Despre măreția Facultății de Cibernetică Economică din ASE

Încă de la fondarea Facultății de Cibernetică Economică din ASE din anul 1967, steaua călăuzitoare a dus-o spre tărâmuri nebănuite ale succesului printre tinerii care au devenit studenții săi, printre beneficiarii de pe piața muncii, care primeau specialiști de mare anvergură și cercetătorii care au primit rezultate remarcabile privind modelele cibernetice, produsele software originale și prognozele de calitate, verificate prin metode statistice veritabile.

Pentru prima dată, în Facultatea de Cibernetică Economică din ASE s-au întâlnit pentru a colabora economiști, matematicieni și ingineri, căci disciplinele predate studenților necesitau aceste trei specializări, iar colectivele de catedră ale acestei facultății, au inclus dintotdeauna cadre didactice selectate strict pe criterii valorice obiective, care aveau la bază una sau două din cele trei specializări. Colaborarea dintre aceștia este marele secret al dezvoltării continue a Facultății de Cibernetică Economică din ASE.

Facultatea de Cibernetică Economică din ASE s-a remarcat prin sistemul de selecție a viitorilor studenți prin două examene de matematică, ceea ce a dat garanția că acolo veneau unii dintre cei mai buni absolvenți ai liceelor din România, care pe durata studiilor reușeau cu brio să-și însușească cunoștințe de programare a calculatoarelor, de modelare cibernetică, de metode statistice complexe, atât de necesare economiei moderne, în plină dezvoltare.

În Facultatea de Cibernetică Economică din ASE au predat cursuri pe lângă profesorii angajați ai catedrelor din ASE selectați, mari profesori de la Universitatea București, de la Universitatea Politehnica București, de la Academia Tehnică Militară, de la Universitatea BABEȘ BOLYAI, de la Universitatea de Vest din Timișoara, de la Universitatea OVIDIUS din Constanța, fiecare dintre ei fiind recunoscuți în domeniile lor de activitate pe plan național, dar și pe plan internațional, căci lucrările lor erau publicate fie în edituri prestigioase, fie în reviste cotate ISI.

În Facultatea de Cibernetică Economică din ASE elementul valoric a fost dintotdeauna fundamental, căci pornind de la selecția candidaților la admitere, continuând cu exigența de la examenele din cele două sesiuni ale fiecărui an universitar și încheind cu elaborarea lucrării de licență, care avea o semnificație cu totul aparte în ceea cxe privește complexitatea și originalitatea conținutului.

Măreția Facultății de Cibernetică Economică din ASE este dată de studenții ei care sunt speciali, de profesorii care predau cursuri și coordonează seminarii, de atmosfera de muncă pe care cei ce vin la această facultate o întâlnesc pretutindeni, căci Facultatea de Cibernetică Economică din ASE este locul lucrului bine făcut din anul 1967 și până în prezent, căci acolo totul înseamnă valoare și numai valoare.



(19 martie 2024)

Decanii Facultății de Cibernetică Economică de-a lungul anilor

Facultatea de Cibernetică Economică a avut de-a lungul istoriei ei mai multe denumiri precum Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică și facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. Din 1967 de lcând a fost înființată, Facultatea de Cibernetică Economică a avut următorii decani:

Edmond NICOLAU, în intervalul 1967 - 1968

Nicolae RACOVEANU, în intervalul 1968 - 1969

Geo VASILESCU, în intervalul 1969 - 1977

Virgil SORA, în intervalul 1077 - 1985

Eugen ȚIGĂNESCU, în intervalul 1985 - 1990

Geo VASILESCU, în intervalul 1990 - 1992

Dumitru MARIN, în intervalul 1992 - 2000

Cosnatntin MITRUȚ, în intervalul 2000 - 2008

Ion SMEUREANU, în intervalul 2008 - 2016

Marian DÂRDALĂ, în intervalul 2016 - 2024

Claudiu HERȚELIU martie 2024 și în prezent.

Istoria este cea care va consemna realizările fiecăruia dintre decanii care s-au perindat la conducerea facultății de Cibernetică Economică, pentru a vedea cum a contribuit fiecare la măreția facultății fondată de Manea MĂNESCU.


(16 martie 2024)

Eu și șefii direcți

Niciodată nu am avut așteptări nesăbuite, disproporționate, fericite sau favorabile mie de la șefii mei direcți, pentru că și ei și eu suntem oameni, cu plusurile și cu minusurile noastre, dar un comportament normal, civilizat, predictibil și onest mă așteptam de la șefii mei. Unii s-au comportat cum trebuie, dar mulți dintre ei, fără calități de manageri, au crezut că au pâinea și cuțitul și au avut o atitudine deplorabilă, pe care la vremea potrivită am taxat-o exact cu unitatea de măsură potrivită, meritată și de neuitat.

Primii mei șefi direcți au fost părinții mei. Nu mă voi lansa în analiza comportamentului acestor șefi căci o voi face mult mai detaliat cu o altă ocazie.

Următorii mei șefi au fost învățătorii mei. ca șefi direcți am cuvinte extrem de urâte la adresa acestora, căci nu au avut niciuna dintre calitățile de modelatori de suflete. Scârba pe care o nutresc și acum pentru acele specimene mă face să nu mă dezlănțui aici cu invectivele pe care respectivii le merită din plin.

