De la servirea a la carte la all inclusive și retur

HORECA de la turci a ajuns la concluzia că se face mare risipă în regimul de servire all inclusive. În loc să treacă să-i educe pe oameni cum să mânânce pentru a nu mai face risipă la servirea all inclusive, HORECA de la turci, vrea să treacă la servirea a la carte. Este o șmecherie. Prețurile rămân ca la servirea all inclusive, numai că mesele servite a la carte trebuie plătite distinct. Înseamnă creșterea de tarife în numele unui scop nobil, tot așa cum pentru a ocroti natura, nu se mai schimbă prosoapele și nici lenjeria în hotelurile de multe stele, decât la cerere, fără a se scădea din prețul cazării acele economii. HORECA este alcătuită din șmecheri care nu știu cum să-și multiplice profiturile prin nenumcă și găsesc tot felul de așa-zise scopuri nobile, prin care să-i mai ciupească pe clienți, umflându-și  profiturile de șmecheri de sunt. Servirea a la carte înseamnă pierdere de timp cu așteptarea comenzilor, dar all inclusive înseamnă limite de diversitate la maniuuri, ceea ce este un mare avantaj pentru bucătari. Servirea a la carte înseamnă ,mâncare congelată pentru a asigura marea diversitate...

(17 august 2025)

Ospitalitate și jeg

De când a fost numit președinte la ANPC - Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Cristian POPESCU PIEDONE face ravagii prin hoteluri, supermarketuri, fastfood-uri și restaurante cu vizitele lui inopinate, cu controalele amănunțite, cu amenzile pe care le dă, cu sancțiunile pe care le împarte în toate direcțiile, care merg  la închiderea stabilimentelor până la remedierea tuturor încălcărilor legii de către cei care le conduc.
Imaginile surprinse de camerele de luat vederi prezintă:
- alimente expirate, 
- frigidere cu mucegai,
- gândaci care mișună nestingheriți,
- gunoaie alături de mâncare, 
- conducte sparte,
- tăvi și cratițe nespălate,
- ulei refolosit în neștire,
- carne cu viermi,
- toate jegurile pământului.

HORECA este acronimul pentru industria ospitalității: Hoteluri, Restaurante, Catering, ceea ce se dovedește un fals grosolan, din moment ce responsabilii care activează acolo nu fac nimic în sensul asigurării ospitalității prin jegoșeniile pe care le cultivă cu asiduitate, din moment ce curățenia este plasată pe ultimul loc. La un popor unde pasta de dinți și săpunul nu figurează pe primele locuri în folosirea lor zilnică, nu trebuie să ne mire câtuși de puțin că Cristian POPESCU PIEDONE oferă jurnalelor de știri materiale cu ghiotura, spre groaza onoratei clientele, care se teme să mai intre într-un restaurant, într-un hotel sau să mânânce ceva de la un fastfood. Dacă toți care activează în ANPC vor lucra cu și mai mare interes, în doi sau trei ani, curățenia va intra în obiceiurile de zi cu zi ale lucrătorilor din HORECA și respectarea procedurilor nu va mai fi o problemă.


(17 martie 2025)

Cui se adresează politicile sociale?

În mod normal, politicile sociale, ar trebui să se adreseze oamenilor care au anumite nevoi. Programul EURO 200 destinat achiziției de calculatoare pentru elevi ar trebui să se adreseze sprijinirii elevilor pentru a-și achiziționa cu cei 200 de EURO de la stat, un calculator. În realitate, acei 200 de EURO sunt un balon de oxigen pentru firmele care vând calculatoare căci vor vinde peste 30.000 de calculatoare, la preț cu mult mai mare de 200 de EURO. Programul voucher pentru concedii este destinat miluirii unităților din sectorul HORECA, căc i oamenii vor merge în concedii la prețuri majorate artificial exact cu ceea ce statul a dat prin voucher, fără ca unitățile din HORECA să miște un deget. Nici masa sănătoasă oferită elevilor nu este adresată acestora, din moment ce elevii s-au îmbolnăvit de toxiinfecții alimentare sau au primit biscuiți cu furnici și cornuri mucegăite. Acest program este făcut pentru unitățile comerciale dedicate să câștige licitații și să se așeze la robinetul banului public pentru a face profituri oneroase, fără muncă.
În concluzie, fără niște reguli precise și fără corectitudinea derulării licitațiilor, toate programele sociale vor fi compromise și ceea ce se anunța ca o măsură nobilă, se va transforma doar într-un mod sigur de a se face profituri prin ne-muncă de către cei care au pile sau relații care să le permită accesul la contractele de furnizare de bunuri și servicii, căci profiturile uriașe se obțin numai din hoții la drumul mare.


