Întrebări pentru Gabriela VRÂNCEANU FIREA

După ce a văzut că a dat-o-n bară cu tot ce a vrut să facă, Gabriela VRÂNCEANU FIREA, pentru a da senzația că i se pun piedici, a început să scrie scrisori și să facă nu disidență, ci opoziție chiar față de cel care i-a semnat un cec în alb de a devenit primăreasă. Gabriela VRÂNCEANU FIREA de una singură, fără a avea PSD-ul în spate, dacă ar fi luat un 2%, căci în afară de scandalul cu Traian BĂSESCU când i s-a zis să fie atentă că probabil nu-l va mai găsi acasă pe PANDELE al ei, nu s-a remarcat prin nimic altceva această Gabriela VRÂNCEANU FIREA.

Înainte de a urla că nu primește metroul și centura ar fi fost bine dacă acum după doi ani de stat pe fotoliul de primar general al Bucureștiului, Gabriela VRÂNCEANU FIREA ar răspunde afirmativ la următoarele întrebări:

- ai sprijinit Gabriela VRÂNCEANU FIREA inspectoratul ca 15% din școlile fără certificat ISU să intre în legalitate?

- ai îmbunătățit Gabriela VRÂNCEANU FIREA circulația pe străzile acestui oraș, în afară de porcăreaua aia cu banda de bus din afara orașului?

- te-ai preocupat Gabriela VRÂNCEANU FIREA ca noapte de noapte să nu mai fie împuțit aerul acestui oraș de către  niște nenorociți care au producție de tot felul de procese de producție poluante?

- te-ai ocupat cumva Gabriela VRÂNCEANU FIREA să soluționezi chestia cu parcările din cartierele dormitor al acestui oraș, în afară de a scumpi demențial costul unei ore de staționare?

- ai stopat Gabriela VRÂNCEANU FIREA șușele și cheltuielile aiuritoare cu lucruri nesemnificative pe care și predecesorii tăi le-au frecventat ca niște non-gospodari care au fost?

Nu vei răspunde afirmativ la niciuna dintre întrebări, căci te-a preocupat oricealtceva decât urbea aceasta. Nu ai avut un proiect pe care să-l urmărești, căci ai fost doar jurnalistă, nu manager deși ai terminat managementul. Nu ai avut firma ta cu niște salariați pentru care să tremuri că trebuie să producție, să vinzi produsele și să le plătești salariile.

(30 noiembrie 2018)

Logo pentru București

Așa cum stă bine oricărei inițiative de Dâmbovița, concursul pentru un logo destinat orașului

București nu avea cum să se termine altfel decât cu un scandal penibil care a dovedit din partea comisiei;

- superficialitate;

- ignoranță;

- fușereală;

- suficiență;

- părtinire;

- mioritism;

- iresponsabilitate.
Există nenumărate adrese web unde dacă cineva va vrea, are posibilitatea să dericice similitudini, căci în era Internetului nimic nu mai este scuzabil. Aplicația pinterest este plină de logo-uri, trebuie numai accesată. Există și aplicații cu șabloane de unde se inspiră toți cei ce vor să facă un logo. În ziua de azi, problema este numai să vrei să-ți pui mintea la contribuție, să muncești și șansa de a fi original este imensă.

Ascultând toate elucubrațiile celui descalificat, Narcis Teodor LUPOU, dar și ale președintei juriului o oarece arhitectă, mi-am adus aminte de fostul meu doctorand Dragoș PALAGHIȚA, cel care în 20 septembrie 2011 a susținut în ședință publică în mod strălucitor teza de doctorat intitulată COSTUL SECURITATII INFORMATICE IN LUCRUL CU APLICATII DISTRIBUITE, unde pentru a-și verifica modelele originale 100% propuse, a făcut o aplicație pe care a testat-o la registrul Comerțului folosind baza de sigle ale firmelor existente cu siglele firmelor care vin spre autorizare, pentru a vedea cât de asemănătoare sunt acestea din urmă cu ceea ce există deja. Există public acum cele două sigle, respectiv, sigla orașului Taipei și propunerea de siglă pentru București. Analizate din punct de vedere cantitativ, rezultă:

- număr elemente de bază, cele 4 inimi, similitudine 100%;

- culori utilizate pentru cele 4 inimi, similitudine 100%;

- forma celor 4 inimi, similitudine 100%;

- spații ăntre cele 4 inimi, similitudine 100%;

- elemente de legătură între cele 4 inimi, similitudine 90%;

- element de deformare,  similitudine 100%;

- mișcare de rotație, similitudine 90%;

- folosire unghiuri drepte, similitudine 100%;

- folosire arce de cerc, similitudine 100%;

- alte elemente adiționale, frunzulițe, similitudine 40%

- folosire unghiuri ascuțit, similitudine 100%.