Profesorii ca șefi direcți au fost extrem de neomogeni. Am avut profesori care au fost modele pentru mine, cum tot așa au fost și profesori care la o gazetă de perete ar trebui puși la capitolul: așa nu. Profesorii mei speciali au fost Viorica NEAMȚU, Lucreția TROCAN, Eugenia MINASIAN, Eugen BOIA, Nicolae RACOVEANU, Ludovic TOVISS, Edmond NICOLAU, Dragoș VAIDA, Alexandru POPOVICI.

După ce am intrat în pâine, am avut șefi direcți, care chiar purtau această titulatură și primeau salariu să fie șefi. Primul șef de sector a fost matematicianul Vasile IONESCU. I-au urmat șefii de catedră Mircea BULGARU, Virgil SORA, Ion Gh. ROȘCA, Bogdan GHILIC-MICU, Cătălin BOJA. N-au fost mulți, dar niciunul nu s-a purtat cu mine așa cum se purtase profesorul OLARU de la Universitatea din Timișoara cu bunul meu prieten Vladimir. Profesorul OLARU i-a zis lui Vladimir că evoluția lui depinde strict de el și i-a făcut o proiecție a întregii cariere, spunându-i ce are de făcut pentru a trece de la o treaptă la alta de-a lungul anilor, cu duratele de așteptare probabile.

Și eu am fost cândva șef direct și de pe poziția mea de șef direct:

- am spus lucrurilor verde în față,

- nu am pus tălpi nimănui la promovare,

- am sprijinit venirea oamenilor valoroși,

- nu am stimulat evoluția non-valorilor,

- am sancționat pe cei ineficienți,

- am lăsat loc de bună ziua,

- am plătit monezi celor incorecți.

Consider că a fi șef direct nu este treabă ușoară și cel care are șansa să fie șef direct, nu trebuie să-și umilească subalterni și nici să nu le arate că viața acestora depinde de el, iar ca să evolueze, fiecare subaltern trebuie să plătească un tain. Întotdeauna am considerat că niciun cocoș de-al meu nu cântă pe gardul vreunui șef direct, iar dacă a existat un șef direct care mi-a forțat mâna, l-am detestat toată viața și nu i-am rămas dator niciun sfanț.

(18 mai 2023)

Teza de doctorat de pe vremea mea

N-am să înțeleg cum mama dracului ajunge la comisia de titluri academice o teză de doctorat plagiată. Tot timpul m-am întrebat:
- Ce a păzit conducătorul științific? El nu și-a dat seama că are în față o teză plagiată? Ce fel de conducător științific este acela pe care doctorandul îl duce de nas? Ce au păzit membri comisiei care au întocmit referate în calitate de specialiști în domeniu? Cum specialiștii din domeniu, care se presupune că sunt la zi cu literatura, să nu-și dea seama că au în față o teză plagiată?

Conducătorul științific al stagiului meu doctoral a gestionat până în cel mai mic detaliu:

- structura tezei mele de doctorat,

- modul de elaborare al capitolelor,

- soluțiile originale pe care le-am inclus în teză,

- capitolele tezei,

- pregătirea susținerii tezei.

Conducătorul științific al tezei mele de doctorat nu a lăsat niciun detaliu la voia întâmplării și de la început a condus stagiul doctoral la standarde foarte înalte, căci el era un om extrem de exigent și doctoranzii pe care și i-a ales erau oameni care au acceptat fără comentarii modul său de a lucrat.

Aveam pagini de imprimantă verso pe care scriam capitolele tezei și cu care mă prezentam la discuții cu conducătorul științific. Îmi notam tot ce trebuia să fac pentru viitor și numai după ce el era convins că aveam un capitol bun spunea să trec la următorul capitol. Deși lucram în învățământ, timpul alocat elaborării tezei de doctorat a fost de câțiva ani, zi de zi am rezervat câteva ore. De aceea nu am înțeles cum unii, care nu sunt deloc geniali sunt în stare să traverseze stagii doctorale ca vântul și ca gândul, ceea ce mă face să devin complexat, căci eu am făcut un doctorat î șase ani și am lucrat la teza de doctorat patru ani, de mă consider de cel puțin de 100 de ori mai tâmpit decât mulți dintre genialii dovediți ceva mai târziu în raport cu comparațiile mele, drept plagiatori notorii cu acte în regulă.

Mai am și acum un exemplar al tezei mele de doctorat. Chiar am început s-o scanez cu telefonul și probabil când o voi scana pe toată, o voi pune la mine pe portal, căci sunt tare mândru de ceea ce am realizat eu cu mintea mea de atunci, mai ales că fiecare pagină a tezei este nădușită la greu.


(01 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ilie HRISTACHE

Când am venit în Catedra de Cibernetică Economică în 1971, după exilul de 8 luni din centrul de calcul, lectorul universitar de atunci Ilie HRISTACHE m-a primit cu multă căldură, căci eram tare stingher acolo, chiar dacă proveneam de la Secția de Mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic și mai aveam colegi pe Valer ROȘCA și pe Constantin APOSTOL veniți în catedră în toamna anului 1969.
Trebuie să spun că am realizat o carte referită prin:

Virgil SORA, Ilie HRISTACHE, Ion IVAN, Mircea DESPA - Culegere de probleme și studii de caz pentru demografie, Lito ASE, București 1987, 270 pag.

