Doctoranzii lui Manea MĂNESCU

Manea MĂNESCU în calitatea sa de academician și de profesor universitar, a fost conducător științific de doctorate. În continuare, voi prezenta lista celor pe care Manea MĂNESCU i-a coordonat în realizarea tezelor de doctorat.

Tudor BARON a susținut teza de doctorat de 203 pagini, intitulată Modelarea fenomenelor și proceselor tehnico-economice, în anul 1970. A fost profesor universitar, șeful Catedrei de Statistică Economică, prodecan al Facultății De Calcul Economic și Cibernetică Economică și prorector al ASE. Am scris în colaborare cu profesorul Tudor BARON articole pe probleme de calitate software.

Vasile IONESCU a susținut teza de doctorat de 191 pagini intitulată Modele și tehnici de optimizare a amestecurilor de produse petroliere, în anul 1980. A fost șef de sector în laboratoarele de cercetare ale Catedrei de Cibernetică Economică și mi-a fost asistent în studenție la disciplina Cercetări operaționale.

Traian MITRAN a susținut teza de doctorat de 222 pagini, intitulată Calculul eficienței economice a introducerii progresului tehnic în industria electrotehnică, în anul 1974.  

Gheorghe OPRESCU a susținut teza de doctorat de 199 pagini intitulată Modelarea cibernetică a mecanismului economico-financiar la nivel de întreprindere, în anul 1988. Am fost colegi în vechea Catedră de Cibernetică Economică și a fost profesor universitar în Catedra de Cibernetică Economică.

Valeriu PESCARU a susținut teza de doctorat de 195 pagini, intitulată în anul Contribuții la modernizarea sistemului informațional în activitatea de prelucrare a țițeiului în R.S. România, în anul 1975. A devenit director al Centrului de calcul al ASE, director al centrului de calcul al CSP, director al Centrului de calcul al agriculturii și deputat în parlamentul României. Mi-a fost profesor la disciplina Analiza și proiectarea sistemelor informaționale. A fost coautor al celebrei cărți de Mașini de calcul scerisă de Manea MĂNESCU, Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA și Valeriu PESCARU, după care am învățat în studenția mea.

Ion ROMÂNU a susținut teza de doctorat de 387 pagini, intitulată Calculul economic al eficienței investițiilor , în anul 1974. A devenit profesor universitar, director general al ICI și șef al Catedrei de Eficiența Economică a Investițiilor.
Eugen Ioan  ȚIGĂNESCU a susținut teza de doctorat întitulată  Folosirea metodei balanței legăturilor dintre ramuri în analiza statistico-economică și stabilirea planului de producție optim al unei ramuri, de 285 pagini, în anul 1972. A devenit profesor universitar, decan al Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, prorector al ASE și șef al Catedrei de Cibernetică Economică.

Marinache VASILESCU a susținut teza de doctorat, de 370 pagini, intitulată Cercetarea selectiva a bugetelor de familie, în anul 1970.

Profesorul Manea MĂNESCU avea filtre extrem de severe de selecție a celor pe care îi conducea la doctorate. Știu că mulți dintre ei ajungeau să fie doctoranzi, după ce aveau deja o poziție foarte bună în domeniile lor de activitate.  Datorită faptului că Manea MĂNESCU era o persoană foarte ocupată, coordonarea doctoranzilor se realiza pe baza unor proceduri extrem de bine definite și materialele trimise spre analiză conducătorului erau analizate de colaboratorii lui Manea MĂNESCU. Îmi amintesc că era obligatorie participarea conducătorului de doctorat la susținerea de referate în catedră și la o astfel de susținere o colegă a remarcat că lipsea conducătorul științific și nu a mai avut loc prezentarea referatului, deși doctorandul era un personaj extrem de important din DCS. Referatl s-a susținut probabil într-un context mai restrâns sau nu s-a mai susținut niciodată, căci autorul nu apare în lista celor care să fi susținut teze de de doctorat coordonate de Manea MĂNESCU. Mai știu că stagiile doctorale la Manea MĂNESCU depășeau 6 ani și la o susținere de teză de doctorat s-a exprimat că durata unui stagiu doctoral ar trebui să fie de minimum șapte ani. Acum durata minimă a unui stagiu doctoral este de trei ani.





