Bullyingul la români

Îmi aduc aminte de replica din piesa O scrisoare pierdută a lui Ion Luca CARAGIALE :
Cațavencu: Ei bine! Ce zice soțietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem și noi faliții noștri?... Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții săi, până și chiar Austria-și are faliții săi, în fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi (îngrașă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliții noștri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...

În legea 221 din 18 noiembrie 2019 pentru bullying este definit conceptul astfel:

Acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.

Bullyingul  există peste tot, căci prin natura sa omul este:

- răutăcios,

- invidios,

- vorbăreț,

- certăreț,

- bârfitor,

- violent,

- agresiv.

Societatea încearcă să reglementeze prin legi, prin norme, prin educație, raporturile dintre indivizi, astfel încât aceștia să conviețuiască în armonie, să fie toleranți, să vorbească și să se comporte civilizat, acceptând tacit diferențele dintre ei, în așa fel încât excesele verbale sau fizice să dispară complet.

Am dat citatul din piesa dramaturgului CARAGIALE nu pentru a arăta că musai și noi trebuie să introducem în vocabular bullyingul ca un moft, ci pentru a marca necesitatea conștientizării că societatea nu are cum să meargă înainte și să progreseze atunci când indivizii se cramponează de caracteristici neesențiale și derulează acțiuni care au rolul de a risipi resurse în loc de a canaliza acele resurse spre direcții care să ducă la dezvoltare, la echilibru și la armonie.

Acum în era digitalizării, oamenii trebuie să vadă dincolo de lucrurile evidente, să-și îndrepte atenția spre obiective care să le asigure bunăstarea, progresul și evoluția în direcțiile stabilite cu rigurozitate. Este adevărat că omul primește informația din lumea înconjurătoare prin cele cinci simțuri, dar existența computerului face ca structura informației să fie cu totul alta și modul de prelucrare să se schimbe radical, scara valorilor și toate celelalte ierarhizări legate de caracteristici precum frumos,  inteligent, puternic, priceput, cel mai bun, cel mai performant, să se schimbe dramatic, omul devenind cu totul altceva din moment ce dispune de un telefon mobil inteligent. Nici noi românii nu facem excepție și tehnologia ne duce, vrând-nevrând într-o anumită direcție, iar rețelele de socializare aduc acele schimbări în care chiar și bullyingul este implicat, ceea ce înseamnă că societatea trebuie să se adapteze rapid și să-și educe cetățenii să facă față noilor provocări pe care conținutul digital le generează.

(11 septembrie 2025)

Reparați șandramaua care stă să cadă?

Dacă vreți să reparați șandramaua care stă să cadă costurile vor fi imense și rezultatul va fi tot o șandrama care va sta să cadă. De aceea trebuie dărâmată șandramaua, făcut un plan pentru o nouă construcție și trebuie făcută fundație solidă și începută construcția, pe noi principii, căci o lume nouă se construiește după noi principii, cu oameni noi.

Nimic nu trebuie peticit. Nimic nu trebuie sprijinit pentru a nu se dărâma, ci trebuie luat totul de la zero și construit totul cu mână de meseriaș, aaș fel încât să avem o construcție care să dureze milenii, nu câțiva ani, cum ar crede unii, care sunt obișnuiți să facă lucruri de mântuială.


(29 august 2025)

Academia Română doarme?

Acum Academia Română reprezintă o lume ruptă de societate, căci dacă ar fi fost altfel, societatea românească ar fi arătat altfel. Dacă Academia Română ar fi avut un rol activ, acest rol ar fi fost înscris în constituție și multe lucruri nun s-ar fi întâmplat dacă Academia Română ar fi avut drept de veto la adoptarea unor legi care privesc societatea. Eu consider că Academia Română trebuie să aibă un rol cu mult mai important decât CCR deoarece academicienii sunt cu mult peste judecătorii de la CCR din punct de vedere calitativ.

Dacă Academia Română arfi avut un rol determinant însocietate, cum ar trebui să aibă, nici învățământul nu ar fi în halul în care este acum, cu profesori de slabă calitate, cu elevi deosebit de violenți și cu manuale de tot râsul, să nu mai vorbesc de rolul dezastruos al memoratului în detrimentul înțelegerii logice a elementelor de tot felul de la toate disciplinele.

Nici cu problematica limbii române nu se stă prea bine, căci fiecare face ce vrea cu gramatica și cu noile cuvinte care intră abuziv și fără rost în vocabular. Să dau un exemplu: se zice chefi la cuțite în loc de șefi la cuțite, căci este vorba de bucătari nu de savanți sau de extratereștri ca să fie nevoie de un nou cuvânt care are o ortografie care nu are nicio legătură cu necesitatea de a scrie SHAKESPEARE și nu ȘECSPIR ca să zic și eu așa.

