Showing posts with label putere. Show all posts
Showing posts with label putere. Show all posts

Wednesday, September 9, 2026

Republica portarilor

Cine intră pe ușa unei instituții de stat, are primul contact cu portarul. Datorită minusurilor din legislație și din regulamente, cetățeanul este trata de către portari:
- cu superioritate,
- în mod obraznic,
- fără jenă.
Dacă lucrurile ar fi clare, un nene de-al instituției ar trebui cu politețe și cu blândețe să-l preia pe cetățean să-l îndrume cum se ia un tichet cu numărul de ordine, unde este biroul unde trebuie să meargă, ce acte trebuie să aibă la el și tot ceea ce este necesar ca omul venit acolo să-și rezolve cu succes problema.
Realitatea dură ne plesnește peste față pe noi cetățenii, imdeiat ce deschidem ușa de la intrare într-o organizație, fie eade stat sau privată, unde managementul lasă de dorit. Acolo, portarul face legea. El știe tot. El rezolvă tot. El filtrează. El impune regulile. El dictează. Deși nu are niciun drept oferit de lege sau de regulamente, portarul definește proceduri, căci în numele șefului suprem, pe care pretinde că-l apără, el, portarul, barează drumul oricărui vrea să-și caute dreptatea, pentru a nu-i deranja pe cei al căror somn pe banii statului, trebuie să fie dulce și cât mai profund.
Chiar azi, am văzut cum niște portari făceau legea la o instituție de stat. Ei impuneau disciplina. Ei îi coordonau pe executanții din instituție, chiar dacă li se ziceau domnul sau doamna, dar ei, portarii erau șefii. Ei dădeau bucățica de hârtie și pixul. Ei strângeau bilețelele și tot ei le dădeau funcționarei sau funcționarului. Nimeni altcineva nu discuta cu publicul din instituție în afară de portari.



(09 septembrie 2026)

Sunday, October 5, 2025

Un obicei tâmpit: datul afară

Un proverb zice că dacă dai prostului puterea, vezi de ce este în stare să facă și așa este. La viața mea am văzut mulți proști și fiecare din ei, în momentul în care au avut puterea în mână, au luat decizii atât de proaste încât mi-au certificat cât de proști sunt, dacă mai era nevoie.
Nu aș fi scris acest articol dacă un prieten al meu nu mi-ar fi povestit cum la un examen de admitere, când i-a zis decanului, despre care eu aveam impresia că era un băiat deștept, că nu mai poate rămâne după ora 24:00 pentru a finaliza nu știu ce lucrare, respectivul, i-a zis prietenului meu:
- De mâine, caută-ți alt loc de muncă!
Mai pe românește, decanul, l-a dat afară pe prietenul meu, căci el ca decan nu fusese în stare să-și organizeze munca în așa fel încât să încheie lucrările cel târziu până la ora 21:00, ca lumea să plece acasă și să se întoarcă la muncă a doua zi.
Prietenul meu, mi-a răscolit o amintire, căci în vara anului 1972, șeful meu de catedră, influențat de niște idioți, când a întrebat cine lipsește de la ședința de catedră din Aula Magna, unul dintre idioți, ca să-mi plătească o poliță a rostit numele meu, iar acel șef a zis:
- Dați-l afară!
El nu știa că eu lipseam pentru că eram trimis de un idiot de prodecan într-o bază de practică la Cluj, cu 100 de studenți pentru o lună de zile, ordinul de deplasare fiind semnat chiar de el, prodecanul, care nu a avut curajul să spună că eram plecat în interes de serviciu. Idioții sunt și lași pe deasupra.
Am reanalizat cele două întâmplări și găsesc că fac parte din categoria obiceiurilor tâmpite care se concretizează prin decizii tâmpite, luate la nervi, care sunt făcute de așa-ziși oameni care au puterea în mână, care cred că dacă acționează discreționar sunt mari scule pe bascule. În realitate sunt niște manageri proști, care iau decizii la nervi și care cred că lumea stă la picioarele lor, fără să-și dea seama că distrug destine, cariere, oameni. Pe un astfel de specimen l-am întâlnit pe când era un neica-nimeni și i-am zis ceea ce a făcut, exact pe tonalitatea cu care el a spus tâmpenia cu datul afară. S-a făcut mic și doar faptul că nu am dat mâna cu el în public, cred că a însemnat lecția că niciodată nu trebuie să faci rău cuiva.

(05 octombrie 2025)

Thursday, June 20, 2024

Nu dați nici bani și nici putere proștilor!

