Dispariția presei scrise

Cine își mai amintește de presa comunistă, care însemna ziarele:
- Scânteia,
- România Liberă,
- Scânteia Tineretului.
Acolo erau jurnaliști  care după Revoluția din 1989 au devenit cei mai mari ai apărători ai democrației, cum înainte fuseseră apărătorii societății socialiste multilateral dezvoltate. Din manipulatori si partidului comunist, s-au transferat cu arme și bagaje spre zone de unde le veneau banii și privilegiile.

După Revoluție, au apărut ziare mai ceva ca ciupercile după ploaie. Pe tarabe se găseau Cotidianul, Adevărul, Dimineața, Dreptatea, Evenimentul Zilei, Gândul, AS, România Mare, Libertatea, Curierul Național, Ziua, Academia Cațavencu, AZI, Cancan, dar și altele.

Toate ziarele s-au caracterizat prin:

- încercarea de a manipula,

- tonalitate lipsită de respect,

- falsitate,

- lipsă de documentare,

- partizanat,

- caracter pamfletar,

- reclame în exces,

- slugărnicie,

- costuri indecente.

Apariția internetului și incapacitatea jurnaliștilor de a se perfecționa pentru a reduce din carențele presei scrise comuniste din care proveneau, au făcut ca nivelul de calitate al presei tipărite să scadă îngrozitor de mult, cititorii să se îndepărteze de chioșcurile de ziare, din moment ce ziarele pe care dădeau bani nu-i învățau nimic și dimensiunile foilor nici ca hârtie igienică nu mai foloseau. Presa srisă a dispărut după proverbul conform căreia fiecare pasăre pe limba ei piere. Când vezi cu ochii tăi că fereasytra este deschisă și ziarul pe care-l ai în mână spune, din contră că fereastra este închisă, nu ai altceva de făcut decât să arunci ziarul la coșul de gunoi și a doua oară să nu mai arunci banii pe un alt exemplar la fel de mincinos.

Așa au dispărut ziarele, din moment ce noi nu ne-am mai lăsat manipulați și dacă vrem să ne informăm, o facem din online.

(22 august 2026) 

(22 august 2026)

Așa-zișii gazetari mioritici despre împușcarea lui Charlie KIRK

Oribila crimă care a curmat viața influencer-ului Charlie KIRK la mitingul de la Universitatea din Utah a cutremurat întreaga planetă. Așa-zișii jurnaliști din spațiul mioritic s-au simțit și ei obligați să măzgălească și ei vreo câteva cuvinte, dar mai bine stăteau în banca lor, căci necunoscând problema și fiind sub influențe stângiste au privit lucrurile prin prisma deformată a ideologiei care i-a consacrat pe pozițiile de lingăi de serviciu. Moise GURAN, Lucian MÂNDRUȚĂ, Oana DIMOFTE, Andrei CARAMITRU, Cristian Tudor POPESCU au scris cuvinte care defineau limitele lor în fața înțelegerii cumplitei tragedii și cred că mai bine se abțineau, căci concluziile mele la ceea ce au scris ei, îi plasează în categoria zerourilor absolute în ale jurnalismului. Noi avem o vorbă: despre morți, numai de bine. A zice că mortul era un activist extremist de dreapta, nu înseamnă a-l vorbi de bine pe cel asasinat. Un altul se întreba dacă ar fi dispărut amendamentul doi, KIRK ar fi supraviețuit. Nu era locul ca o tanti să scrie de spre cel asasinat că:  aș fi vrut să trăiască și să-și reevalueze opiniile. Un post tv sublinia că cel asasinat cerea execuții publice. Mi se face o așa de mare milă de acești nefericiți care cred că ei știu totul, deși nu au înțeles nimic și nici nu vor înțelege, căci viața îi va arunca la groapa de gunoi a istoriei, căci slugile niciodată nu ocupă  alt loc, deși colegul meu Karl MARX zicea că istoria o fac masele. Da, o fac masele, nu slugile.


(12 septembrie 2025)

O fotografie istorică

 

 

În fotografie apar Daniel FRIED, Cristian Tudor POPESCU, Radu TUDOR, Cristina CILEANU, Ion M. IONIȚĂ, Valeriu TURCAN

(16 decembrie 2024)