De fapt articolul acesta are la bază nemulțumirea mea legată de faptul că Academia Română nu a dat acel candidat la președinție pe acre întreaga națiune să-l voteze fără niciun dubiu, iar chestia cu anularea alegerilor nici să nu fi existat ca posibilitate în cele mai puțin probabile scenarii. Încă nu este prea târziu, dar în loc să se facă referendum pentru familia tradițională, ar fi trebuit să se facă referendum cu un articol pentru schimbarea rolului și locului Academiei Române, căci altfel ne ducem de râpă și niciodată nu vom mai fi ce-am fost cândva, adică o națiune mândră, pe picioarele ei, cu valorile și cu trecutul ei glorios.



(20 februarie 2025)

Statul fără buget și fără bugetari

Dintotdeauna a triumfat ideea ca poporul să pună bani la grămadă, iar statul să-i împartă după cum îl taie capul ca să nu spun după bunul său plac.
În epoca sclavagistă, statul sclavagist cu banii colectați construia drumuri, palate și asigura bunăstarea celor bogați.
În feudalism, colectarea forțată a banilor permitea fie construirea de castele, fie cumpărarea de tronuri, fie dezmățul decadenței regale.
În capitalism, impozitele aplicate tuturor au permis dezvoltarea societății, în paralel cu înflorirea corupției.
Comunismul, folosindu-se de planificare, a reușit prin banii de la buget să opereze implementarea de idei specifice industrializării, culturalizării și dezvoltării a ceea ce s-a numit pompos dar fără succes, omul nou.
Societățile democratice, cu ajutorul bugetului au reușit să facă să înflorească ineficiența, risipa și corupția. Este momentul să fie regândit întreg sistemul de dezvoltare economică a societății și statu să devină:
- eficient,
- în slujba cetățeanului, 
- decent,
- dinamic,
- onest.
În era informaticii sunt create toate premisele ca statul să funcționeze:
- fără buget,
- cu sistem bancar,
- cu oameni liberi,
- onest.

Este momentul ca societatea să se schimbe din temelii și ceea ce era de neconceput acum 25 de ani, este momentul să devină realitate, căci oamenii zicem noi că sunt egali, dar corect este că suntem egali doar în fața morții, în rest societatea face ea ce face și ne face extrem de diferiți, nu neapărat prin ceea ce ne-a dat natura, ci prin limitele pe care semenii noștri ni le pun, schimbându-ne evoluția după bunul lor plac.

(12 februarie 22025)

Lipsa procedurilor naște monștri

Românul s-a născut poet, adică face ce-l taie capul. Este creativ. El inventează orice și redescoperă apa caldă atribuindu-și merite remarcabile. În plus, el este cel mai deștept și nu vine nimeni să-l învețe pe el cum se deschide o ușă, cum se face ciorba de burtă și nici cum se folosește un ciorap de damă în loc de o curea de transmisie la o Dacie 1300.

Românul nu are nevoie de proceduri. De aceea s-a născut DOREL care sparge conducte de apă, care face canalizări absurde, care pune conductele de gaz metan la vedere prin toată comuna, care uită macaraua în centrul construcției, care face podul mai jos decât nivelul locomotivei și câte și mai câte.

Lipsa procedurilor naște monștri pentru că fără proceduri, face fiecare ce vrea și în acest fel apar situațiile cele mai absurde cu putință. S-au inventat cei care conservă investițiile pentru care nu mai sunt bani pentru a le finaliza, dar cei care se ocupă de conservare sunt plătiți cu mult mai mulți bani decât ar fi necesari pentru a duce la bun sfârșit investiția.

Fără proceduri, s-au desființat ierarhizările și scara valorilor a luat-o rău de tot la vale, căci procedurile înseamnă rigoare, înseamnă responsabilitate, însemnă măsurarea calității, iar pericolul diminuării rolului mediocrilor în societate îi sperie pe toți cei care doar joacă rolul de băgători de seamă.

Lipsa procedurilor are menirea să dilueze responsabilitatea asupra execuției unei activități, cu efecte catastrofale asupra lanțurilor de clasificare a persoanelor în persoane competente și persoane incompetente. În lipsa procedurilor toți sunt egali, toți sunt foarte buni, dar nimeni nu este tras la răspundere atunci când au loc catastrofe, mai ales dacă buboiul incompetenței se sparge și puroiul urât mirositor inundă arii foarte mari, în timp ce foarte mulți din cei răspunzători, ridică din umeri, ca și cum răul produs nu este în curtea lor și ei nu au nicio răspundere.

Procedurile înseamnă exactitate, înseamnă stabilirea celor  care execută și a celor care controlează, dar mai ales, stabilește responsabilități de tip 1 la 1 la 1, adică un executant răspunde de 1 activitate și el este verificat de 1 șef. Deci nu există conceptul de noi, adică mai mulți, pentru a dilua responsabilitatea, ci eu, tu, el, adică se știe exact cine execută și cine controlează. În absența stabilirii exacte a persoanelor care participă la un proces, totul se duce de râpă, căci fără proceduri apar monștri, concretizați prin abuzuri, prin defecte și mai ales prin lipsa responsabilității, căci se merge la grămadă, cu turma.



