Vrei să-ți faci un tatuaj?

Înainte de orice:
- intră pe Internet și studiază,
- nu te zgârci la bani,
- caută un artist adevărat,
- aprofundează și ai răbdare,
- gândește în perspectivă,

- alege desenul,

- stabilește locul,
- fă-o.

Există o literatură bogată în legătură cu tatuajele. Există galerii foto cu nenumărate modele de tatuaje. Există portaluri dedicate acestui subiect. Există nenumărate saloane unde se fac tatuaje. Există tatuatori, dar numai unii sunt adevărați maeștrii, pe care trebuie să-i cauți și în care să ai încredere totală.

Ideea de a-ți face un tatuaj este o idee de luat în seamă și trebuie analizată temeinic pentru că tatuajul:

- se face pe viață,

- te reprezintă,

- te definește,

- e mesaj,

- e operă de artă,

- nu se șterge,

- te schimbă.

Se vorbește foarte mlt de dependența de tatuaje, în sensul că persoana care-și face un tatuaj, îl va face și pe al II-lea și pe al III-lea și tot așa. Nu este adevărat. Am stat de vorbă cu multe persoane care aveau mai multe tatuaje și toți au spus că de la început și-au dorit o suită de compoziții, pe care și le-au realizat în timp, toate formând un întreg, după care nu și-au mai aplicat niciun alt tatuaj.

Ca în orice domeniu și în cazul tatuajelor există un început, o intrare în necunoscut. Se vorbește despre riscuri, se vorbește despre așteptări, se vorbește despre rezultatul final. Numai oamenii curajoși își fac tatuaje, pentru că un tatuaj înseamnă o schimbare majoră în viața fiecărui om, căci omul cu un tatuaj nu mai este el, omul de dinainte, ci omul care în mod direct transmite un mesaj, căci imaginea imprimată pe pielea lui ca orice imagine, spune mai mult decât 1.000 de cuvinte.

(15 decembrie 2024) 

Ce e eficiența unui film?

Filmul  They Shoot Horses, Don't They? a avut un buget de 4,86 milioane USD și încasări de 12,6 milioane, ceea ce înseamnă, după toate scăderile, că a revenit casei de filme producătoare ABC Picture, cel puțin 2,5 milioane de USD ca profit net, adică peste 50% din ceea ce s-a investit. A fost o investiție profitabilă, ceea ce mă duce cu gândul, la întrebarea dacă la noi, vreun producător care pune la bătaie banii primiți de la stat, își pune vreodată problema recuperării investiției.

Superproducția americană Cleopatra din 1963 a avut un buget de 31,1 milioane USD și încasări din fil de 57,6 milioane USD, dar și încă 40,3 milioane USD din difuzări la tv și în teatre, ceea ce înseamnă că profitul net a fost de 10 milioane USD, adică 25% din valoarea investiției, ceea ce înseamnă un câștig foarte bun, zic și eu, dar nu ca să mă aflu în treabă.

Filmul Nașul (The Godfather) din 1972  a avut un buget de 6 milioane USD și încasări de 268,5 milioane USD, ceea ce cred eu că s-a ajuns la un profit net de peste 120 milioane USD, adică de 20 de ori investiția, ceea ce arată că regizorul Martin SCORSESE a avut mână bună, iar studiourile Paramount au dat lovitura. Așa se îmbină arta cu businessul, ceea ce pe Dâmbovița e imposibil atât timp cât banii pentru cinematografie vin de la buget și toți stau cu mâna întinsă la ce pică din mila guvernului.

Cam la toate filmele americane este prezentat bugetul și încasările, pentru a se vedea eficiența sau din contră, că filmul a fost pe pierderi și doar rin compensări a permis producătorului să meargă mai departe.

Am încercat să văd câteva filme românești lăudate de unii și de alții, filme care au primit premii importante. Sunt filme de lift, adică doar câți inși încaă într-un lift ar merge să vadă acele filme. Dacă vreau să văd mizeria vieții de zi cu zi, nu plătesc bani la cinema și nici nu pierd timpul într-o sală unde se proiectează un film, ci doar merg pe stradă spre servici sau mă întorc de la servici și mi-e suficient.

Atât timp cât scenariile nu vor satisface cerințele unui grup țintă printre care mă număr și eu, atât timp cât regizorul nu va face artă, atât timp cât actorii nu vor mai fi doar niște plastilină în mâna regizorului și vor crea personaje de film, nu voi merge la film sau dacă se va da la tv un film, voi schimba canalul în secunda a doua, când voi vedea că filmul nu este ceea ce vreau eu.

