Showing posts with label temporizare. Show all posts
Showing posts with label temporizare. Show all posts

Saturday, September 10, 2022

România, țara jumătăților de măsură

În spațiul mioritic oamenii acționează cu jumătăți de măsură. Ei nu vor să supere pe alții. Ei vor să se strecoare fără să deranjeze. Ei se mișcă lent, cu măsură, fără să facă nici zgomot și nici praf.
Jumătățile de măsură se văd în legile pe care parlamentul le votează.
Jumătățile de măsură se văd în deciziile pe care le iau conducătorii.
Jumătățile de măsură se văd în ceea ce face fiecare dintre noi, zi de zi, ceas de ceas și minut de minut.
Jumătățile de măsură se văd în dorința de a temporiza lucrurile prin plecările în concedii.
Jumătățile de măsură se văd în disiparea responsabilității prin crearea unor comisii de analiză.
Jumătățile de măsură se văd în luarea măsurilor care împacă și capra și varza.
Jumătățile de măsură se văd în evitarea ruperii pisicii în două.
Jumătățile de măsură se văd în nenumăratele modificări ale legilor care cresc în neclaritate.
Jumătățile de măsură se văd în rezultatele absurde care se obțin prin deciziile luate.
Jumătățile de măsură se văd în inversarea piramidei ocupării funcțiilor din universități.
Jumătățile de măsură se văd în aberațiile corectate deja cu plata concediului de creștere a copiilor.
Jumătățile de măsură se văd în crearea fabricilor de diplome universitare fără acoperire.
Jumătățile de măsură se văd în introducerea puhoiului de A PUTEA care cresc ambiguitatea.
Jumătățile de măsură se văd în în formulările găunoase cu conform legilor în vigoare, nespecificate.
Jumătățile de măsură se văd în absența unei singure semnături de aprobare, care ar responsabiliza.
Jumătățile de măsură se văd în lentoarea procesului de digitalizare.
Jumătățile de măsură se văd în accentuarea incompetenței prin acoperirea cu  justificări a neputinței.
Sunt foarte multe de spus și dacă nu se va trece rapid la schimbarea de paradigmă, în care valorile autentice să-și găsească locul, tot vor apare poduri care se surpă la inaugurare, pontoane care de năruie la o lună de la darea în folosință, treceri de cale ferată pe unde nu circulă niciun tren și apariția a tot felul de escrocherii, unde jocurile piramidale sunt doar palide forme de manifestare a inteligenței distructive.




(11 septembrie 2022)

Thursday, March 29, 2018

Oameni de rahat

Oamenii de rahat sunt pe toate drumurile și ei se manifestă radical și rapid în cele mai banale situații, dovedind carențe așa de mari încât fiecare dintre noi ar trebui să se felicite că nu le-au încredințat bani sau sarcini de realizat, căci prin tot comportamentul lor ar fi dispărut pur și simplu, bucurânsu-se că au mai gasit niște fraieri pe care să-i păcălească.
Când avem  în față pe cineva pe care îl vom include în grupa oamenilor de rahat, trebuie să-l analizăm în doi timpi și trei mișcări. Îl categorisim după cum:
- se îmbracă,  hainele sale fac notă discordantă între cine este cu adevărat și cum se prezintă, 
- dă noroc cu noi foarte îndatoritor, zgomotos și ceremonios,
- scoate primele vorbe  despre rezultatele sale spectaculoase, disproporționate în raport cu prezența ,
- se așează pe scaun neinvitat, luând o poziție exagerat de familiară și de comodă,
- scrie pe hârtie lăbărțat, inegal și greoi din motive ale nefrecventării școlii,
- ține pixul în mână strângându-l cu o forță atât de mare încât crează senzația prinderii  unei vietăți,
- servieta pe care o are este ponosită fără motive serioase și aruncarea ei pe jos arată nefamiliarizarea,
- este tuns și bărbierit într-un mod care dovedește nepricepere, încropeală și delăsare,
- are dantura neîngrijită, cu lipsuri și inegalități flagrante, disperat fiind să mascheze totul,
- are mâinile și unghiile care nu au nicio legătură cu ceea ce pretinde a fi,
- pantofii pe care-i poartă dovedesc un  standard de neacceptat pentru călcatul pe  mochetă,
- ținuta corpului este încordată și are unele mișcări necontrolate datorită nesiguranței,
- are zâmbetul,
- nu îi strălucesc ochii datorită faptului că inteligența sa este în neconcordanța cu meritele enumerate,
- îi jpacă ochii în cap datorită nesiguranței și dorinței de a impresiona cu orice preț,
- se încruntă în cele ce le spune, căutând să dea dreptate oricum interlocutorului, 
- are perciunii inegali și disproporționați în raport cu fața arătând lipsa rafinamentului,
- gesticulează prea mult și dă asigurări că este în stare să facă lucrurile repede și foarte bine,
- CV-ul său ca structură conține o varză de lucruri care nu au nicio legătură unele cu altele,
- este ras și cum își freacă barba în semn că pentru el este o stare nouă, nefiind obișnuit cu ea.
Sunt multe de luat în seamă și timpul pentru a ne forma o ideie cât mai exactă despre persoana venită să colaboreze cu noi este foarte scurt. Nu trebuie vorbit de prima impresie în sensul știut de noi de acum 100 de ani, ci de prima impresie pe care ne-o formăm în contextul studierii științifice a personalității cuiva doar prin elemente dezvăluite de acesta direct și la obiect. Pe parcursul a câtorva minute omul de rahat scoate în evidență foarte multe falii de gândire și de activitate trecută, încât trebuie să ne dea de gândit cât mai serios cu putință.
Viața în complexitatea ei ne rezervă tot felul de surprize, dar este esențial să vedem cine ne sunt colaboratorii, pentru a ști cum lucrăm cu ei. dacă reușim ca printre colaboratori să nu avem oameni de rahat, șansele să ducem la bun sfârșit ceea ce ne-am propus sunt foarte bune. În caz contrar, omul de rahat care a promis marea cu sarea, ne va lăsa cu buza umflată, pretextând cele mai puerile motive din care nu s-a implicat. Este important să știm care sunt resursele oamenilor de rahat, pentru a le folosi în sprijinul proiectului pe care îl avem de realizat, pentru a le folosi eficient și la capacitatea maximă. Chiar ținerea lor pe tușă devine un avantaj pentru că nu distrug și nici nu au motive să blocheze ceva prin simpla neexecutare de sarcini. Este incorect să dăm sarcini importante oamenilor de rahat, care nu sunt în stare să le ducă la bun sfârșit, găsind mii și mii de scuze din care n-au făcut ceea ce aveau de făcut, în care ei mai și cred. Ca manageri, niciodată nu vom merge la finanțatorii de programe sau la cei care sunt proprietarii obiectivului de realizat prin proiect să le spunem că nu am realizat obiectivul, înșirându-le mii de motive, spuse de unii oameni de rahat, pe care am făcut greșeala de a-i crede ce spun, din moment ce echipa și resursele au depins în exclusivitate de noi.


(29 martie 2018)