(26 septembrie 2024)

Singurul politician valabil: Leon DĂNILĂ

Marele neurochirurg Leon DĂNILĂ este în opinia mea singurul politician care merita voturile cetățenilor. Leon DĂNILĂ a dovedit că este un specialist de înaltă clasă, iar numărul imens de operații pe creier care i-au reușit îl recomandă ca pe un om de mare performană, un neurochirurg de nota 10(zece). În opinia mea, un om care este de nota 10(zaece) în profesia lui, va avea capacitatea să ofere soluții de nota 10(zece) și în politică.

Leon DĂNILĂ a fost senator al României în legislatura 2016 - 2000, dar înconjurat de oameni mediocrii, căci Leon DĂNILĂ era o floare rarisimă în parlament, nu a avut posibilitatea de a impuse soluții remarcabile de nota 10(zece) după capacitatea sa, vocea lui fiind acoperită de cei din jurul său, care nici pe departe nu aveau anvergura realizărilor sale profesionale.

Dacă are cineva curiozitatea să vadă care este statutul profesional al politicienilor din ziua de azi se va îngrozi, pentru că studiile lor sunt foarte subțiri, activitatea lor profesională care să-i recomande pentru studiile finalizate este ca și absentă. Neavând carieră profesională autentică, definită prin soluții de nota 9(nouă) sau de nota 10(zece), nici ca politicieni nu vor fi în stare să ofere soluții de calitate superioară. Un nene care n-a dat cu sapa niciodată, ca politician, va fi ridicol când va încerca să o învețe pe o lele de la țară să dea cu sapa în lanul de porumb, când va dori să arate cât de viteaz este el. Am avut un ministru la agricultură, dar mass-media care nu vrea profesioniști, l-a pus la zid, că un profesionist nu oferă spectacol, iar ratingul se face din soluțiile mediocre, oferite de oameni politici mediocre. Cine seamnă mediocritate, culege soluții mediocre, care în final înseamnă lipsa autostrăzii Comarnic-Brașov, lipsa spitalelor regionale, viață grea și lipsa de progrese sociale.

Sunt sigur că dacă în parlament s-ar găsi 85% de persoane de talia lui Leon DĂNILĂ, adcă funcționarii din parlament ar fi tot de talia lui Leon DĂNILĂ, ceea ce parlamentul ar livra, ar fi numai legi de calitate, pe care nimeni n-ar mai trebui să le amendeze la câteva luni de la promulgare sau să le proroge cândva.

(15 decembrie 2023)

Rupem pisica în două?

Noi avem expresia de a rupe pisica în două, atunci când dorim să obținem o soluție radicală și trebuie să alegem această soluție, evitând o cale de mijloc, ineficientă, care nu rezolvă nimic, dar care îi mulțumește pe cei care profită atunci când se bate pasul pe loc.

Îmi aduc aminte că am primit acum câțiva ani o scrisoare de o pagină, semnată de vreo opt indivizi, dintre care unul era chiar doctor inginer, în care mi se spuneau tot felul de chestii justificative pentru faptul că ceea ce le cerusem, nu se rezolva, deși ceea ce le cerusem era doar de a căuta un număr de cont corect și eventual de a mi se spune cum să fac un transfer către acel cont. Să ai niște persoane care s-au scremut să dea acea hârtie care nu ducea la nimic, era echivalent cu a accepta o cohortă de trântori care halesc salarii imense fără a face nimic și a spune că chiar este ceva normal și trebuie ca acest exemplu să fie extins.

A rupe pisica în două înseamnă în acest caz a impune ca orice organizație să aibă obligația de a soluționa problemele cetățenilor și atunci când gradul de satisfacție al cetățenilor este sub un anumit nivel, organizația se desființează ca fiind ineficientă.

Nouă nu ne place să rupem pisica în două mai mult din comoditate și din frică, pentru că ruperea altei pisici în două este posibil să ne afecteze direct și nefavorabil. De aceea soluțiile care se aleg, sunt soluții de mijloc, care să mulțumească și capra și varza, ca în final toată lumea să fie dezamăgită, nemulțumită și dezorientată, așteptând să vină vremuri mai bune.

A rupe  pisica în două înseamnă a lua decizii ferme, folosind texte de lege clare, fără interpretări după cum convine fiecăruia și după cum fiecare dispune de resurse pentru a influența decizia. A rupe pisica în două înseamnă a lua acea decizie care se bazează pe principii de moralitate și de exigență exemplare, care duc la soluții unanim acceptate de toată lumea, ca fiind soluții așteptate, corecte, eficiente și care generează un climat specific dezvoltării prin muncă de calitate, corespunzătoare unei scări reale a valorilor. Orice altă abordare nu duce spre o direcție bună și nimeni să nu se aștepte la rezultate bune, mulțumitoare și care să fie apreciate de o majoritate care contează în dezvoltarea unei colectivități reprezentative,




(21 noiembrie 2023) 

De ce tot 30 de zile?