Un obicei necreștinesc la unii români fără bune maniere

Noi avem o vorbă: de morți, numai de bine.
Observ că sunt unii români care au obiceiuri necreștinești și nu lasă sufletul mortului să-și găsească locul în cele patruzeci de zile.
Am văzut un filosof care atunci când Adrian PĂUNESCU era condus pe ultimul drum și se transmiteau imagini pe OTV în direct, tot în direct pe TVR 2 respectivul îl împroșca cu noroi pe cel care urma să intre în pământ peste doar câteva ore. 
Am văzut pe TVR un actoraș de la TNB care la câteva minute de la moartea lui Silviu BRUCAN s-a apucat să-l vorbească de rău pe respectivul. Nu am spus niciodată că Silviu BRUCAN nu merita să fie criticat, dar actorașul trebuia să aștepte și el cele 40 de zile și apoi avea posibilitatea de a umple ecranele cu tot felul de ziceri, care mai de care mai urât mirositoare.
Acum, un tip de nimic, gazetăraș obscur, la doar două zile de la trecerea în neființă a lui Alexandru ARȘINEL, nu a avut răbdare și s-a dedat la exprimări absolut necreștinești, căci sufletul bietului actor care a fost ARȘINEL își caută locul unde să stea pe vecie, iar gazetărașul, care s-a dovedit a fi un caracter mic de-a lungul timpului, n-a avut răbdare de parcă i-au intrat zilele-n sac.
Sunt trist că trăiesc în țara unde oameni despre care aveam pretenția că au o brumă de educație creștinească, se comportă ca niște primitivi de doi bani, uitând că deasupra noastră există un Dumnezeu care ne privește pe fiecare și se miră că există oameni cu așa puțină minte.
Iartă-i Doamne, pe eretici!

(30 septembrie 2022)

Sindromul MLFA

După pandemia generată de COVID 19, eu am făcut o descoperire epocală și lumea științifică va trebui să mi-o recunoască rapid, necondiționat și tacit. Este vorba de sindromul MLFA. 
Am desfășurat cercetarea științifică pe un lot semnificativ de persoane atinse de acest sindrom în intervalul 21 - 25 iunie când în spațiul carpato-danubiano-pontic s-a manifestat violent.
Imediat ce s-a anunțat că David POPOVICI a câștigat prima medalie de aur de la Campionatul mondial de înot de la Budapesta, au izbucnit  manifestările sindromului MLFA. Am avut ezitări în a defini ceea ce am văzut ca manifestări ca fiind un sindrom, căci eu nu am studii medicale și este riscant să mă bag într-un domeniu unde sunt pe nisipuri mișcătoare. Mi-am adus aminte de prietenul meu Emil M. care mi-a zis că în vremurile de demult, babele ziceau:
- Maică, ai văzut, a intrat dracul în femeia aia!
Acum, pentru aceleași manifestări, medicul zice:
- Femeia aceea,  are un sindrom.
Așa că, mă poziționez și eu pe poziția babelor, dar voi folosi un limbaj modern. În loc să spun că a dat dracii peste lotul studiat, spun că este vorba de sindromul MLFA. Să traduc. Sindromul MLFA este acela care se manifestă prin a zice că îți asumi  Mândria de a te Lăuda cu ceea ce a Făcut Altcineva.

David POPOVICI a făcut un lucru excepțional.

Numai David POPOVICI trebuie să se mândrească cu cele două medalii.

Părinții lui David POPOVICI trebuie să fie mândri că au un astfel de fiu.

Cei care l-au antrenat pe David POPOVICI trebuie să fie mândri că metodele lor au date rezultate.

Noi ceilalți, trebuie să spunem că David POPOVICI este un om excepțional, este un fenomen, este legendar, este un dar al lui Dumnezeu și atât. dacă ne mândrim, trebuie să ne mândrim cu ceea ce am făcut noi. 

Nu avem să ne mândrim că nu avem un proiect de țară.

Nu avem să ne mândrim că nu trecem la zona euro în următoarele 500 de ani.

Nu avem să ne mândrim că am rămas la sub 1.000 km autostradă.

Nu avem să ne mândrim cu rezultatele de la evaluarea națională.

Așa, că ciocu' mic. Sindromul MLFA este al naibii de periculos și contagios!

Mircea BADEA și Cristian Tudor POPESCU au remarcat corect aberația celor ce manifestă sindromul MLFA.

(25 iunie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Traian BĂSESCU

 Traian BĂSESCU este o dezamăgire pentru mine, de sus până jos pentru că:
- nu a făcut nimic 6 ani ca primar general,
- nu a făcut lucruri bune 10 ani ca președinte al României,
- a promis că von trăi bine și a minți,
- a jucat teatru în dramoleta ieftină cu Dragă STOLO,
- a recunoscut că a instaurat statul mafiot,
- a acceptat numai intelectuali  lingăi în jurul său,
- și-a băgat neamurile și familia  în c-c-t,
- a anunțat el reducerile cu 25% a salariilor, deși era treaba guvernului,
- s-a dovedit că a făcut poliție politică,
- punea porecle tuturor fără să se uite în oglindă cum arată el,
- a luat decizii fără să se consulte cu nimeni,
- avea afirmații aiuritoare, dintre care lacul rusesc este una.
M-am mirat când am văzut cât succes avea Traian BĂSESCU la mase. De acolo m-am apucat să studiez teoria profilelor ca element de manipulare eficientă a maselor. Adică, pornind de la mase, de la ce vor ele, se definește profilul și după acel profil se caută omul cu profilul apropiat de profilul dedus de la mase. Se vine cu persoana și șansele de a câștiga sunt imense, căci publicului votant i se oferă cexact ceea ce acesta dorește. Teoria profilelor pornește de la ideea că votantul nu greșește niciodată căci el alege pe candidatul ce corespunde cel mai bine așteptărilor sale. Deci este tocmai profilul de care ziceam. Traian BĂSESCU a reprezentat în anul 2000 exact peofilul de candidat așteptat de masele de votanți.