Noi vehiculăm tot felul de concepte, unele dintre ele fiind asociate jignirilor, dar nu ne deranjează foarte tare, decât în clipa în care apar consecințe dintre cele mai neplăcute pentru colectivități mari,, căci în cazul colectivităților restrânse oamenii se resemnează repede și nu acționează.
Românul are o vorbă: omul prost, după fapte se cunoaște. Este un mare adevăr, de care ar trebui să ținem seama și dacă vedem petrecându-se lucruri nepotrivite, colectivitățile mici sau mari, ar trebui să găsească modalități să se protejeze, pentru a nu fi repetate acele fapte care le aduc numai și numai necazuri.
Omul prost, după fapte se cunoaște.
În niciun caz nu un om plin de inteligență aduce televiziunile pentru a fi imortalizat momentul tăierii panglicii unui closet banal construit într-o școală, unde așa ceva trebuia să existe de acum 30 de ani.
Omul prost, după fapte se cunoaște.
În niciun caz, nu un om plin de inteligență își construiește pe bani publici propriul bust pe care îl plasează într-un loc circulat din localitatea unde el trăiește.
Omul prost, după fapte se cunoaște.
În niciun caz, nu un om plin de inteligență se apucă să realizeze o construcție de dimensiuni faraonice pentru a avea un sediu propriu, fără a dispune de resursele necesare plății utilităților pe timpul iernii.
Omul prost, după fapte se cunoaște.
În niciun caz, nu un om plin de inteligență se apucă și scoate lespezile de piatră vechi de sute de ani, pentru a le înlocui cu gresie, în dorința stranie de a moderniza un monument istoric dintr-o cetate de scaun și de a continua cu înlocuirea tocăriei vechi, încă foarte bună, cu elemente noi care permit montarea de termopane, fiind convins că tot ceea ce face este nu bine, ci foarte bine, pentru comunitate.
Omul prost, după fapte se cunoaște.
În niciun caz, nu un om plin de inteligență trece la repetarea discursului pe care-și imaginează că-l va ține în fața concetățenilor săi în noaptea trecerii dintre ani, ca și cum el ar fi buricul pământului, deși realitatea îl contrazice, căci este un banal edil, care nici nu a avut resursele de a depăși stadiul de roșu al construcției unde dorește să-și ducă și alte proiecte la fel de stupide mai departe.
Omul prost, după fapte se cunoaște și de aceea este absolut obligatorie cunoașterea limitelor pe care fiecare dintre noi le avem, pentru ca semenii noștri să elimine din start posibilitatea de a ne da putere și bani, cu care să nu știm ce să facem, iar în micimea noastră să trecem la fapte care înseamnă risipă, distrugere și mai ales pierderi, cu efecte dramatice a semenilor noștri, pierderi de care noi, îmbătați de propriile limite și de putere, nu ne dăm seama și mergem mai departe în pas de defilare.


(20 iunie 2024) 

Sunday, November 6, 2022

Doar în opoziție sunt deștepții!

Televiziunile oferă ocazii politicienilor din opoziție posibilitatea de a vorbi. Și ca orice politician, cei care apar la televizor, vin să ofere soluții de-a dreptul miraculoase tuturor problemelor cu care noi ne confruntăm.
Politicienii din opoziție au soluția genială pentru reglementarea prețului la energie.
Politicienii din opoziție au soluția genială pentru  elaborarea unui sistem de pensii sustenabil.
Politicienii din opoziție au soluția genială  cum să-i facă fericiți pe români.
Politicienii din opoziție au soluția genială pentru ce trebuie făcut pentru agricultura mioritică.
Politicienii din opoziție au soluția genială pentru  mărirea salariului minim pe economie.
Nu înțeleg cum se deșteaptă politicianul român când ajunge în opoziție, căci când a fost la putere a spus numai prostii și a luat numai decizii submediocre, care au însemnat risipă, ineficiență și pierdere de timp.
Dacă avem exemplele de premieri care nu au fost în stare de nimic, dar care vin acum pe la emisiuni Tv și dau interviuri, oferă argumente la tot ceea ce ei trebuiau să facă și nu au făcut, spunând că alții sunt de vină, dar pentru noi provocări, vin cu soluții extrem de atractive și nerealiste în același timp, care frizează populismul cel mai grobian, doar din dorința de a estompa contrastul dintre nerealizările și aroganța din vremurile când se aflau la butoane și lăsau timpul să treacă pe lângă ei prin puzderia de indecizii care i-au caracterizat. Dacă ar avea doar un gram de onoare, ar trebui să meargă în codru și să culeagă ghindă, să uite lumea de ei și să lase pe alții să se ocupe de ceea ce se impune zi de zi pentru poporul nefericit.
Eu știu o treabă: un individ care mi-a arătat că nu se pricepe în a da soluții la 20 de probleme, nu se va pricepe nici să dea soluții la a XXI-a problemă, nici la a XXII-a problemă, nici la oricare altă problemă care va urma. Dacă trăncănește când este în opoziție și vrea să-mi arate cât de măreț este, nu-mi rămâne decât să mă scarpin în c-r când face pe deșteptul la televizor.


