Transformarea ineficienței în eficiență prin preț

Societatea care este în declin caută să facă orice este posibil pentru a transforma ineficiența în eficiență, drept care jonglează cu inflația, cu prețurile și din cea mai ineficiență organizație de producție sau de servicii, scoate o o organizație extrem de eficiență. Așa s-a întâmplat în toate timpurile și în toate orânduirile, căci oamenii nu au capacitatea de a privi adevărul crud în față și automulțumirea îi face să restarteze economiile, schimbând regulile jocului în timpul jocului. Este un mod brutal de a-ți fura căciula, căci ineficiența transformată în eficiență prin simpla creștere a prețurilor, va duce mai devreme sau mai târziu la aceleași pierderi, căci lipsa de imaginație nu aduce niciodată profit nimănui, căci profitul înseamnă muncă, imaginație, creativitate și mai ales calitate la produse și servicii. A mângâia pe creștet pe cineva doar pentru că există, nu este deloc soluția. Cel mângâiat se simte bine, rămâne pe poziție, dar nu încearcă nicio clipă să facă altceva decât ceea ce știe, adică mai nimic și va bate pasul pe loc, transformând vremelnica eficiență generată din creșterea de prețuri artificială, în bază de pornire a dezastrului propriu.

Statul greșește profund când încearcă el să regleze câte ceva, îmbuibându-i pe îmbuibați și oferindu-le firimituri săracilor, lihniți și cu ochii holbați la ceea ce ar mai cădea de la mesele bogaților. Faptul că printr-un decret sau printr-o ordonanță de urgență se face marea transformare a unui ineficient într-un eficient zgomotos, este doar vârful aisbergului de 1/8, căci în spate se ascunde restul de 7/8 ale răului nevăzut, care așteaptă ca prin efecte colaterale să genereze alte mișcări la care nimeni nu s-a gândit. Corecțiile au și ele rostul lor. Dacă cineva dorește să scadă consumul la un produs, fie îi mărește prețul foarte mult, fie impune scăderea producției, fie se prezintă adevărata cauză a scăderii consumului cu efectele nocive asupra sănătății omului. Uneori și antireclama distruge un produs și s-au văzut situații în care un producător de lactate și bânzeturi din județul Argeș a fost pus pe butuci că mass-media a arătat că el este sursa unor mari necazuri medicale, ceea ce s-a dovedit cu afiind cu totul fals, dar era prea târziu.

Eficientizarea prin preț este o soluție vremelnică pentru orice economie și reglementările prin redimensionarea TVA nu fac altceva decât să perturbe piața pentru perioade scurte de timp. Cel mai bun lucru este ca economia să se manifeste pur și simplu, iar legile date de stat să creeze premisele unei concurențe reale, corecte și productive pe termen mediu și pe termen lung, iar statu să nu-și mai bage coada cu soluții artificiale pentru a defini obiective care nu se ating în vecii-vecilor. A se vedea voucherele de vacanță care în loc să-i facă pe cei din HORECA să pună osul la treabă, i-au transformat în rentieri obraznici, profitori și retrograzi, care mai aveau puțin să întrebe dacă muieți îi posmagii.


(01 ianuarie 2024)

CIOLACULE, schimbă-le managementul trântorilor!

Acum câțiva ani, un individ de la stabilimentul care se ocupa cu autostrăzile, îmi explica el mie cum nu se construiesc pe meleagurile mioritice autostrăzi, pentru că nu sunt condiții, deși eu am văzut autostrăzi în Polonia, în Suedia, în Finlanda și în Norvegia, unde clima este mai aspră decât la noi.

Când am solicitat tot așa, acum câțiva ani o mică soluție la o problemă simplă, am primit o pagină, pe care o mai am încă, în care mi se dădeau vreo cinci argumente din care ei nu-mi ofereau soluție și misiva era semnat de vreo șapte indivizi, dintre care unul se mai semna și cu titlul de doctor inginer.