Pe mine m-a dezamăgit Traian BĂSESCU din vremea când era primar. Ca președinte, Traian BĂSESCU a consolidat dezamăgirile, căci devenise predictibil. Știam ce va face, dezamăgirea era planificată și doar o bifam. Așa că cei 10 ani de președinte ai lui Traian BĂSESCU au fost numai și numai dezamăgiri. Cum deschidea gura, avea o zicere ce concretiza o dezamăgire. De la el niciodată nu m-am așteptat la ceva bun. Mi-a zis o mătușă când eram copil:

- Nepoate, oamenii însemnați sunt ai dracului!

Nu știa că și eu eram însemnat.

Dar niciodată nu am crezut că o piatră aruncată are o traiectorie ce conține discontinuități. Dacă omul face prostii 6 ani, nu va fi altfel, indiferent de ceea ce este pus să facă. De aceea nu am înțeles cum se acordă al II-lea mandat unuia care în primul mandat nu a făcut dovada unor realizări notabile.

(15 iunie 2022

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Cătălin PREDOIU

Bietul Cătălin PREDOIU face obiectul acestui articol fără voia mea și cu atât mai mult, fără voia lui. Am zis bietul de el, pentru că bietul Cătălin PREDOIU orice ar face, nu face bine, pentru că el nu are capacitatea de a face lucruri bune în marea politică.
Când discutam cu un amic, acesta a sintetizat foarte bine. A zis amicul:
- Cătălin PREDOIU nu are față de om politic.
I-am dat dreptate amicului. Cătălin PREDOIU are față de om care cară acel rucsac paralelipipedic cu mâncare caldă de la restaurant la diferiți clienți, pentru câțiva bănuți. Eu nu aș avea încredere să-l angajez ca programator, căci ar încurca lucrurile și nici ca tester, unde e nevoie de orientare și de putere de înțelegere a întregului context.
M-a dezamăgit nu pentru prestația din 2016 de la alegerile pentru primărie, ci pentru că a acceptat să meargă a VII-a spiță la căruță, după ce PNL retrăsese pe alții. Nu am să înțeleg niciodată de ce avocatul Cătălin PREDOIU a acceptat să meargă la pierdere sigură, căci în acele vremuri Nicușor DAN era pe cai mari.
Nici acum ca ministru al justiției Cătălin PREDOIU nu sparge avioane cu ciocane de lemn. Se mișcă lent, nu are idei și caută să treacă timpul pur și simplu.

(15 iunie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Cristian Tudor POPESCU

Cristian Tudor POPESCU sau CTP mai pe scurt, este la bază inginer electronist. El a lucrat la ziarul comunist Scânteia, devenit după Revoluția din Decembrie 1989 ziarul Adevărul. Când lucram la Ministerul Educației am participat la niște mese rotunde ale ziarului Adevărul, unde se prezenta Sistemul de Informatizare a Educației SEI. Ar fi multe de spus, dar tac. 
Cristian Tudor POPESCU m-a dezamăgit în timp.
El a participat la dezbaterea finală NĂSTASE - BĂSESCU și întrebarea lui adresată pentru NĂSTASE cum se simte când împușcă urși, l-a pus pe NĂSTASE în dificultate. Nu spun că din cauza acelei întrebări a pierdut NĂSTASE alegerile. Traian BĂSESCU era programat să devină președinte și când astrele se aliniază în această direcție, evident, destinul devine implacabil și Traian BĂSESCU a devenit președinte.
Cristian Tudor POPESCU m-a dezamăgit prin lipsa de orientare. 
El a văzut că BĂSESCU în 6 ani nu a realizat nimic la primărie. Dacă ar fi avut un dram de orientare, îl sprijinea pe ISĂRESCU să intre în turul al doilea. Ca să-țiexprimi peste ani dezamăgirea că ai crezut în cineva, când l-ai susținut trup și suflet este ca și cum aduni o coajă de pâine de pe jos și o morfotești între gingii pe timp de mare foamete.
Acum Cristian Tudor POPESCU are o emisiune la DIGI 24 și făcea judecîți de toate felurile. Eu îl urmăream și de fiecare dată aveam câte o dezamăgire pentru că acest Cristian Tudor POPESCU venea cu idei crețe. A zis la un moment dat că Dumnezeu doarme și a mai zis el și alte lucruri colorate. Ca pamfletar este bunicel, dar ca editorialist lasă mult de dorit, că într-un editorial eu vreau să citesc și din el vreau să mă luminez, nu să mă distrez.
Eu sunt dezamăgit de dezamăgirile lui Cristian Tudor POPESCU, căci un om cu oarecare experiență nu ar gafa în ritmul care o face încruntatul CTP.

