Școala a rămas în urmă rău de tot!

Apariția calculatorului electronic de acum 70 de ani trebuia să dea de gândit oamenilor din școli și aceștia trebuiau să se gândească la faptul că lucrurile nu vor sta pe loc și calculatoarele vor deveni:
- mult mai performante,
- accesibile maselor de cetățeni,
- interconectate la ceea ce se va numi internet,
- elemente esențiale în educație,
- dominante în societate.

Pandemia ne-a plesnit peste ochi arătându-ne cât de rămași în urmă suntem. Improvizațiile cu lecțiile online, modul stupid de a-i urmări pe elevi, surogatele bizare legate de susținerea examenelor în universități, au arătat stadiul penibil în care se afla sistemul educațional. Nici ceea ce se înțelege prin e-Learning nu corespunde revoluției din domeniul IT&C și nici cerințelor dezvoltate de așteptările elevilor. S-a creat isteria de a reintroduce caligrafia în școli și de a-i forța pe copii să știe tabla înmulțirii și metode de împărțire, de parcă s-ar strica instantaneu calculatoarele. În loc ca școala să fi progresat și în loc de chestiile stupide să fi trecut la nivelul următor în care operațiile elementare să fie preluate de computere și elevii să facă cu totul altceva, evident, ceva superior, bieții copii sunt torturați de profesorii încremeniți în sistemul de educație vechi din timpurile în care nici nu se vorbea despre calculatoare. Acum dacă puștimea de sub 3 ani știe să folosească telefonul mobil, a-l ține pe copilul de 6 ani cu un caiet și cu un pix  și a-i cere să scrie bastonașe, când bastonașe copilul cere unui software și pe ecran apar tot felul de bastonașe, este deja risipa deliberată a resursei timp a copilului, risipă de care școala nici nu este conștientă, căci învățătorii și profesorii nu realizează că menirea lor acum este alta de când există calculator în ghiozdanul oricărui elev și internetul îi dă răspunsurile elevului la orice îbtrebări. Acum inteligența artificială complică și mai mult lucrurile. Dacă se spunea că Mongolia a trecut direct de la feudalism la socialism, școala are de traversat toate etapele de la școala vechi până la școala în care inteligența artificială este integrată complet în educație, iar arderea etapelor este imposibil de realizat.

(23 martie 2025)

Pandemia ca diversiune

Fără să vreau am asistat la o conversație la un telefon mobil dintre un nene și un necunoscut mie, nene care era în autobuzul-troleibuz 97 fost 133 pe când mă îndreptam spre Piața Romană unde aveam  o întâlnire cu doi foști doctoranzi ai mei. Tipul vorbea foarte tare. M-a șocat ce spunea și mă uitam la reacția celor din jurul lui, oameni pe care tipul nu-i impresiona deloc. Zicea nenea că pandemia de COVID 19 a fost o diversiune care să-l dea jos pe Donald TRUMP, care supărase pe multă lume și chiar și pe chinezi pe zona comerțului, iar chinezii, zicea nenea, i-au administrat o lecție lui TRUMP, forțând debarcarea lui cu pandemia ca diversiune. Probabil l-o fi șocat pe necunoscutul de la celălalt telefon, căci nenea din autobuzul-troleibuz 97, i-a reamintit zicerea că a fost nevoie să moară oameni și a accentuat că în pandemie miza mai mare, dar și cerința a fost milioane de oameni, nu ca la Colectiv.

M-a cutremurat asocierile făcute de nenea din autobuzul-troleibuz 97, dar oamenii construiesc scenarii care mai de care mai fanteziste din orice asociere de două sau mai multe evenimente care în realitate nu au legătură între ele, dar cine merge pe teoria conspirației face legături depinzând de imaginația fiecăruia. Faptul că discuția a durat atât de mult, căci eu am coborât la Piața Romană, după 40 de minute de mers cu autobuzul-troleibuz 97, bănuiesc că nenea avea mult mai multe argumente, pe care le-a dezvoltat cu mare aplicație, la nivel de detalii, care mă copleșeau și mă speriau, văzând ce preocupări sinistre are el.

(20 ianuarie 2025)

Amintiri din pandemie

De regulă uităm, dar nu trebuie să uităm, mai ales atunci când am fost păcăliți de niște ignoranți.

Cum să uit că am fost sechestrat voluntar în casă având peste 65 de ani, în numele unei protecții exagerate și nenecesare, din moment ce OMS consumatoare de fonduri uriașe, nu a fost în stare să propună o abordare unitară pentru a minimiza efectele pandemiei și i-a lăsat pe decidenții locali să dezvolte manipulări îngrozitoare, spre maximizarea beneficiului lor.

(05 octombrie 2024)

Statistica nu are instrumentele pentru...

Pandemia ne-a arătat că atât statistica teoretică, cât și statistica practică, nu are instrumentele necesare tratării datelor provenind din colectivități imense. Interpretările eronate din timpul pandemiei, în care la zeci de milioane de persoane vaccinate, au fost analizate necorespunzător situațiile extreme ale unor efecte adverse, cu discuțiile absurde derulate prin televiziuni, din partea unor profani.