(27 septembrie 2024)

De ce mor stațiunile montane?

Am văzut la televizor cum se lamentau niște tanti și niște nene că mor stațiunile de munte. Este adevărat că mor stațiunile de munte. Am fost la Bușteni în anul 2017 și impresia pe care am avut-o a fost că era o stațiune prăbușită. Erau atunci prea multe case noi construite și puse la vânzare, ceea ce arăta că stațunea nu mai prezenta interes pentru nimeni. Chiar la hotelul de 4 stele unde mă cazasem lucrurile nu stăteau bine deloc și am regretat că am luat decizia să vizitez Bușteniul, dar era la Palatul CANTACUZINO expoziția dedicată iei românești după Henri MATISSE.

Stațiunile montane de la noi sunt în halul în care sunt pentru că:

- infrastructura este deficitară; este inuman să faci 7 ore de la București la Predeal,

- hotelurile sunt vechi, mobilierul și lenjeria arată groaznic,

- restaurantele nu oferă nimic special,

- prețurile sunt infernal de mari și nu au nicio legătură cu non-calitatea produselor și serviciilor,

- există senzația că clientul este un fel de sclav la dispoziția celor din HORECA,

- atractivitatea lasă de dorit din toate punctele de vedere, dar mai ales din partea personalului.

Dacă la munte într-o stațiune din Bulgaria acord nota 9(nouă), pentru câteva zile de stat în Poiana Brașov, nota acordată de mine este 5(cinci), diferența mare este dată de calitatea slabă a serviciilor din spațiul mioritic. Numai faptul că în Bulgaria ești întâmpinat să ți se ia bagajele și ești servit cu o cupă de șampanie, spune multe, în timp ce la personalul din spațiul mioritic zâmbetul nu există.

Micul dejun este trist, sărăcăcios și nestructurat, iar cei din HORECA parcă nici nu au văzut ce înseamnă ospitalitate pe la alții pentru a reproduce și ei cât de cât ceea ce e de reprodus aici, căci omul sfințește locul. Toți vor ca alții să facă ceva în locul lor. Statul a dat voucherele de vacanță, iar lucrătorii din HORECA au crescut prețurile automat, fără a pune nimic în acele prețuri umflate, iar ceea ce s-a crezut că este o șansă s-a transformat rapid într-un drept cuvenit, ceea ce a făcut ca posesorii de vouchere să regândească rapid modul de a le folosi, transformând totul într-un fel de sancțiune a celor ce se cred stăpâni peste confortul turiștilor.

Oamenii trebuie să înțeleagă clar că de ei depinde dacă mor sau nu stațiunile montane. Dumnezeu le-a dat oamenilor muntele, peisajele, aerul, frumusețea pădurilor, dar Dumnezeu nu are cum să facă ceea ce oamenii au în îndatoririle lor să facă, adică să muncească, să ofere servicii de înaltă calitate, la prețuri nune, fără lăcomia de a face profituri uriașe prin ne-muncă și prin hoție.


