Concurența interuniversitară

Capitalismul sălbatic din spațiul mioritic a adus printre altele și concurența de tip primitiv, care s-a dezlănțuit până și în mediul academic. Așa se explică apariția de facultăți similare la mai toate universitățile, știut fiind faptul că materia primă, adică numărul candidaților este același. Atractivitatea facultăților este dată prin ofertele anunțate sub forma programelor educaționale, dar mai ales prin cele subînțelese și aici mă refer la gradul de dificultate în ceea ce privește promovabilitatea și la promisiunile legate de capacitatea pieței de forță de muncă de a asimila absolvenții.

Procesul prin care se multiplică facultăți sau secții în diferitele universități este unul simplu, bazat pe caracterul inspirațional de preluare a planurilor de învățământ și pe racolarea de cadre didactice de la facultățile concurente pentru a preda atât timp cât este necesar să se formeze cadrele didactice proprii, condițiile materiale asigurate mercenarilor fiind pe măsură, așa cum s-a întâmplat în ultimul deceniu al secolului trecut când universități nou create peste tot în țară s-au folosit de cadre didactice din universitățile vechi, dornice de a-și rotunji substanțial veniturile, deși universitățile-mamă interziceau astfel de colaborări.

Credeam că lucrurile devin tot mai interesante atât timp cât numărul candidaților este în scădere datorită:

- sporului natural negativ,

- plecărilor la muncă în străinătate,

- joburilor bine plătite care nu presupun studii universitare,

- limitărilor pe care le au absolvenții de facultate pe piața muncii,

- apariției ofertelor de la universități din UE cu condiții avantajoase.

Concurența care apare devine și mai intensă pe fondul transparenței excesive pe care o generează portalurile academice, care pentru a deveni și mai atractive au tendința de a include elemente care nu au rolul să crească nici exigența, nici efortul de instruire din toate părțile. Stă mărturie eliminarea examenelor de admitere, mergându-se pe principiul că mărul stricat reușește performanța să strice și merele sănătoase din coș, ceea ce s-a și întâmplat deja când învățământul de stat a eliminat admiterea care nu exista în universitățile particulare din start. Semnalul dat de interesul scăzut pentru a urma studii universitare este dat de mulți parametri dintre care unii sunt de luat în seamă, din moment ce migranții poposesc și în spațiul mioritic pentru joburi de slabă calificare deocamdată și am scris deocamdată, căci dacă acum 10 ani nu se punea problema acceptării de migranți, nu se exclude posibilitatea ca joburi destinate celor cu studii superioare să fie ocupate de alții, nu de vajnicii locuitori nativi ai spațiului carpato-danubiano-pontic. Singura cale de a redresa tendința care se manifestă constă în controlul mai atent al celor care avizează înființarea de facultăți și acordarea de titluri academice, în problema numită inflație, căci inflația de facultăți și de super-cadre didactice artificial dezvoltată este izvorul nenatural al concurenței neloaiale, bazată pe scăderea exigenței și pe decalificarea și deprofesionalizarea absolvenților.

(29 octombrie 2023)

Cum se acordă un titlu de doctor în științe în America

Să spun de la început că în mediul academic american cuvântul onoare este cel mai important. În virtutea calităților pe care le au conducătorii de doctorat și membri comisiilor care analizează tezele de doctorat, onoarea și profesionalismul sunt pe primul plan. De aceea, titlul de doctor în științe este acordat de universitate  și nu mai presupune nicio confirmare. Ar fi extrem de interesant de văzut câte dintre titlurile de doctor în științe au fost retrase de universitățile americane, de văzut care au fost motivele și mai ales, care au fost consecințele pentru universitate.

În America există filtre.

Există filtru pentru acceptarea doctorandului.

Există filtru pentru aprecierea muncii de cercetare a doctorandului.

Există filtru pentru trecerea la elaborarea tezei de doctorat.

Există filtru pentru  acceptarea și susținerea tezei de doctorat.

Există filtru pentru acordarea titlului de doctor.

Toți cei implicați sunt oameni de onoare și știu ce înseamnă pierderea onoarei în mediul academic. Nimic nu este formal. Fiecare acționează cu profesionalism, pentru că respectă proceduri stricte și nu lasă la voia întâmplării nimic, totul fiind justificat până la virgulă.

La noi există vorba: semnează ca primarul. În America nu există această vorbă. Fiecare persoană implicată în problema derulării unei etape din stagiul doctoral, lucrează în cunoștință de cauză, pe bază de informații și rezultate concrete, nu pe vorbe și nici pe impresii. Sunt angrenați în diferitele faze al stagiului doctoral specialiști autentici, care cunosc domeniul, care au capacitatea de a evalua și semnătura lor nu înseamnă niciodată acceptarea vreunui compromis, ci evaluare și respectarea de norme și baremuri fixate.