Dacă era situația în care restricțiile de stocare a datelor impuneau abordări trunchiate, aș fi înțeles. Numai că acum când orice puști are posibilitatea de a avea un telefon cu 256 Gb memorie și orice specialist se consideră un amator jalnic dacă nu are un laptop cu cel puțin 1 Tb memorie SSD, este impardonabil că știința, dar și practica  statisticii nu a ținut seama cu acestă realitate, astfel încât să discutăm de pe cu totul alte poziții atunci când avem o colectivitate de 50.000 de subiecți și trebuie să facem un sondaj, căci realitatea impune să să extragem de acolo un eșantion de 1.200 de înregistrări, să facem oarece prelucrări și să considerăm că dacă vom concluziona cumva, rezultatul s-ar referi la întreaga colectivitate. 

Acum avem:

- memorie unde stocăm oricât de multe date,

- serii de date de zeci de milioane de termeni,

- proceduri care asigură reprezentativitatea datelor.

Nu știm ce să facem cu aceste date și folosim metode vechi la noul context, ceea ce ne duce sfre fundături unde comportamentul nostru este de-a dreptul lamentabil, iar deciziile sunt de un penibil profund, colorat, dezamăgitor, instabil, extins și dinamic.

Pentru a face ceva acceptabil, din noianul celor câteva sute de milioane de date, trebuie extrase câteva sute de mii, care îndeplinesc cerințe care ne îndreptățesc să considerăm că prelucrările au sens. Nu mă voi apuca eu aici să mă dau rotund că dețin adevărul absolut, dar faptul că pe colectivități finite, oamenii aplică metodele statistice de la eșantionare, mă îndreptățesc să resping moduri de lucru aberante, cu efecte grotești în zona concluziilor aberante care se desprind în mod mecanic și neverosimil.

Interpretarea eronată a seriilor de date legate de variațiile de temperatură de pe glob, corelațiile absurde dintre încălzirea globală și pârțurile vacilor, arată că omenirea respinge deja lucrurile elementare și se îndreaptă spre o direcție greșită, atât timp cât automobilul electric nu are autonomie egală cu cea a unui rezervor de combustibil fosil și proveniența energiei lor nu este garantat 100% din energia verde.


(09 iulie 2024)

Lipsa comunicatorilor veritabili

Există meserii care se învață. Una dintre meserii este aceea de comunicator. Și meseria de comunicator se învață ca orice meserie pe lumea aceasta. Nuymai că foarte mulți dintre noi, fără să fi mers la vreo școală de comunicatori, credem că ne-am născut învățați, iar una dintre meseriile cu care credem că ne-a înzestrat natura, este aceea de comunicator.
Este adevărat că suntem frumoși.
Este adevărat că suntem deștepți.
Este adevărat că avem darul vorbirii.
Este adevărat că vorbim clar.

Este adevărat că știm să gesticulăm.
Nu este adevărat însă că știm să comunicăm, adică să spunem ceva și lumea să facă exact, complet și corect ceea ce am cerut noi, fără greșeală. Cel mai simplu mod de a ne verifica este de a reuni 100 de indivizi, de a le explica cum se face mămăliga, de a-i întreba dacă au înțeles ceea ce le-am spus și ei să treacă să prepare mămăligă exact după spusele noastre. Dacă toți cei 100 de indivizi prepară bine mămăliga, înseamnă că rețeta mea e bună, că eu am știut să le-o explic, deci am comunicat corect și complet, deci sunt un bun comunicator. Cu cât sunt mai mulți care au făcut o mămăligă necomestibilă, cu atât înseamnă că sunt un prost comunicator.

În televiziuni, în pozițiile oficiale lipsesc comunicatorii căci celor care se află pe diferite poziții, pentru a-și asigura vizibilitatea, ies ei să comunice mesaje făcute din capul lor. De regulă, oamenii puternici au pe alții care le scriu discursurile și ei doar le citesc, eventual după ce le ajustează un pic. Dar cei care sunt comunicatori de meserie, stau de vorbă cu omul puternic, cu decidentul, află despre ce este vorba. Ei construiesc mesajul și știind cum stă treaba, reușesc să facă o astfel de structură a mesajului, încât toți cei care-l ascultă înțeleg exact despre ce este vorba și mai ales, pricep exact ce a vrut să spună omul puternic. Mesajul nu conține lucruri ambigue. Mesajul este complet, nu-i lipsește nimic. Cine face o trecere în revistă a perioadei pandemiei, face o analiză a modului de comunicare și stabileșe carențele comunicării, va vedea care au fost pierderile generate de mesajele de slabă calitate care au mers către colectivități și mai ales care au fost efectele nocive generare de calitatea îndoielnică a comunicării. Lumea nu acceptă că există meseria de comunicator, că meseria de comunicator se învață și fiecare face comunicare după ureche, după cum îi bubuie mintea, doar-doar va ajunge la sufletele cetățenilor să câștige notorietate.