Pe mine nu mă interesează să nu se rezolve problema, căci 1.000 de argumente din care să nu mi se rezolve o problemă îmi găsește un țânc de cinci anișori, fără să fie plătit cu salarii babane ca toți cei care m-au dezamăgit pentru cât de incompetenți, comozi și rău voitori sunt.

În acest context, Marcel CIOLACU are posibilitatea să le schimbe managementul hoardelor de trântori care populează structurile organizațiilor bugetare.

Fiecare bugetar trebuie să aibă o fișă a postului cu 10 activități de care răspunde doar el și nu altcineva.

salariul fiecărui bugetar trebuie să depindă strict de activitățile pe care le-a început și pe care le-a dus la bun sfârșit, cu proces verbal de recepție a calității, cu încadrarea în termene și în costuri. Nicio scuză, niciun argument de ne-efectuare nu trebuie acceptat, nici chiar invocarea forței majore, dacă aceasta nu este o pandemie, un cutremur, un taifun sau alt cataclism.

Trebuie stabilite clar sancțiunile care rup lanțul pilelor, rubedeniilor și a altor interese oculte, căci nu mai trebuie să vorbim decât de acțiuni, de calitate, de competență, de profesionalism și de soluții.

Noul management pe care Marcel CIOLACU trebuie să-l implementeze  se va baza pe cooperare, pe comunicare, pe coordonare  și pe responsabilizarea fiecărui individ, din moment ce sarcina are un singur executant. Noul management trebuie să schimbe radical gândirea celor care activează într-o structură în care principala resursă provine de la bugetul de stat. Există un plan de îndeplinit. Există sarcini pe echipe. Există sarcini pe individ. Totul se cuantifică. Nu există nimic la grămadă, deci se va ști exact fiecare cât a lucrat și calitatea muncii, fie că e muncă de teren, muncă fizică, fie că este muncă de birou, care presupune decizii și lucru cu informație. Management înseamnă:

- a gândi,

- a prevedea,

- a planifica,

- a urmări,

- ierarhiza,

- a corecta.

Management nu înseamnă a argumenta de ce nu au fost respectate termenele, de ce au fost depășite cheltuielile, de ce nu s-a executat o lucrare, căci salariul este plătit pentru activităîți realizate, nu pentru scuze, oricât de argumentate ar fi ele. Noul management este managementul acțiunii, al calității, al onoarei și al eficienței, ceea ce presupune o schimbare la 180 de grade.

(30 iulie 2023)

#REZIST: responsabilizarea

Fiecare dintre noi a solicitat rezolvarea unei probleme și fiecare dintre noi am primit un răspuns în scris din care ni se spunea toate articolele de lege din care rezulta că problema noastră nu se rezolvă. Ca lucrurile să fie și mai exacte, scrisoarea pe care o primim este lungă, monotonă și semnată de nenumărate persoane, iar ultimul care o semnează este chiar șeful instituție. Aparent, lucrurile sunt corecte. Numai că nu știu de ce sunt plătiți oameni să nu rezolve probleme, căci acele texte stupide care argumentează cu articole de lege din care nu mi se soluționează problema, pe mine nu mă interesează. Eu am o problemă și vreau rezolvarea ei, scurt pe doi. Orice altă abordare este pierdere de timp.

Lipsa de responsabilizare este cauza acestei stări de fapt. Se vorbește de competențe, dar nu se spune că a fi competent înseamnă a rezolva, adică nu să ai competența să rezolvi, ci să rezolvi. Un om competent rezolvă, nu se întreabă dacă are competența de a rezolva. Numai persoanele cu un IQ de sub 20 confundă competența ca meseriaș care este în stare să facă diferite activități cu dreptul de a face o serie de activități, drept câștigat în momentul în care a finalizat cu obținerea unei diplome, o formă de instruire.

Ceea ce vedem acum în legătură cu azilurile groazei este expresia unei arhitecturi absolut eronate, care a pus bazele unei construcții îmbibate cu ineficiență, care aure în structură persoane cu funcții ambigue, care nu sunt puse să soluționeze probleme, ci să găsească argumente care să justifice că problema nu o rezolvă ei, deși salariile lor sunt pentru a rezolva probleme, nu pentru a găsi argumente că nu se rezolvă, așa cum se întâmplă peste tot în ziua de azi.