Ca acum 200 de ani sau ca acum 100 de ani, legile bolșevice din spațiul mioritic obligă pe cei ce rezolvă petiții sau probleme să ofere răspuns în 30 de zile, uitând că acum există:
- calculatoare electronice,
- baze de date,
- software de management documente,
- proceduri automate,
- inteligență artificială.
În mod normal, acum în secolul al XXCI-lea o petiție trebuie rezolvată în cel mult 5 zile ca să nu zic 5 ore, căci toată lumea dispune de mijloace eletronice și acestea sunt instrumente care facilitează soluționarea tuturor problemelor. Nu se mai trimit documente cu poșta clasică să facă o săptămână pe drum, ci cu poșta electronică și ajung la destinatar instantaneu. Depinde doar de modul în care destinatarul deschide aplicația de poștă electronică. Este anacronic acum termenul de 30 de zile pentru a soluționa o petiție, acum când bazele de date și procedurile ajută enorm la găsirea soluțiilor care presupun documentare oricât de complexă este această documentare și oricât de dificilă ar fi luarea deciziei. Se impune schimbarea termenelor ca să se meargă în ritmul în care tehnologia s-a dezvoltat, căci societatea este acum cu alt ritm, cu altă dinamică și aceste 30 de zile anacronice nu fac decât să încetinească ritmul și să-i facă pe birocrați să se simtă și mai importanți.

(28 octombrie 2023)

Mecanismele stagnării

Guvernul face o lege. declamă că vrea reformă. Legea e cu hibe. opoziția o contestă la CCR. Legea e retrimisă în parlament și moare acolo. Deci nu se face nimic și se bate pasul pe loc. Ar trebui mecanisme care să împiedice astfel de abordări. Acestea sunt premisele stagnării și nicio societate care stagnează nu aduce efecte pozitive pentru populație, iar la 4 ani la vot apare decpntul și cei care au generat și întreținut stagnarea sunt măturați din politică. Neșansa unui popor este acel moment în care cei care succes, generează și ei stagnare.

(08 octombrie 2023)

Să se facă dreptate, vrem!

Zi de zi aflăm de tot felul de situații limită și de fiecare dată auzim că trebuie să se facă dreptate, că cei vinovați trebuie să plătească. Lucrurile nu sunt deloc simple și modul nostru de gândire întortocheat, le complică și mai mult. Ceea ce ar trebui să se desfășoare pe bază de proceduri, zse derulează după ureche și fiecare face exact ce-i trece prin cap. De aceea apar situații care nu se încadrează în nicio regulă și atunci se improvizează la greu.

Lucrurile nu sunt deloc clare și inexistența procedurilor duce la abordări dintre cele mai ciudate, novatoare, ilogice, neașteptate și bizare. Numai așa se explică fuga a nenumărați milionari spre țări unde justiția este foarte blândă, protecțiile unor potentați ai zilei în fața oricăror rigori ale legilor, care-i face scăpați și care pun statul în situații greu de înțeles, dacă ne gândim la despăgubirile pe care statul este obligat să le plătească din cauză că i s-au încălcat drepturile cetățeanului.

Afirmațiile că noi ne pricepem la orice sunt bune doar până la un punct, punct de la acre, ele ne crează mari probleme. dacă am avea plicații spre ordine, spre proceduri, viața noastră ar fi cu mult mai ușoară. O procedură trebuie definită. O procedură trebuie validată. O procedură trebuie impusă. O procedură trebuie învățată. O procedură trebuie aplicată. O procedură trebuie respectată. Nu este deloc ușor, dar este de dorit așa să se întâmple. La doctori, există ghiduri după care lucrează dacă este vorba de urgențe. Ar trebui să existe așa ceva peste tot și înainte de orice, doctorul trebuie să facă niște pași și să bifeze executarea acelor pași, astfel încât nimeni să nu mai comenteze activitatea sa decât doar dacă a făcut sau nu respectivii pași. Acum oricine își dă cu părerea despre munca doctorilor, ceea ce nu este deloc normal, dar greșeala apare din lipsa procedurilor și a documentelor semnate, care să spună clar ce s-a făcut, fără a exista loc de interpretare. Să se facă dreptate, desigur, dar doctorul și personalul medical trebuie și el apărat cumva, căci dreptatea trebuie mai întâi definită printr-un cadru clar care să reglementeze ceea ce are de făcut fiecare parte care participă la derularea unui proces. Nu trebuie căutat vinovatul dacă nu există definit contextul complet, echilibrat și corect.

(23 august 2023)

Ambiții mari la politicieni mărunți

Nu voi lua în discuție promisiunile din campaniile electorale pentru că acestea sunt în proporție de peste 90% niște minciuni frumos ambalate, ca să inducă în eroare și care să-i convingă pe alegători că politicienii merită votul  lor de cetățeni onești.

Voi lua doua trei proiecte de legi și anume:

- proiectul de desființare a pensiilor speciale,

- proiectul salarizării unitare a bugetarilor,

- proiectul legii pensiilor de stat.

