1000 de oameni care m-au impresionat: Florin DRUȚĂ

Florin DRUȚĂ era profesor de filosofie în ASE. L-am cunoscut pe vremea în care eram asistent universitar și el era lector la Universitatea politică, pe care noi, cadrele didactice trebuia s-o urmăm, pentru a ne ridica nivelul politici. Era exact ca o ciorbă de fasole cu ciolan afumat care ți se servește dimineața, la prânz și seara un an de zile, zi de zi și tu să spui că îți place și anul următor, tot ciorbă de fasole cu ciolan afumat vrei, dimineața, la prânz și seara, zi de zi, fără excepție.

profesorul Florin DRUȚĂ era un om citit, care știa filosofie, dar știa și poezie și citise multă literatură modernă, văzuse expoziții de pictură. El discuta cu noi nu numai temele acelea aride, ci cu mult mai mult, căci nici noi nu eram niște inși ușor de dus de nas și de îmbrobodit cu chestii neverosimile.

Îmi plăcea la profesorul Florin DRUȚĂ că vorbea cu calm și zâmbea ori de câte ori își dădea seama că o cam luam noi, cursanții, pe arătură. El avea tactul necesar de a nu aduce pe drumul cel bun, fără a exagera și fără a recita din zicerile lui Nicolae CEAUȘESCU sau ale Elenei CEAUȘESCU, așa cum auzeam că făceau alți lectori cu colegii noștri care tot universitate politică făceau.

La finalul cursurilor acelei universități trebuia să facem o lucrare. Mie mi-a venit ideea să scriu despre reflectarea personalității lui Nicolae CEAUȘESCU în poezia contemporană. Nu era prea greu căci erau mulți poeți-lingăi care se făcuseră preș și găseau termeni de comparație absurzi, care construiau metafore delirante, pentru a intra în grații și pentru a obține profituri maxime de la orânduire. Acele lucrări finale se depuneau, lectorul nostru le citea și ne dădea note. Când a ajuns la lucrarea mea, m-a întrebat râzând dacă cred. Am zâmbit și eu și ne-am strâns mâinile. Am primit zece și pe culoar mi-a zis că mă țin de glume și că i-au plăcut mult glumele mele. Am înțeles mesajul și din clipa aceea respectul meu a fost extraordinar față de profesorul Florin DRUȚĂ, care știa să aprecieze ironiile spuse luând un cărbune cu care am trasat niște contururi groase, prea groase pentru a fi înțelese de cei care nu știau să citească printre rânduri.


(07 februarie 2023)

Cum se crează cultul personalității?

Cultul personalității se crează prin:
- formule de adresare precum: mult iubite și staimate,
- atribuirea unor însușiri speciale persoanei precum: erou, cârmaci, stejar, părinte, om planetar,
- scrierea de poezii de romane, de piese de teatru, dedicate persoanei,
- pictarea de tablouri cu chipul persoanei sau în ipostaze care preamăresc personalitatea,
- realizarea de sculpturi cu persoana și amplasarea lor în locuri publice,
- atribuirea numelui persoanei la străzi, orașe, școli sau alte obiective,
- publicarea de cărți omagiale,
- acordarea de diplome, medalii,
- atribuirea de titluri academice și științifice,

- scrierea de autografe disproporționate pe lucrări de către autorii când vor să ofere o carte, 
- poziționarea la o distanță a locului său diferită de a celorlalți,
- oferirea unui scaun special pe care să se așeze, chiar pe un postament,
- crearea unei formule de adresare care face diferența.
Toate acestea repetate la nesfârșit, crează persoanei impresia că lucrurile chiar așa stau cu ea, căci toate prind doar la persoanele slabe. oamenii puternici, de caracter nu acceptă niciun derapaj indiferent de unde vine și descurajează din fașă orice tentativă a oricărei slugi de a crea o imagine deformată despre persoana aflată pe o anumită poziție la un moment dat.

În momentul în care în târg se zvonește că persoanei nui plac formulele de adresare indecent de pompoase, nu apreciază opere care i se dedică, precis, nimeni nu va căuta să-și creeze propriul disconfort prin a trece peste dorințele persoanei puternice a zilei, a șefului, a conducătorului, care vor normalitate în relațiile lor cu ceilalți, nimic mai mult, nimic mai puțin.

Partea proastă este că oamenii puși pe o anumită funcție se transformă instantaneu, cred că în secunda a doua, au devenit mai deștepți, știut totul despre toate, așteaptă ca subalternii să fie supuși, să nu fie contrazis, să nu-i treacă nimeni de dinainte, să se adreseze cu formule de politețe cât mai variate care să evidențieze calitățile sale și să râdă obligatoriu la așa-zisele glume pe care le face.

Am avut surpriza să văd foști studenți ai mei care au ajuns pe unele poziții, care aveau pretenția să-i salut eu pe ei, lucru care nu s0-a întâmplat niciodată. Din contră, când am avut ocazia am spus ceea ce trebuia spus,. căci niciodată cocoșul meu nu a cântat pe gardul cuiva. 

