Rescrierea istoriei prin fapte

Mă așteptam ca după 22 Decembrie 1989 când românii, credeam eu, aveau mai multă minte la cap, să accepte istoria lor exact așa cum aceasta a fost, adică, să redea exact ceea ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, când s-a întâmplat, cine au fost personajele.

Derularea evenimentelor mi-a dovedit că lucrurile nu sunt cum le-am gândit eu, ci istoria se rescria cu fapte concrete.

Statuia lui V. I. LENIN a fost scoasă de pe soclul ei din fața Casei Scânteii și mutată altundeva.

Bustul lui Petru GROZA a fost mutat din părculețul de pe la Cotroceni și dus aiurea.

Sicriul cu rămășițele lui Gheorghe GHEORGHIU DEJ au fost dus din Parcul Libertății la un cimitir.

Plăci comemorative ale evenimentelor comuniste au fost date jos de pe clădiri.

Nume de străzi ale unor eroi comuniști sau evenimente comuniste au fost schimbate.

Bulevardul 1 Mai nu se mai numește așa, ci Ion MIHALACHE.

Bulevardul 6 Martie nu se mai numește așa.

Strada Dumitru PETRESCU se numește Turnu MĂGURELE.

Parcul Alexandru MOGHIOROȘ se numește acum Drumul Taberei.

Strada Grivița Roșie a devenit strada Grivița.

Piața Gheorghe GHEORGHIU DEJ a devenit Piața Palatului și mai apoi Piața Revoluției.

Bulevardul KOGĂLNICEANU a devenit Bulevardul Regina ELISABETA.

Bulevardele Armata Poporului și Păcii au devenit Bulevardul Iuliu MANIU.

Bulevardul Republicii a devenit Bulevardul CAROL I.

Și comuniștii au făcut schimbări chiar în rândurile lor. Orașul Onești a devenit GHEORGHIU DEJ ca mai apoi să redevină Onești. Imnul de stat al RPR Te slăvim, Românie din 1953 cu muzica lui Matei SOCOR al fost înlocuit în 1975 cu Trei culori pe muzica lui Ciprian PORUMBESCU.

Se zice că istoria este ceva viu. Sunt de acord, numai în ideea de a adăuga la filele ei pagini noi cu ceea ce se întâmplă. A veni cu tot felul de schimbări care au menirea de a șterge memoria faptelor petrecute, arată neseriozitate și inconsecvență. Mă gândesc la americani care și-au simplificat viața atribuind străzilor diferite numere, pentru a nu se mai trezi în situația penibilă de a le schimba denumirile așa cum facem noi, după cum bate vântul și mai ales dinspre ce bate vântul, dacă ne gândim că sectoarele din București se numeau I.I. LENIN, I.V. STALIN, că orașului Brașov i s-a zis mulți ani Orașul STALIN ca semn al slugărniciei și că imnul de stat ar RPR conținea versurile jenante:

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Până când se va găsi formula decentă de a face lucrurile atât de bine încât istoria să nu mai fie rescrisă după cum li se scoală unora, să ne acceptăm așa cum suntem, cu bune și cu rele, dar să visăm la vremurile când vom gândi de două ori înainte de a face ceva perisabil, care nu va face altceva decât la a arăta că mai avem multe de învățat până la a ne respecta trecutul mai ales, prezentul, căci doar cu ele ne vom construi viitorul, pe care toți sperăm să fie mai bun, adică, mult mai bun.

(05 iunie 2023)

Slugi, cârcotași, trepăduși, milogi și tot ceea ce e mai nasol

Orice societate are gunoaiele ei. Așa că nici comunismul nu a fost scutit de prezența unor indivizi care în numele unor idealuri mărețe, care de fapt erau cu totul altceva, se ascundeau interese mărunte, frica de a pierde privilegii, dorința de a câștiga ușor prin vânzarea talentului ca pe o marfă de tarabă.
Am văzut cum se întreceau unii în a-și arăta atașamentul față de valorile comuniste, față de un iubit conducător. Erau gesturi necerute, dar făcute pentru a ieși în evidență ca mai devreme sau mai târziu să vină și avantajele de ordin material, în primul rând.

Au apărut trompetele noii societăți, care se întreceau între ele în a oferi producții cu care partidul comunist manipula masele.