Ilie HRISTACHE a parcurs toate treptele de la asistent universitar, la lector universitar, la conferențiar universitar, până la profesor universitar, muncind cu trudă și având rezultate remarcabile.

Ilie HRISTACHE a susținut în anul 1975 teza de doctorat de 156 pagini intitulată Calcule de perspectivă privind populația R.S. România și coordonată de profesorul universitar doctor docent Constantin IONESCU.

Profesorul Ilie HRISTACHE a scris cărți precum: Demografia teritorială a României  împreună cu Vladimir TREBICI - 1986,  Demografie împreună cu Virgil SORA, Mircea DESPA - 1983, Demografia oraselor Romaniei  realizată împreună cu Ion MEASNICOV, Vladimir TREBICI - 1977, dar și multe altele.

M-a impresionat  profesorul Ilie HRISTACHE pentru că toată munca lui de cercetare și de scriere de cursuri a fost canalizată numai pe un domeniu și aici mă refer la demografie, ceea ce este excepțional, știut fiind faptul că mulți economiști se îndreaptă spre varii domenii după cum bate vântul.

(28 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: George THEILER.

Matematicianul George  THEILER era colaborator al conducătorului meu științific de doctorat, profesorul universitar Ludovic TÖVISSI, cu care publicase împreună articole importante în Revista de Statistică, dar și în alte reviste de specialitate. După ce am prezentat teza mea de doctorat unor specialiști, așa cum dorea profesorul Ludovic TÖVISSI, la un moment dat mi-a întrebat dacă aș fi de acord să fac o prezentare în fața profesorului George  THEILER, a cărui părere cântărea foarte mult pentru profesorul Ludovic TÖVISSI. Eu am fost de acord și mi s-a spus că într-o anumită zi, la amfiteatrul I voi face acea prezentare. Era important să fiu pregătit că profesorul George  THEILER îmi va pune foarte multe întrebări, chiar în timpul prezentării și trebuie să răspund pe loc.

Eu aveam ceva slide-uri pentru retroproiector, aveam și ceva planșe, dar am mai făcut încă vreo câteva, să cuprind cât mai multe aspecte din teză, ca atunci când voi fi întrebat ceva, să nu stau să bâjbâi printre hârtii pentru a căuta răspunsul și mai ales, să nu fie nevoie să scriu ceva pe tablă, căci acolo erau șase table imense unde se scria tot ce doreai, fără a fi nevoie să se șteargă ceva prea des.

Aveam emoții mari, căci profesorul George  THEILER era renumit pentru exigența sa și pentru modul direct de a se adresa interlocutorilor. În ziua și la ora  stabilită am ajuns la amfiteatrul I, am așteptat câteva minute și au venit profesorul George  THEILER și profesorul Ludovic TÖVISSI. Eu am urcat pe scenă, am dat drumul la retroproiector, iar cei doi profesori s-au așezat în primul rând de bănci. Am început să vorbesc. Totul a durat cam trei ore și ceva, căci după câteva slide-uri venea o avalanășă de întrebări, iar eu trebuia să întrerup prezentarea și să răspund. Eram un pic antrenat, căci mai făcusem niște prezentări, dar nu fusesem întrerupt niciodată. 

Profesorul George  THEILER era atent la toate detaliile și dorea să se convingă că tot ceea ce spuneam se susține și că am argumentele necesare pentru a demonstra că este corectă abordarea mea.

Marele meu noroc a fost că învățasem cu ani în urmă de la cercetătorul științific Csaba FABIAN să fac analiză dimensională tuturor ecuațiilor sau inegalităților din modelele pe acre le construisem și profesorul George  THEILER ținea foarte mult la corectitudinea construcțiilor pe care eu le prezentam. 

Nu am avut discuții în contradictoriu și nici concluzii din care să rezulte că mai trebuia să sap câte ecva legat de un slide sau de un model sau de o soluție pe care o prezentam. După fiecare dialog, reluam prezentarea tezei mele de doctorat. 

Eu aveam exercițiu de vorbire, căci erau seminarii unde trebuia să vorbesc și aveam uneori chiar și cinci seminarii pe zi, deci eram cu experiență de a vorbi fără întrerupere. Vedeam cum se derulează prezentarea mea și vedeam cum profesorul George  THEILER rămâne la fel de concentrat și cu același interes de a-mi pune întrebări. La un moment dat, mi-a cerut să fac un rezumat la tot ceea ce prezentasem. M-am conformat. După aceea, mi-a zis să concluzionez. Am concluzionat. Am discutat după aceea despre bibliografie. Am încheiat. Profesorul George  THEILER mi-a spus că am făcut o treabă bună și ne-am strâns mâinile, fiecare plecând la treaba lui.

Seara, conducătorul meu de doctorat, profesorul Ludovic TÖVISSI mi-a dat telefon și mi-a zis că am făcut o treabă bună și că profesorul George  THEILER a întrebat când e ziua susținerii tezei, dar nu exista fixată acea zi, iar profesorul Ludovic TÖVISSI a spus că a doua zi să ne vedem să stabilim pașii pentru a urgenta susținerea tezei în ședință publică.