(02 noiembrie 2023)

Marcel CIOLACU se luptă cu păcănelele

A apărut o nouă temă după Marea Revoluție Fiscală din Septembrie - MRFS, anume tema păcănelelor, căci Marcel CIOLACU a declarat război industriei jocurilor de noroc oe care o vrea:
- scoasă în afara orașelor,
- redusă la un minim rezonabil,
- cu influențe reduse la tineri,
- fără evaziune fiscală,
- cu rol profund educativ la o adică.
Imaginând industria jocurilor de noroc asemeni unei hidre, Marcel CIOLACU vede un dușman furibund, iar el, temerarul Marcel CIOLACU se luptă din răsputeri cu hidra pentru a o prididi. În aparițiile sale, Marcel CIOLACU spune că nu se teme de amenințări, căci industria care a funcționat când economia era închisă în timpul pandemiei, a avut acces la acel nivel de decizie care i-a permis să supraviețuiască, atunci când toți se zbăteau între viață și moarte, între stagnare și faliment.

Este adevărat că industria jocurilor de noroc s-a dezvoltat foarte mult în timp ce librăriile s-au redus numeric și nu mai sunt deloc un factor de influență în rândul tinerilor mai ales, în timp ce sediile unde sunt săli cu jocuri de noroc au un succes fantastic pentru că se bazează pe viciile oamenilor numite lăcomie și lene, căci câștigul nemuncit este cel mai tentant și statul la aparate, fără a munci pentru un salariu, ci pentru un câștig iluzoriu, sunt motoarele care fac din industria jocurilor de noroc, factor esențial al unei economii nesănătoase, unde excesele evoluează asemeni tumorilor maligne, gata să sufoce organismul.

Cum a pornit lupta cu hidra jocurilor de noroc, Marcel CIOLACU, sunt sigur că va fi determinat să facă pașii înapoi, căci susținătorii acestei industrii sunt foarte influenți din motivul știut de noi toți, căci industria jocurilor de noroc este cea mai rentabilă, după pornografie și banii negrii sunt sursa esențială a dezvoltării și susținerii prin influențe oculte a acesteia. Un nene care zicea că și-a făcut doctoratul în jocurile de noroc, dacă și în așa ceva se face doctorate, avea soluții, dar după cum silabisea, mi-am dat seama că acest nene este foarte departe de a aborda realist problema. Colegii mei MARX și ENGELS au zis că un sistem dispare datorită propriei lui dezvoltări. Cred că Marcel CIOLACU trebuia să apese pe pedala care ducea la dezvoltarea explizivă a mindustriei jocurilor de noroc și aceasta simțea repercursiunile propriei sale dezvoltări, dar măsurile dure îmi amintesc de perioada prohibiției din USA și de comisarul Eliot NESS, dar noi nici USA nu suntem și Marcel CIOLACU ne este Eliot NESS.


(03 octombrie 2023) 

Cum va fi anul 2023?

Teoria mea este următoarea: dacă arunc cu o piatră, aceasta va avea o traiectorie formată din puncte care asigură continuitatea și acea traiectorie nu are suișuri și coborâșuri, ci este vorba de o urcare lină, de atingerea unui punct de maxim, după care traiectoria este descendentă, dar tot lină, fără unghiuri drepte sau linii frânte în componența ei, ci este formată din linii curbe, drăguțe și pline de sentimente.
Anul 2023, va continua ceea ce a fost în anul 2022, dar vor apare și ceva noutăți, nu multe și nici spectaculoase, căci scena a rămas aceeași și actorii mediocri își continuă rolurile din aceeași piesă la fel de mediocră, lipsită de zvâc și de profunzime.
Războiul din Ucraina va continua, mult mai apăsat, cu abordări ucrainiene inteligente și de efect.
Criza energetică europeană se va adânci datorită unor abordări superficiale și contradictorii.

Corupția în spațiul mioritic va scădea din amploare, căci banii europeni sunt bine controlați.

Mocirleala politică dâmbovițeană va opera și în continuare cu jumătăți de măsură pe motive electorale.

Băncile vor intra în degringoladă din cauza sărăcirii populației și ineficienței guvernamentale.

Nici în anul 2023 nu se vor produce pentru noi lucruri benefice din moment ce nu intrăm în zona euro.

Despre accesul în spațiul SCHENGEN nici nu va fi vorba din motive de boicot și redevențe la gaz.

Ne va fi bine ca să nu ne fie rău, dar foarte binele se lasă degeaba așteptat în anul 2023.

Ne vor părăsi mari personalități, dar și unele personalități controversate, nu multe deloc.

Nu va fi nicio mișcare telurică de peste 6,5 grade pe scara RICHTER în spațiul mioritic.

Nu va fi nicio recrudescență a pandemiei în anul 2023, chiar dacă China va avea probleme mari.

