Am văzut mulți tipi care se cred buricul pământului. Îi pui să facă ceva. Nu fac. dacă le reproșezi, crezându-se de neînlocuit, amenință că-și dau demisia.
Ori de câte ori am întâlnit astfel de specimene, am zis că ar fi timpul să se gândească. Ei au insistat. Eu le-am acceptat cererile de demisie. Am mers cu ei să le înregistreze și am rugat să li se dea cât mai repede dezlegarea, să nu mai fie nevoie de 15 zile.
În toate cazurile, a doua zi sau doar la câteva ore, respectivii au venit bocind, dar și cu neveste sau cu mame, să fie iertați, că gesturile lor au fost necugetate. Le-am zis la toți că nu depinde de mine reprimirea lor, ci de șefii de la vârf. Deci, dacă au acceptul acestora și aceștia dau verde, să fie reprimiți.
Mai toți au fost reprimiți, dar șefii cei mari i-au călărit după aceea încât toți au regretat gestul necugetat și nu i-am mai auzit zicând la nervi, că-și dau demisia.
Niciodată nu m-am considerat mare sculă pe basculă și am fost conștient că dacă ocup o poziție, sunt alții 1.000 cu mult mai buni decât mine care ar fi în stare să facă ceea ce fac eu de zece ori mai bine decât mine. De aceea nu am zis niciodată că-mi dau demisia. Când mi-am dat-o, mi-am dat-o și gata. Nu am revenit asupra gestului meu că știam ce fac. Știam că rolul meu se încheiase și trebuia să ies din scenă cu fruntea sus.
Văd acum că Alexandru RAFILA tot zice că-și dă demisia. El nu are argumente, nu are o strategie. A fost pus ministru că este moale, că e asemeni unui aluat de cozonaci, din acre un brutar sau un cofetar face fix ceea ce vrea, căci coca așa este, o pui în orice formă vrei. Păcat că cel căruia i-a zis că-și dă demisia, nu l-a pus s-o scrie și să i-o accepte.
(08 ianuarie 2022)