Pe mine m-a impresionat profesorul George  THEILER căci de la înălțimea sa, a rezervat câteva ore pentru mine, pentru a-mi prezenta teza de doctorat. Mai mult, a urmărit cu atenție deosebită prezentarea mea, iar analiza pe acre a făcut-o la fiecare pas, era bazată pe principiile pe acre le stăpânea foarte bine și dorea să vadă dacă și eu respect acele principii. tactul său, profunzimea gândirii sale, capacitatea de a se apropia de un subiect pe care eu îl dezvoltam în teză, m-au impresionat teribil de mult și m-au făcut ca mult timp să mă gândesc la acest minunat om de știință și să-i acord respectul meu nețărmurit.

(15 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Valeriu CARNAZIU

 Valeriu CARNAZIU a fost secretar șef al ASE. Despre Valeriu CARNAZIU am numai cuvinte de laudă,. El avea apartamentul în Berceni și de multe ori ne întâlneam în stația troleibuzului 94 sau la mașina 331 cu care veneam spre ASE. Drumul Berceni - Piața Romană era de 40 -50 de minute, timp în care discutam despre tot felul de chestii. Mi-a zis cândva că un vecin al lui de bloc primise o înștiințare că trebuie să plătească impozit pe mașină și el nu avea mașină. I s-a dat soluția de la secția financiară să meargă la tot felul de instituții din toate sectoarele Bucureștiului și să aducă documente prin care respectivii certificau că insul respectiv nu are mașină. I-a trebuit omului un an până să-și dovedească la fiscul din Berceni că nu trebuie să i se impoziteze mașina pe care nu o are.
De numele lui Valeriu CARNAZIU se leagă o pagină xeroxată de pe dosarul cu avizul comitetului municipal de partid necesar să susțin teza de doctorat. Mi-a zis:
- Țineți-o, că vă va folosi vreodată la ceva!

Nu am dat mare atenție, dar cum eu nu arunc hârtiile, am păstrat-o și după ce am susținut teza de doctorat, un individ din catedră, care mi-a fost turnat de un tip după mulți ani, mi-a furat avizul, pentru a netezi drumul cuiva fără doctorat, pentru accederea la un post de lector universitar. Atunci copia aceea mi-a fost de mare ajutor, căci s-a reconstituit demersul, altfel mi se anula susținerea tezei, căci fără acel aviz susținerea era imposibilă. Știa el ce știa, Valeriu CARNAZIU. Înseamnă că era o practică sustragerea de avize și ceea ce era cel mai nasol se lega de faptul că era ceva tolerat la cel mai înalt nivel. El m-a protejat. Diploma mea de doctor în economie mi-a dat-o Valeriu CARNAZIU imediat ce a fost semnată de rector, ca să o depun la dosarul de concurs, pentru că el știa că eram foarte strâns cu termenele.


(02 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vladimir TREBICI

Academicianul Vladimir TREBICI a fost conferențiar în Catedra de Cibernetică Economică, înainte de pensionare. Omul acesta m-a impresionat prin cultura sa. Era un om înalt, bine făcut, cu o cultură cu totul remarcabilă. Îmi amintesc că la o ședință de catedră, un nene, ca să facă și el impresie a început să recite ceva. Atunci domnul Vladimir TREBICI a continuat să recite din versuri și l-a lăsat pe acel nene cu gura căscată. La un moment dat, l-am întreba pe domnul Vladimir TREBICI cum seă faci să publici ceva. El mi-a explicat mecanismul și s-a oferit să mergem la casa Scânteii la o editură să mă recomande la cineva. Am mers cu domnul Vladimir TREBICI acolo și m-a impresionat dialogul cu acel editor, care mi-a explicat că informatica are o problemă, iar cărțile de informatică au o și mai mare problemă, căci Elena CEAUȘESCU nu prea agrează cuvântul informatică. Am înțeles mesajul și m-am retras, căci însemna să mă bat cu morile de vânt.
La o ședință de catedră, domnul Vladimir TREBICI a anunțat că se retrage din învățământ. M-a șocat ca un om în putere, viguros, de talentul său, să se retragă. A argumentat că i s-a dat informația semnării unui decret de către Nicola CEAUȘESCU pentru niște persoane, în care condițiile de pensionare sunt speciale și nu vrea să piardă acel tren.
Eu aveam în biblioteca mea un volum masiv, al cărui autor era domnul Vladimir TREBICI, intitulat DEMOGRAFIA de 481 de pagini, publicat la Editura Științifică și Enciclopedică în anul 1979 și citind-o am remarcat că autorul ei este un adevărat specialist în domeniu și înțelesese totul până la cele mai mici detalii, căci fusese o piesă importantă în organizarea Congresului Mondial de Demografie de la București
din anul 1974.

Multă lume spunea că domnul Vladimir TREBICI mergea iarna cu alți profesori din ASE și făceau baie în Herăstrău. Nu mă mira, căci așa cum arăta, era un om sănătos, plin de optimism.

După Revoluția din 1989, domnul Vladimir TREBICI a devenit academician.