Scriitorii cântau partidul, clasa muncitoare, țărănimea muncitoare, viața înfloritoare, munca în uzine, hărnicia pe ogoarele înfrățite.

Pictorii expuneau tablouri cu industria siderurgică, profiluri de sondori, de strungari, peisaje cu tractoare care ară pământul de la CAP, adunări de partid. 

Sculptorii expuneau statui cu femei zidărițe, cu furnaliști, cu aviatori, cu soldați încleștați în lupte, busturi cu scriitori comuniști, cu conducători comuniști.

Arhitecții au proiectat Monumentul eroilor pentru victoria socialismului din parcul Libertății, eroi pe care revoluționarii i-au dezgropat și locurile rămase libere își așteaptă ocupanții, ca o altă revoluție să. 

Arta cu tendință, realismul socialist a scos la iveală o altă ierarhizare a valorilor. 

Scriitorul Alexandru SAHIA se învăța în manuale.

Poetul Teodor NECULUȚĂ era recitat la serbări.

Poetul A. TOMA era socotit de CĂLINESCU, mai mare decât EMINESCU.

Mihai BENIUC se tipărea singur în ediție liliput.

Compozitorii se întreceau în a compune cântece despre partid.

Imnul de stat cu muzica scrisă de Matei SOCOR și versurile scrise de Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU aveau versuri precum:

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Prin anul 2009 la Bruxelles în acel oraș al miniaturilor la pavilionul țării noastre încă se mai auzea acest imn, căci armata de reprezentanți ai noștri acolo nu au catadicsit să facă schimbarea necesară. Am trimis un fax la MAE. Nu știu dacă s-a făcut ceva sau nu că nu am mai fost pe acolo deși în Bruxelles am mai fost de vreo 15 ori de atunci.

Voi continua în zilele următoare cu prezentarea unor mostre de cum nu trebuie să se poarte cineva care are talent pentru a nu se face de râs în fața istoriei.


(03 februarie 2022)

Imnul R.P.R.

Între 1953 și 1977 elevii și proletariatul cântau imnul pe versurile scrise de Dan DEȘLIU și Eugen FRUNZĂ și pe muzica lui Matei SOCOR.

Te slăvim, Românie, pământ părintesc

Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc

E zdrobit al trecutului jug blestemat

Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far şi tărie si avânt

Noi urmăm cu credinţă Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al ţării pământ.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim

Vrem în pace cu orice popor să trăim

Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag

Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag

Înălţa-vom spre glorie al patriei steag

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română.

Deci imnul are 3 strofe și un refren care se repetă tot de 3 ori. textul arată vasalitatea țării față de marele învingător din cel de al Doilea Război Mondial, cel care adusese comunismul pe plaiurile mioritice. Atunci orașul Brașov a devenit Orașul STALIN, un raion din București se numea raionul LENIN, ASE se numea Institutul de Științe Economice V. I. LENIN.

 

(01 mai 2020)

365 împotriva României: Matei SOCOR și un cântec pe buzele tuturor

Compozitorul Matei SOCOR era un abonat al imnurilor de stat ale României. El știa să scrie muzică angajantă, simplă și ușor de preluat.

Nu trebuie analizată muzica lui separată de versurile scrise după care au fost cântete cele două imnuri scrise de Matei SOCOR.

Faptul că niște versuri care ar fi trecut neobservate, au fost cântate ani și ani de zile de elevi, de muncitori, de ostași de țărani și de sportivi la confruntări interbaționale unde învingători fiind se cânta imnul oficial și toată lumea asculta imnul scris de Matei SOCOR.

Când Iolanda BALAȘ a devenit campioană olimpică la Roma și la Tokyo s-a cântat imnul de stat pe muzica scrisă de Matei SOCOR.

Când Nadia COMĂNECI a devenit campioană olimpică la Montreal cu nota 10 s-a cântat imnul de stat pe muzica scrisă de Matei SOCOR.

Când Lia MANOLIU a devenit campioană olimpică la Mexico City s-a cântat imnul de stat pe muzica scrisă de Matei SOCOR.

Când Nicolae LINCA a devenit campioană olimpică la Melbourne s-a cântat imnul de stat pe muzica scrisă de Matei SOCOR.

Refrenul mă enerva teribil, căci în manualele noastre de școlari erau și versurile și portativele cu notele muzicale, iar zi de zi la începutul orelor se cânta imnul scris de Matei SOCOR.

(17 iulie 2018)