(15 iunie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Emil CONSTANTINESCU

Întregul mandat al lui Emil CONSTANTINESCU a fost o glumă proastă, cu costuri imense pentru mine ca individ, căci nu numai că acea perioadă m-a ținut pe loc, dar ceea ce a fost de-a dreptul mizerabil, chiar m-a tras în jos. Emil CONSTANTINESCU m-a dezamăgit de pe vremea comuniștilor, când făceam de gardă la Centrul Universitar de partid București - CUB. Nu vrea să povestesc că-mi vine să vomit și e seară și murdăresc lenjeria de pat.
Dezamăgirile au venit în cascadă, căci un tip ca el să devină rectorul Universității, când pe fotoliul de rector al Universității București stătuseră personalități precum Gheorghe COSTA-FORU, Vasile BOERESCU, Ioan ZALOMIT, Alexandru ORĂSCU, Titu Liviu MAIORESCU, Grigoriu ȘTEFĂNESCU, Constantin DIMITRIU IAȘI, Emil A. PANGRATTI, Ioan BOGDAN, Thoma IONESCU, Ioan ATHANASIU, Mihail VLĂDESCU, Nicolae IORGA, Nicolae GHEORGHIU, Constantin C. STOICESCU, Petre P. PANAITESCU, Alexandru OTETELEȘIANU, Horia HULUBEI, Daniel DANIELOPOLU, Simion STOILOW, Alexandru ROSETTI, Ilie G. MURGULESCU, Constantin BALMUȘ, Avram BUNACIU, Nicolae SĂLĂGEANU, Iorgu IORDAN, Jean LIVESCU, Gheorghe MIHOC, Gheorghe CIUCU, Ioan IOVIȚ POPESCU, Ion DODU BĂLAN, mi s-a părut o exagerare, căci Revoluția l-a găsit pe Emil CONSTANTINESCU doar lector universitar la vârsta de 50 de ani. Nu am găsit un CV al respectivului să vedem clar cum a susținut și când doctoratul și care a fost evoluția sa de la lector la profesor și apoi la rector.
Am fost dezamăgit de Emil CONSTANTINESCU când:
- s-a referit la călugărul Vasile ca într-o dramoletă de doi bani,
- a făcut gestul acela ieftin de actor de provincie bălăbănind ochelarii,
- a zis că țara noastră trebuie să aibă relații cu Taiwanul nu cu RP Chineză,
- s-a autointitulat aiurea-n tramvai lider regional,
- a conerențiat într-o sală cu public adus ca pe vremurile comuniste,
- mi-a mâncat serile cu discursurile lui la tv de un penibil zdrobitor,
- când a înființat sub denumirile acelea de COCOPA sau altfel structuri cu niciun scop,
- când a publicat volumele tetralogiei  A fost timpul dărâmării. Timpul zidirii,
- când a făcut anunțul acela grotesc că a fost învins de sistem.
.Nici nu mă miră că pe mandatul său, Emil CONSTANTINESCU a generat nenumărate situații bizare, din care Țigaretele sunt emblematice. Așa se întâmplă când pui pe capul unuia o pălărie cu mlt mai mare. Îi cade pe ochi și nu mai vede nimic. Vede totuși propria-i persoană în oglinda deformată a sufletului său. Emil CONSTANTINESCU nu a știut să aleagă premierii și erorile și contra-performanțele lui Victor CIORBRA, Radu VASILE pe pozițiile de premieri, arată că  omul plutea într-o lume paralelă cu ceea ce era România reală, iar căderea când a dat un șut și stropitul cu cerneală, arată cine era de fapt el, adică forma concretă a unei dezamăgiri totale, cumplite și incomensurabile.

(15 iunie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Crin ANTONESCU

George Crin Laurențiu Antonescu pe numele său complet, a fost un tânăr politician cu pletele în vânt, un pic rebel, care a cerat senzația că este altfel. 
George Crin Laurențiu Antonescu m-a dezamăgit atunci când:
- a încercat să justifice cele două repetenții din studenție,
- mi-a arătat cât de ușor a știut să piardă președinția PNL,
- a vorbit franțuzește de pe fotoliul prezidențial,
- a pus umărul la destrămarea USL,

- a schimbat macazul spre popularii europeni,
- a cedat funcția de președinte al senatului,
- a dispărut în ceață după fusta nevestei.