(23 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constanța MIHĂESCU

Constanța MIHĂESCU este profesoară universitară în Departamentul de Statistică și Econometrie. Ea este absolventă a Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, promoția 1987. A absolvit un curs de master în anul 2014 pe probleme de comunicare în limba engleză.
Constanța MIHĂESCU a susținut în anul 2000 teza de doctorat la Institutul Național de Cercetări Economice sub îndrumarea cercetătorului științific gr. I Constantin GRIGORESCU.

În intervalul 1992 - 1995, Constanța MIHĂESCU a fost asistent universitar.

În intervalul 2005 - 2001, Constanța MIHĂESCU a fost lector universitar.

În intervalul 2001 - 2005, Constanța MIHĂESCU a fost conferențiar universitar.

Din anul 2005, la vârsta de 41 de ani, Constanța MIHĂESCU este profesor universitar.

Profesoara Constanța MIHĂESCU a publicat o serie de lucrări de specialitate fie ca unic autor, fie în colaborare, din care enumer aici  Demografie : concepte și metode de analiză, publicată la Editura Oscar Print în anul 2004,  Aplicatii in demografie si statistica sociala, publicată în Editura  Oscar Print în anul 2004,  Demografie : elemente de baza si docimologice, publicată la Editura ASE în anul 2000,  Culegere de probleme si teste grila de demografie, publicată în Editura ASE în anul 2000, dar și multe altele, precum și articole publicate în reviste de specialitate din țară și din străinătate.

Acum mulți ani, m-a sunat un foarte bun prieten și m-a întrebat dacă primesc cu colindul. Răspunsul meu a fost afirmativ și atunci a venit la mine un grup de tineri care au cântat colinde și m-am bucurat foarte mult. Grupul era condus de foarte tânăra lector universitar pe atunci, Constanța MIHĂESCU. Mi-am dat seama că oamenii mai fac și altceva decât să lucreze cu cifre și să calculeze indicatori, ceea ce m-a încântat nemaipomenit și care mă face ca la fiecare sfârșit de an să-mi reamintesc acele colinde.

(21 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea DESPA

Mircea DESPA era asistent universitar în Catedra de Cibernetică Economică, la disciplina Demografie. Era asistent la profesorii Virgil SORA și Ilie HRISTACHE. El rea un pic mai mic decât mine, dar ne-am împrietenit căci mi-a plăcut la el că e un om direct și la obiect.

A susținut cu succes, în anul 1986 teza de doctorat de 201 pagini, intitulată  Optimul dinamic al corelației dintre dezvoltarea economico-socială și evoluția demografică in România și coordonată de profesorul universitar Ștefan ARSENE.

Când mi-a propus să lucrăm la niște contracte, chiar am fost încântat. Era un contract cu un institut de cercetări în zona legumelor și fructelor și se punea problema analizei indicatorului CUC - calculul  utilizării capacității de transport. Am făcut noi niște studii din literatură și am mai văzut ce era acolo și am ajuns la concluzia că acel CUC are valori diferite dacă transporți ciment în saci, dacă transporți bușteni de lemn, dacă transporți varză sau dacă transporți salată. Am făcut niște experimente. An definit niște proceduri pentru a stabili ce înseamnă cantitate maxim posibilă de varză pentru a stabili CUC pentru varză, ce înseamnă cantitate maxim posibilă pentru varză pentru a stabili CUUC la varză și tot așa. În acest fel am demitizat acel indicator CUC stabilit în cartea tehnică a mijlocului de transport, care ducea la niște valori groaznic de mici când era vorba de a transporta salată, ceapă verde, spanac sau praz.

Cu Mircea DESPA am lucrat și la o culegere de probleme de demografie referită prin:

Virgil SORA, Ilie HRISTACHE, Ion IVAN, Mircea DESPA - Culegere de probleme și studii de caz pentru demografie, Lito ASE, Bucureşti 1987, 270 pg

A fost după părerea mea un model de colaborare, în care Mircea DESPA a dovedit că știe demografie și a pătruns nuanțe extrem de fine, convingându-mă că demografia nu înseamnă doar analiza producției post-sex, cum era acreditată ideea prin decretul 770 din 1 octombrie 1966.

La un moment dat, am auzit că Mircea DESPA intenționează să plece definitiv în RFG. Găsise pe pârtia din Poiana Brașov o față, s-au îndrăgostit la prima vedere unul de altul, Dumnezeu le-a luat mințile și asta a fost. Știindu-mă lumea prieten cu Mircea DESPA mă tot întreba despre el. Le-am zis la toți că iubește și cu omul care iubește nu trebuie să te pui în niciun fel, că e turbat.

Mircea DESPA a plecat în RFG și după Revoluția din Decembrie l-am reîntâlnit. Am discutat. Era același Mircea DESPA pe care-l știam eu înainte de a pleca, același Mircea DESPA care m-a impresionat prin ideile lui, prin caracterul lui și mai ales prin talentul de a lucra cu studenții.

(03 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Virgil SORA

Despre profesorul Virgil SORA aș scrie foarte multe, căci mi-a fost decan pe când eram asistent universitar, o perioadă îndelungată de timp.