(06 noiembrie 2022)

Sunday, May 29, 2022

Iluzia puterii

Unii, cu minte puțină, consideră că ei sunt veșnici, că pozițiile pe care le ocupă sunt pentru totdeauna. Viața îi mătură și când ajung să vadă că pozițiile ocupate sunt vremelnice și că ei sunt trecători prin viață, regretă că nu au știut ce să facă atunci când ocupau poziții importante și nici nu și-au trăit viața.
Există iluzia puterii care-l face pe om să fie:
- discreționar,
- arogant,
- incorect,
- violent,
- părtinitor,
- lacom,
- prost.
Din câți indivizi ajunși pe poziții cheie în zona lor de interes, nu de competență, nu am întâlnit măcar unul care să fie exact așa cum era în vremurile când ocupa funcții de execuție ca tot muritorul.
La noi, dacă pe un om onest, normal, muncitor, așezat, conștiincios, civilizat îl îmbraci cu o uniformă strălucitoare și-l cocoți pe un scaun special, dătător de putere, în secunda a doua, el devine:
- atoate cunoscător,
- orator perfect,
- generator de idei,
- alt om,
- cu altă privire,
- posesorul gesturilor ample,
- categoric,
- impunător,
- plin de calități și fără defecte,
- împărțitorul dreptății,
- distant cu muritorii de rând.
Este doar o iluzie să creadă cineva că există numai drumul în sus. Întotdeauna există și drumul în jos. dacă este parcurs drumul în jos în picaj, lucrurile nu sunt deloc benefice, căci în picaj se întâmplă lucruri neplăcute. Indivizi pe care tu crezi că i-ai ajutat, dar în realitate nu i-ai ajutat, te vor privi pasivi, dacă unii nu-ți vor face vânt să te rostogolești și mai iute pe pantă la vale. Este prea târziu, căci în picaj sau la locul unde se termină prăbușirea nu există nici măcar dintre cei apropiați, unii care să vină să aducă un pahar cu apă sau să spună o vorbă bună. Este rezultatul iluziei puterii, cu care individul care o are nu știe cum s-o gestioneze, cum să facă să nu se depărteze de cei pe care-i are în jurul său, mai ales, pe cei din zona de execuție, care sunt mulți și așteaptă să li se întâmple lucruri bune, care stau în pixul celui puternic.






(29  mai 2022)

Wednesday, February 24, 2021

Din rău în mai rău și retur

 Acolo unde lumea se face că face ceva, adică nu muncește serios după reguli clare, tot timpul:
- se vor face studii de fezabilitate,
- se vor găsi motive pentru întârzieri,
- va fi premiată nemunca,
- mulți vor fugi de responsabilități,
adică, într-un cuvânt, nu se vor întreprinde acțiuni majore din care să rezulte edificii importante, care să genereze confort, ci vor fi cheltuiți banii pe:
- beculețe,
- mititei,
- pomeni,
- asfaltări,
- borduri,
- zugrăveli,
- excursii.
Ceea ce există se degradează, iar reparațiile sunt superficiale și făcute în dorul lelii, ceea ce duce implacabil la apariția unor accidente de mare amploare, iar oamenii vor ridica ochii spre cer neputincioși. Din vorbe nu se face nimic. Dacă unii se cred cei mai buni doar pentru că sunt la butoanele puterii, rezultatul va fi inevitabil același, căci după ce pierd puterea, ceilalți devin cei mai buni și ceea ce au gândit predecesorii este obligatoriu prost, ineficient și inaplicabil. Trebuie luat totul de la capăt ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Soluția este simplă, dar nu o dorește nimeni, căci acolo unde toți sunt obligați să participe la definirea problemei, la redactarea soluției, când apare ciclul electoral nu se va mai invoca greaua moștenire și nu se va mai merge din rău în mai rău, adică nu se va relua nimic de la zero.
(24 februarie 2021)

Friday, January 10, 2020

Ridicați-vă voi, să ne așezăm noi!