După nivelurile calculate de mine, rezultă coeficientul de similitudine CS obținut ca medie aritmetică simplă din similitudinile identificate la prima vedere CS = 92,7% și nimic  nu mai este de comentat, căci machedonii au proverbul că dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește.  Dacă însă c-c-tul este 92,7%, evident că nu mai se spune ceva, ci tăcerea este lege.

(04 mai 2017)

Note pentru București

Cu mulți ani în urmă am citit că legionarii aveau sloganul:

Să faci căpitane, o țară ca soarele sfânt de pe cer!

O utopie în felul ei, lozinca i-a animat pe unii atât de tare încât i-a dus să înfunde pușcăriile comuniste și să-și lase oasele pe la canal sau la stuf.

Azi, cu alte cuvinte și nu la o arie așa de largă, deci cu ambiții ceva mai restrânse, se dorește un București nu să strălucească așa ca soarele, ci un pic mai altceva, un fel de verde, dar dacă mă gândesc la cămășile verzi cam tot pe acolo se ajunge, așa, prin translație. Dar să vedem de unde se pleacă, pentru a vedea dacă obiectivul este realist, sau este utopic.

De aceea am procedat la un mod foarte simplu de a evalua, prin note ca la școală, de la 1 la 10.
Parcări........2
Străzi........2
Curățenie........3
Magazine........3
WC public........0
Mijloace transport........2

Hoteluri........ 5

Teatre........8

Calitate aer........1

Afișaj stradal........1

Nivel zgomot........2

Confort........6

Satisfacție........5

Piețe........3

Școli........7

Universități........5

Ambient stradal........3

Civilizație........2

Prețuri........1

Calitate apă........4

Parcuri........2

Ștranduri........1

Condiții sport........3

Asfalt........1

Șantiere........2Construcții neterminate........1

Gropi........1

Șantiere........3

Fire pe stâlpi........1

Vitrine........2

Case părăsite........2

Improvizații construcții........1

Spitale........6

Reabilitări case........1

Fațade........2

TOTAL = 95

Media= 2,71

Va fi foarte greu să se treacă pragul lui 5 pentru că eforturile sunt uriașe, mai ales la nivelul indivizilor, care au mult de lucrat cu ei înșiși pentru a face lucrurile de calitate bună, de a fi un pic altfel și de a aduce acel plus, care de fapt înseamnă un salt calitativ consistent. Aș fi tare încântat să constat o altă medie la încheierea mandatului Gabrielei VRÂNCEANU FIREA, să zicem cu două puncte și un pic mai mult.

(15 aprilie 2017)

Demonstrația de ieri din Capitală

Ieri în Capitală, a avut loc o demonstrație de mare amploare în Capitală. Consider că aceasta a avut două componente:

- componenta pașinic, a oamenilor care ies în stradă pentru a protesta împotriva stagnării, lipsei de progres a acestei țări, toate neajunsurile fiind create de o vină generală, care cred că are corespondent în proverbul dă, Doamne, românului mintea cea de pe urmă; mă refer la faptul că românii aveau USR ca stindard de reformare și dacă mergeau la vot și-l propulasau pe acesta ca majoritar, cu siguranță multe s-ar fi rezolvat; aici mai este și ceva la USR că unii au avut grijă să-l catalogheze ca soroșist, dar nici ei nu au avut puterea să facă delimitările necesare și precise; dacă dreapta avea 70% în parlament, lucrurile altfel ar fi stat, dar nu sunt sigur că stagnarea n-ar fi continuat, căci neimplicarea, încetineala, bătututl apei în piuă sunt caracteristici ale noastre, ale tuturor; să nu uităm că mulți dintre noi spun ce nu este bine cum se face, dar și mai puțini vin cu alte soluții, iar cei ce se implică sunt de-a dreptul insignifianți ca pondere;

- componenta violentă, a unor tineri vânjoși, asociați galeriilor de fotbal, destul de compacți, un fel de mineri care vin exact la momentul potrivit, se manifestă, lasă obolul de sacrificați pe mâna poliției, dar își ating scopul, exact așa cum au făcut și în 2012; aceștia trebuie observați și analizați cu mare atenție pentru că ei sunt cheia transformărilor la nivel structural în sistemul social; istoria arată că cei ce sunt numiți acum ultrași au un anumit obiectiv și nu trebuie căutate nici cauze și nici efecte, ci trebuie căutat ceea ce lipsește, ceea ce trebuie modificat, iar prezența lor printre demonstranți are rolul de a evidenția minusuri, de a evidenția o lipsă a ceva; cine vrea să vadă funcționalități, să evidențieze fie ce funcționalitate a lipsit, adică ce disfuncționalități sunt în societate; rolul lor este să evidențieze disfuncționalități și pe principiul funcția crează organul, să impună efectuarea de corecții.