Voi scrie doar despre un moment din viața mea. Venise sorocul să susțin teza de doctorat și am mers la decan, la profesorul Virgil SORA să-i adresez rugămintea să accepte să fie președintele de comisie de la susținerea în ședință publică a tezei și mai mult, să fie prezent și să conducă lucrările, nu să-și trimită un prodecan care să-l reprezinte cum se mai obișnuia și cum se mai obișnuiește și azi. profesorul Virgil SORA a acceptat, că mă cunoștea din vremea când eram student chiar, dar mi0a zis:

- Măi, IVANUȘCA, ce i-ai făcut șefului tău, că s-a supărat foc pe tine?

- Nu i-am făcut nimic. Dar și bunicul s-a supărat!

- Și ce-a făcut bunicul tău, IVANUȘCA?

- Ce să facă, domn'profesor? A pus mâinile pe piept și a murit.

Profesorul Virgil SORA s-a uitat la mine și a zâmbit. În realitate, eu aveam o relație nu proastă, ci foarte proastă cu șeful meu de catedră și nu l-am invitat la susținerea tezei mele de doctorat și nu i-am dat rezumat să facă și el un referat. De aceea se supărase. Susținerea tezei de doctorat era momentul meu și nu doream ca un nefericit să mi-l strice prin simpla lui prezență.

(17 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Leonard BADEA

Leonard BADEA era doctor inginer în chimie, cu doctorat luat în URSS. Un amic mi-a vorbit despre inginerul Leonard BADEA și mi-a zis că dacă doresc să am în comisia de doctorat un specialist în procese discontinue de producție, acesta este numai inginerul Leonard BADEA. Când l-am întâlnit pe profesorul meu, conducătorul științific Ludovic TOVISSI și i-am zis, despre inginerul doctor Leonard BADEA de la ICECHIM, mi-a zis că-l știa, tot așa de la niște examene de doctorat din Politehnică și m-a întrebat dacă sunt sigur că-mi doresc să fie în comisie, știind nivelul său de exigență. Răspunsul meu a fost afirmativ.

Conducătorul meu științific a luat legătura cu doctorul inginer Leonard BADEA și acesta a fost de acord să fie în comisia mea de doctorat, mai ales că auzise de cineva care făcea un contract la CIPA Rm. Vâlcea pe probleme de optimizare a producției de PVC la o secție nouă și numele de Ion IVAN i se părea cunoscut. 

Am mers la cabinetul său de la ICECHIM, i-am prezentat preocupările mele, i-am arătat materialele pe care le prezentasem pe la conferințe. Mi-a zis că atunci când va fi vremea, să-i aduc teza de doctorat. Vremea aceea a venit și am mers spre ICECHIM să-i aduc teza de doctorat doctorului inginer Leonard BADEA. Eu am luat o rută mai ocolitoare și am ajuns pe o stradă care ducea spre Splai de la Gara de Nord. Acolo, întâmplarea a făcut ca o fetiță să iasă în fugă dintr-o curte și o mașină s-o lovească. Șoferul a oprit. Fetița era mai mult speriată decât accidentată. Am luat-o în brațe, m-am uitat la ea. Nu era izbită. Nu avea răni. Din curte a ieșit o femeie mai mult adormită decât vioaie, care era mama fetiței. I-am zis să se urce în mașina șoferului și să meargă cu copila la spitalul care era la două sute de metri de acel loc, pe stânga. Mi se pare că strada era Ștefan Furtună, dar n-aș băga mâna-n foc. Eu am tratat totul ca pe un semn venit de Sus.

Am ajuns la sediul ICECHIM, am urcat la cabinetul doctorului inginer Leonard BADEA. I-am dat teza și după câteva săptămâni am fost anunțat că mi-a făcut referat prin care își exprima acordul să mi de ofere titlul de doctor în științe. În acea zi, am simțit că L-am apucat pe Dumnezeu de picior.

După ce am susținut teza de doctorat, doctorul inginer Leonard BADEA mi-a sugerat să scriu un articol pe care să-l public în Revista de Chimie, lucru pe care l-am făcut și articolul s-a publicat acolo în numărul din august 1978 al revistei.


(17 ianuarie 2023)

Referatele comisiei de doctorat

Comisia de doctorat era  formată din cinci membrii și anume:
- președinte, în persoana decanului facultății, profesorul Virgil SORA,
- conducătorul de doctorat, profesorul universitar doctor Ludovic TOVISSI,
- profesorul universitar doctor  Eugeniu NICULESCU-MIZIL, membru,
- doctorul inginer Leonard BADEA, membru,
- conferențiarul universitar doctor Eugen ȚIGĂNESCU, membru.

Și acum comisia de doctorat tot 5 membrii are și președinte este acum tot decanul facultății unde se susține doctoratul.

Tezele de doctorat le-au parvenit membrilor comisiei în plicuri sigilate, cu ștampila ASE, iar referatele au fost trimise către ASE tot în plicuri sigilate de către membrii comisiei. Știam că referatele erau favorabile, din moment ce am fost chemat să mi se spună data, ziua, luna ora la care are loc susținerea tezei de doctorat  și locul unde se desfășoară evenimentul.