Cine crede că schimbarea unei puteri este însoțită de lucruri bune pentru popor, va avea cea mai cruntă dezamăgire. După definția clasică a partidului, orice partid este înființat să ia la un moment dat puerea. Cestiile cu doctrina, cu principiile, cu programele, cu meritocrația sau alte stupizenii pe aceeași temă, sunt dooar praf în ochi pentru fraieri, adică o categorie inferioară proștilor.
Noi avem o vorbă:
Place-ai nosti, vin ai noștri,
Noi rămânem tot ca proștii.
Dacă lucrurile ar sta altfel, ar curge numai lapte și piere pe străzile orașelor românești, iar săracii nu ar mai fi săracci, iar bătrânii nu ar mai fi bătrâni.
Schimbarea unei puteri se face doar ca flămânzii din opoziție să-i dea la oparte de pe scaunele plătite gras pe cei care le-au ocupat și atât. Opoziția este parte din popor. Nu sunt selectați acolo numai cei speciali, cei care au idealuri nobile și care și-ar da viața pentru popor, pentru obiective care se referă la bunăstarea generală, la prosperitate și la fericire.
După cum s-a văzut din noiembrie încoace, noua putere a făcut lucruri mărețe dintre care amintesc:
- dat jos secretaris de stat și puși cet de-ai lor, căci sunt îmbibați de meritocrație,
- înlocuire prefecți, cu oamenii lor, căci sunt înzestrați cu calități excepționale,
- schimbări de persoane în funcții deconducere cu oameni ai puterii, deșteptți din născare.
Se spunea ceva mai de demult că până și postul de portar se negociază la partid, căci dacă poporul are 5% genii, tot % genii se regasesc în orice partid. Dacă poporul are în structura lui 40% analfabeți funcționali și în partid se găsesc tot 40% analfabeți fncționali. Rezultă cu claritate maximă, căci schimbarea unei puteri cu alta atrage schimbarea unor mediocri cu alți mediocri, a unor superficiali cu alți supergiciali, a unor bețivi cu alți bețivi, a unor hoți cu alți hoți. Numai că prin schimbările realizate nu mai ocupa funcții amantele lor, ci amantele noastre, nu mai ajung la cașcaval curvele lor, ci curvele noastre, nu mai stau la masa pliă cu bucate hoții lor, ci hoții noștri. Se știe cu claritate că oamenii deosebiți, oamenii de cultură autentici scriu cărți fundamentale, fac cercetări, descoperă lucruri de maximă importanță, construiesc mașini, clădiri, fac educație de top, nu stau să-și piardă timpul cu gloata celor fără căpătâi, aciuați în partide, care așteaptă momentu oportun să se așeze pe un loc călduț. Vreau să fiu contrazis. Din 1.000 de indivizi din politică bântuiți de microbul obținerii de titluri academice, s-a văzut că 999 sunt:
- plagiatori,
- agramați,
- impostori,
- ariviști.
În acest context, rămâne valabilă teza conform căreia schimbarea unei puteri se face doar pentru a înlocui niște leșinați cu alți leșinați, căci adevărații specialiști o duc bine în orice regim, căci performanța nu ține seamă de carnetul de partid, ci de nevoile sociale, nevoi independente de un regim sau de altul.


(11 ianuarie 2020)