(07 iulie 2023)

Eu și politicienii

Am făcut un serial intitulat 1.000 de oameni care m-au dezamăgit, din care peste 80% erau politicieni. Ca să scriu despre cel puțin 800 de politicieni, trebuia să mă documentez și au rezultat lucruri cutremurătoare și anume:
- mulți politicieni au terminat facultăți de doi bani,
- mulți dintre politicieni au diplome fără acoperire în cunoștințe,
- mulți dintre politicieni se laudă cu doctorate puse sub semnul întrebării, 
- mulți dintre politicieni nu au exercitat niciodată meseria în care s-au pregătit,
- mulți dintre politicieni s-au dovedit a fi inculți, agramați și răutăcioși,
- mulți dintre politicieni urmăresc doar interese meschine,
- mulți dintre politicieni își imită șefii, ca maimuțoii,

- mulți dintre politicieni nu au principii morale și nici onoare, 

- mulți dintre politicieni își votează doar privilegii cu ambele mâini,
- mulți dintre politicieni se acoperă de penibil când dau explicații,
- mulți dintre politicieni nu sunt modele de comportament pentru nimeni,
- mulți dintre politicieni nu s-au remarcat înainte ca profesioniști autentici,

- mulți dintre politicieni cred că dețin adevărul absolut, dar sunt doar ignoranți,
- mulți dintre politicieni trăiesc de pe urma politicii, căci altceva nu știu să facă.

De aceea, respectul meu față de politicieni este la cote foarte coborâte, căci nu am văzut nicio lege bine structurată, clară, pe înțeles și nicio decizie care să aducă prosperitate poporului din care fac parte. Pentru ei, important este să treacă timpul, ca să încaseze salariile și să le meargă foarte bine. Politicienii noștri sunt acea categorie de indivizi cărora nu le acord nici cel mai mic credt, căci nu au demonstrat că sunt în stare să ia decizii majore care să asaneze viața socială a acestei țări și să restaureze onoarea și cinstea de sus până joc. Dacă aș fi văzut un politician român care să muncească cu adevărat, care să ne facă să muncim cinstit, pentru că el este cinstit, mi-aș fi scos pălăria și m-aș fi înclinat în fața lui.

(16 mai 2023)

Ezitările metafizice la români

Nu trebuie să ne rușinăm că nu dspunem de un proiect de țară, căci nici omul peșeterilor nu a avut proiect de țară și totuși a ieșit din peșteră, a evoluat și un stră-stră-str-...nepot al său este Elon MUSK. Noi aven ezitările noastre pentru că nu trebuie să facem eforturi prea mari pentru a ne găsi hrana de zi cu zi. Ea crește și uneori ne cade-n gură direct, iar eforturile noastre nu presupun:
- să cărăm apă pentru irigații,
- să aducem pământ fertil pe stânci,
- să avem grijă că plouă prea mult,
- să acoperim plantele de înghețuri.
Noi aven ezitări pentru că vrem să avem mai multă informație.
Noi aven ezitări pentru că  dorim să știm încotro se îndreaptă lucrurile.
Noi aven ezitări pentru că nu vrem riscuri în deciziile pe care le vom lua.
Noi aven ezitări pentru că nu luăm hotărâri pe burta goală.
Noi aven ezitări pentru că toți cei care se pripesc de cele mai multe ori regretă.

Noi aven ezitări pentru că ne temem de criticile ce vor veni și asumarea e chestie foarte grea.

Noi aven ezitări pentru că graba strică treaba.

De aceea, așteptările prelungite supără pe cei care așteaptă un răspuns ferm de la noi. Ezitările noastre îi duc pe toți către ideea că suntem lenți nu în luarea deciziilor, ci în executarea de acțiuni, mai ales pentru că nu cunoaștem proceduri și de multe ori nici calificarea nu corespunde, căci de aceea l-am inventat pe Dorel, băiatul care face nefăcute și pe care-l arătăm cu degetul, când de fapt arătăm către noi înșine.