Trebuie să ne menținem într-un echilibru și o atitudine moderată, căci așa cum stau lucrurile, e bine, cât de cât și dacă nu ne va lovi un cataclism natural sau făcut de mâna omului, ne vom descurca și în anul 2023 așa cum o facem de 2.000 de ani, de am rămas aici pe hartă, nemișcați de nimeni, mândri foc.


(24 decembrie 2022)

Tristețea sălilor de GYM

A trecut pandemia de ceva vreme, dar sălile de GYM nu și-au revenit. Este acolo o oarecare tristețe. Nu mai este zarva din anul 2019. Nici instructorii personali nu mai mișună prin săl ca pe vremuri. Nici la benzile de mers nu mai sunt așa de multe domnițe zgomotoase care să vorbească la telefon în continuu. Am crezut că vara oamenii sunt plecați în concediu și de aceea sălile nu sunt atât de frecventate. A venit toamna și sălile de GYM au rămas ca și vara fără prea multă lume.
Dacă înainte de pandemie remarcam unele aspecte ale manifestărilor mioritice precum:
- lăsatul la întâmplare a recipienților unde a fost apă plată,
- aruncatul hârtiilor pe jos,
- lipsa preocupării de dezinfectare a aparatelor după utilizare,
- deplasarea spre un alt aparat fără a elibera de sarcină aparatul părăsit,
- ocuparea simultană a mai multor echipamente,
- ocuparea unui aparat doar pentru a vorbi sau butona la telefon,
- lăsatul discurilor utilizate pe jos la voia întâmplării,
crezând că pandemia ne-a învățat ceva și ne-a schimbat comportamentul de oameni ușor neglijenți, am sperat că acum în anul de grație 2022 sala de GYM va arăta altfel. N-a fost să fie. Există am zis o tristețe a sălii de GYM pe care o frecventez, dar vechile năravuri nu au dispărut.
Când mergeam la sala SAS GYM din str. Traian POPOVICI 79-91, acolo lumea era de o cu totul altă factură, dar ceea ce remarcam acolo era o anumită politețe care lipsește la sala unde merg acum, care sală se zice că este cu ceva ștaif, unde vine lume spălată. Eu nu mai sunt un tinerel de mulți, chiar de foarte mulți ani și ori de câte ori am plecat de la vestiar, am salutat, fără să mi se răspundă, ceea ce m-a dezamăgit, căci acolo am înțeles că vin corporatiști, deci indivizi cu oarece educație.
Oricum, atmosfera este tristă și sper să vină o zi în care să văd ceea ce era înainte de pandemie, adică oameni mai mulți la sală, oameni ceva mai veseli, oameni cu mai multă lumină pe față. Nu am pretenție la mai mult, dar ar fi un semn că am uitat cu toții de vremurile grele din pandemie, când ORBAN chefuia la guvern, iar eu stăteam închis ca la pușcărie la mine în apartament.

(23 noiembrie 2022)

Fă, Marițo, prognozezi, fă, ca JURMA?

- Da fă, prognozez. Ce io nu sunt în stare să prognozez, ai?
- Și cum faci fă, Marițo?
- Ca la carte, fă!
- Adică cum, fă?
- Am luat câte ouă au ouat găinili în ultimele șaișpe zile.
- De ce șaișpe, fă?
- Așa zice statistica, proasto!
- Și ce-ai mai făcut ,fă?
- Am scris câte ouă a făcut găinili azi față de ieri și tot așa...
- Și?
- Fă, am luat ipoteza că găinili mele vor oua mult, ca la JURMA, fă.
- Ei, na!
- Da, fă. Am ajuns că în sectembrie, găinili mele, fă, să ouă de trei ori pe zi.
- Taci, fă!
- JURMA nu bagă groaza tot așa. Io măcar știu o socotează.
- Care, fă?
- Că dacă ești prost, alegi prost și ies prostii.
- Da, fă, ai dreptate, fire-ai a dracului dă dășteaptă care ești!

(06 august 2022)

Novak DJOKOVIC și începutul sfârșitului

Nu am de unde să știu ce ar fi făcut  tenismenul Novak DJOKOVIC la Australian Open, dar știu că:
- Novak DJOKOVIC are 35 de ani și un tenisman nu joacă până la 100 de ani,
- Novak DJOKOVIC a câștigat Australian Open de 9 ori,
- Novak DJOKOVIC nu este vaccinat,
- Novak DJOKOVIC s-a încurcat în propriile-i inexactități,
- guvernul australian nu operează cu nuanțe de gri.
În acest context, lui Novak DJOKOVIC i s-a refuzat viza de intrare, va face cale întoarsă și a ieșit destul de șifonat din toată tărășenia. El a crezut că este mai presus de lege, de reguli și de proceduri. S-a înșelat. Nu degeaba s-a zis că e balcanic, pentru că aici în Balcani s-ar fi găsit o portiță să i se dea voie să joace lui Novak DJOKOVIC, căci e marele Novak DJOKOVIC și banul e ochiul dracului.
Novak DJOKOVIC a ieșit din scenă destul de urât, deși milioanele sale nu sunt miliarde pentru a-și permite luxul să facă astfel de ghidușii. Nu cred că ponderea banilor din reclame este neglijabilă în cazul lui Novak DJOKOVIC și de aceea cred că niciun sponsor nu vrea să-și lege numele de un ratangiu al Australian Open, mai ales că s-a făcut atât tam-tam. Îmi amintesc cum culturistul Kai GREEN a avut dificultăți insurmontabile la Mr. Olympia datorită unor chestii deloc compatibile cu spiritul conservator al unor culte religioase, mai ales că au și apărut poze cu o portocală aiurea. Tot piedici va întâmpina și Novak DJOKOVIC, deși crede el că are sacii în căruță. Totuși apusul carierei unui tenismen este după 40 de ani, ceea ce înseamnă că Novak DJOKOVIC va avea 5 ani foarte dificili, căci are pe frunte ștampila de mincinos indisciplinat și încăpățânat, chiar dacă talentul clocotește în el.