(12 octombrie 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Larisa BIȚĂ

Larisa BIȚĂ sau doamna BIȚĂ cum îi ziceam eu, lucra în Centrul de calcul al ASE. Era soția inginerului Vasile BIȚĂ, cel care mi-a fost profesor de Sisteme de calcul în primii ani ai studenției mele și ani în șir mi-a fost șef de sub-colectiv de Informatică Economică în cadrul Catedrei de Cibernetică Economică. Doamna Larisa BIȚĂ lucra în laboratorul coordonat de fizicianul Radu HOMESCU, acolo unde se derulau procesele de pregătire a datelor pentru a fi introduse în calculatoarele IBM 360, IBM 370 și FELIX C-256. De fel doamna Larisa BIȚĂ era din URSS și se căsătorise cu inginerul Vasile BIȚĂ pe când acesta făcea studiile la Morscova, cum se făceau pe atunci studiile de către tinerii români ai regimului comunist proaspăt instalat la București, care mergeau în URSS, așa cum generația de la 1948 se cultiva la Paris.

M-a impresionat doamna Larisa BIȚĂ prin faptul că vorbea o limbă română foarte curată și muncea acolo la biroul ei, fără să facă zgomot sau praf,  așa cum făceau multe doamne care se știau neveste de ștabi. M-a impresionat că doamna Larisa BIȚĂ mi-a oferit o soluție miraculoasă când tușeam îngrozitor și în biroul său fiind mă văitam că tusea va fi o mare problemă pentru mine căci aveam un curs la sal 601 din clădirea veche, unde era frig de crăpau pietrele căci acea sală de curs avea geamuri pe trei pereți exteriori.

Atunci, doamna Larisa BIȚĂ mi-a arătat un mic borcănel din care a luat cu lingurița ceva. Mi-a dat să înghit. Am simțit cum se deplasează în mine ceea ce înghițeam. Era ceva îngrozitor, care ustura cum nu mi-am închipuit că există o astfel de senzație. Mi-au dat lacrimile. După ce calvarul s-a terminat, eram ca nou. Tusea trecuse ca prin farmec. Spunea doamna Larisa BIȚĂ că este un muștar făcut de ea în casă, care are efecte terapeutice. Era adevărat că doar cu câteva minute înainte îi simțisem beneficiile.

(08 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile LĂZĂRESCU

Matematicianul Vasile LĂZĂRESCU este exemplu clasic de programator în limbajul COBOL care vrea ca programele scrise de el să rezolve efectiv problemele definite de beneficiar. Am văzut persoane care scriu programe de dragul de a scrie programe, care nu prelucrează datele beneficiarilor și oferă soluții cu care nimeni nu are ce să facă. 

Vasile LĂZĂRESCU trăia în mijlocul beneficiarilor lui. Le înțelesese problemele și ar fi putut să lucreze cot la cot cu ei. Stăpânea foarte bine esența economică a tuturor documentelor. Știa să formalizeze tot ceea ce era deg=finit în tabelele pe care le scoteau programele lui.

Din discuțiile pe care le-am avut cu Vasile LĂZĂRESCU am învățat și eu ce înseamnă să scriu formule de calcul pentru un banal tabel în care se află pe o coloană denumirile materialelor, pe o altă coloană cantitățile din stocul inițial, pe o alta se află cantitățile intrate în magazie și pe o altă coloană se află cantitățile scoase din magazie. Există și o coloană de prețuri.

Este foarte importantă formalizarea.

N este numărul de materiale.

Mi este numele materialului i.

STINi este stocul inițial al materialului Mi.

INi este cantitatea intrată din materialul Mi

IEi este cantitatea ieșită din materialul Mi

Pi este prețul materialului Mi

UMi este unitatea de măsură a materialului Mi

Pentru a calcula stocul existent SFi al materialului Mi se folosește formula:

SFi = STINi + INi - IEi , i =1,2,3,..., N

pentru a calcula valoarea stocului final VFIN, se folosește formula:

VFIN = SUM i=1,N SFi * Pi 

Numai cine este în stare să vadă aceste formule, chiar dacă au indici nenumărați, va fi în stare să scrie și programe bune. Așa gândea Vasile LĂZĂRESCU și-i dau mare dreptate.

Am admirat la Vasile LĂZĂRESCU capacitatea lui de a înțelege problemele, de a dialoga cu specialiștii din comerțul exterior și de a le explica cu lux de amănunte cum se interpretează rezultatele de la calculator, tipărite pe hârtia de la imprimantă, fără a fi ermetic, ci a fi pe înțelesul celor care trebuiau să folosească teancurile de imprimantă și să ia decizii cât mai bune.



(01 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Traian LAZEA

Pe Traian LAZEA  l-am cunoscut în Centrul de calcul al ASE, căci era absolvent al Secției de Informatică Economică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, din vremurile când se zicea că un absolvent de informatică economică se dădea la schimb cu 18 economiști fabricați de facultățile de științe economice, după cum se bârfea prin târg.
Traian LAZEA  lucra în sectorul lui Vasile IONESCU, sector care se ocupa de proiectarea de sisteme informatice pentru întreprinderi și combinate. El stătea în birou cu Mihai IONESCU, dar și cu Ion MARCU, toți absolvenți de marcă și foști colegi de facultate.