După susținere am reușit să obțin câte un exemplar din cele patru referate, căci președintele comisiei nu întocmește referat și am fost foarte fericit că munca mea de 6 ani a fost apreciată de oameni deosebit de valoroși, dintre care profesorul universitar doctor  Eugeniu NICULESCU-MIZIL și doctorul inginer Leonard BADEA erau din afara ASE, deși în acele vremuri nu era regula ca în comisia de doctorat să fie cel puțin două persoane care nu lucrează în instituția unde se susține teza.

Și acum mă emoționez când răsfoiesc dosarul legat de doctoratul meu și trec cu privirea peste referatele membrilor comisiei mele de doctorat. Ce vremuri!



(23 noiembrie 2022)

Mi-a murit călăul...

Fiecare dintre noi are călăul său sau călăii săi. Eu am avut călăun meu.
Pentru unii, tații lor sunt călăi din moment ce-i bat fără vreun motiv.
Pentru alții, călăii sunt învățătorii și profesorii lor, care-i torturează în loc să-i educe.
Pentru maturi, călăii sunt șefii lor care neavând calității profesionale care să-i impună în fața subalternilor, singura modalitate de a conduce este aceea de a se poziționa în postura de călăi care urlă, agresează și mai ales, își dovedesc incompetența prin ordine contradictorii de la o oră la alta, fără a obține ceva spectaculos la schimb.
Eu am avut un călău în viața mea, un prorector. Eram undeva înainte de anul 1987, deci nu mai mă consideram puști din moment ec mă apropiam de 40 de ani. În anul acela de dinainte de 1987, la o sesiune de examene, promovabilitatea la disciplina Limbaje de programare unde lucram și eu alături de trei colegi cu care scrisesem câteva cărți de succes în ale programării calculatoarelor, am avut un procent de promovabilitate ridicol, de sub 25%. Erau vremurile în care promovabilitatea trebuia să fie cât mai mare, căci în comunism nu se accepta rebuturi în rândurile studenților și prin extensie, restanțierii erau asimilați rebuturilor. Prorectorul care a fost călăul meu, își dorea nespus să devină rector drept care:
- se lupta ca instituția să apară în exterior, ca fiind una model,
- scria articole în presa centrală la apariția volumelor cu lucrările științifice ale lui CEAUȘESCU,
- o lăuda prin toate ședințele pe tovarășa de la cabinetul doi,
- exercita presiuni grosolane pentru a timora cadrele didactice.
Așa s-a făcut că în anul când promovabilitatea la disciplina de Limbaje de programare a fost sub 25% ne-a convocat pe noi cei patru făptuitori, pe decan, pe șeful de catedră și pe secretarul de partid. Mai întâi a măturat cu cei trei, după care, folosind niște cuvinte extrem de grele, colorate și necolocviale, ni s-a adresat nouă, urlând și făcând spume la gură. După acest recital, a început să ne zâmbească, iar la despărțire a vrut să dea mâna cu noi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Călăul meu a mers mai departe. A pus un afiș imens la intrarea profesorilor în clădirea istorică cu numele noastre, cu procentele de promovabilitate și cu un text deplorabil. Că efectul a fost cu totul altul, căci colegii care ne întâlneau ne felicitau pentru curaj, este o cu totul altă poveste. Numai un mare profesor de la o facultatea de răsunet a mers la călăul meu și i-a impus să înlăture afișul-rușine, lucru care s-a și produs.
Peste ani, dintre noi, unu coleg a ajuns mare barosan și nu mică mi-a fost surpriza să văd cum la o ședință festivă, îi înmânează călăului meu o diplomă. Când i-am reamintit de incidentul cu afișul, el mi-a zis:
- Lasă-l Ioane, că e și el bătrân...
- Nene, am văzut cum victima își premiază călăul.
Anii au trecut.
Am aflat zilele trecute că mi-a murit călăul zilele trecute. Dumnezeu să-l ierte că n-a știut ce face!

(17 noiembrie 2022)

CSIE'50 - șefii catedrei de Cibernetică Economică

Acum că se fac în acest an 2017 cei 50 de ani ai facultății de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică, trebuie spus cu claritate că a existat și o catedră de Cibernetică Ecpnomică, de care nu s-a atins nici Nicolae CEAUȘESCU, nici Ion ILIESCU, nici Emil CONSTANTINESCU, dar s-au atins indirect, prin oameni de bună credință, slugile lui Traian BĂSESCU. Așa că, în primăvara lui 2011, Catedra de Cibernetică Econolică, a fost absorbită de catedra de Informatică Economică, devenind astfel Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică-DICE. Pentru prima dată, la denumirea unei facultăți, nu corespunde o catedră care să preia din acea denumire, mai ales că într-o enumerare este obligatorie virgula, iar și-ul din denumirea departamentului întărește forțarea cu care s-a produs acea înghițire a unui pește mare de un alt pește ceva mai mare, dar nu îngrozitor de mare. Deplând acel moment nefericit și nu-mi reproșez nico clipă că nu am mers să discut despre găsirea unei soluții în care cred și acum.