Toți politicienii care ajung la cârma ministerului muncii își propun să elaboreze cele trei proiecte de legi, care, desigur, ar trebui să corecteze toate inechitățile create de-a lungul anilor, de parcă nu tot oamenii au făcut legile după care funcționează acum lucrurile și parcă nu tot oamenii au adus corecții legilor deja existente, chipurile pentru a corecta nedreptăți, când în realitate adânceau inechitățile.

Îmi aduc aminte de niște elevi sub-mediocrii care își propuneau să se pregătească pentru admiterea la medicină, unde în acele vremuri bolșevice, ultima medie a admișilor era de peste 8,00. Desigur, pentru sub-mediocrii era prilej de a se plimba de două ori pe lună la meditații la București, de a se lăuda prin vecini că ei vor da admitere la medicină. Dacă rezultatul, previzibil dealtfel, era unul vecin cu dezastrul, se găseau argumente din care rezulta că elevul nu este cauza, ci cauza a fost la subiecte, la meditatori sau la alinierea planetelor, căci bieții părinți ajung să creadă orice. Așa stau lucrurile și cu politicienii mărunți. Ei nu au realizat nimic spectaculos în viața lor, dacă stăm să ne gândim la facultatea absolvită și dintr-o dată se gândesc la niște proiecte grandioase. Se știe că în ministere nu sunt mai mult de 25% specialiști de înaltă clasă, dar care nu sunt puși să realizeze acele proiecte de legi. Numai argumentul că nu au echipă este suficient pentru a conchide că cele trei proiecte de legi nu vor fi cele mai bune construcții, ci vor reflecta nivelul de profesionalism al celor care le elaborează, nivel despre care eu am mari dubii că reprezintă culmea abordărilor bazate pe teorii economice ale secolului al XXI-lea. Îmi aduc aminte că în vremurile bolșevice erau niște colegi din catedra de economie politică scutiți de a merge la practică cu studenții la muncile agricole, căci erau cooptați în niște colective care elaborau la cc al pcr prognoze ale dezvoltării economico-sociale pentru cincinalul Ț, când respectivii nu văzuseră la viața lor niciun model de prognoză și nu știau nimic din domeniul econometriei. Tot așa stau și acum lucrurile. Fără modele de simulare, fără utilizarea computerului, fără specialiști autentici, rezultatele vor fi niște proiecte de legi anoste, care vor trebui amendate rapid, pentru a elimina distorsiuni considerate de unii normale, accidente.


(25 iulie 2023)

#REZIST: cum se confiscă instituții democratice

Se zice că drumul spre iad este pavat cu bune intenții. Este adevărat, din moment ce din Decembrie 1989 noi am făcut doar pași foarte mici pentru a schimba esența democrației originale a lui Ion ILIESCU, în democrația adevărată, unică, așa cum este ea cunoscută peste tot.

Există instituții foarte multe în care poporul își  exercită prerogativele pentru a înfăptui acte democratice prin reprezentanții săi aleși sau numiți. În societatea democratică românească există mai multe partide, care și-au trimis reprezentanții în parlament, dar și în funcții administrative. partidele au doctrine. Toate partidele se revendică a fi democratice, dar ele sunt atât de democratice cât le lasă conducătorii lor să fie, nici mai mult și nici mai puțin.

Se vorbește foarte mult de imixtiunile politicului în diferite activități ale unor instituții ale statului, căci democrația presupune ca în stat să existe niște puteri, fiecare având rolul său și fără ca una să o acapareze pe cealaltă. Realitatea a arătat că teoria e una și practica este altceva. Confiscarea unor instiuții se realizează prin oamenii care ajung să le conducă și care sunt de fapt instrumente în mâinile celor care i-au trimis acolo. 

Puterea legislativă este rezultatul alegerilor,  prezența la vot, calitatea candidaților și corectitudinea derulării procesului determină modul în care partidele își impun principiile în definirea legilor. 

Puterea judecătorească depinde de legile justiției votate de parlament și de mecanismele de ocupare a posturilor în instituțiile care asigură derularea actelor de justiție. Implicarea politicului are menirea de a distruge sau de a limita independența puterii judecătorești.

Puterea administrativă este esențială și ea depinde de conceptele în care sunt definite instituțiile sale și de modul în care sunt selectați cei ce conduc și de cei ce execută activitățile, iar confiscarea lor de către persoane mediocre sau corupte, afectează grav actul administrativ pe termen lung.Presa este a patra putere în stat, atât timp cât este independentă și nu este aservită partidelor care prin acte de finanțare oculte, reușesc s-o aservească.

Rolul societății civile este acela de a semnala derapajele care se produc în ceea ce privește tentativele de confiscare a instituțiilor democratice de către forțe retrograde din societate, pentru a limita derularea proceselor democratice din societate. Să nu uităm marile proteste care au avut menirea de a fi retrasă ordonanța 13, dar și de a frâna multe alte derapaje de confiscare de către politic a unor instituții. Confiscarea instituțiilor democratice se face prin oamenii de carton puși de către politic pentru a le conduce, oameni care acționează la comandă și sufocă democrația.