(16 ianuarie 2022)

JURMA nu folosește modele de prognoză serioase

Toată lumea știe că niciun model de prognoză nu oferă rezultate precum 800.000 sau 15 sau 25.000, căci modelele de prognoză elaborate oferă valori numerice cu virgulă, iar rotunjirile nu duc nici la 15 nici la 25.000 și cu atât mai puțin la 800.000 sau la 20.000.

Întotdeauna când privim serii de date și vedem anumite regularități, ori că prea multe numere se termină cu cifra 5 ori că au ceva comun, trebuie să ne punem problema că respectivele serii de date sunt scoase din burtă sau sunt construite artificial de cineva grăbit, neglijent și interesat în a ajunge musai la o anumită concluzie.

Dacă Octavian JURMA ar fi folosit modele de prognoză corecte, ar spune care sunt acestea, care sunt ipotezele de lucru și și-ar exprima rezervele necesare asupra rezultatelor, căci în fiecare prognoză este posibil să se precizeze care este riscul de eroare. El nu face aceste precizări pentru a nu scădea din spectaculozitatea șirurilor de date pe care le enumeră, iar valorice care îngrozesc poporul sunt cele mai importante pentru televiziunile avide după rating pe știri negative.

(05 ianuarie 2022)

Comunismul, capitalismul și pandemia pe românește

Se zice că românul s-a născut poet. Așa o fi, dar românul ar trebui să învețe că pe lume mai există și proceduri, mai există alții care știu câte ceva și de la acre ar cam trebui să învățăm, mai ales pentru faptul că nu suntem noi fruntea, ci suntem la coada Europei.

Comunismul a însemnat pentru români ceva bizar, adus de la răsărit. Ca tacâmul să fie complet, aici în spațiul mioritic, am făcut notă discordantă, elaborând conceptul de societate socialistă multilateral dezvoltată. Comunismul românesc a însemnat:

- achitarea datoriei extrne,

- frig în apartamente,

- lipsa de mâncare,

- închistare în dogme,

- un cult al personalității exacerbat.

Ca să fim originali și poeți, la noi comunismul a dispărut după o serie de lupte sângeroase soldate cu peste 1.100 de morți, iar revoluția a fost prima transmisă la televizor, ca peste ani să i se zică lovitură de stat.

Capitalismul românesc de după comunism a însemnat jaf generalizat, căci nu avea cum să fie altfel din moment ce se zice că revoluțiile scot la iveală gunoaiele, asemeni apelor învolburate. Atunci s-a făcut privatizarea, care de fapt a fost hoție pe față. Au apărut cohortele de revoluționari, încât s-a zis în popor, din cât de puțini am fost, vai, cât de mulți am rămas. Capitalismul românesc este un capitalism de cumetrie cu milionari de carton, cu corupție fără corupți, cu violuri fără violatori, cu acte de terorism fără teroriști, cu crime fără criminali. Ca tacâmul să fie super-complet, au apărut pensiile speciale, numite și pensii nesimțite, care încalcă orice limită a imaginabilului. Așa cum comunismul a fost caricaturizat, capitalismul de omenie este și el o caricatură asemeni oricărui drum înfundat.

Pandemia, această mare nenorocire care s-a abătut asupra întregii planete, ne-a lovit și pe noi, iar soluțiile adoptate în spațiul mioritic au fost dintre cele mai interesante. În anul 2020 s-au dorit alegeri anticipate. Nu s-au ținut, dar au avut loc două rânduri de alegeri. baștanii au făcut ceea ce le-a trecut prin cap și nimeni nu a avut de plătit nicio poliță prin nerespectarea regulilor, căci noi suntem făcuți să facem totul după capul nostru, fără a respecta vreo regulă. Spitalele au fost pline. Au luat foc câteva secții ATI. A venit vaccinul, dar populația s-a vaccinat în proporție de 35% în timp ce alte țări au peste 80%. Lumea merge la pupat icoanele și la pupat moaște. Sunt proteste și au apărut influenceri care propăvăduiesc cu mare succes antivaccinarea. Valul al IV-lea a fost o adevărată calamitate. Va veni și valul al V-lea care va suprapune SARS COV inițial cu varianta DELTA și cu varianta OMICRON și probabil va avea efecte mai ceva ca  în timpul unui război nuclear. Pașaportul verde să mai aștepte, nu ne dă nouă nimeni lecții, zic politicienii.