(26 august 2024) 

Transformarea ineficienței în eficiență prin preț

Societatea care este în declin caută să facă orice este posibil pentru a transforma ineficiența în eficiență, drept care jonglează cu inflația, cu prețurile și din cea mai ineficiență organizație de producție sau de servicii, scoate o o organizație extrem de eficiență. Așa s-a întâmplat în toate timpurile și în toate orânduirile, căci oamenii nu au capacitatea de a privi adevărul crud în față și automulțumirea îi face să restarteze economiile, schimbând regulile jocului în timpul jocului. Este un mod brutal de a-ți fura căciula, căci ineficiența transformată în eficiență prin simpla creștere a prețurilor, va duce mai devreme sau mai târziu la aceleași pierderi, căci lipsa de imaginație nu aduce niciodată profit nimănui, căci profitul înseamnă muncă, imaginație, creativitate și mai ales calitate la produse și servicii. A mângâia pe creștet pe cineva doar pentru că există, nu este deloc soluția. Cel mângâiat se simte bine, rămâne pe poziție, dar nu încearcă nicio clipă să facă altceva decât ceea ce știe, adică mai nimic și va bate pasul pe loc, transformând vremelnica eficiență generată din creșterea de prețuri artificială, în bază de pornire a dezastrului propriu.

Statul greșește profund când încearcă el să regleze câte ceva, îmbuibându-i pe îmbuibați și oferindu-le firimituri săracilor, lihniți și cu ochii holbați la ceea ce ar mai cădea de la mesele bogaților. Faptul că printr-un decret sau printr-o ordonanță de urgență se face marea transformare a unui ineficient într-un eficient zgomotos, este doar vârful aisbergului de 1/8, căci în spate se ascunde restul de 7/8 ale răului nevăzut, care așteaptă ca prin efecte colaterale să genereze alte mișcări la care nimeni nu s-a gândit. Corecțiile au și ele rostul lor. Dacă cineva dorește să scadă consumul la un produs, fie îi mărește prețul foarte mult, fie impune scăderea producției, fie se prezintă adevărata cauză a scăderii consumului cu efectele nocive asupra sănătății omului. Uneori și antireclama distruge un produs și s-au văzut situații în care un producător de lactate și bânzeturi din județul Argeș a fost pus pe butuci că mass-media a arătat că el este sursa unor mari necazuri medicale, ceea ce s-a dovedit cu afiind cu totul fals, dar era prea târziu.

Eficientizarea prin preț este o soluție vremelnică pentru orice economie și reglementările prin redimensionarea TVA nu fac altceva decât să perturbe piața pentru perioade scurte de timp. Cel mai bun lucru este ca economia să se manifeste pur și simplu, iar legile date de stat să creeze premisele unei concurențe reale, corecte și productive pe termen mediu și pe termen lung, iar statu să nu-și mai bage coada cu soluții artificiale pentru a defini obiective care nu se ating în vecii-vecilor. A se vedea voucherele de vacanță care în loc să-i facă pe cei din HORECA să pună osul la treabă, i-au transformat în rentieri obraznici, profitori și retrograzi, care mai aveau puțin să întrebe dacă muieți îi posmagii.


(01 ianuarie 2024)

Management stupid

Suntem în secolul al XXI-lea și lumea ar trebui să știe cu mult mai multe decât acum 100 de ani, inclusiv cum să te păcălească sau să te fure, căci acum în secolul al XXI-lea oamenii sunt păcăliți cu talent, grație și știință, nu empiric, grosolan sau direct ca acum 100 de ani.
Managementul stupid constă în folosirea acum în secolul al XXI-lea a metodelor de păcălit sau de furt din secolul al XX-lea. Se întâmplă acest lucru în restaurante unde ospătarii se scuză că nu servesc la pahar decât soiuri de vin foarte proaste, când acum în secolul al XXI-lea există în comert țicle de vin la 200 ml. Acum când există frigidere și aparate cu microunde, nu există scuze pentru a nu avea o gamă de produse semipreparate foarte mare. Totul este să existe interes și să existe management.
Acum când există mașini de spălat vase și există proceduri, nu se justifică prezentarea de tacâmuri murdare, de pahare împuțite și de veselă jegoasă.
Acum când există detergenți și prosoape de hârtie, este indecentă amestecarea alimentelor, existența frigiderelor neîngrijite și a produselor expirate. Acum 100 de ani mergeau amestecate alimentele, căci lumea nu știa despre ce era vorba. Acum se știe exact cum stă treaba cu toxiinfecțiile alimentare și numai un management stupid duce spre riscuri foarte mari însoțite de consecințe și mai mari.