(07 iulie 2023)

17 greșeli pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor

Și eu am fost profesor, dar am fost și elev și student, deci am tot ce trebuie ca să vorbesc atât despre greșelile pe care le fac profesorii față de elevii și studenții lor, cât și despre greșelile pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor. Nu trebuie să se înțeleagă că am exersat tot felul de greșeli pentru a vedea comportamentul profesorilor mei sau modul de reacție al studenților mei. Dacă am greșit nu a fost intenționat și când mi-am dat seama imediat am căutat să remediez greșeala. Elevii și studenții greșesc față de profesorii lor când:
01. Uită că profesorii lor și-au tocit coatele pe băncile facultăților înainte de a veni în fața lor.

02. Îi consideră pe profesorii lor ca pe slugi prestatoare de servicii.
03. Dau dovadă de lipsă totală de respect față de profesorii lor.
04. Își jignesc sau își bat profesorii.
05. Îi sfidează pe profesori prin răspunsuri în concordanță cu averea părinților lor.
06. Îi contrazic pe profesori și atunci când nu au dreptate în legătură cu soluția pe care ei o oferă.
07. Caută să transmită părerea exprimată de părinții lor profesorilor, însoțită de amenințări.
08. Trec prin fața profesorilor ca lipsă de respect față de aceștia.
09. Nu-și salută profesorii.
10. Nu recunosc că au învățat ceva de la profesorii lor.
11. Când au puterea în pix, fac tot ce sunt în stare pentru a-și umili foștii profesori.
12. Reamintesc profesorilor într-un mod deformat, momentele nefericite trăite de ei ca elevi sau studenți.
13. Mint acasă despre activitatea profesorilor lor și despre cum nu sunt ei apreciați.
14. Contestă violent rezultatele evaluărilor, deși dreptatea este de partea profesorilor.
15. Uită că profesorul este și el om și stă la catedră pe un salariu de mizerie, pentru a-i învăța carte.
16. Fumează în fața profesorilor în mod sfidător, după încheierea ultimei zi de școală din viața lor.
17. Desconsideră munca profesorilor, pentru că îi consideră paraziții societății, după salariile lor mizere.

Societatea nu are clarificat rolul elevului sau al studentului, cum nici rolul profesorului nu este clarificat. Gravele confuzii care există în societate sunt datorate legilor care au un grad de ambiguitate nepermis de mare, legi pe care unii le interpretează într-un fel și alții le interpretează altfel. Faptul că în societate soluțiile din școală sunt mutate în justiție, iar verdictele sunt cele mai diferite pentru o aceeași problemă, arată că onoarea oamenilor a fost folosită pe post de hârtie igienică.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac

Ce-ar fi dacă prorogarea?...

Politicienii iau tot felul de decizii:
- stupide,
- trăsnite, 
- populiste,
- ciudate,
- ilogice,
- iresponsabile,
- benefice lor.

Multe dintre decizii au putere de lege. Când nu le convin anumite legi sau paragrafe, le prorogă. Adică cu ușurința cu care dau legile, politicienii nu le anulează, ci le prorogă, pentru că altfel ar recunoaște că sunt stupizi, trăsniți, populiști, ciudați, ilogici, iresponsabili și urmăresc doar propriile interese, ceea ce i-ar arunca undeva la periferia societății. Ar fi corect ca în constituția țării să existe un articol prin care să se spună că legile adoptate nu se prorogă. Ar fi soluția simplă de a-i face pe politicieni deștepți, realiști, normali, logici, responsabili, care se gândesc mai întâi la popor.

Să nu uităm că legea învățământului prevede că pentru educație se alocă 6% din PIB și niciodată educația nu a beneficiat de fonduri la un asemenea nivel.


(06 iunie 2023)

Viața românilor în proverbe

Nu pui lupul paznic la oi.
Este un proverb teribil de actual.
El se concretizează prin faptul că nu pui pe împricinați să facă legi, că nu pui pe împricinați să valideze sau să invalideze constituționalitatea lor. 

Spre finalul unei legislaturi, unii parlamentarii, profesori universitari la bază și-au dat o lege care le dubla salariile. Tot profesori universitari erau și cei care au validat legea din punct de vedere al constituționalității. Aici doi lupi au fost puși paznici la două turme de oi.

Nu vreau să spun nimic despre pensiile speciale, căci haita de lupi a fost pusă să păzească nu oile, ci mămăliga numită PIB, pentru a se înfrupta copios din ea.


(30 mai 2023)

Eu și unanimitățile

Am o părere foarte proastă despre unanimități. Unanimitățile, în mintea mea, nu înseamnă că oamenii chiar cred toți la fel ca să voteze la fel. Unanimitatea înseamnă, după mine, indiferență, lehamite și dispreț. oamenii aduși forțat la o adunare, nu ascultă nimic, se gândesc la chestiunile lor de zi cu zi și când se supune ceva la vot, mecanic, fără să stea pe gânduri, ridică mâna, să voteze prima variantă. Așa s-a întâmplat când s-a supus la vot varianta cu votul împotrivă, lumea nu a fost atentă și în unanimitate populația din sală a votat împotrivă. Și așa a rămas. A fost o strategie de a obține ceva, folosind unanimitatea și mai ales neatenția populației din sală. Eu detest unanimitățile, căci ele scot la iveală tot ceea ce este cel mai rău dintr-un popor mai mult sau mai puțin numeros. Îmi aduc aminte cum înainte de 1989, Nicolae CEAUȘESCU era copleșit de unanimitățile cu care el era votat, cu care legile erau votate cu care la congrese se luau decizii și se adoptau documente.