Thursday, May 10, 2018

11 motive din care femeia pălmuiește pe bărbat în public

Am văzut gesturi disgrațioase atât la femei, cât și la bărbați, pe care le dezaprob cu toată puterea mea, căci sunt degradante pentru ceea ce semnifică ele ca gesturi, dar mai ales pentru cei care le fac. În public se întâmplă multe, dar pălmuirea, indiferent cine o face, este unul dintre cele mai mizerabile gesturi, drept care am căutat să-l înțeleg, să mi-l explic și mai ales să văd care sunt resorturile care-l geherează și-l susțin. Motivele pălmurii unui bărbat de către o femeie în public sunt:
01. lipsa de educație și de respect a femeii,
02. prea multă dragoste din partea lui,
03. i se permite dintr-o bunătate prost înțeleasă,
04. un caracter nemodelat adecvat la femeie,
05. dorința de a domina în orice ocazie a femeii,
06. imposibilitatea de a se controla a femeii,
07. așa a văzut ea în familie la mă-sa,
08. credința ei că face bine pălmuind,
09. o răbufnire a acumulărilor pe termen lung,
10. nu s-a maturizat suficient și crede că e o joacă,
11. vrea să arate că este puternică și egală cu el.
Numai faptul că se ajunge aici arată minusuri grave în acel cuplu, căci soluționarea oricărei probleme nu se face în public, cu zgomot și prin gesturi reprobrabile, din partea oricui ar veni ele. Am văzut multe femei care-și pălmuiau bărbații și aceștia stăteau ca mamelucii, fără vreo reacție, nu la nivel fizic, ci la nivel faptic și aici mă refer la separarea definitivă. Cuplul unde lucrurile nu sunt clarificare și este lăsat loc pentru izbucniri necontrolate nu are nici viitor și nici armonie, oricâtă miere ar curge după o pălmuire, căci repetabilitatea este iminentă. O singură dată când eram într-o excursie am văzut o doamnă tânără când în public și-a pălmuit partenerul. Acesta s-a urcat în mașină și a plecat. Eu plecasem de câteva minute. La următoarea oprire el era singur. Când m-am întors, relația nu mai exista, iar tânăra regreta gestul, dar fără efect, totuși în plan economic pierderea sa fiind imensă. Pălmuirea din orice direcție vine este o dovadă de primitivism în cuplu și nu duce la soluționarea niciunei probleme, fie că sunt simple, fie că sunt complicate. Sunt împotriva violenței.



(10 mai 2018)

Friday, May 4, 2018

Mașina cu roți aiurea

Să ne imaginăm o mașină pe care am dat bani mulți, mașină cu 4 roți ca roicare altă mașină, cu tracțiune independentă pe cele patru roți. Există următoarele situații:
- toate roțile se mișcă în sensul acelor de ceasornic și mașina avansează;
- toate roțile se mișcă în sensul invers acelor de ceasornic și mașina merge în marșarier;
- două roți merg ăn sensul acelor de ceasornic și roțile din spate merg în sensul invers, mașina stă;
- fiecare roată se mișcă aiurea, mașina se tîrâște pur și simplu.
Să ne imaginăm cum într-un stat de drept cele patru puteri acționează haotic. mașina este vai de ea.
este ca în povestea cu instrumentele dintr-o orchestră care crezându-se foarte valoroase și-au luat soarta în propriile mâini și s-a dovedit un fiasco. Mălineanu avea un cântec interprietat de Mara Ianoli pe această temă. Morala o trage fiecare cum crede.

(04 mai 2018)

Thursday, June 8, 2017

Puterea sindicatelor

Puterea unui sindicat se vede din:
- numărul membrilor cu cerere de adeziune;
- numărul plătitorilor de cotizații;
- dinamica liderilor;
- acțiunile specifice întreprinse;
- coeziundea dintre cei ce aparțin sindicatului;
- calitatea mincii depuse;
- congresele de alegeri organizate;
- raporturile cu guvernanții;
- modul în care-și apără membrii;
- structura internă;
- capacitatea de mobilizare;
- ritmul schimbărilor interne;
- perenitatea suspectă a șefilor la vârf;
- prospețimea liderilor;
- apărarea drepturilor salariale;
- acuratețea deciziilor;
- regulamentele și coerența lor;
- implicarea în activități concrete;
- relația cu parlamentul;
- neimplicarea în afaceri;
- bogăția liderilor acumulată;
- translația către politic a liderilor;
- liderii încătușați;
- numărul celor scoși în stradă la proteste.
Am văzut în manuale că se zice că Lucian BLAGA ar fi zis că veșnicia s-a născut la sat. Îl contrazic pe marele filosof. Veșnicia s-a născut în sindicate, căci de la Revoluție au rămas aceeași lideri naționali, pe aceleași poziții de neclintit. 
Am văzut cum sindicatele nu fac să tremure niciun guvern, ci liderii lor merg cu mâna-ntinsă la guvernanți și la Parlament să cdeară și ei ceva. De la masa bogatului primesc ce-i drept, oarece firimituri,. Trist. Foarte trist. Vreau să văz și eu ziua când niște sindicate se vor încrunta și vor mărșălui între Piața Universității și Piața Victoriei 1.000.000 de sindicaliști, iar lozicile lor vor face să se cutremure orașul, iar pe guvernanți să se scape pe ei. Îmi aduc aminte că prin Barcelona au ieșit cetățeni din sindicate care totalizau peste un milion. Nu-mi amintesc la noi mitinguri de 100.000 de sindicaliști, numai  în Piața Victoriei. Așa, dispersați în toată țara or gi fost...
Conchid: la noi, sindicatele sunt ceea ce au fost și în timpul comunismului: simple curele de transmisie. Adică ceva fără forță și fără putere maximă.
(09 iunie 2017)