Traian LAZEA  provenea dintr-o familie numeroasă, cu doi părinți și cinci băieți. El era o fire veselă și sportivă, căci era jucător de tenis. 

Traian LAZEA  făcea analiză de sistem.

Traian LAZEA scria programe.

Traian LAZEA rula curent programe pentru a oferi soluții beneficiarului.

El, ca mulți dintre colegii lui, parcurgeau toate etapele ciclului de realizare a unui sistem informatic, exact așa cum fac marii profesioniști. Acum mulți ani, în cartea mea Programarea standard, pe care am publicat-o la editura Litera din București în anul 1980 scriam că un analist de sistem informațional, trebuia să fi fost mai înainte un excelent programator. Afirmația mea a iritat pe anumiți analiști, dar Traian LAZEA  era un analist autentic, pentru că era și un programator de înaltă clasă.

Eu am discutat de multe ori cu el și de la el am deprins că trebuie să ai multă răbdare cu cei care-ți prezintă problema pe care trebuie s-o rezolvi pe calculator, pentru a surprinde toate nuanțele și pentru a extrage din muntele de pietriș, cele două sau trei bobițe de aur, care de fapt sunt descrierea problemei de rezolvat. Am admirat la Traian LAZEA  calcul și zâmbetul lui care inspira optimism și încredere că un sistem informatic bine pornit, va curge lin și implementarea sa va fi de succes.


(01 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Andrei NICOLAE

L-am cunoscut pe Andrei NICOLAE în anul 1969 după ce am mers la familia viitoarei mele soții să mă cunoască, el fiind fratele viitoarei mele mamă-soacră. Prima impresie contează. El era un om blând, care nu vorbea mult, dar care m-a impresionat de la cum mi-a strâns mâna când am dat prima dată noroc. Eu am niște semne. La mine privirea omului și modul în care dă noroc îl definesc pe om. Nu știu, dar simt după aceste două elemente că mă voi înțelege sau nu mă voi înțelege cu omul din fața mea. 
După ce l-am privit și după ce ne-am strâns mâinile, mi-am dat seama că Andrei NICOLAE este omul de nota 10. Dacă eu am hotărât ca el să-mi fie naș de cununie și nu nașul meu de botez, înseamnă că am avut motive puternice să iau o astfel de hotărâre. Viața mi-a demonstrat că nu m-am înșelat.
Andrei NICOLAE s-a dovedit a fi un om specia.
Andrei NICOLAE a fost un om de mare caracter.
Andrei NICOLAE era un adevărat profesionist.

Întotdeauna, Andrei NICOLAE a fost prezent și mi-a dovedit că știe să abordeze probleme, fără a intra cu bocancii murdari de noroi în viețile altora. El era o prezență discretă și știa să aprecieze pe cei din jurul lor. Cu trecerea timpului Andrei NICOLAE mi-am dat seama că făcea lucruri care mă impresionau, mai ales că aveam copiii în creșterea socrilor mei, căci eu și soția mea trebuia să ne vedem de muncă și să evoluăm în fățișul vremurilor comuniste. După ce am fost cununat, lui Andrei NICOLAE îi spuneam simplu nașu' Andrei. Ori de câte ori ajungeam la Pitești, îl vizitam pe el și pe nașa și găseam acolo căldura unor oameni care știu să trăiască, știu să aprecieze și înțeleg rosturile vieții, iar acest lucru a fost pentru mine cel mai important din viața mea, căci mi-am dat seama că a fi om este baza vieții mele.

(25 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea MAGDA

Mircea MAGDA era absolvent al Secției de Informatică Economică de la facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, din vremurile bune, când facultatea se făcea pe o perioadă de 5 ani și disciplinele erau predate de profesori adevărați, care aveau o vastă experiență în producție. 

Mircea MAGDA lucra în Centrul de calcul al ASE în biroul de la sala 2316 de azi și avea colegi pe Margareta PENCEA, Codrin IONESCU, Cristian POPESCU, Rodica MARINESCU și Ioan CATONA.

M-a impresionat la Mircea MAGDA calitatea lui de programator de înaltă clasă, care lucra la baza de date a învățământului, un proiect deosebit de important, care se baza de niște algoritmi de populare, de căutare și regăsire a informației pe care îi gestiona un matematician, despre care eu nu am avut niciodată o părere foarte bună dintr-o mie de motive.