În viața mea, am avut parte de trei unanimități, care m-au dezamăgit prin viteză și prin efecte.

Prima unanimitate a fost când am fost ales secretar ASC în anul al IV-lea din studenție. Era seara, după ore și lumea numai la alegeri nu se gândea când la toți ne chiorăiau mațele de foame. Ședința a fost scurtă, cu un singur punct pe ordinea de zi. Era statutară. S-a făcut o singură propunere. S-a votat și a fost o unanimitate tristă.

A doua unanimitate a fost într-o toamnă prin 1980 parcă. Eram adus de la baza de practică din Focșani la ședința de alegeri pentru biroul organizației de bază. Eram ales în acel birou. Nu mă cunoștea nimeni și nici eu nu cunoșteam pe nimeni. S-a supus la vot și a fost unanimitate, dar o unanimitate fulgerătoare căci tot ce s-a supus în acea seară la vot, s-a votat în unanimitate.

A treia unanimitate s-a produs undeva în anul 1996 când au fost alegerile de consilieri de sector. Era o sală cu vreo 350 de suflete. S-au făcut propuneri. Cineva m-a propus pe mine. Se vota imediat după propunere și se numărau voturile pentru. Am obținut unanimitate. Eram la finalul votului primul pe listă. Cuiva i-a venit ideea de a așeza în fruntea listei pe cei care se auto-propuseseră pentru funcția de primar, fără a fi votați cumva și așa am ajuns pe poziția a VIII-a, ceea ce m-a scârbit iremediabil.

Și acum când aflu că ceva s-a votat în unanimitate mă gândesc la lucruri îngrozitoare, căci unanimitatea mă neliniștește și uneori îmi dă frisoane.

(16 mai 2023)

Harta seismică a României

Deși o astfel de hartă ar fi trebuit să fie publică de acum câteva zeci de ani, după cutremurul din Turcia, așa-zișii seismologi dâmbovițeni s-au și grăbit să scoată de la naftalină o hartă colorată din care se văd diferențele de seismicitate ale teritoriului mioritic.

Este interesant de văzut care sunt probabilitățile de a se produce cutremure majore folosind date înregistrate pe perioade să le zicem, reprezentative, căci statistica este interesantă dacă seriile de timp conțin mai mult de 16 termeni. Ori, echipamentele de care se dispune la noi în teritoriu au permis construirea de serii de date cu mult mai lungi, iar cercetătorii, dacă știu statistică, au avut o materie primă de calitate cu care au efectuat tot felul de calcule și au desenat această hartă. Sunt sigur că ei au cu mult mai multe date și sunt și mai sigur că dosarele zac în niște dulapuri, căci decidenții nu au niciun chef să se aplece pe ele și să tragă concluzii practice. Mă așteptam să existe o lege a cutremurelor, o lege a pandemiei, o lege a inundațiilor, legi care să spună clar ce este de făcut, ca să nu bâjbâie nimeni în momentele când se produc cutremure,  pandemii, inundații sau alte fenomene extreme, așa cum se întâmplă de obicei, ne iau prin surprindere și noi ridicăm din umeri neputincioși. 

Harta seismică a României trebuie să fie baza de pornire în Legea construcțiilor, care să prevadă pentru fiecare zonă cum se face o temelie, ce calcule se fac, cum se amestecă betoanele, ce fier beton se folosește, care este înălțimea maximă a clădirilor, căci de la zonă seismică la zonă seismică, toți parametri diferă semnificativ. Ar mai trebui să existe clar sancțiuni pentru cei ce încalcă legea, căci nu de puține ori, un bloc s-a prăbușit la cutremur că un nene a tăiat un stâlp de rezistență al clădirii, pentru a-și face sufrageria mai mare, deși un arhitect bun nu avea de ce să pună acel stâlp în mijlocul sufrageriei, ci trebuia să proiecteze clădirea rezistentă la seism din considerente tehnice și funcțională din bun simț.

Toate acestea nu se întâmplă, căci este mult mai ușor să vorbim vorbe și după 45 de ani se ne aflăm în același punct în care eram la 4 martie 1977, adică nepregătiți, speriați, temători și mai ales mirați.

(10 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Tudor PANŢÎRU

Tudor PANŢÎRU este acum un bărbat de 71 de ani.
Tudor PANŢÎRU  fost deputat ales pe listele PSD în legislatura 2008-2012.
Tudor PANŢÎRU a avut o deosebită activitate politică și în Republica Moldova.
Tudor PANŢÎRU Este absolvent al Facultății de Drept de la Universitatea de Stat a Republicii Moldova, promoția 1977.
Tudor PANŢÎRU a avut 24 de inițiative legislative din care au fost respinse 13.
Tudor PANŢÎRU m-a dezamăgit că dintre propunerile făcut, niciuna nu a conținut cuvintele cheie justiție sau  drept, pentru a avea chestiuni abordate profesional, prin prisma a ceea ce a învățat el în facultate.