Românul s-a născut poet și tânjește după o lume a lui. E lumea lui Dorel, e lumea celor care jucau bătuta azi când astupau o groapă cu asfalt folosind flacăra de la o butelie. Cred că ar trebui să recităm dramatic poezia Mămica lui Ștefan cel Mare de Dimitrie BOLINTINEANU în care bătrâna-i zice:

- Du-te la război! Pentru țară mori

  Și-ți va fi mormântul coronat cu flori.

Dealtfel, poimâine va fi Crăciunul și vom mânca tobă, caltaboși, sarmale și vom bea tărie, dar și vin. Ca totul să fie apoteotic, vom mânca și câteva felii de cozonac cu nucă și cacao. Dă-l în pi-da măsii de val cinci! Să mai aștepte. Acum e distracție de mama dracului!




(23 decembrie 2021)

Lipsa de generozitate a teatrelor în pandemie

Metropolitan House Opera a avut o inițiativă extraordinară pe toată durata pandemiei crunte. A oferit seară de seară aproape un an și jumătate câte unul dintre cele mai bune spectacole. Trebuia doar să se intre pe adresa de Internet a MET și se accesa direct, fără niciun artificiu pe durata a 24 de ore pentru a cuprinde tot globul pământesc, unul din spectacolele anunțate cu o săptămână în urmă cel puțin.

În țărișoara noastră scumpă, deși teatrele stau cu mâna întinsă la buget, nu s-au sinchisit în afară de Opera Națională din Iași care a procedat la fel ca și MET, să ne ofere dintre producțiile lor. Mă așteptam ca Teatrul Bulandra pentru acre am o plăcere enormă să văd vechi reluări înregistrate să facă gestul, dar n-a făcut-o. Multe teatre aveau modalități întortocheate de a accesa câte ceva. În pandemie, doar că m-a anunțat cineva, am văzut piesa Regina mamă cu Olga TUDORACHE. În rest, n-am prea văzut nimic din Ro. Nu am suferit, căci între un spectacol răsuflat de la Opera Națională București și o capodoperă de la MET, evident, îmi consumam timpul cu capodopera.

Teatrele de la noi nu conștientizează nici acum în ceasul al XII-lea că pe Internet se găsesc miliarde de postări. Vreau ceva, intru pe Internet, dau cuvinte cheie și găsesc o listă de variante cu ceea ce caut. Avantajul este că plătesc doar un abonament și primesc exact ceea ce vreau. Dacă teatrele ar conștientiza pericolul în care se află, nu ar mai fi așa de reticente la a oferi spectatorilor virtuali lucruri extrem de valoroase, pentru a fi atractive. 

Am intrat în ultimul timp pe portalurile unor teatre și am văzut liste cu personal care deservesc scena, adică să zicem actori, care nu apar la televiziuni, dar care joacă. Este foarte dificil să mergi la un teatru să vezi o piesă unde joacă doar niște iluștri anonimi. Biletul nu are cost mare, dar ca să ajungi la teatru pierzi 45 minute, ca să ajungi acasă pierzi alte 45 de minute. Deci o oră și jumătate e doar drumul. Acum, când timpul nostru este drămuit, trebuie să te gândești de două ori până să cumperi bilet pe Internet.

Deplâng lipsa de empatie a teatrelor cu publicul pe perioada pandemiei, în condițiile în care deși nu au jucat, actorii și-au primit salariile de la stat, fără ca teatrele lor să ofere nimic publicului. Era normal și obligatoriu să fie urcate pe poprtaluri pentru câteva zile piese înregistrate și digitalizate. Nu s-a făcut așa ceva și e regretabil. De aceea eu îi tratez cu indiferență și pe actorii și pe directorii de teatre care m-au ignorat pe mine atunci când am avut nevoie de ei. Bine că nu am depins de ei, bine că am avut spectacole de la MET și a fost și mai bine că am găsit pe Internet tot ceea ce mi-am dorit.

(23 decembrie 2021)

Ce este oare?