De multe ori am vorbit cu Mircea despre chestiuni de programare, căci doream să mă conving de unele aspecte legate de modul în care sunt regăsite informațiile, căci eu citisem o carte cu titlul Information Retrieval și doream să mă conving că am înțeles bine lucrurile. Nu prea aveam eu încredere în chestia cu fișierele inverse și din ce discutam cu Mircea, nu eram prea departe. Cuvântul lui de programator care implementa software pentru o bază de date orientată spre prelucrări statistice a cântărit greu. În plus, explicațiile lui, m-au convins pentru viitor, că variabilele pointer se extind și la suporții externi, folosind deplasări și ceea ce noi numim în limbajele de asamblare adresare relativă.

După ce s-a desființat Centrul de calcul al ASE, l-am reîntâlnit pe Mircea MAGDA în Aula Magna în vremea când eram șef de catedră și era o aniversare a Secției de Informatică Economică la 20 de ani parcă. Era același tip zâmbitor, pe fața căruia vedeai precizia profesionistului și în privirea căruia citeai inteligența sclipitoare a meseriașului desăvârșit. Sunt sigur că dacă Mircea MAGDA s-ar fi născut în locul potrivit, la momentul potrivit și ar fi avut contextul potrivit, ar fi dezvoltat proiecte cu totul remarcabile. Noi suntem bântuiți de mitul meșterului Manole și ce construim ziua, demolăm noaptea. Așa s-a întâmplat și cu baza de date statistică aflată la ministerul educației, care era bună, căci am verificat-o și eu, dar care din varii motive nu s-a folosit, căci forțele retrograde sunt mult mai puternice decât progresiștii.



(19 februarie 2023)

Rodica MARINESCU

Despre Rodica MARINESCU s-au spus multe lucruri. Eu am cunoscut-o pe Rodica MARINESCU atunci când veneam în biroul matematicianului Ioan CATONA pe când lucram la implementarea sistemului BOMP de la IBM pentru Întreprinderea de Anvelope Danubiana. Rodica MARINESCU avea biroul în actuala sală 2316 chiar la intrare în fața ușii. După un timp, biroul lui Rodica MARINESCU a devenit la sala 2320, tot așa în fața ușii, dar ea stătea cu spatele spre fereastră. Circulau tot felul de legende legate de nefericirea lui Rodica MARINESCU, dar eu aveam cu totul alte treburi de rezolvat.

Știu că Rodica MARINESCU avea o fetiță care dorea s dea examen la medicină. În birou se bârfea că Rodica MARINESCU o asculta pe fetiță la anatomie și ajunsese la repetarea cărții cu numărul 63. Toate femeile din Centru de calcul al ASE își dădeau coate și zâmbeau când pronunțau numărul 63. Știu că a venit examenul de admitere la medicină. Știu că în acei ani se intra foarte greu la medicină. Știu că în anul acela au dat examen de admitere la medicină copiii unor mari vedete din ASE, dar surpriza generală a fost când s-au afișat rezultatele și dintre toți copiii vedetelor din ASE, niciunul nu a fost admis, în schimb, fetița lui Rodica MARINESCU, care nu era deloc vedetă, care nu se bătuse niciodată cu cărămida în piept cu ceea ce făcea și dregea ea, în sensul banilor cheltuiți pe meditații pentru admiterea la medicină, deci fetița lui Rodica MARINESCU a intrat la medicină și nu oricum, ci cu o medie foarte bună. 

M-a impresionat Rodica MARINESCU pentru tenacitatea ei de a o ajuta pe fiică-sa, pentru perseverența de a urmări obiectivul său determinant, pentru știința ei de a doza eforturile fiice sale ca în ziua examenului să fie la cota maximă a potențialului ei intelectual.

(19 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Vasile IONESCU

Matematicianul Vasile IONESCU era șef de sector în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și avea biroul la sala 2302, ușa de lângă lift. Eu îl știam pe Vasile IONESCU din timpul studenției, căci a venit la vreo câteva seminarii de Cercetări operaționale. L-am perceput ca pe un om calm, echilibrat și care știa materie, deși nu vorbea nici mult și nici repede cum fac unii care vor să te îmbrobodească, mai ales când sunt pe nisipuri mișcătoare. Vasile IONESCU mi-a lăsat o impresie foarte bună. 
Când am venit ma luncă să lucrez ca analist în LCCE la 1 decembrie 1970, mi s-a spus să merg la Vasile IONESCU, șeful de sector ca el să mă repartizeze într-o sală, să mi se dea birou și să mi se spună ce am de făcut. Am trecut la executarea comenzilor. Am mers la sala 2312. M-am prezentat. Șeful de sector Vasile IONESCU m-a dus la sala alăturată 2313 și mi-a zis să ocup un birou, singurul birou liber. Apoi mi-a zis că eu trebuie să iau legătura cu matematicianul Ioan CATONA de la sala 2316.
Cât am stat în Centrul de calcul, am avut o colaborare bună cu șeful de sector. Chiar și după ce am plecat la Catedra de Cibernetică Economică am avut biroul meu la sala 2320 și șeful de sector mi-a aprobat întotdeauna să rămân după program la birou să lucrez.