La noi există vorba: semnează ca primarul. Acolo fiecare persoană implicată în etapele stagiului doctorat are sarcini precise și lucrează pe baza rezultatelor concrete ale doctorandului. Trecerea de la o etapă la alta a doctorandului se face analizând rezultatele acestuia, ca executant al fazelor ciclului de cercetare. Trecerea la elaborarea tezei, elaborarea tezei și finalizarea acesteia cad în coordonarea directă a conducătorului științific și totul ține de onoarea doctorandului, de onoarea conducătorului de doctorat și de onoarea celor care dau verdictul final asupra tezei de doctorat. Onoarea tuturor este strict legată de exigență, de profesionalism, de obiectivitatea evaluării, căci fără ele, onoarea nu există. Nu este nevoie ca nenumărate procese formale să conducă spre acordarea unui titlu de doctor în științe, ci sunt suficiente concluziile unor grupuri restrânse de specialiști de înaltă ținută morală din universitate, care să conchidă că teza de doctorat este valoroasă, iar autorul ei merită titlul de doctor, căci onoarea le dictează aceasta.

(24 iunie 2023)

Premii și diplome de cumpărat

Imediat după Revoluție, după ce se stersese sângele din garnizoana Tîrgoviște și se mai liniștiseră lucrurile au început să iasă la iveală aspecte pe acre noi toți le știam, ni le spuneam în șoaptă și zâmbeam complice la orice chestie nouă care apărea cu mare zgomot în vremurile de dinainte, care au definit epoca de aur, care nici de tinichea nu era.

• A fost descifrat misterul scrierilor despre N.C. cu biografii publicate în mari edituri. Era foarte simplu. Totul însemna să fie banul gros. Cineva care primea banii de sus, foarte de sus, contacta un biograf de succes. Fiecare om are un preț care era plătit. Respectivul primea tot ce trebuie, scria, cizela, insera și cartea era gata. Se găsea o edituă mare, care publica pe bani grei cartea, căci banul deschide balul. cartea se lansa la librării foarte mari care primeau tirajul ce se cumpăra de ambasadă. Ciclul era încheiat și toată lumeaq era fericită.
• S-a lămurit și cum se acorda titlul de Doctor Honoris Causa de către anumite universități ale lumii. Procedura nu este sofisticată, știut fiind faptul că mulți dintre cei care primesc acest titlu trebuie să îndeplinească o singură condiție. Nu trebuie să fi absolvit respectiva universitate. Cine n-a absolvit nimic, deci nu are nicio problemă. Că unii și-au pus cenușă în cap, este o altă problemă. Ceea ce este esențial are greutatea pe care o dă răspunsul la întrebarea: de ce? 
• Numeroase orașe s-au întrecut să ofere fie cheia de aur, fie titlul de cetățean de onoare. După 1989, au regretat unii, iar alții s-au făcut că plouă. Și Hitler a fost făcut cetățean de onoare într-un oraș care nu-i retrage acest titlu pentru faptul că nu au definită procedură pentru așa ceva. Chestia nu trebuie tratată doar ca un gest oarecare, ci ca un mesaj peste timp, care impune oarece atitudini a unora față de ei înșiși în primul rând și mai apoi față de comunitatea care primește palma peste față dacă titlul a fost o eroare. Unii oferă, alții retrag și cu totul alții primesc lovitura.

Este de notorietate faptul că diplome se acordă pe bandă rulantăca la Cântarea României, ca premiile la cala a I-a când pe scenă urcă 1/2 din clasă. Este interesant să se meargă la esență. În America sunt academii cu nume sforăitor la care oricine devine membru cu singura condiție de a plăti o taxă. Dacă plătești puțin ești membru și ți se certifică cu un carton frumos titlul. Dacă plătești mai mult ești membru și ți se certifică cu un carton frumos titlul, dar și cu o medalie dintr-un metal de calitate. Dacă plătești foarte, foarte mult ești membru și ți se certifică faptul că ai obținut calitatea de membru cu o plachetă  frumoasă  de aur, dar și pe cheltuielile tale participi la decernare. Eu am primit de multe ori plicuri cu pretipăririle diplomei personalizate. Trebuia numai să achit undeva la 100$ pentru a deveni membru și pentru a primi diploma. M-am întrebat mereu de unde era știută adresa mea de acasă. Dar așa cum acum se fură baze de date din bănci și tot felul de brokeri te contactează să se ocupe ei de conturile tale, atunci se proceda la fel, mai ales că erau multe locuri unde se trimeteau plicuri oficiale și acolo era scrisă adresa expeditorului. Acum pe e-mail sunt sigur că circulă tot felul de oferte de titluri și de formate de diplome și medalii. Eu știu o metodă prin acre să-mi dau singur și diplomă și medalie, generând sentimentul că îmi este dată de cineva foarte cunoscut de aiurea, dar în realitate totul mi le-am făcut singur, inclusiv regia. Trebuie însă achitată nota de plată a orgoliului sau a dregerii busuiocului. La mine pe site este o diplomă pe care mi-am tacorda-o singur și pe care nu dau doi bani.

(06 noiembrie 2016)