(08 septembrie 2023)

Bacșiș fiscalizat

În lumea spălată, când mergi la restaurant se procedează astfel:
- te preia cineva și te duce la masă,
- ți se aduce meniul,
- comanzi,
- ești servit,
- se vine cu nota de plată,
- o analizezi,
- pui cardul,
- este verificat cardul,
- iei  bonul, treci bacșișul sub prețul consumației,
- tragi linie,
- calculezi totalul și semnezi,
- ți se aduce cardul,
- iei cardul și copia bonului semnat de tine,
- pleci.
Ar fi trebuit ca legiuitorul să fi analizat acest lucru și să fi dat legea care să nu lase niciun loc de interpretare de niciun fel. De mâine, vom fi civilizați și nu ne vom mai scormoni în buzunare când plătim cu cardul pentru a pune bacșișul separat în bancnote...

(31 decembrie 2022)

București - oraș pustiu

Azi 31 decembrie 2022, când am plecat spre GYM, am avut următoarele surprize:
- parcarea din fața blocului era goală,
- la primul stop din traseu eram primul,
- la intersecția cu Mihai Bravul eram primul,
- la intersecția cu REBREANU eram primul,
- în parcare pe linia F erau 27 locuri libere,
- la GYM bătea vântul,
- la cafenea nu erau decât câțiva corporatiști.
Pe toate televiziunile sunt numai văicăreli că lumea nu are bani, dar orașul este pustiu, pentru că bucureștenii au plecat din București. Ca să pleci din București trebuie să ai mașina ta, să ai bani de combustibil, să ai unde să mergi să petreci noaptea dintre ani. București este azi și mâine un oraș pustiu că lumea a plecat să se distreze. Nu se distrează lumea pe mii de euro, dar există distracții și pe bani mai puțini și mulți bucureșteni au acești bani, căci așa cum erau în vremurile de dinainte de 1989 când toată lumea se plângea că nu are de mâncare, dar avea frigiderele și lăzile frigorifice înțesate de mâncare, acum lumea se vaită că nu are bani, dar scormonindu-se prin buzunare, găsește mărunțiș pentru o mică distracție în noaptea de Revelion și bine face.

(31 decembrie 2022)

Sectorul privat merge nu prost, ci foarte prost

Acum, toată lumea urlă din toți rărunchii că salariile de la bugetari sunt cu mult mai mari decât sunt salariile în mediul privat. Este total falsă această presupunere. La privat, oamenii sunt angajați pe salariul minim pe economie ca privatul să plătească spre stat taxe și impozite la nivelul cel mai mic. Patronul oferă salariaților lui alte avantaje care vin să compenseze faptul că în cartea de muncă salariatul e plătit cu salariul minim pe economie.

Dacă cineva are răbdare să vadă cum procedează patronul, va observa că el oferă abonament la o rețea medicală foarte bună, că oferă abonament la o sală de fitness de asemenea, foarte bună, că lasă mașina de serviciu la dispoziția salariatului și-i plătește un plin de benzină, îi plătește salariatului telefonul de serviciu, ca să nu spun că salariatul primește bani să-și cumpere echipament, bani pentru acre aduce bonuri. Realitatea arată că sectorul privat știe să se facă atractiv prin mijloace cu care fentează statul, iar analiștii superficiali trag concluzii pripite, nefondate și mincinoase.

Am văzut vara aceasta cum la Mamaia a apărut o sincopă ce a evidențiat managementul defectuos și deci lipsa de performanță a celor din HORECA. Ei trebuiau să știe cum stă treaba cu provizioanele și ce înseamnă să fiscalizeze barem 60% din activitate. Lăcomia i-a dus la situația aceea în care stațiunea Mamaia era goală, căci nimeni nu era nebun să plătească sumele aberante pentru parcare. Sectorul privat și-a dovedit acolo limitele, în sensul că merge prost.