Vasile IONESCU a susținut în 1980 teza de doctorat de 191 de pagini intitulată Modele si tehnici de optimizare a amestecurilor de produse petroliere, teză coordonată de academicianul la acea vreme Manea MĂNESCU.

Doctorul Vasile IONESCU a scris multe lucrări interesante  precum  Cercetarea operationala in intreprinderile industriale, împreună cu Gheorghe BĂTBAT și publicată la Editura tehnică în 1981, dar și foarte multe articole pe care le-a publicat în revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El m-a impresionat prin claritatea gândirii și prin tactul de care a dat dovadă ori de câte ori alcătuia echipele de cercetare pentru diferitele contracte. El îi cunoștea foarte bine pe oamenii din subordine și reușea să dezvolte în colectivele de contract acea atmosferă propice dezvoltării unor cercetări științifice de anvergură, cu un nivelș de profunzime și originalitate pe acre eu le-am apreciat mereu și care în ziua de azi sunt foarte greu de atins.

(17 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Moisă ALTĂR

Pe profesorul Moisă ALTĂR l-am cunoscut încă din vremea studenției mele când venea la seminariile de Cibernetică Economică pentru cursul ținut de marele Edmond NICOLAU. Când în decembrie 1970 am devenit analist în Centrul de calcul al ASE, deși eu aveam repartiție guvernamentală pentru a fi asistent stagiar în catedra de Cibernetică Economică, la câteva săptămâni de la venirea mea acolo, am fost informat de secretara de la Centrul de calcul că șeful de sector Moisă ALTĂR dorește să mă vadă și să discutăm. Am mers la ora stabilită, la cabinetul de la etajul al V-lea, parcă sala 2517 unde eram așteptat. Domnul Moisă ALTĂR m-a invitat să iau loc și am răspuns unor întrebări pe care mi le-a pus. Am fost impresionat de faptul că pe biroul său se găseau foarte multe cărți de modelare cibernetică publicate în străinătate. Discuția cu domnul Moisă ALTĂR a decurs în termeni foarte civilizați, el spunându-mi niște lucruri extrem de folositoare.
Mi-a zis că cel mai important este să merg la sursă și să nu folosesc literatură la mâna a doua, ceea ce fac și acum, când cumpăr cărți de autori adevărați și nu cărți scrise de cei care când învață ceva scriu și cărțile.
Mi-a mai zis că tentațiile sunt foarte mari în ziua de azi, adică în decembrie 1970 și este foarte bine să mă fixez pe un domeniu foarte îngust și pe el să merg în profunzime.
A accentuat că trebuie să lucrez sistematic. Dacă am o carte în mână, imediat să-i fac fișă bibliografică și să scriu și cota și biblioteca unde se află cartea. Tot atunci să notez ceea ce am citit și niciodată să nu las pe mai târziu ceea ce trebuie să notez, dacă este de notat ceva.
Mi-a mai spus și alte lucruri de care am ținut și țtin și acum seama, căci domnul Moisă ALTĂR avea mare experiență în cercetarea științifică, el conducând sectorul cel mai sensibil la acea vreme, căci cibernetica economică era apanajul lui Manea MĂNESCU și toată lumea tremura când auzea de numele acestuia.
După câțiva ani, am devenit secretar științific al cursului postuniversitar Sisteme informatice economice, gestionat de Catedra de Cibernetică Economică și pentru cursurile și seminariile de Cibernetică Economică discutam cu domnul Moisă ALTĂR și țin să remarc aici că el mi-a furnizat cele mai bune soluții, punându-mă în legătură cu specialiștii foarte buni de la el din sector, care să țină fie cursuri, fie seminarii la acest curs postuniversitar unde veneau oameni din producție, de regulă din zona de management, deci era destul de pretențioasă abordarea pentru a face față exigențelor.
După Revoluția din Decembrie 1989 și după formarea noii Catedre de Cibernetică Economică, nu s-a dorit ca Moisă ALTĂR să devină cadru didactic acolo și el și-a găsit loc la Catedra de Finanțe din ASE,  unde a fondat celebrul curs de master DOFIN, care a dominat această formă de învățământ prin calitate și prin nivel de abordare, dar mai ales prin calitatea absolvenților.
Ori de câte ori l-am întâlnit pe profesorul Moisă ALTĂR am discutat probleme interesante privind modelarea cibernetică și mi-am manifestat respectul pentru acest făuritor de școală de înalt nivel științific, pentru că Moisă ALTĂR este la bază matematician, cu doctorat în matematică și cu numeroase lucrări deosebit de valoroase, recunoscute în lumea specialiștilor de top.