Tudor PANŢÎRU m-a dezamăgit că nu a impus în PSD acele elemente pe care el le-a dobândit în cadrul Curților Constituționale ale țărilor unde el a fost membru și nici ceea ce a acumulat ca experiență pe când a fost ambasador la ONU sau expert la Consiliul Europei.

(03 noiembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Sebastian CERNIC

Sebastian CERNIC este acum un bărbat de 40 de ani.
Sebastian CERNIC este senator ales pe listele USR-PLUS în anul 2020.
Sebastian CERNIC este absolvent al Facultății de Economia Afacerilor-Marketing de la Universitatea George BACOVIA din Bacău.
Sebastian CERNIC m-a dezamăgit că nu are un CV complet în online.
Sebastian CERNIC m-a dezamăgit că la el pe site unde se dă activitatea din senat apare că a votat cu DA ceva despre legile justiției în 01 septembrie 2022, dar nu apare nimic despre votul dat privind mărirea de indemnizații la parlamentari, unde senatul a adoptat cu majoritate acea mărire, care mai târziu a fost temperată la camera deputaților, dar a existat scuza că nu s-a făcut nimic. Mă gândeam că niciun criminal nu e întrebat dacă să i se micșoreze pedeapsa sau ce pedeapsă i se cuvine...
Sebastian CERNIC m-a dezamăgit că a fost în corul aplaudacilor de la ieșirea de la guvernare a USR-PLUS, chestie care m-a dezamăgit cumplit că a eliminat șansa acestei țări de a fi dusă pe un drum ca lumea, fără mocirlă, fără zbateri fără rost, ceea ce se întâmplă acum.
Sebastian CERNIC m-a dezamăgit, că a crezut că-și dărâmă propriul guvern semnând cel mai penibil document, adică moțiunea inițiată de AUR și culmea, liderii USR-PLUS mai și motivau în cel mai absurd mod acel mariaj temporar cu un partid pe care ei îl catalogau ca fiind extremist.
Sebastian CERNIC m-a dezamăgit că de doi ani de când e în parlament, nu am văzut ceva mișto făcut de el, ca să cad și eu pe spate, că un economist special de Bacău a elaborat o lege care să facă și să dreagă ceva în această țară, că doar USR s-a lăudat că face o altă politică, ceea ce nu se vede.

(13 octombrie 2022)

România, țara jumătăților de măsură

În spațiul mioritic oamenii acționează cu jumătăți de măsură. Ei nu vor să supere pe alții. Ei vor să se strecoare fără să deranjeze. Ei se mișcă lent, cu măsură, fără să facă nici zgomot și nici praf.
Jumătățile de măsură se văd în legile pe care parlamentul le votează.
Jumătățile de măsură se văd în deciziile pe care le iau conducătorii.
Jumătățile de măsură se văd în ceea ce face fiecare dintre noi, zi de zi, ceas de ceas și minut de minut.
Jumătățile de măsură se văd în dorința de a temporiza lucrurile prin plecările în concedii.
Jumătățile de măsură se văd în disiparea responsabilității prin crearea unor comisii de analiză.
Jumătățile de măsură se văd în luarea măsurilor care împacă și capra și varza.
Jumătățile de măsură se văd în evitarea ruperii pisicii în două.
Jumătățile de măsură se văd în nenumăratele modificări ale legilor care cresc în neclaritate.
Jumătățile de măsură se văd în rezultatele absurde care se obțin prin deciziile luate.
Jumătățile de măsură se văd în inversarea piramidei ocupării funcțiilor din universități.
Jumătățile de măsură se văd în aberațiile corectate deja cu plata concediului de creștere a copiilor.
Jumătățile de măsură se văd în crearea fabricilor de diplome universitare fără acoperire.
Jumătățile de măsură se văd în introducerea puhoiului de A PUTEA care cresc ambiguitatea.
Jumătățile de măsură se văd în în formulările găunoase cu conform legilor în vigoare, nespecificate.
Jumătățile de măsură se văd în absența unei singure semnături de aprobare, care ar responsabiliza.
Jumătățile de măsură se văd în lentoarea procesului de digitalizare.
Jumătățile de măsură se văd în accentuarea incompetenței prin acoperirea cu  justificări a neputinței.
Sunt foarte multe de spus și dacă nu se va trece rapid la schimbarea de paradigmă, în care valorile autentice să-și găsească locul, tot vor apare poduri care se surpă la inaugurare, pontoane care de năruie la o lună de la darea în folosință, treceri de cale ferată pe unde nu circulă niciun tren și apariția a tot felul de escrocherii, unde jocurile piramidale sunt doar palide forme de manifestare a inteligenței distructive.

(11 septembrie 2022)