Nouă ne place să vorbim în dodii și să formulăm fraze lungi, care nu spun nimic și care sunt îmbibate de cuvinte care dispersează responsabilitățile și măresc ambiguitatea și dau puteri discreționare unora atât timp cât în text se află prea multe variante ale verbului a putea.

Avem acum soluțiile proaste la lemnele de foc cu preț plafonat la 400 de lei, fără a cunoaște a cui a fost ideea aceasta aberantă. Avem ezitările legate de salariu minim de 3000 lei și mai este ezitarea cu pensiile, căci lipsa de predictibilitate este arta regiei de culise a politicianului român mediocru.

(11 noiembrie 2022)

Cloacele din televiziunile mioritice

Dacă în chirurgie trebuie să ai o facultate, în televiziuni nu trebuie.
Dacă în chirurgie trebuie să te specializezi, în televiziuni nu trebuie.
Dacă în chirurgie o mică greșeală este fatală, în televiziuni, ne este.
Dacă în chirurgie trebuie să înveți mereu, în televiziuni nu este necesar.
Dacă în chirurgie din 1.000 de specialiști unul ajunge vedetă, în televiziune toți sunt vedete.
Dacă în chirurgie trebuie să fii cel mai bun dintre cei mai buni, în televiziuni nu e necesar.
Dacă în chirurgie salariile sunt foarte bune, în televiziuni sunt de-a dreptul excepționale.
Am mari dubii că o femeie chirurg își cumpără lejer o geantă de 18.000 euro.
Sunt sigur că o moderatoare, chiar de mâna a II-a cumpără lejer o geantă de 18.000 de euro.
De aceea în televiziuni apar CLOACELE (pluralul de la cloacă din DEX online).
Spun cloace pentru că în televiziuni se vede cu ochiul liber cine pe cine a adus în televiziune, la cașcaval pe prea puțină muncă, pe calificare redusă.
El și-a adus surioara să facă pe reporterița de pe meleaguri străine.
Ea și-a adus soțiorul și copilașii pentru a face câte ceva pe bani frumoși.
La o emisiune concurenții se trag unii pe alții, iar cu cât sunt mai nesuferiți, cu atât sunt mai solicitați.
Exemplele continuă.
Colegul meu MARX a zis că un fenomen dispare datorită propriei lui dezvoltări. Se va produce și în televiziuni, căci cloacele nasc ineficiență și non-calitate, ceea ce face ca ratingul să scadă și canalul tv să moară lent și sigur. La noi nu există criterii de moralitate și nici onoare, drept care nici modalitate de stopare a formării de cloace nu există, căci se invocă discriminarea persoanelor.

(18 iulie 2022)

Randamentul social

Noi facem tot felul de calcule, dar calculele care ne-ar fi utile și ne-ar arăta cine suntem și câte parale facem, le evităm pentru cp nu ne place să ne uităm în oglinda adevărului. Clasamentele care ne poziționează invariabil la coada Europei nu le mai luăm de mult în seamă, pentru că noi știm că suntem și frumoși și deștepți. Nu mai este nevoie să ne spună cum suntem, alții care ne pizmuiesc.
Dar să vorbim despre randamentul social, care arată niște chestii extrem de interesante și anume cât timp consumăm în afara activităților pe care le întreprindem.
Să zicem că mergem la servici și ne întoarcem de la servici.

Pregătim mersul la servici, T0 minute.
Mergem de acasă spre stația de autobuz, T1 minute în medie.
Așteptăm autobuzul, T2 minute în medie.
Mergem cu autobuzul, T3 minute în medie.
Mergem de la stația de autobuz unde am coborât, T4 minute în medie.
Lucrăm la servici ca toți ceilalți, 8 ore precis, adică 480 minute.
Mergem  la stația de autobuz să urcăm, T5 minute în medie.
Așteptăm autobuzul, T6 minute în medie.
Mergem cu autobuzul spre casă, T7 minute în medie.
Mergem spre acasă de la stația de autobuz, T8 minute în medie.