Am auzit că sunt unii care-și pun casa la bătaie pentru a face film. Mi-ar părea bine dacă filmele cu investiții private ar fi atât de bune încât să scoată investiția și respectivul investitor să meargă mai departe și să inaugureze o nouă eră în cinematografia mioritică, bazată pe eficiență reală, nu pe miloaga la banul de la buget, unde toată lumea se face că face ceva și în final ies filme nu slabe, ci foarte slabe, iar străinii le răsplătesc cu premii că ei nu știu realitatea românească și temele din filme li se par cool.

Morala: vreau să trăiesc ziua să văd la filmele românești buget și box office cu cifrele reale ale cheltuielilor și încasărilor, pentru a-mi da seama cine suntem și câte parale facem.

(05 iunie 2022)

Succesul în....

Succesul în muzică

Succesul în management

Succesul în sport

Succesul în meserie

Succesul în examene

Succesul în teatru

Succesul în dragoste

Succesul în cuceriri

Succesul în afaceri

Succesul în literatură

Succesul în proiecte, carieră, obiectiv

Succesul în muncă

Succesul în prezentare

Succesul în abordare

Succesul în concursuri

Succesul în luptă

Succesul în familie

Succesul în bucătărie

Succesul trebuie perceput de toată lumea într-un singur sens și anume prin rezultatele pe care le obține cel ce este catalogat ca fiind o perosană de succes, având drept criteriu de evaluare elemente cuantificabile cu mare precizie. Succesului îi este opus eșecul. Un om nu are cum să aibe în același timp și succes și eșec. Ori are succes, ori are eșec. Succesul este legat de intrarea în posesia unor resurse limitate, ca urmare a unui proces obiectiv de măsurare și a unui proces distinct de atribuire a acelor elemente care consfințesc succesul.

Este important de stabilit faptul că succesul nu este rezultatul unei întâmplări. Succesul este pregătit cu multă trudă și el vine să certifice că munca depusă a fost de calitate și și-a atins obiectivul urmărit. Succesul nu pică din cer. Toți cei care spun că au avut sau că au succes fătă să muncească din greu, mint cu nerușinare.
Succesul nu este o jucărie, este o stare pe care o trăiesc numai cei care s-au încăpățânat să creadă într-un țel bine definit, în forțele lor și mai ales în capacitatea de a se organiza în așa fel încât să parcurgă toate etapele până la momentul culminant al recunoașterii eforturilor depuse, de către toți cei îndreătățiți să constate adevărata valoare la care a ajuns învingătorul.

(29 martie 2018)

Radiografia cercetării științifice este necesară

Radiografia cercetării științifice nu înseamnă o analiză critică a acestui domeniu pentru a se vedea ceea ce nu s-a făcut, ceea ce nu există, care sunt minusurile și mai ales, când se face o radiografie, nu se caută vinovați.

A cunoaște starea de fapt înseamnă a vedea cu exactitate:

• unde se face cercetare științifică;
• cine sunt cei care fac cercetare științifică;
• care sunt rezultatele obținute pănă acum în cercetarea științifică;
• locul pe care îl are cercetarea științifică între domeniile de activitate de la noi;
• cum este văzută cercetarea științifică românească în lume;
• care este nivelul cercetătorilor de la noi;
• care sunt contribuțiile cercetătorilor;
• cum se face conectarea cercetării științifice românești la ceea ce se întâmplă în lume;
• care sunt resursele vitale ale cercetării.

Nu trebuie făcut un studiu de fezabilitate, nu trebuie făcută o cercetare, ci trebuie doar inventariate problemele și în dreptul fiecăreia să apară un tabel simplu și sub tabel câteva fraze clare din care să rezulte exact cum stă treaba.

Există numeroase statistici oficiale și de aici trebuie început pentru a vedea ce se face aici și ce nu se face. Radiografia trebuie să fie o imagine nedeformată a ceea ce înseamnă cercetare științifică în Ro, căci drumul pe care se merge este eronat din moment ce  plaiurile noastre cele mioritice nu au dat niciun laureat al premiului Nobel care să fie locuitor al spațiului nostru cel carpato-danubiano-pontic. Așa sunt unii de origine romană, dar care au trăit și lucrat în alte țări, iar noi ne mândrim că școala elementară romînească care le-a pus pentru prima dată  creionul în mână a fost bună, că altfel n-ar fi ajuns să obțină acel premiu.

radiografia trebuie să fie realistă. Ce se face cu ea, depinde. Se dorește cercetare, atunci e privită într-un fel. Se dorește numai pentru a fi informată lumea, se privește altfel. Se pune la sertar, atunci nu mai trebuie făcută.

Oricum nu mai este mult de așteptat, pentru că o cercetare științifică muribundă nu duve la nimic bun.

(16 iunie 2016)