Aici nu este vorba că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Era bine ca ciberneticienii, în acești 5 ani de la înghițire să facă ei un anume ceva ca să elimine exact acel criteriu care a stat la derularea acelui proces dezastruos de dispariție. Nu numai că nu s-a făcut prea mare lucru, ci unele aspecte s-au adâncit, pentru că managementul din DICE este favorabil tinerilor, tocmai cei care sunt majoritari și care în niciun caz nu doresc revenirea la metehne dictatoriale păstrate din vremurile de demult când șef era un profesor pe ușa căruia sclavii i-au scris măscări, de bun ce era...

Voi scrie în continuare câteva cuvinte despre șefii care au condus Catedra de Cibernetică Economică de la înființare de dinainte de 1967 și până la dispariția din 2011.

Primul șef de cateră a fost Manea NĂNESCU, mai mult cu numele și cu coordonarea din umbră, căci datorită funcțiilor importante în stat nu avea el timp să se ocupe la nivel de detaliu și de management de catedră, dar principii și linii directoare dădea acesta la greu și nimeni nu-i ieșea din cuvânt mai mult de frică, decât din convingere. Dar tot în numele lui se făceau abuzuri, căci fiecare ce visa noaptea venea și zicea că așa s-a găndint tovarășul academician, mai ales dacă acestea erau zise de oamenii ce asigurau legătura între el și mase. Pe acel interval, Catedra de Cibernetică Economică a cunoscut cea mai mare înflorire.

Următorul șef de catedră a fost unul Mircea BULGARU sau Mircea BULGARIU, despre care nu scriu dimic, pentru că, deși a stat în fruntea catedrei ani buni, dar a stat și ca director al Centrului de Calcul al ASE.

După acesta a devenit șef de catedră profesorul Virgil SORA, care a fost ani buni decan al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El preda disciplina numită Demografie și-și trăsese partea leului ca fond de timp, căci natalitatea ca problemă de partid și de stat  îi dădea apă la moară. N-am să uit momentele penibile când într-o sală din clădirea veche, ne-am strâns noi niște bărbați oarecare să ne punem cenușă în cap, unii de ce nu au copii și alții de ce nu au patru su mai mulți decât atât. Am văzut atunci ce înseamnă politrucul ordinar și cum caută să iasă basma curată. Sștiu numai că în anul 1990 pe mandatul său, datorită marilor discrepanțe de gândire și de evoluție, noi cei de la subcolectivul de informatică economică, ne-am desprins și am format Catedra de Informatică Economică și am evoluat cu o dinamică spectaculoasă de i-am lăsat pe mulți cu gura căscată, căci șeful nostru de catedră, lectorul Ion Gh. ROȘCA știa ce vrea și noi eram în consonanță cu el.

Șeful de catedră Geo VASILESCU, marele profesor și decan al Facultății de Cibernetică, deși a căutat să evite, inevitabilul s-a produs și subcolectivul de cibernetică economică s-a desprins și el, construind Catedra de Cibernetică Economică, cea nouă, plecând deci cu brandul, lăsând subcolectivul de statistică într-o situație delicată.

Cel care și-a luat misiunea de a refonda catedra de Cibernetică Economică din temelii, a fost profesorul Emil SCARLAT, despre care știam că a terminat strălucitor facultatea de 5 ani, chiar Secția de Cibernetică Economică, mă refer la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică de pe vremuri, când învățământul superior însemna ceva.

Au urmat la cârma Catedrei de Cibernetică Economică profesorii  Eugen Țigănescu și Marin DUMITRU, dar despre ei vreau am scris și în continuarevreau să scriu articole diferite, cu mult mai multe detalii.

Ca membru al catedrei de Cibernetică Economică, amintirile mele nu au fost dintre cele frumoase pentru că:

- am asistat la abuzuri;

- nu s-au făcut promovări pe merit;

- au fost atitudini discreționare;

- pozițiile subiective erau prea frecvente;

- șefii nu înțelegeau rostul informaticii;

- caracterizările pentru calificative mi le-am făcut singur;

- era prea multă tristețe;

- se cam pilărea.

Mă limitez la a spune că per global, nu mi s-au pus tălpi în a mă dezvolta, în a publica, dar o anumită ostilitate am înregistrat, căci mulți confundau roul lor de conducători cu cel de vătafi pe o moșie. La ceas aniversar se cuvine să fim veseli. Ca să fie apoteotică acea veselie am scris acest articol mai nuanțat, căci vorba proverbului, cine râde la urmă, râde cu folos, Voi mai scrie despre vechea Catedră de Cibernetică Economică. Merită din plin.
Șefii catedrei de Cibernetică Economică reprezintă miezul problemei ce revine la creșterea și descreșterea ciberneticii economice de la noi, pentru că fanionul cât flutură lupta se duce. Când drapelul este la pământ moralul oștirii se prăbușește. Cine vrea să plângă, să plângă. Cine vrea să reclădească trebuia s-o facă imediat după 2011. Nu spun că acum este târziu. Numai că momentul aoptim a fost ratat. Unii spun că acum, când ASE este pe cai mari, a venit momentul reclădirii Departamentului de Cibernetică Economică. La vremuri mari, trebuie oameni mari. Napoleon oricum ar fi fost inventat, zice teoria modernă a făuririi istoriei. Unde este Napoleonul ciberneticii economice, că nu-l văd pe cal alb sau măcar cu un rucsac unde să încapă bastonul de mareșal?

(26 ianuarie 2017)