India are o populație de 1.380 milioane de locuitori și a înregistrat 473.757 decese COVID.
România are o populație de 19 milioane de locuitori și a înregistrat 57.153 decese.
Populația României este mai mică de 72 de ori mai mică decât a Indiei.
Dacă guvernanții noștri duceau o politică eficiență de protejare a populației în lupta cu COVID ca în India, trebuia ca numărul deceselor să fie cel mult 794. Dacă guvernanții din India ar fi procedat exact așa cum au procedat cei de la București, numărul persoanelor decedate de COVID ar fi trebuit să fie 34.110.505 persoane decedate.
Bangladesh are o populație de 165 milioane de locuitori și a înregistrat 28.008 decese de COVID.
Populația României este mai mică de 8 ori mai mică decât a Bangladesh.
Dacă guvernanții noștri ar fi aplicat aceeași politică în perioada pandemiei ca în Bangladesh, numărul decedaților la noi ar fi trebuit să fie în jur de 7.144 persoane decedate de COVID. Dacă guvernul de la Dhaca ar fi procedat ca guvernul de la București, numărul decedaților de COVID ar fi fost de 224.040 persoane.
Brazilia are o populație de 212 milioane de locuitori și a înregistrat 615.789 decese de COVID.
Populația României este mai mică de 12 ori decât populația Braziliei.
Dacă România ar fi aplicat politica de luptă cu pandemia la fel ca guvernul de la Brasilia, numărul decedaților de covid ar fi trebuit să fie în jur de 685.836 persoane decedate de COVID.
Dagă guvernul de la București ar fi luat exact aceleași măsuri ca guvernul brazilian, numărul decedaților la noi ar fi fost în jur de 51.315 persoane decedate de covid.
Se văd diferențele de abordare și nu am luat spre comparație țări precum Japonia, Danemarca sau Germania.

(07 decembrie 2021)

Mai bine era la Tv în comunism

În comunism, televiziunea avea program de două ore. Era un telejurnal, un film, o emisiune politică, un telejurnal și ziua cu tv se încheia. Duminica era emisiune toată ziua. Era programul 1 și programul 2, fiecare având câte două ore și punct.
Acum avem:
- TVR 1, TVER 2, TVR 3,
- PRO TV,
- antena 1, antena 2, antena 3 și antena stars,
- prima Tv,
- B1 Tv,
- Realitatea Plus,
-România Tv.
Toate se calcă pe bătături cu aceleași știri despre crime, violuri, bețivi, sinucigași, evadați, accidente, incendii, furturi, corupție, încăierări, ilegalități, hărțuiri, aberații funcționărești, oameni care agonizează în spitale, muribunzi, bătăi, sancționați, bețivi la volan, răsturnări de tiruri, deraieri de terenuri, prăbușiri de avioane, parapante, parașutiști, deltaplanuri. Se reiau știrile. Reporterii de teren sunt cam împiedicați la vorbire, fără cultură fiind. 
Nu văd spectacole mari de teatru Tv.
Nu văd spectacole de operă excepționale.
Nu văd filme deosebite.
Totul este cenușiu. Noroc pentru televiziuni că mai moare câte o celebritate, căci ele fac din acea moarte un eveniment, cu transmisii în direct, cu reporteri cu voci scăzute, cu un limbaj de lemn, simplificat și repetat obsesiv, iar carele de reportaj sunt peste tot, inclusiv duc mortul spre cimitir. Totul este departe de a respecta intimitatea familiei greu încercate. Se agață de eveniment tot felul de indivizi, căci la ore de maximă audiență fie vorbesc ei, fie se vorbește despre ei căci într-un fel sau altul l-au cunoscut pe defunct.
În comunism doar când murea secretarul general al partidului:
- se decreta doliu național 3 zile,
- drapelele erau coborâte în bernă,
- poporul mergea la catafalcul decedatului,
- radio și tv aveau programe sobre,
- ziarele publicau multe despre mort,
- în ziua înmormântării se transmitea mitingul și depunerea în groapă.
A doua zi se revenea la normal căci regele a murit și trăiască regele! Era ales alt secretar general și viața îți relua cursul. Acum dacă mor 100 de celebrități pentru toate 100 de fac programe și televiziunile devin niște cioclii sau legiști, că multe dintre decese, pentru așa-zișii jurnaliști fomiști, sunt prilejuri de anchete pentru a elucida cine știe ce cauze ascunse ale deceselor, ca în final în trei zile totul să se fâsâie.

(21 noiembrie 2021)

Ion ANTONESCU și Raed ARAFAT

Ion ANTONESCU, mai precis mareșalul Ion ANTONESCU șef al statului, a fost produsul epocii în care a trăit, epocă în care partidele politice au avut un rol de decor, făcând ceea ce știau ele cel mai bine, adică să tragă profit din orice, deși țara se scufunda, exact cum se întâmplă acum, când tot partidele politice caută avantaje de partea lor, folosind cuvinte mari ca țară, popor, responsabilitate, stabilitate, dar în realitate își urmăresc interesele lor de c-c-t.

Ion ANTONESCU a fost produsul acelei etape. El a fost omul necesar acelui moment, care s-a așezat pe cai mari, iar la umbra sa partidele și-au văzut de jocurile lor meschine, mărunte și de uzură, fără să urmărească traiectoria pe care o urma țara, căci ele aveau o pulpană la care să se adăpostească și spre care să arate la o adică cu degetul în caz de eșec. Ion ANTONESCU a făcut exact ceea ce limitele gândirii lui i-au permis din moment ce partidele s-au dat la o parte din calea deciziei și nu am văzut niciun personaj important care să-și dea foc în piața publică nici la semnarea Dictatului de la Viena și nici la luarea deciziei de a trece Prutul, căci toți vedeau cum Ion ANTONESCU le scoate cărbunii încinși cu mâna lui.