Ne dezechipăm de straiele de servici, T9 minute în medie.
Activitatea MERS la SERVICI are timpii T0, T1, T2,T3,T4,T5,T6,T7,T8, T9,  care însumați dau componenta TT din timpul de servici TS, timp calculat după formula TS = TT + 480.

Dacă într-o zi avem K activități de realizat, pentru toate este necesar să calculăm timpii TT1, TT2, ...TTk, săi adunăm obținând pentru ziua x din an ATx și să facem o serie de date pentru cele 365 de zile.

Randamentul social RS, este un indicator de forma:

RS = (AT1 + AT2 + AT3 + .... +ATk + .....+AT365 ) / (365 * 24) 

Dacă cetățenii din mai multe țări calculează acest indicator, se vor vedea diferențe. Eu am încercat să calculez pentru mine la nivelul a câtorva zile, fără a avea o mare diversitate de activități și am fost dezamăgit pentru fluctuațiile nepermis de mari ale timpilor de așteptare, datorați indisciplinei pe care am înregistrat-o în ceea ce privește venirea autobuzului și a duratei de transport. La București, durata medie necesară ajungerii la servici a fost 55 minute, iar la Eindhoven a fost de 30 minute, deși distanța era mult mai mare parcursă și pentru a ajunge la stație, cât și cât călătoream până la universitate, numai că acolo era un panou cu ora și minutul la care veneau autobuzele, eu îmi planificam timpul și așteptarea în stație era de câteva minute. Traficul nu era intens pentru că autobuzul avea traseul lui, cu mult mai liber decât traseele de bicicliști. M-am gândit să calculez un indicator de tip I=(min(A,B)/max(A,B) și am obținut pentru mine I = 0,54. Nu este randament social, dar îmi arată că datorită indisciplinei și dezorganizării eu pierd foarte mult timp, în medie 25 minute zilnic, ceea ce este foarte mult, în comparație cu un olandez din Eindhoven.

(11 iunie 2022)

UE promovează birocrația și mediocritatea

Uniunea Europeană este un conglomerat de entități:
- neomogene,
- statice,
- complexe,
- greșite.
De aceea, deciziile care se iau sunt bazate pe principiul mediei, adică totul să fie nici prea prea nici  prea prea, să mulțumească pe toată lumea. Dacă cineva are o idee genială, până la a fi adoptată de organismele UE, ideea suferă modificări radicale și-și pierde cel puțin 80% din substanță. 

Noi trebuie să vedem rezultate, nu planuri, fapte, nu vorbe, realizări, nu deziderate. Mă așteptam ca după intrarea noastră în UE să văd că:

- se construiesc autostrăzi,

- scade nivelul corupției,

- crește semnificativ nivelul de trai,,

- învățământul  urcă, nu se prăbușește,

- justiția devine cu totul altceva.

M-am dezumflat repede când am văzut că nu se schimbă nimic important și banii europeni sunt folosiți fără minte, iar nimeni nu este tras la răspundere. Criteriile valorice sunt aruncate la gunoi și personaje care nu știu limbi străine sunt parașutați la Bruxelles ca să ardă gazul degeaba sau să spele rufele în public, făcându-se de râsul curcilor.

Țările UE, la o populație de peste 447 de milioane de locuitori, cu fonduri uriașe băgate în cercetarea științifică, nu a fost în stare să scoată un vaccin pentru COVID, de ultima generație, căci Astra Zeneca  este un vaccin conceput de Universitatea Oxford care nu e dintr-o țară UE, deși Suedia este în consorțiul companiei cu același nume. Este mostra risipei de resurse specifică birocrației excesive și a manifestării mediocrității în folosirea eficientă a acestor resurse.