Am văzut vara aceasta ce înseamnă HORECA mioritică. Un restaurant cu stele suficiente mergea în regim de plimbă tava. Avea un meniu în care oferea felul principal complet fără să-mi dea mie ca client posibilitatea să-l compun. Mi se zicea că dacă vreau să compun, ei îmi taxează la casă separat ceea ce vreau eu să iau. Era ca la o cantină a săracilor, unde bieții oameni nu au voie să ceară ceva, din moment ce este o cantină a oamenilor nevoiași, care nu trebuie să mai și emită pretenții.

Dacă la stat sunt angajați tot felul de nen e și tot felul de tanti care nu au nicio legătură din punctul de vedere al calificării cu ceea ce execută ei la locurile de unde-și iau salariile, căci nu le numesc locuri de muncă, pentru că acolo nemunca este cuvântul de ordine, în mediul privat, lucrurile stau și mai rău. Au apărut firme private fără salariați. Au apărut firme private cu program incomplet, dar salariații munceau 8 sau 10 ore. Au apărut locuri de muncă unde nu se muncește, exact la la stat. Îmi aduc aminte de o pensiune dintr-un celebru orășel de provincie, unde două femei de serviciu au stat la șuetă fix trei ore. La acea pensiune nu mi-a intrat nimeni în cameră măcar să ridice gunoiul, deși avea 4 margarete. Mi s-a spus la plecare că eu trebuia să cer să se întâmple în cele 4 nopți petrecute acolo să.

În concluzie, firmele private care au peste 80% contracte cu statul, nici nu mai sunt componente ale mediului privat, căci statul le finanțează, exact cu statul își finanțează organizațiile sale neperformante. Am mari dubii că sectorul privat nu depinde de pomenile pe care le dă statul și că întreprinderile din mediul privat sunt atât de independente încât să lucreze pe cont propriu, adică să ia credite, să deruleze procese de producție, să vând marfă oricui numai statului, nu, să facă profit și să nu stea sub nicio formă la mâna statului, căci de aceea sunt întreprinderi private și reprezintă inițiativa privată.

Concluzie: economia reală de piață este eșuată.

(02 august 2022)

Impozitarea bacșișului

 Bacșișul și mita sunt a doua natură a românului. Până nu ciugulește un pic, românul nu se simte bine. Chiar dacă e îngropat în aur și diamante, românul tot așteaptă și de la cel mai sărac om să-i dea ceva, un bacșiș sau o mită. El nu se simte bine altfel.
Pornind de la această realitate pe care nimeni nu are cum s-o nege, pentru că fiecare dintre noi a primit ceva, o atenție, care dacă nu e bacșiș sau mită, tot o treabă aiurea este, căci este peste ceea ce i s-a cuvenit celui spre care se îndreaptă atenția. A oferi o atenție este parte din educația fiecăruia dintre noi. A oferi mită sau bacșiș stă în certitudinea că ceea ce se face este de calitate și oferim bacșiș sau mită nu pentru că ne dau banii afară din casă, ci pentru că trebuie să avem liniștea că:
- am primit ce doream de la executant,
- mulțumirea executantului există,
- a fost lăsat loc de bună ziua în viitor.
Să nu se creadă că lumea civilizată nu este și ea bântuită de chestii de această natură, dar numele lor nu se numesc nici mită și nici bacșiș. Acolo totul este inclus în preț. Lumea acceptă că atunci când se achită o sumă reprezentând ceva, plătește și gata. Dar în realitate, prețul include costurile de execuție, costurile cu materialele, profitul și bacșișul. La noi, dintr-o pudoare aiurea, pentru a lăsa prețurile jos, bacșișul nu a fost inclus, lăsând la altitudinea clientului să ofere din proprie inițiativă cât îl lasă sufletul. E o porcărie, căci crează o nesiguranță din ambele părți. Clientul nu știe cât să ofere, executantul nu știe dacă i se oferă.
Acum, reapare  stupiditatea impozitării bacșișului și totul se referă la HORECA dar și la alții. La HORECA, în țările spălate, noi nefiind acolo, se vine cu nota de plată, cu costul consumației. Clientul adaugă o sumă, să zicem bacșișul și rezultă un total de plată. Se plătește așa și cu cardul, deci bacșișul se fiscalizează de pe chitanță, căci apare distinct de costul consumației.
La noi e ca la nimenea. Vine ospătarul cu bonul. Tu plătești ce scrie acolo și dai bașciș. Ospătarul trebuie să declare bacșișul și acesta se impozitează. Barbarie curată! În loc să se vadă cum fac alții, la noi se face cum ne bubuie nouă prin țeastă. Ideea că tot ce e câștig trebuie impozitat este corectă, numai că trebuie să fie impozitat o singură dată. Eu am salariu de la stat. S-a luat impozit pe el. Eu dau bacșiș. Acesta nu este venit, ci o formă de redistribuire a venitului meu care deja a fost impozitat deja. Statul bolșevic, ineficient, nu face altceva decât să pună biruri. Ospătarul nu dă foc banilor. El cumpără țoale, păpică, unde pe YVA plătește 19%, deci are el impozitarea banilor lui că TVA tot bir este.

