că chiar tragerea aia pe computer este aleatoare și nu este trucată. Trucarea se realizează extrem de simplu, prin program și programatorii știu ce spun că o astfel de abordare este de doi bani ca dificultate.

cel mai simplu, se scriu lucrurile exact așa cum vrea cineva  să apară. Fișierul este introdus înainte. Când se dă start se fac niște teste care să ia ochii neavizaților și să-i convingă că extragerea este aleatoare. La momentul potrivit este citit fișierul și apar elementele exact așa cum și-a dorit cineva. Nu comentează nimeni pentru că în naivitatea lor, toți cred că extragerea a fost aleatoare.

pentru a avea certitudinea că programul lucrează cinstit trebuie:

• să aibă un nume unic;
• să fie  verificat conținutul programului;
• programul să citească un singur fișier;
• programul să nu apeleze nimic altceva;
• algoritmul să fie foarte clar și implementarea să fie transparentă;
• utilizatorul să fie neutru;
• calculatorul să nu lucreze în rețea;
• testele să evidențieze exact că programul face ceea ce trebuie.

Se consideră o listă de elemente. Se știe numărul acestora. Se generează numere pseudoaleatoare cu un algoritm cu element de start nerepetitiv. Se pun în corespondență elementele generate cu elementele din lista. Se reordonează elementele după valorile generate. Se folosește algoritmul care corespunde bilei nerevenite din probabilități. E groaznic să se vadă ce combinații abracadabrante se obțin dacă se lucrează în mediul acesta pur 100%. Algoritmul se construiește și introducând niște restricții legate de distanțe, de experiență, dirijând puțin câte puțin spre ceea ce cu un subiectivism citadin s-ar obține pe foaie și cu un creion de orice binevoitor.
Cu lansarea programului pe un algoritm înțeles de toți și cu un program acceptat de toți ca nefiind alterabil, se obțin extragerile la sorți care oferă garanția că nu au avut loc mânării. Altfel, nu există tragere la sorți pe calculator fără dubii. Mă cam îndoiesc că există cineva care dorește un astfel de program, care să-i scoată din minți pe cei care vor și ei să fie prezenți în acte de stabilirea a oarece scheme. Crede cineva că tragerile la sorți pe la cupele de fotbal nu au nimic studiat? Crede cineva că chiar din primul tur trebuie două favorite să se macelărească pentru a ajunge în finală niște no-name-uri?

Și multe, multe se spun dar doar în șoaptă, căci dacă s-ar zice cu voce tare ar fi mare supărare.
Am făcut acum 1000 de ani niște programe care scăteau tot felul de grupe de câte k din niște colectivități, fără să fie folosit un element de mai multe ori. Dar nu erau incluse condiții suplimentare ca ăn dosarele de licitații cu dedicație.

(13 iunie 2016)