Prin bunăvoința unui amic am ajuns și eu martor la făurirea de istorie dâmbovițeană. Mi s-a părut interesat să fiu martor la o pagină a frământărilor mimate de către politicienii de pe Dâmbovița, care se vor și ei democrați, evoluați, atașați, dedicați și nici eu nu mai știu cum.
Când am intrat în sala anexă de la pavilionul expozițional ROMEXPO, mi s-a părut mie ceva suspect. Era prea multă presă formată din jurnaliști și cameramani blazați, care fumau și care vociferau, fiecare pe limba lui.
Circulau printre cunoscuți zvonuri cum că Teodor MELEȘCANU ar vrea să plece din PDSR, dar că Ion ILIESCU l-ar fi convins să nu plece. Au început lucrările. Mă uitam și eu acolo și mă minunam cu decurgeau lucrările. Eu fusesem la conferințele comuniștilor înainte de 1989, dar la PDSR era și mai și. Se vedea că disciplina de partid comunistă fusese dusă o treaptă mai sus. Ion ILIESCU, ca un adevărat pdser-ist conducea lucrările, exact ca un tovarăș venit de la centru. S-a dat citire după un discurs al nu știu cui, unei liste de vorbitori. Printre ei și Yeodor MELEȘCANU. A vorbit el acolo lucruri frumoase pentru cei din PDSR dacă l-au aplaudat. Au urmat și alții la discursuri. A venit pauza. Ziariștii și cameramanii erau neliniștiți. Una li se spusese și se vede treaba că alta se întâmpla. S-au reluat discursurile. Teodor MELEȘCANU a cerut să vorbească de mai multe ori. A fost aplaudat. A mai cerut să vorbească, dând sălii senzația că vrea să monopolizeze ședința. De fapt era strategia lui, de a isca un scandal.
Întâmplarea a făcut că prin luarea de cuvânt repetată a iritat lumea și o voce din sală i s-a adresat cam nepoliticos că e timpul să lase și altora locul la microfon. Atunci MELEȘCANU s-a lamentat zicând că i se pune pumnul în gură, că în PDSR nu e democrație și bla, bla, bla. A anunțat că pleacă din PDSR. Imediat ziariștii și cameramanii s-au năpustit asupra lui MELEȘCANU care a ieșit pe hol. A dat interviuri și așa s-au creat premisele să apară APR - Alianța pentru România. S-a văzut ce a însemnat de fapt acest partid. Cine a avut curiozitatea de a urmări evoluția stranie a lui Teodor MELEȘCANU, a văzut că personajul este un politician minor, lipsit de doctrină, care doar face jocuri cu poziționări vremelnice și care aplică zicerea de doi bani, că în politică să nu spui niciodată, niciodată. Eu am avut un student care mi-a zis o dată: domn' profesor, eu unde scuip, nu ling. Se pare că MELEȘCANU nu e de aceeași părere și omul despre care credeam că diplomat fiind, este dominat de principii, m-a dezamăgit. Norocul meu era că priveam detașat de pe margine, scena care era de un grotesc remarcabil. Am considerat ziua aceea când am mers cu prietenul meu la acea conferință ca o mare pierdere de timp, iar politica post-decembristă, ca pe un spectacol stupid, aiuritor, mediocru, nesemnificativ, care nu duce decât spre haznaua istoriei.
(29 ianuarie 2023)