Toată lumea s-a întrebat unde este Liviu DRAGNEA, căci ieri nu a fost prezent. Dacă aceiași consilieri de campanie electorală care l-au dus atât de sus la nivelul votului continuă să-l sfătuiască, deja trebuie să ne imaginăm o tablă de șah, cu piese și cu mutări, făcute de cineva, adică de doi jucători. Mă întreb dacă alfabetul se parcurge și invers, adică Y, M și B, acestea fiind numele unor localități cu rezonanță istorică, prima fiind nefastă pentru noi: Yalta.
Mă bucur că sunt în Capitală și în țară oameni care nu mai suportă hoția, minciuna, stagnarea, inactivitatea, neimplicarea, suficiența, arivismul și lipsa de viziune. Mă bucur că civismul este acum la mare preț. Am îndoieli privind tentativele de confiscare a acestor mișcări de partide care sunt formate și  din ceva oameni mincinoși, hoți, corupți, ariviști, neimplicați, fără cariere, partide care n-au reușit să se reformeze, tocmai din cauza cașcavalului care este prea gustor când au ajuns destul de sus,  la frâiele puterii. Acolo este și butoiul cu miere, unde au căzut destul de mulți prea-lacomi, căci 30.000 de ha de pădure nu sunt o mică parcelă la margine de sat.

Este necesar să se separe exact lucrurile, așa fel încât ceva curat, sincer, izvorât din conștiință de înalt nivel să nu fie nici transformat și nici acaparat exat de cei care-și doresc perpetuarea unui sistem cibernetic în care funcția de reglare a murit.

(02 februarie 2017)

Homeschooling de pe Dâmboviţa

Caţavencu: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...

(I.L. Caragiale - O scrisoare pierdută, ACTUL III, SCENA III)

Trebuia să avem și noi un ceva ca să intrăm în rândul lumii și acest ceva se numi pe fugă Homeschooling. Parcă este un făcut, un ceva anume se introduce și aici cu tam-tam, cu scandal și mai ales împroșcând cu noroi. 

Ideia nu este rea și se aplică în multe țări evoluate, unde există condiții reale pentru a face cu adevărat așa ceva. Homeschooling înseamnă:

• cadrul legislativ, ceea ce noi nu avem;
• sistem alternativ de completare, ceea ce nu avem;
• manuale speciale, care lipsesc;
• oferta concretă a familiei, care e numai la nivel declarativ;
• comparații nerealiste cu alte țări;
• costuri greu de suportat;
• abordare complexă și completă a proiectului;
• nivel de responsabilizare exceptional;
• riscuri cu mult mai mari în raport cu avantajele oferite;
• limitări de continuare și de integrare.

Discuțiile sunt duse îmcrâncenat la noi și noul nu este acceptat pentru că se caută introducerea lui abruptă, nu din partea dascălilor, ci a părinților și societatea  percepe homeschooling-ul ca pe un moft datorită proastei argumentări și caracterului izolat necoordonat al punerii în operă. Cu totul altfel se punea problema dacă madame X și mister Z discutau despre subiect înainte cu doi ani de a-și da copilul la școală despre această intenție. Era și mai interesant dacă discuția era într-un ONG, dacă se obținea o finanțare pe un proiect și lucrurile se produceau natural, liniștit și așezat. Sunt tare curios să văd entuziasmul acelor părinți care au optat spre homeschooling peste trei luni, peste un an și mai ales să vedem care sunt performanțele copiilor lor. Se știe exact din practică care sunt reacțiile copiilor când părinții vor să-i învețe ceva sau vor să-i asculte la lecții. Consider că din o 1000 de profesori de mate care dau meditații și sunt foarte eficienți cu copiii altora, nici 10% nu reușesc să-i facă pe propii lor copiii să accepte să lucreze cu ei matematică. Homeschooling este la o cu totul altă dimensiune, pentru că orice s-ar zice puștii nu sunt 100% autodidacți. Tot trebuie să le mai zică una-alta o altă persoană. dacă sunt părinții sau bunicii este pe gratis. dacă este altcineva, costă și nu puțin. Homeschooling de pe Dâmboviţa este subiectul tratat superficial, așa cum suntem să privim cam tot ce ne înconjoară. Ar trebui să nu fie conflictul cuiva cu societatea, ci o altă abordare, cu mult mai temeinică a unei probleme foarte importantă. Fiecare părinte vrea pentru copilul lui tot ceea ce este cel mai bun, adică școala cea mai bună, clasa cea mai bună, învățătoarea cea mai bună. Mai târziu, părinții vor liceul cel mai bun, facultatea cea mai bună. De ce ar fi altfel? De aceea ești părinte! Să vrei tot ceea ce este mai bun pentru copiii tăi, mai ales că părinții nu trăiesc 1000 de ani și trebuie să-și rostuiască odraslele să fie în viață pe picioarele lor.

(20 septembrie 2016)