El nu este un politician de talie mare, ci un politician ca toți ceilalți, care dorea să acceadă prin transfer de notorietate la o funcție pentru care pălăria era mult prea mare decât căpșorul său.

În câteva rânduri l-am urmărit și de fiecare dată mi-a dovedit că tot ceea ce a fost el, era doar o iamgine, realitatea fiind cu totul alta și verva sa nu era vervă, era doar un rol și verbul său nu era verb, ci doar parte de vorbire a gramaticii și culoarea sa nu era culoare, ci doar un amestec respingător.

El a vorbit mult de liberalism, fără a ști cu ce se mânâncă liberalismul, căci alipirea de PSD era doar un joc așa cum îl prefigurase Sorin FRUNZĂVERDE spre a crea un partid de dreapta puternic. Este adevărat că a văzut el ceva, dar cu a știut să mănânce rahatul până la capăt în USL și să schimbe România, unde și el a ratat unica șansă, ca noi toți ceilalți și aceasta este una din marile dezamăgiri pe care acest George Crin Laurențiu Antonescu mi le-a produs și m-a făcut să fiu și mai trist.



(15 iunie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Călin POPESCU TĂRICEANU

Călin POPESCU TĂRICEANU ca persoană de sine-stătătoare nu ar lua nici 5% din voturile unor alegători provenind din toate păturile societății. El este omul care se descurcă stând pe lângă alții puternici, votați de mase, pentru a culege roadele muncii și talentului lor.

Călin POPESCU TĂRICEANU ma dezamăgit pentru că este:

- om al interesului,

- personaj obscur,

- fără viziune politică,

- lipsit de empatie față de popor,

- prea sofisticat pentru mine,

- spune una și face alta,

- îi aburește pe oameni cu principii.

Toate construcțiile lui politice au fost de doi bani, partide balama, care numai alături de alții l-au făcut să intre în parlament. L-am urmărit. Presa a speculat că avea cinci neveste. Nu în același timp. Eu am o singură nevastă și nu știu să judec pe unul care a avut puterea s-o ia de la capăt de cinci ori, fără să obosească.

Dezamăgirea pe care mi-a produs-o Călin POPESCU TĂRICEANU s-a datorat și plecării de la guvernarea cu PSD în toamna anului 2019, părăsind barca asemeni șobolanilor care văd că se scufundă corabia. Dacă el avea o strategie, știa să asigure un parcurs normal coaliției, dar fiind un politician mărunt, nu a văzut decât ceva mai puțin decât lungul nasului și a aruncat pe cei mulți în brațele unui haos, căci plecând de la guvernare, el știa ce va urma, căci era la mintea cocoșului viitorul parcurs.

Dezamăgirea mea a fost și mai mare căci eu am crezut că experiența lui îi permită să vadă cel puțin trei mișcări în avans pe tabla de șah a politicii dâmbovițene. Nu a fost așa. Faptul că are multe nume, Călin Constantin Anton POPESCU TĂRICEANU, probabil l-a influențat negativ și la făcut să orbecăie ca musca fără cap în politica mare și să facă greșelile omului de calitate scăzută.

(15 iunie 2022)

(15 iunie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Elena BĂSESCU

Elena BĂSESCU sau EBA cum i-au zis toți cei care roiau în jurul tăticului președinte, a fost prada ușoară a tuturor celor care au știut să profite de interesle tinerei fiice de președinte. Aceștia au folosit ceea ce toată lumea știe că este balsamul miraculos, care unge toate osiile și vindecă de orice, mai puțin de orgoliu.
Elena BĂSESCU m-a deazmăgit pentru că:
- nu are un minim de cultură,
- se crede exact ceea ce nu este,
- îi lipsește talent oratoric,
- nu are culoare și nici verb,
-  a ascultat doar ceea ce i-a plăcut,
- nu a stat lângă inși inteligenți,
- când a deschis gura a spus prostii.
Ea a fost o prezență colorată în peisajul mediocru al politicii dâmbovițene și nu a făcut altceva decât să amplifice prăpastia între ceea ce se credea ea că este și ceea ce era în realitate. A obținut tot ceea ce și-a dorit de pe poziția de mezină și preferată a președintelui tătic. A vrut europarlamentar, a fost europarlamentar. A vrut să fie în fashion, a urcat pe podium. Cred că dacă dorea să fie Miss România, era Miss România și aplauzele erau la scenă deschisă.
Viața i-a arătat că orice ușă încearcă să deschidă, ușa se deschide de la sine și ea intră victorioasă, plină de vervă, elan și siguranță. Este pentru mine marea dezamăgire că a dat tonul apariției unei generații care a crezut că va obține totul la superlativ, fără muncă serioasă, ceea ce este permis numai unei fiice de președinte mioritic și iubitor de mezină.
Eu apreciez că femeie fiind, a dat naștere unor copilași superbi, de care se ocupă, chiar dacă n-a prea avut noroc la bărbați, dar la statutul său nici nu trebuie, pentru că nu trăiește nici din salariul soțului, nici din pensia alimentară a copiilor, de pe poziție de femeie divorțată și în lipsuri. Ea are salariu, iar jurnaliștii o urmăresc și din când în când mai scapă câte un detaliu privind locul de muncă al EBEI, căci n-o s-o vedem pe ea niciodată dând cu sapa sau lucrând la un război de țesut.