(16 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Radu MÂRȘANU

Și Radu MÂRȘANU mi-a fost student și cu el, dar și cu alți colegi ai lui am plecat în primăvara anului 1977 în Bulgaria și am vizitat localitățile Plevna, Grivița, Smârdan, căci se împlineau 100 de ani de la Independența României și UTC trasase sarcina ca tinerii să-și cunoască istoria, iar eu, asistentul Ion IVAN îi însoțeam, cu un aparat de filmat Quartz.
Cu Radu MÂRȘANU am fost colegi prin Centrul de calcul al ASE, căci eu aveam birou acolo și lucram cu cei din Centru de calcul la contracte. Îmi aduc aminte că la o zi aniversară a lui Radu MÂRȘANU a venit soția lui cu un tort excepțional. Am cerut rețeta. Mi-a dat-o și am folosit-o mereu, că tare bun mai ieșea acel tort!
Se iau șase ouă.
Se separă albușurile de gălbenușuri.
Se bat spumă albușurile.
Se pun șase linguri de zahăr și se continuă să se amestece până albușurile devin ca o bezea.
Se pun șase linguri de făină în ploaie și se amestecă cu grijă să nu cadă compoziția.
Se unge o cratiță, se pune foaie de pergament, se răstoarnă compoziția.
Se bagă la cuptorul încins în prealabil.
Se așteaptă să se coacă, fără a se arde blatul. Nu se scoate instantaneu din cuptor pentru a nu cădea.
Se iau cele șase gălbenușuri, se pun într-o crăticioară în bain-marie și se mestecă.
Se pun șase linguri de zahăr și se mestecă până devine o pastă omogenă.
Se pun trei linguri de cacao și se mestecă foarte bine.
Când totul este o pastă omogenă se ia crăticioara și compoziția se lasă la răcit.
După răcire, se ia 1/2 pachet de unt și se amestecă, obținându-se crema de ciocolată.
Se ia un ibric de 1/2 litri de apă. Se pun 4 linguri de zahăr și coajă de portocală și se fierbe.
Când siropul este destul de dens se pune la rece.
Se ia blatul și se secționează, obținând două discuri.
Se pune un disc pe un platou și se însiropează. Se pune cremă de ciocolată pe blat.
Se acoperă blatul cu al doilea disc. Se însiropează și acesta. Se acoperă cu restul de cremă.
Așa s-a obținut torul de ciocolată!
Cu Radu MÂRȘANU am fost coleg de catedră până m-am pensionat eu. La o Conferință Internațională de Informatică, la care s-a făcut o deplasare în deltă, l-am întâlnit pe Radu MÂRȘANU și pe fiul său, mare amator de artă fotografică, dotat fiind cu niște aparate foto cu niște teleobiective de n-am mai văzut la viața mea și cu care a fotografiat pelicanii ca nimeni altul!

(11 februarie 2023)

Vasile PETROVICI: În preajma lui MARCEL

Vasile PETROVICI a avut ideea de a strânge între coperțile unei cărți gândurile unor personalități,  legate de gravorul Marcel CHIRNOAGĂ , obținând o și mai sugestivă perspectivă a rolului pe care artistul l-a jucat în societatea românească. 

Volumul de 106 pagini, apărut în anul 2011 prin contribuția financiară a colecționarului de artă Vasile PETROVICI, conține contribuțiile unor personalități precum Dana NOWICKI, Puiu STOICULESCU, Vasile IONESCU, Toma RUNCANU, Dan ERCEANU, Elena SURDU STĂNESCU, Ruxandra GAROFEANU, Petre OPREA, Vasile PARIZESCU, Ioan OPRIȘ, Gavrilă SIMION, Octavioan TUDOR, Ibrahima KEITA, Aurel GHEORGHIU COGEALAC, Vasile PETROVICI, Maria PIPAS, Alexandru GHILDUȘ, Zoe APOSTOLACHE STOICESCU, Mariana JAKOVSYKY, Marian SIMON.

La paginile 79 - 81 se află o descriere a activității gravorului Marcel CHIRNOAGĂ, iar de la paginile 81 la 106 se află fotografii înfățișându-l pe artist în diferite momente ale vieții sale.