În opinia mea, dacă se vrea ceva, să se folosească modelul amercican și punct, că ei au ajuns pe Lună, în timp ce noi tot în mocirlă suntem.

(07 decembrie 2021)

Chestii mascate pentru a ascunde adevăruri

Băncile nu mai dau credite. Ele oferă produse. Teatrele nu mai oferă spectacole. Ele oferă evenimente. Restaurantele nu mai prestează servicii clienților, ele sunt industria ospitalității. În goana de a se schimba uită că lupul își schimbă părul, dar năravul ba.

Să nu creadă cineva că doar în spațiul mioritic se produc porcării, porcării se produc peste tot în Europa, mai ales dacă te vede că ești român și ești tratat ca cetățean de rangul al II-lea. Eu nu sunt prea exigent, dar soția mea le-o retează porcilor de străini și obține exact ceea ce a rezervat și mai ales ceea ce a plătit. Așa fac oamenii puternici. Eu sunt scârbit când văd că:

- în pungă doar 10 fire de cartofi prăjiți,

- nu mi-a fost adus șervețelul la cafea,

- lipsește ardeiul și smântâna la ciorba de burtă,

- aștept prea mult comanda că a uitat de mine.

Să nu creadă cineva că toate se întâmplă voit. Nu. Totul se întâmplă că lipsesc procedurile. Corporațiile multinaționare sunt cu mult mai eficiente pentru că salariații lor:

- execută operații simple,

- știu proceduri,

- au feed-back,

- sunt evaluați cantitativ.

La noi, amatorismul, originalitatea, improvizația sunt la loc de cinste și de aceea există fluctuații deosebit de mari de la ceea ce se întâmplă azi comparativ de cum a fost ieri când serviciile au fost executate de un alt salariat, cu altă experiență. Carențele nu sunt datorate relelor intenții, ci necunoașterii. 

În vremurile de pandemie, HORECA în loc să-și pună la punct proceduri în detaliu și să-și califice oamenii, a procedat cum nu trebuie, disponibilizând și văitându-se.

Concluzie: azi am fost la o cafenea și cel care a servit a venit cu ceștile fără farfurioare, nu a adus lingurițe, nu a adus zahor alb, brun și nici îndulcitor, iar șervețelele au venit al a treia interpelare. Ciubucul vine din preț, din calitate, din servire, dar toate presupun proceduri învățate.

(02 aprilie 2021)

Ajutorul ctiv către HORECA

Cei din HORECA s-au obișnuit să primească de la stat pomeni fără să facă prea multe în schimb. Îmi amintesc cu voucherele de vacanță cum a fost.

S-au dat vouchere de vacanță la bugetari să stimuleze HORECA.

HORECA a mărit prețurile exact cu cuantiumul voucherului fără să facă nimic.

Oamenii s-au dus în Ro în concedii obligați.

Serviciile nu au crescut nici calitativ nici cantitativ.