(15 iunie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Elena UDREA

Unii spun că este o femeie frumoasă. Îi cred pe cuvânt.
Unii spun că este o femeie deșteaptă. Nu-i contrazic.
Unii spun că se îmbracă bine. Așa o fi.
Eu știu că această Elena UDREA mi-a produs cea mai mare dezamăgine atunci când a spustâmpenia aceea cât casa de mare că noi ne tradem din Traian, adică a precizat, din Traian BĂSESCU. Nu e o jignire mai mare care să mi-o adreseze mie cineva ca aceea că eu mă trag din Traian BĂSESCU. Nici ca glumă nu trebuia ca să mi-o spună cineva, căci eu o interpretez ca pe ceva mai rău de situația în care sunt înjurat de mamă.
Dacă era o femeie frumoasă, n-ar fi ajuns la cancelaria prezidențială, ci obligatoriu pe podiumurile de fashion.
Dacă era o femeie elegantă, ar fi fost invidiată de celelalte femei, nu ar fi stârnit doar privirile bărbaților.
Dacă era o femeie deșteaptă, nu ar fi ajuns la pușcărie, ci într-un palat de chihlimbar cu diamante curgând la picioarele ei.
M-a dezamăgit Elena UDREA pentru că:
- a fost doar joc de imagine,
- nu a lucrat inteligent,
- nu și-a clădit o carieră solidă,
- a umblat după chestii sclipicioase,
- a fost lipsită de viziune, căci a trăit clipa,
- nu a rămas nimic în urma ei,
- nu am învățat nimic de la ea,
- nu a făcut ceva bine, de care să mă bucur și eu.
Într-o piesă de teatru, Elena UDREA a fost cea care a dus tava și când și când a mai scos câteva cuvinte, deși ea s-a visat un fel de Deus ex machina, realitatea i-a dovedit tocmai inversul, căci la un moment dat a luat-o rău la vale și soluțiile pe care le-a adoptat se vede că nu au fost nici pe departe inteligente. Îmi pare realmente rău pentru toate grozăviile pe care le trăiește, dar un om inteligent, oricâte bogății ar acumula, învață înainte de toate că libertatea este cel mai scump lucru de pe fața pământului.

(15 iunie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Ion ILIESCU

 Ion ILIESCU m-a dezamăgit pentru că:

-nu si-a dat seama ca pălăria de președinte e mult prea mare pentru capul lui,

- a avut prea multe momente de ezitare,

- nu a știut sa-și aleagă colaboratorii,

-s-a înconjurat de oameni mediocri,

- a crezut ca le știe el pe toate, 

- nu și-a dat seama de momentele când era manipulat,

- nu a lăsat nimic care sa dăinuie peste ani ca fiind ale lui ILIESCU,

- i-a lipsit proiectul de țară căci scrisoarea celor 6 nu era proiect de țară, ci un text scris de niște frustrați,

- a ignorat arta de a avea prieteni în zonele sensibile ale societății pentru că cei ce critică nu sunt de regulă și cei mai destoinici.

Nu mi-au plăcut discursurile sale. 

Nu mi-au plăcut poziționările sale.

Dezamăgirea mea față de acest om este că mi-au trecut 10 ani din viață și nu m-am ales cu nimic.

(15 iunie 2022)

Cristian Tudor POPESCU pus pe făraș

Așa cum era și de așteptat, a sosit și momentul mult râvnit de adversarii săi, ca marele și importantul și originalul și încruntatul Cristian Tudor POPESCU s-o dea-n bară, criticând înăși mâna care-i dădea cana cu apă, adică postul DIGI24. Nu mai repet eu istorioara, dar când ești în casa cuiva, de bun simț este că dacă vezi un fulg pe covor sau o pată de c-c-t de câine pe dușumea, să te faci că nu vezi și cel mult, sub formă de glumă să zici ceva gazdei, dacă nu vrei să te ia în șuturi.
Credeam că distinsul CTP știe acest lucru elementar, dar se vede că nu l-a știut, din moment ce s-a trezit el vorbind chiar de sfoară în casa spânzuratului, iar consecința s-a văzut. Există o mie de CTP care să-i ia locul originalului, căci e foame mare și vaca nu are atâtea țâțe câți flămânzi sunt în Românica.
Este bine de știut că fiecare post de televiziune are un finanțator și are niște interese. Cine are nasul fin, identifică și pe finanțator și care sunt interesele și dacă chiar dorește o colaborare, dansează exact după muzica prezentată, remodelează ideile sau refuză politicos, rămânând cu mațele ghiorlăind de foame, dar demn și plin de principii infailibile.