Cei acceptă să li se creeze un cult al personalității au comun cu cei care pun umărul la o astfel de construcție:

- lipsa coloanei vertebrale,

- caracterul de slugă,

- lipsa de caracter.

Unor astfel de indivizi nu ai ce să le ceri, dar greșeala apare doar din faptul că ei ajung șefi, fie prin numire, fie prin rezultatul votului, iar cei ce nu reușesc să facă o selecție bună, vor simți pe propria lor piele necazurile generate de cultul personalității, pentru că beneficiarul, dar și constructorii, nu se lasă duși și depun toate eforturile să-și păstreze privilegiile prin alegeri indefinit de multe sau prin numiri pe funcții care nu măresc distanța față de obiectul adorației.

(06 august 2022)

Artistii de curte, ca slugi

Dupa venirea comunistilor la putere, lipseau:

- pictorii care sa arate ce face noua societate

- poetii care sa cante ceea ce face noua oranduire

- prozatorii care sa redea faptele care se implinesc in noile vremi

- sculptorii care sa aduca in metal omul cel nou

- actorii care sa joace chipul luminos al noului om.

Cum nu exista padure fara uscaturi, ca ciupercile dupa ploaie, si-au facut aparitia si cozile de topor.

Premiul de stat insemna o suma uriasa la acea vreme, cam 25.000 lei zic unii.

O casa mare era cam 20.000 lei.

Cu bani se cumapara orice.

Case. pamanturi. Bijuteri. Mai ales suflete si constiinte.

Scriitori respectabili au vazut de unde bate vantul si s-au reorientat.

Asa a aparut romanul Mitrea Cocor, asa s-au nascut versuri dintre cele mai bizare, care azi nu rezista niciunui criteriu estetic.

Despre celelalte arte ce sa se mai spuna.

In valea cucului piesa mai proasta de atat nu se putea, nici cei mai mari slujitori ai scenei romanesti n-au salvat-o.

Monstruozitatile au inceput sa ocupe pe post de statui, parcuri si strazi.

Nu a ramas nimic neviolat de indrazneala fara rusine a impostorilor in ale artei.

Scriitori de doi lei au inundat spatiul literar si au produs maculatura cat pentru doua mii de ani.

Nu se mai cunosc cazuri in care sa fie scosi din literatura scriitori ca aici, asa cum este scos un dinte din gura.

Valorile noi au facut sqa paleasca si umbra de constructie care se realizase intr-o literatura si asa foarte saraca.

Acolo unde la 1700 nu exista o opera ca lumea, deja se considera inflatie de valori si trebuiau cenzurati scriitori ca Eminescu, Goga, Blaga, iar Maiorescu cu arta fara fond trebuia redus la tacere.

Lucrurile au luat o turnura de-a dreptul violenta dupa 1970 cand toate pocitaniile au vazut ca este rost de supt o vaca grasa, prin adresare directa spre cel care se voia cantat, sculptat, pictat, gadilat, adulat, laudat, pupat, botezat si cate si mai cate, pe bani adevarati.

Existau unii care ceea ce visau noaptea si care spuneau ca au avut acces la ins, puneau in opera.

Doar pomeneau ca i-ar placea oarece, ca si-ar dori oarece, ca o cohorta de hamesiti se si napusteau si faceau bici din te miri ce care mai si plesnea...

La zile aniversare era mare coada.

De se publica fistece volum omagial, se bateau fratii sa se gaseasca printre filele respectivului...

Compuneau baietii poeme, cu o inspiratie nebuna, vecina cu cea mai teribila molima.

Se facea muzica de rasunau stadioanele.

Si acum mai traiesc inca acei nerusinati care au poluat vazduhul cu mizeriile lor sonore.

Mai sunt inca printre noi si gunoaiele care au mazgalit versuri pentru acele muzucarii.

Unii chiar s-au vazut ostracizati, altii marginalizati.

cand au fost dati laoparte de la bucate, bineanteles ca au luat calea haiduyciei disidente.

Cine a fost reprezentantul personal al prezidentului care i-a dus scrisoare lui Boumediene?

Cine a scris Lazar de la ...Fusca?

Cine a scris despre cel mare si cel viteaza, ca treaz se presupune ca era?

Cantecul cui a fost cantat pe stadion si la Pekin? Și cine a fost compozitorul acelui cântec? Și cine a scris versurile acelui cântec? Tăcere, nu pentru că oamenilor le e jenă de ceea ce au făcut, ci pentru că se gândesc să găsească un alt stăpân căruia să-i scrie alt cântec și mai și, că aven noi acum National Arena cu 80.000 de locuri unde coruri imense din public, amplificate cu boxe de zeci de mii de Vați să urle.

Dar lucrurile concrete sunt binevenite.

(29 ianuarie 2017)