Aroganța celor din HORECA a crescut exponențial.

Acum în vremurile de pandemie HORECA nu o duce deloc bine, dar ceea ce am văzut nu mă încurajează să spun lucruri pozitive. La mallul din mahalaua mea la prețul unui meniu am obținut atât de puțini cartofi prăjiți cât nici în visele mele cele mai negre nu mi-am imaginat. La o cafenea tot din mahala unde se dădea și o linguriță de ciocolată, acea linguriță nu mi s-a dat.

HORECA mai are mult de lucru pentru a se rifica măcar la 50% la nivelul vecinilor bulgari care dacă li se cere o limonadă, aceeea este o limonadă făcută cu lămâie adevărată, cu mentă adevărată și mierea sau zahărul se servește alături. Nici cu mujdeiul HORECA nu stă bine căci lor le vine mujdeiul făcut gata ca o apă chioară, cu miros de usturoi, nefiind în stare să facă un mujdei cu maioneză sau cu smântână.

HORECA trebuie ajutată de stat, prin încurajarea cetățenilor. Fiecare familie să primească 300 lei să meargă la HORECA, iar dacă nu-i convine, acel voucher să fie utilizat în luna următoare cu valoare de 200 de lei pentru a cumpăra mărfuri din magazine de alimente, de confecții. În acest fel s-ar pune presiune pe HORECA să facă treabă de calitate și la prețuri decente.

(17 martie 2021)

HORECA se vaită

HORECA înseamnă HOteluri REstaurante CAfenele și acronimul nu vine în niciun caz de la muncă, entuziasm, ospitalitate, calitate și respect.

Respect nu înseamnă să zici că vinzi cafea ILLY și de fapt să pui cafea de cea mai proastă calitate.

Respect nu înseamnă să spui că nu merge POS-ul și să impui cash fără a da chitanță la hotel.

Respect nu înseamnă să oferi mâncare din carne împuțită pe post de mâncare acum pregătită.

Respect nu înseamnă să ceri prețuri nesimțite pentru servicii pe care nu le-ao oferit.

Respect nu înseamnă să să fii țepar și să pui clientul în situații delicate că aștepți ca milogul bacșișul.

Respect nu înseamnă să schimbi camera fără să anunți, pentru noaptea următoare.

Respect nu înseamnă să să servești prafuri de 50 bani la preț de 40 de ori mai mare lșa cappuccino.

Respect nu înseamnă să pui frișcă la tub pe post de frișcă proaspătă într-o așa-zisă cafea vieneză.

Respect nu înseamnă să  vinzi o sticlă de bere la de 7 ori prețul din market.

Respect nu înseamnă să oferi pizza cu margine de peste 4 cm fără nimic pe ea.

Respect nu înseamnă să spui că limonada îți vine preparată și nu o ai neîndulcită.

Respect nu înseamnă să spui că mujdeiulapă chiaoră așa vine pregătit că tu nu-l faci singur.

Respect nu înseamnă să nu vină 4 zile cineva să-ți ia gunoiul din cameră.

Respect nu înseamnă să dormi pe un cearșaf neschimbat, ci doar întins.

Respect nu înseamnă să pută a closet camera ce ți-a fost dată pentru 3 nopți.

Respect nu înseamnă să ți se ofere margarină pe post de unt la micul dejun.

Respect nu înseamnă să bubuie boxele seara la masă, când de fapt vrei o muzică în surdină.

Respect nu înseamnă să să fiu tratat ca un gunoi, deși tot ce consum plătesc.

Respect nu înseamnă să plătești 50 lei pentru o mcafea și ospătarul să fugă cu diferența.

Are de gând vreun cârcotaș din HORECA să facem un test inopinat pentru a le dovedi că totul e o farsă și că înainte de a cere, trebuie să dea. COVID 19 le-a arătat cine sunt și câte parale fac, pentru că disprețul arătat clientului bate cele mai tari recorduri în materie din toate punctele de vedere și mai ales la raportul calitate/preț. Mai întâi HORECA să ofere și mai apoi să ceară.

(29 mai 2020)