Apreciez la Vasile PETROVICI că are idei, că știe să le pună în practică și are talentul de a găsi colaboratori valoroși cu care să ducă la bun sfârșit ideile pe care le definește cu mare grijă. Pentru a-i aborda pe cei enumerați de mine, PETROVICI trebuia să-i știe că au ceva de spus despre gravorul Marcel CHIRNOAGĂ și după aceea, el trebuia să obțină acordul lor pentru a scrie cele câteva pagini. Mai mult, lucrarea trebuie să aibă un anumit grad de omogenitate în ceea ce privește nivelul de abordare și trebuia ca fiecare autor de articol să dezvăluie o altă fațetă a personalității gravorului. De asemenea, Vasile PETROVICI a obținut de la numeroasele personalități, materiale în care climatul epocii zugrăvite de aceștia are culoare și concretețea necesară, prin folosirea de locuri, nume de persoane ale vremii și prin prezentarea de lucruri de detaliu, în concordanță cu firea și trăsăturile artistului.

În ultimii ani, am coordonat o revistă și ideea de a avea un număr dedicat unei teme de cercetare este foarte ispititoare, numai că a găsi zece autori cu aceleași preocupări, care să scrie la comandă sau la rugăminți câte un articol, nu este deloc o treabă simplă. De aceea, apreciez și mai mult demersul colecționarului de artă Vasile PETROVICI, care a reușit să obțină de la nouăsprezece personalități materiale  pe care le-a inclus în carte și care se dovedesc a fi materiale de lectură excelente.

(12 decembrie 2022)

CSIE'50 - baza de date a profesorilor

Când prin anii ' 80 la o expoziție organizată pe holurile clădirii din Dorobanți a Facultății de Cibernetică am văzut sub sticlă un brevet pe software, m-am minunat. Era vorba de o aplicație de realizare a bazei de date a profesorilor sin sistemul educațional din țara noastră. Era un produs de concepție românească 100%. Eu știam cu exactitate ce și cum, dar acolo a funcționat cu exactitate ceea ce era în bancul acela cu asistentul universitar. Asistentul merge la profesorul său și-i spune că a scris un articol și vrea să-l publice. Profesorul merge la decan și-i spune că a scris un articol și vrea să-l publice. Decanul merge la rector și spune că a scris un articol și vrea să-l publice. Rectorul se uită la articol, este de acord. Spune că sunt prea mulți autori și propune să fie scos din lista de autori chiar asistentul universitar.

Acolo erau mulți coautori ai proectului, software și algoritmi, în frunte cu directorul Centrului de Calcul, bineînțeles, care cred numai că doar îi încurajease, căci algoritmi și scriere de texte sursă nu avea el habar. Era în listă și șeful de sector, mă rog, pentru asistență și pentru că suferise în tăcere cu echipa. dar echipa era prea numeroasă și mulți de acolo cam lipseau. Știu că din echipă făceau parte Gabriel Diaconescu, care era și creierul întregii construcții, Manole Velicanu, Mircea Magda, Liviu Toma, Viorica Ștefănescu, Margareta Pencea, Vasile Ionescu. Mai ar trebui amintiți aici și cei care au lucrat la încărcarea celor peste 400.000 de articole în baza de date. Știu că la o vizită a mea la Oficiul de calcul din Ministerul Educației și Învățământului, prieteneul meu Ion Marcu și șeful lui Virgil Chichernea, cel care mai târziu a devenit profesor de informatică la Universitatea Româno-Americană, mi-au arătat că merge și eu am verificat după o cheie, regăsind datele ce defineau activitatea soției mele, profesoară de fizică la o școală generală din București. M-a uimit nivelul de detaliere care era acolo. Cred că fără efort s-ar fi introdus și numărul de la pantofi, că prea multe se găseau în descrierile acelea. În plus, uimea după câte criterii se regăseau și se selectau articolele acolo. Am verificat cu data de naștere a mea și mai știam încă doi profesori, care mi i-a arătat aplicația, ceea ce arăta că datele erau complete și corecte, ceea ce era mare lucru în acele vremuri.