(11 mai 2022)

Lipsa de performanță și văicăreala ineficienților

Se știe cu exactitate că:
- orice afacere are dinamica ei,
- nu există eficiență veșnică,
- perfecționarea este permanentă,
- lipsa de inițiativă costă,
- inteligența e corelată cu munca.
În acest context, oricine crede că face giumbușlucuri, artificii și mânării, să nu se aștepte nici la eficiență, nici la stabilitate, nici la rezultate, nici la evoluție și nici la efecte pozitive. Ceea ce s-a întâmplat acum cu criza energetică era previzibil de vreo 20 de ani, căci destrăbălul energetic din ultimii 15 ani nu a dus la niciun semnal de alarmă, din moment ce toată lumea era fericită și dansa frenetic.

Îmi aduc aminte că la Revoluție, în 1989 și în 1990, clasa muncitoare striga din piepturile viguroase:

- Moarte intelectualilor.

Să nu uităm nicio clipă că cercetarea științifică n-o fac nici curvele, nici interlopii, nici oamenii străzii, nici demenții, nici analfabeții, nici submediocrii, nici bombardierii, nici senilii, ci doar oamenii care au studii, au aplecare spre muncă neostoită, au pasiune pentru a găsi soluții noi, sunt lipsiți de patima văicărelilor că alții sunt de vină, că alții trebuie să muncească în locul lor și că mai au nevoie de bani pentru concedii exotice.

De aceea, să nu avem mirări că în lipsa unei puternice cercetări științifice, nu avem soluții revoluționare nici în zona energetică, nici în zona industrială, nici în zona agricolă, adică nicăieri, iar ceea ce se întâmplă acum când toți stau ca milogii cu ochii spre guvern, nu este altceva decât rezultatul acceptării poziției de cei care acceptă să stea în genunchi, cu capul plecat și cu mâna întinsă.

Eu am crezut că în decembrie 1989 am început desprinderea de comunism, dar m-am înșelat amarnic. În fiecare dintre noi există un mic bolșevic, din moment ce niciunul dintre noi nu se scoală de dimineață cu gândul de a avea un plan de muncă, de a fi independent, ci așteaptă ca statul să-și facă milă de el și să-i dea ceva, să-l miluiască cu o firimitură, exact ca în vremurile comuniste când partidul împărțea darurile.



(12 februarie 2022)

Un motor de căutare tâmpit

Acum, în secolul al XXI-lea când lucrurile sunt foarte bine puse lapunct, iar motoarele de căutare sunt dezvoltate încât caută să satisfacă cerințele celor mai exigenți internauți, să vii cu un motor așa de slab ca motorul de căutare pus la dispoziție de o aplicație cel puțin bizară, mă refer la YAHOO mi se pare:
- ridicol,
- aiurea,
- grotesc,
- nefiresc,
- contraproductiv,
- nebunesc,
- nefiresc,
- vulgar,
- pierdere de timp.
Să dau un exemplu: am dat cuvinte cheie numele complet al unei persoane și în continuare cu cuvintele curriculul și vitae. Drept răaspuns, motorul de căutare de pe YAHOO mi-a oferit 5 link-uri de curriculul vitae cu se construiesc și a urmat Tudor CHIUARIU wikipedia. Enervant până peste poate. Se vede că mulți încearcă marea cu degetul și neavând forță rămân ancorați în tot felul de tehnologii învechite, ineficiente și mai ales enervante. Groaznic pentru cei care nu au răbdare să suporte și porcăriile de la YAHOO.

(19 iunie 2018)

Trăitul în trecut

Am văzut cum Franța și Germania s-au debarasat de trecut și reușesc să progreseze. Numai mersul în prezent cu proiecție în viitor este șansa oricărui popor și a oricărui om să progreseze. Mai săptămânile trecute, un abonat al mărimilor în funcții, s-a gândit el ce s-a gândit și a început să publice într-un ziar pe care și-l citește singur, un serial. Mai nou, episodul 10 se ocupă de falsificarea alegerilor din 2009. El povestește despre noaptea generalilor din 6 decembrie al respectivului an. Cu o întârzâiere dramatic calculată, când nu mai este nimic de făcut, insul răscolește un trecut pentru a-i arunca și pe alții să se arunce în vâltoarea istoriei, pentru a se autocondamna la rămânere ireversibilă în urmă. Și ca tacâmul să fie complet, ieri 11 mai, Parlamentul a votat formarea unei comisii și alcătuirea acesteia. Bineînțeles că comisia nu va face nimic, că rezultatul va fi zero și după 60 de zile se va vedea că s-a pierdut timpul degeaba. Comisia este formată din:

Mihai Fifor - PSD (preşedinte)

Adrian Ţuţuianu - PSD

Dorel Căprar - PSD

Mihai Weber - PSD

Adrian Pleşoianu - PSD

Oana Florea - PSD

Eugen Nicolicea - PSD

Cezar Preda - PNL

Vasile Varga - PNL

Daniel Fenechiu - PNL

Mihai Goţiu - USR 

Eduard Dircă - USR

Steluţa Cătăniciu - ALDE 

Robert Turceascu - PMP 

Antal Istvan - UDMR.  

Mi-este milă de aceștia, pentru că sunt oameni serioși. Lucrările vor fi integral televizate și modificările aduse la regulament au menirea de a face ca circăraia să fie desăvârșită.

Este mult zgomot pentru nimic. În loc să se umble după potcoave de cai morți, mai bine s-ar vedea cum să se facă să vină lumea la vot. Dacă ar fi votat 16.000.000 de alegători, sunt sigur că nu ar mai fi apărut situații așa de jenante, penibile, absurde, scandaloase și incerte.

(12 mai 2017)

Eficiența unei investiții ineficiente

În vremurile întunecate ale comunismului, în Academia de Studii Economice din București era o catedră numită Catedra de Eficiența Economocă a Investițiilor, iar șef de catedră a fost mulți ani profesorul Ion Românu, pentru care am avut și am un respect deosebit. Acolo:

- se definea ce este o investiție;

- se modela costul investiției,

- se estima durata de recuperare;

- se stabilea nivelul de eficiență;

- se identificau riscuri;

- se elaborau variante de dimensiune;

- se simulau amplasamente.

Față de periioada de atunci, am rămas perplex să văd cum se justifica la Tg. Jiu jaful acela de 80.000 de euro pentru un pon de Crăciun din metal, hidos, luminos, aiurea și de aruncat. Cineva de acolo vorbea de o perioadă de amortizare de 10 ani. Este adevărat că dacă se cumpără un strung de 80.000 de euro și se face propunerea ca amortizarea lui să se facă în 5 ani, în ipoteza amortizării liniare, în rate egale, anual se vor duce ca rată de amortizare 16.000 de euro. Acești bani se obțin din piesele care sunt făcute la strung și care incluse într-un ansamblu se vând și vine banul. Cei de la primăria din Tg Jiu, care a spălat cu detergent sculpturile lui Brâncuși, vor da  8.000 de euro anual ca amortizare, din fondurile care vin la primărie și nu din ceea ce ar produce acel brad ca monument de uriciune, inutilitate și prost gust ce se află. Raționamentul este astfel făcut că te lasă ca la dentist, cu gura căscată. La primăria din Tg. Jiu nu s-a auzit de investiții și nici de eficiența investițiilor. Dacă se auzea și dacă decidenții mai aveau și un gram de creier, ar fi făcut calculele și ar fi rezultat că dacă cumpărau un brad din pădure, rezultatul ar fi fost cu mult mai bun. Oare ce era în spatele bradului fde fier cu becuri, atât de urât și de scump?
Cărțile scrise de profesorii de la Catedra de Eficiența Economică a Investițiilor au și modele foarte simple, accesibile, dar și modele sofisticate de a calcula durata de recuperare a unei investiții. Sunt sigur că în cazul bradului de la Tg. Jiu durata de recuperare ar tinde către plus infinit.

Pe vremuri, era o emisiune la televiziunea din Ro numită Teleobiectiv care prezenta nasolii din economia socialistă. N-a rezistat munt că economia socialistă era perfectă și nu avea chestii negative. Într-un episod era prezentat un funicular prost proiectat. Se demonstra că respectivul funicular dacă funcționează aduce pierderi, iar dacă nu funcționează produce profit. Mișto, nu?

(28 noiembrie 2016)