Acum, în vremuri grele, la fel de grele, căci pandemia este comparabilă cu un război ca număr de morți din rândul civililor, Raed ARAFAT este scos la înaintare în ceea ce privește deciziile. Deși au apărut rând pe rând și unii politicieni să comunice, în realitate toată povara a căzut pe umerii lui Raed ARAFAT. Este la fel de probabil ca și în cazul lui Ion ANTONESCU, toate oalele să se spargă în capul lui Raed ARAFAT căci cineva trebuie să fie împroșcat cu noroi, iar cei imaculați să fie cei care au stat pe margine, deși locul lor era în focul bătăliilor.

(20 noiembrie 2021)

Selecția naturală și selecția socială

Selecția naturală la animale, la plante și chiar și la oameni a presupus ca în perioadele de schimbări ale condițiilor de  mediu, supraviețuiește:
- cel mai puternic,
- cel cu capacitatea de a se adapta, 
- cel care a avut șansa unei poziționări favorabile,
- cel ajutat de cei din jur, deja adaptați.

Selecția naturală funcționează și printre oameni, desigur. Apar situații în care calitățile fizice fac diferența sau momente de competiție spontană în care calitățile native sunt cele care-și spun cuvântul. De regulkă, oamenii evită situațiile de implicare în selecția naturală a lor sau a odraslelor pentru că există temerea ca pozițiile ocupate să-i pună pe poziția de perdanți.

În situații limită, oamenii sunt supuși selecției naturale și numai cel mai puternic iese învingător. 

În cazul selecției naturale trebuie evaluate pierderile. Încălzirea globală, poluarea, generează mari pierderi și rolul omului este acela de a controla aceste pierderi, cât nu este prea târziu.
Selecția socială este specifică oamenilor și aici intervin principiile, morala, puterea, banii și capacitatea de orientare. Se știe cu siguranță că selecția socială presupune o serie de elemente care diferențiază startul indivizilor. Se spune că toți ne naștem egali. Numai că locul unde ne naștem, contextul în care trăim, fac diferența și selecția socială acționează dramatic. 

Un copil de la țară, oricât de dotat este el nativ, din moment ce nu are condiții de a merge la școală, de a fi meditat, de a fi îndrumat de părinți pentru a urma liceu și facultate, în cadrul selecției sociale este sortit să ocupe un loc marginal în societate, în timp ce un copil născut la oraș, din părinți cu poziție peste medie în societate, va urma un liceu bun, va fi meditat, va urma o facultate care să-i pună în evidență calitățile și selecția socială îi este favorabilă.

Selecția socială generează și ea pierderi. Dacă la o competiție internațională cei care participă sunt aleși după alte criterii decât cele valorice, este clar că apare o mare pierdere, iar faptul că unele abilități nu se conservă, pierderile sunt ireversibile. este de dorit ca societatea, prin transparență maximă, să controleze aceste pierderi, nu pentru a le minimiza, că ar fi prea mult, ci pentru a le gestiona eficient.


(17 noiembrie 2021)

Dintre sute de catarge

 

                        De-i goni fie norocul,

                        Fie idealurile,

                        Te urmează în tot locul

                        Vânturile, valurile 4, 5, 6 și câte-or mai fi.

(13 noiembrie 2021)

Weekendul SARS COV 2

În concepția noastră, zilele de vineri după amiaza, sâmbătă toată ziua și duminică toată ziua sunt zile de weekend și nu se muncește decât numai acolo unde procesul de producție este continuu, iar repornirea ar fi o calamitate. Nu știu cum se face, dar dacă se analizează datele care provin de la Grupul de Comunicare Strategică, se vede că:
numărul de teste,
- numărul de dezese,
- numărul de noi cazuri de infectați,
în weekend scad semnificativ, ceea ce înseamnă ori că SARS COV 2 se odihnește și el în aceste zile, ori că este weekend pentru cei care ar trebui să acționeze ca acolo unde se lucrează la foc continuu.
Este și această realitate o explicație că nu este privită cu seriozitatea care trebuie problema din moment ce apar aceste fluctuații mai ales la numărul de decedați din zilele de sâmbătă și duminică, pentru ca marți să se producă reglaje cu decedații din zilele precedente.

(13 noiembrie 2021)

Fără gaze

 Să ne imaginăm o casă, un apartament sau o gospodărie și să continuăm să ne imaginăm ce înseamnă să nu ai gaze la aragaz, la sobă, la centrala termică.

Am mai trăit vremuri în care gazele au fost închise pentru câteva ore sau chiar zile și fiecare dintre noi a exersat ceea ce  înseamnă să trăiești în casă fără să ai gaze. Dacă nu există gaze, dar există curent electric, a prepara mâncarea la un reșou este o realitate.

(08 noiembrie 2021)