(07 iunie 2022)

Analiștii lui k-k- produc

Analiștii care au făcut orice altceva decât să ocupe funcții de conducere guvernamentale, despre care ar fi îndreptățiți să vorbească, în aceste zile își dau cu părerea în cele mai sinistre moduri, căci după ei:
- nimeni nu știe să facă politică, numai ei știu,
- sunt unii vinovați, numai ei nu sunt vinovați,
- fac afirmații, dau verdicte, adevărul absolut este la ei.
Eu am o listă cu indivizi care se dau în stambă ca analiști, iar când îi văd pe sticlă, schimb canalul că ei mă plictisesc prin aberațiile pe acre le debitează și pe care le contrazic după două minute, fără să clipească.

(21 octombrie 2021)

CTP s-a zbârlit la A.L.

CTP, adică Cristian Tudor POPESCU, acel guru al ziarului Adevărul, cu ziceri colorate la adresa multor oameni politici, președinți, premieri, s-a năpustit asupra lui Augustin LAZĂR pe motivul implicării grefierei în alcătuirea dosarului pentru ocuparea funției de procuror general al Ro. Și CTP i-a aruncat în cap pui Augustin LAZĂR nenumărate găleți cu zoaie, așa cum numai CTP-ul știe s-o facă, mai ales când simte că adrisantul este în cădere liberă. Știe CTP ce știe.

Oricum, nu a făcut gestul, așa de capul lui, dintr-un impuls interior. Totul face parte dintr-o regie amplă, cu migală construită și care va duce către deznodământul dorit exact de alea parte a sistemului care s-a săturat de personaj, mai ales de când doi și cu doi nu mai fac patru, lucru pentru care CTP este foarte deranjat.

(02 noiembrie 2018)

Din nou despre CTP

N-aș mai fi scris nimic despre acest Cristian Tudor POPESCU - CTP, jurnalist pe care l-am compătimit ori de câte ori CVT îi arunca tot felul de măscări în față în gazeta al cărui patron era, la rubrica ALCIBIADE.

Nu știu ce l-a apucat pe CTP să dea el niște jigniri din el la adresa celor care s-ar duce la un eventual miting al PSD în chestia aia cu familia tradițională. Este o eroare să se introducă în constituție treaba cu femeia și bărbatul, căci eu am demonstrat că și constituția va fi fentată dacă un el devine o ea și o ea devine un el și prin tribunal se acceptă schimbările de sex, ambii fiind legal femeie și bărbat, deși nu s-au născut astfel. În plus, după o căsătorie după constituție unul dintre soți face schimbarea de sex și deci ei rămânâd căsătoriți sunt ori doi ei ori două ele. Deci textul articolului ar trebui să devină kilometric.

Ceea ce a zis nefericitul de CTP arată primitivism, rigiditate, intoleranță, agresiune, vulgaritate, indecență și răutate. Așa cum arată fața acestuia, cine știe s-o citească și dacă ar fi fost pus să-și dea cu presupusul în legătură cu subiectul, ar fi zis doar cititndu-i chipul, exact ceea ce a glăsuit CTP-ul.

A pune etichete la întâmplare unor mase mari, este exact cum a făcut Traian BĂSESCU când a rostit acel procent referitor la homosexuali sau cum face Jiji în alocuțiunile sale lălăite. Nici nu mă miră că avem și noi un JIRINOVSKI, comic dar pigmatic, care deversează pe sticlă lături, răutăți și platitudini din lipsă de preocupări în a face ceva. El este doctor în ceva, autor de SF și are studii inginerești. Nu prea știu cât a practicat ingineria, dar știu că trăiește din scris. A fost prieten cu Ion CRISTOIU până când i s-a reamintit de niște USD dintr-o plasă de plastic înfășurați în ziar.

(24 aprilie 2018)

Presa bolșevică despre regele Mihai întâiul

Se știe că scrisul rămâne peste ani, peste decenii, peste veacuri. Tocmai de aceea oamenii ar trebui să fie extrem de atenți când scriu, să cântărească fiecare cuvânt pe care-l aștern pe foaia de hăârtie. Unele texte necugetate, publicate acum aporape 30 de ani în urmă, se răzbună pe autorii lor, care nu au cugetat și s-au avântat în a fi slugi credincioase unor stăpâni care nu au dat vreodată doi bani pe ele, exact așa cum fac toți stăpânii cu slugile lor.