Acum se vorbește de baze de adte de milioane de înregistrări, dar surprizele sunt destul de bizare, dacă mă gândesc la generarea de chei unice, care sunt de fapt chei duble. Știu o cântăreață, care la decesul într-un accident, s-a văzut că avea cnp comun cu al altei persoane. Și am mai văzut și altceva, chiar despre mine o operatoare mă acuza că nu-mi știu adresa, dar ea nu avea baza de date actualizată, căci din 1987 până în 2001 numele străzii din Dumitru Petrescu cel comunist, devenise Turnu Măgurele. Nu mai sciu nimic că mă supăr și nu vreau, dar baza de date a profesorilor era prea frumoasă pentru a rezista unor micimi inerente și mioritice, căci de conversie nu a fost vorba. dacă cineva vrea mai multe detalii, le va găsi în lucrarea elaborată de un grup format din G.Diaconescu, M.Velicanu și alții, intitulată  Sistemul de regăsire MUSCEL –faciltăţi şi restricţii, prezentată  la a 5-a Consfătuirea MEI de la Timişoara 26 iulie 1982, care cred că se găsește într-un volum, măcar multiplicat pe undeva.

(25 martie 2017)

CSIE'50 - teze de doctorat coordonate de Manea MĂNESCU

Cine are curiozitatea să citească biografii ale lui Manea MĂNESCU, va avea surpriza să constate că el era profesor universitar fără să aibă titlul de doctor. Știu că în vremurile de început ale comuniștilor erau:

- doctori în științe fără liceu;

- ingineri făcuți pe puncte;

- absolvenți de facultăți fără a ști să scrie;

- profesori universitari cu facultate de doi ani;

- academicieni de o mediocritate crasă.

Printre aceste ciudățenii s-a numărat și calitatea de conducător de doctorate a lui  Manea MĂNESCU pe motiv că era cine era, dar fără să aibă el însuși titlul de doctor. Se zice că persoana care are titlul de academician are drept de conducere doctorate în mod automat. Știu că  Manea MĂNESCU a condus doctorate și înainte de a fi academician. 

Ceea ce-mi amintesc eu cu claritate este că atunci când inginerul Valeriu PESCARU, cel care-mi fusese profesor de Analiza și proiectarea sistemelor informatice a susținut teza de doctorat, în 1975 intitulată Contributii la modernizarea sistemului informational in activitatea de prelucrare a titeiului in R.S. Romania, conducătorul lui, Manea MĂNESCU a spus: 

- Așa trebuie, tovarăși! O teză de doctorat adevărată se face în șapte ani.

Eu știam că la șapte ani de dezgroapă morții. Acum mă întreb cât de neadevărate sunt tezele de doctorat care se scriu acum în stagii doctorale de trei ani.  De pe Internet am identificat unele dintre tezele de doctorat coordonate de Manea Mănescu, cel dorit cu ardoare în acele vremuri de nenumărați tineri, dar care prefera doar pe cei care dovediseră prin funcții anumite talente.

Profesorul de mai târziu Oprescu, I. Gheorghe, a susținut teza de doctorat Modelarea cibernetica a mecanismului economico-financiar la nivel de intreprindere / I. Gheorghe Oprescu, conducător științific Manescu, Manea, la  ASE, în anul 1988.

Profesorul de analiza eficienței a investițiilor, fost director la ICI, Ion Romanu, a susținut teza de doctorat Calculul economic al eficienței investițiilor, având conducător științific pe Manea Mănescu, în ASE, 1974. 

Profesorul Mitran, Traian, de la catedra de Cibernetică economică a susținut teza Calculul eficientei economice a introducerii progresului tehnic in industria electrotehnica, având conducător științific pe Manea Mănescu, în ASE, 1974.

Cel cu care am avut onoarea să colaborez ani buni, profesorul Tudor Baron, a elaborat și susținut teza de doctorat   Modelarea fenomenelor si proceselor tehnico-economice, având conducător științific pe Manea Mănescu, în ASE, 1970.

Șeful laboratorului din Centrul de calcul lunde eu mi-am desfășurat activitatea de analist stagiar, Vasile Ionescu, matematician la bază, a susținut teza Modele si tehnici de optimizare a amestecurilor de produse petroliere, sub coordonarea științifică a lui Manea Mănescu, în ASE, 1980, pe atunci academician. Vasile Ionescu mi-a fost și asistent de cercetări operaționale în vremea studenției mele cu 38 de ore de școală pe săptămână, cinci ani.

Directorul de la Direcția Centrală de Statistică Vasilescu, Marinache a susținut teza Cercetarea selectiva a bugetelor de familie, unde conducător științific era Manea Mănescu, în ASE, 1980. Dr. Vasilescu, Marinache a ținut ani în șir pe postura de cadru didactic asociat, cursuri de statistică pentru studenții din Facultatea de calciul Economic și Cibernetică Economică, CSIE de azi.
Zilele următoare cred că voi merge la Bibioteca ASE, la sala cu tezele de doctorat să văd exact cine au fost cei care i-au fost doctoranzii lui  Manea MĂNESCU și pe care nu i-am regăsit pe adresa de web http://tinread.biblioteca.ase.ro.

(25 martie 2017)