Mă simt bine în pielea ta

Îmi aduc aminte de un cântec cu un vers memorabil:
Te iubesc, dar nu pe tine.
Am auzit pe cineva zicând: mă simt bine în pielea ta. Eu știam chestia cu mă simt bine în pielea mea. Cum o fi asta să te simți bine în pielea altuia, nu-mi dau seama cum e, dar dacă cineva a zis-o, a zis-o și o avea zicerea un sâmbure de adevăr în ea.

Prima dată am auzit pe cineva zicând că se simte bine în propria-i piele. Mă întrebam cum o fi să te simți nasol în propria-ți piele. Mi s-a explicat că zicerea este de fapt o consolare pe care și-o adresează persoanele supraponderale, pentru a arăta că nu se lasă apostrofate de nimeni de cum arată, de parcă chiar cineva este interesat de acest aspect. Din punctul meu de vedere o persoană dacă este ca o scândură de slabă sau cu un corp care se revarsă în timp și spațiu, nu are importanță. La mine contează:

- omul să fie om,

- punctualitatea,

- profesionalismul,

- eficiența,

- corectitudinea,

- discursul.

Aspectul, mersul, îmbrăcămintea, freza, machiajul, prelucrările medicale de estetică, nu au nicio valoare. Chiar dacă este poleit cu aur, omul căruia i-am solicitat ceva și mă tratează cu spatele, pentru mine, nu reprezintă nimic, chiar dacă este un atlet cu tone de mușchi definiți pe el, cu ochii albaștri, cu păr negru inele, inele și cu voce catifelată de bariton. La mine contează să vină cu problema rezolvată, fie că e slab, fie că nu e un frumos, fie că este corpolent, fie că are gusturi când se îmbracă, fie că se îmbracă oribil. Eu am criteriile mele de apreciere ale oamenilor, care mi-au adus avantaje enorme de-a lungul timpului. Lucrând cu oameni performanți, am avut problemele rezolvate în parametri ceruți de mine, fără sincope, fără timpi pierduți și fără nervi întinși la maxim. Cred că zicerea cu mă simt bine în pielea ta, se referă tocmai la faptul că nu contează miezul și nici ambalajul cuiva, ci faptul că estențială e performanța.

(19 iunie 2023)

Nea PĂUN

Nea PĂUN era un pensionar care isi trecea veacul pe la niste prieteni comuni din Busteni. Intr-o dimineata ma laudam acestora ca voi face un jogging pe Valea Cerbului. Atunci un batranel, nea Păun, mi-a facut propunerea sa alergam impreuna. In gand mi-am zis ca-l voi pierde dupa cateva sute de metri. Eu alergam deja 42Km si credeam ca nu mai este altcineva ca mine. Am pornit sa alergam si nu mica mi-a fost surpriza sa vad cum un barbat la 67 de ani are un sprint exceptional si mai ales un pas egal. M-a umilit. Mi-a trebuit mult timp sa alerg cu el si sa-mi arat ca si eu am ceva clasa.

Nea Păun urca pe munte ca un flacau. Avea viteza, pas sprinten si mai ales nu gafaia desi in Bucegi lucrurile nu sunt prea simple. Culegea plante medicinale din care prepara ceaiuri ssa se intretina. Avea o dieta a lui pentru ca atunci cand avea 130Kg avea si o boala de ficat de care s-a vindecat singur, slabind, band ceaiuri si facand sport. El folosea un batator de covoare pentru a face trageri in brate. facea flotari corecte si era destul de flexibil.

Dupa alergari facea dus si-si freca pielea cu o perie foarte aspra de scandura. Mi-a sugerat sa fac la fel. Am avut senzatia ca ies flacari fin mine. Am continuat mult timp acest obicei, pana cand catelul mei, Georgel, mi-a mancat instrumentul de frecat pielea, tot o perie dar din plastic dar tot asa de rigida. Amintirea acelor ani m-a marcat si acea vointa ma domina si acum aratandu-mi ca se poate. Se poate sa slabesti mult, chiar foarte mult. Se poate sa fi altul, adica sa faci sport. Se poate sa depinzi de tine insuti. Se poate sa se poata si numai in acest fel, omul isi gestioneaza singur viata, fara a lasa ceva la voia intamplarii.

(Mi-am adus aminte de un om special care a făcut ceea ce mulți ar trebui să facă în loc să se scuze sau să spună că se simt bine în pielea lor)

(08 iulie 2017

Cultul personalității ca rezultat al slăbiciunii

Cultul personalității se manifestă în toate straturile societății. El începe de la forma de adresare. Formele nevinovate de cult al personalității încep cu cuvintele mamă, tată, mami, tati, mămică sau tăticule. Chiar dacă dumneavostra este un ceva folosit spre a exprima politețea, tot o formă incipientă de cult al personalității este. Cultul personalității este creat prin forme de adresare extrem de pompoaseprecum:

• mult iubite și stimate;
• luminăția voastră;
• omul păcii;
• războinicul luminii;
• eroul între eroi;
• cel mai iubit fiu.

Un om care are apetență spre a auzi așa ceva este un om slab. dacă el însuși construiește astfel de formule și se sugerează celor din jur să le folosească atunci când i se adresează, deja respectivul are o problemă undeva la etajul superior.

Numai oamenii slabi acceptă astfel de derapaje ale semenilor lor și mai ales acceptă ca alții să le facă agenda și mai ales să le ofere cadouri, titluri sau să-i omagieze mai ales când nu este cazul. Cultul personalității este creat de cei nenecesari din jurul unui on cu o anumită funcție, tocmai pentru a fi luați în seamă și a-și face loc acolo în echipa sau anturajul respectivului. Numai oamenii puternici au capacitatea de a pune punct apucăturilor ciudate ale acestei categorii de indivizi fără meserie. Respingerea acordării unor titluri academice este semn că omul care primește o astfel de propunere este puternic. Descurajarea screirii de verswuri la adresa sa, descurajarea executării de opere de artă de către cei care speră în a le fi achiziționate producțiile arată ca respectivul este un om și de caracter dar și care știe ce vrea. Altfel, corul lingușitorilor se va îngroșa și aceștia îl vor sufoca.

(30 mai 2016)