Au fost ziare care între 1947 și 1989 au scris despre regele Mihai I numai neadevăruri, dar existau explicații legate fie de cizma sovietică, fie de propaganda comunistă, explicații care nu duceau niciunde, căci țara avea cu totul alte obiective și monarhia nu mai era demult un subiect de dispută, căci într-o republică populară sau într-o republică socialistă se trăia prin planuri cincinale.

După 1989 mă așteptatm ca lumea să fie mult mai înțeleaptă și să abordeze problema monarhiei cu mult mai multă intelsa să dea dovadă de construcții mult mai elaborate, eliberate de minimalismul abrupt al luptei de clasă din anii '50, ceea ce nu s-a întâmplat deloc.

Așa au apărut articole precum Fir-ai al naibii, Majestate!, scris de Sergiu Andon, deputat conservator, care azi când este luat în bâză tot caută explicații și mai ales caută să rămână tot el deasupra, deși ceea ce a scris este ceva urât, urât, urât. Pamfletarii autentici când scriu chestii pe o anumită temă și de o anumită factură au talentul de a păstra o tonalitate care să nu ducă producția în afara literaturii, ceea ce la acest ins nu se întâmplă.

Un alt ziarist, ceva mai târziu autor de editoriale, dar mai mult scriitor de literatură SF, a avut abordări dintre cele mai nesăbuite legate de deformarea istoriei legată de plecarea regelui Mihai I după ce a abdicat. Ziaristul este republican, dar există forme mult mai reținute și mult mai inteligente, dar literare în același timp, de a proslăvi republicanismul, fără a pune în antiteză această formă de guvernământ cu monarhia, căci cele două nu suportă comparații de niciun fel. Republica este republică, monarhia este monarhie. Aici m-am referit la Cristian Tudor Popescu, cel încruntat tot timpul, cel cu voce tunătoare și cel despre care Corneliu Vadim Tudor a scris oarece chestii, care și acum trebuie analizate cu atenție.
Presa bolșevică și regele Mihai întâiul merită o analiză așezată pentru a scoate la iveală fracturile jurnalismului modern și mai ales dependențele acestei meserii fără certificări în a manipula grosolan sau în a deforma ireversibil adevăruri prin mijloace dintre cele mai primitive, nedemne de secolele al XX-lea și al XXI-lea.

Unii nici nu au puterea să recunoacă eroarea făcută și tac sau caută justificări dintre cele mai jenante, deși pozează în moraliști, ei neavând nicio calitate care să-i recomande pe această latură. În loc să dispară pur și simplu, ies exact cu mie păduchii în frunte, să arate că existe și mai ales să arate că au deja un domeniu cucerit fără vreo luptă, ci doar că au fost în solda cuiva, care i-a aruncat ca pe otrepe murdare, pe care nimeni nu mai are interes să le bage într-o mașină de spălat cu eficientulVenish pentru100 de pete total diferite, din care nu mai rămâne niciuna.

(15 decembrie 2017)

Stăpânul și sluga dintr-un roman despre comuniști

Două personaje aflate la crepusculul carierelor lor, față de care respectul meu este extrem de selectiv și limitat se gratulează fiecare cu ce are laîndemână, spre râsul general al celor ce stau pe margine și chibițează, eventual. Numesc aici pe domnii Cristian Tudor POPESCU și, respectiv, pe Traian BĂSESCU. Nu știu ce au acești domnu de împărțit, dar fiecare se crede că stăpânește arta scrisului, cu tente extrem de acide, deși fiecare deține o doză însemnată de diletantism a cărui ferocitate este marginală și ambiguă, asemeni coeficienților de utilitate din teoria valorii, unde toți se screm să facă măsurători cantitative, deși sunt conștienți de erorile grosolane de aproximație și de faptul că idealul acolo este ceva volatil.

Nu știu ce au de împărțit, dar ei îmi amintesc de un roman în care niște comuniști, canceroși în stadiu terminal, se râcâiau deși aveau zilele numărate, scoțând din ei cele mai teribile răutăți cu putință.

În cazul celor din sanatoriu, evident există ceva de plătit, căci altă explicație nu există. Totul este legat de ceva vechi, în care unul pe post de slugă l-a servit pe stăpân cu un oarece, iar stăpânul, ca orice stăpân a plătit, dar cu zgârcenie. Urmează acum răfuiala. Nu mai știu cum s-a terminat acel roman, dar cu siguranță, că foarte rău, că bine nu avea cum să se termine. Au trecut prea mulți ani de când l-am citit și nu m-am gândit că și în viața treală există astfel de episoade. Uite, că există și e nasol să vezi doi inși, cândva domni respectabili că se umplu de zoaie, fiecare crezând că are cele mai tari cuvinte. Pupați-vă, domnilor, că nu mai sunteți deloc tineri!

(27 iunie 2017)