Zilele acestea ne-au arătat cât de mici suntem în fața naturii deslănțuite. Am zăcut cum duminică 17 septembrie 2017 orașul martir Timișoara a fost mătura de furia vântului care a bătut cu peste 120km pe oră. A fost mare nenorocire acolo.
Și în copilăria mea am văzut furtuni cu grindină și cu vânt care culca pomii și nu se mai vedea la 10 metri. Cum la noi, după război mulți viteji s-arată, evident au apărut tot felul de indivizi care arătau cu degetul spre anumite direcții, pentru că obicei mai tâmpit ca acela de a căuta și mai ales de a găsi vinovați noi nu avem altul.
Toate televiziunile care ar fi trebuit să aibă emisiuni despre cum să se comporte oamenii pe timp de furtună, pe timp de vânt și pe timp de căderi de grindină, s-au întrecut în a arăta cele mai mari mostre de subcultură care aduce rating, bani și rău populației. Acum, cu lipsa de moralitate cunoscută ultor jurnaliști, au prezentat:
- copaci căzuți;
- acoperișuri plutind;
- mașini distruse;
- construcții demolate;
- străzi în dezordine;
- oameni disperați;
- saloane cu răniți în spitale;
- natura dezlănțuită;
- durere nemărginită.
Niciun cuvânt nu am auzit despre lipsa emisiunilor educative care ar fi trebuit să fie din anii în care se produceau frecvent tornade, vijelii și inundații.
Nu am auzit niciun cuvânt din care să rezulte că acele acoperișuri care au zburat de pe case sunt de fapt niște improvizații făcute în dorul lelii, doar pentru a încasa niște mulți bani și a bifa un ceva făcut de mântuială de miște tipi neprofesioniști, fără calificare dar cu sete de îmbogățire.
N-am auzit niciun cuvând despre copacii prăvăliți ale căror coroane nu au fost îngrijite, deși sunt inși plătiți pentru așa ceva și nici despre copacii cu trunchiul putregai care trebuiau scoși din pământ de mult și înlocuiți cu copaci tineri. N-am auzit nimic nici despre faptul că sunt copaci cu tulpina fragilă care peste tot trebuie sprijiniți cu niște țăruși bine fixați în pământ.
Cred că educația civică joacă un rol esențial și televiziunile, școala, administrația, poliția trebuie să fie cu un rol activ. Nu-mi amintesc ca în Codul Rutier să existe un capitol privind comportamentul șoferilor în situații meteorologice extreme, din care să rezultă că șoferul trebuie să se oprească și să se protejeze dacă plouă prea tare, dacă ninge prea abundent sau tot așa.
Nu am văzut pe niciunde spus cu claritate ce se întâmplă cu mașinile neasigurate în caz de calamitate, căci este cu mult mai ușor să stăm cu capul în nisim așa cum stîtea struțul, că bănuiesc că și el și-a schimbat obiceiurile de când a fost aclimatizat la noi în țară.
Viața aceasta extrem de dură ne arată că trebuie să facem schimbări radicale și să eliminăm superficialitatea, improvizațiile, iar acel nefericit merge și așa, trebuie să dispară cu desăvârșire din mintea noastră pentru totdeauna.
Viața ne aratî că trebuie să fim solidari și în loc de a căuta vinovați pentru a zice că-i pedepsim, dar ca întotdeauna este pedepsit acarul Păun, mai bine am da mâna cu toți și solidari să trecem la fapte ca orice stihie a naturii să ajungă să aibă efecte dintre cele mai mici. Oamenii să aibă educația corespunzătoare, clădirile să fie foarte solide și în clipele cele mai grele nimeni să nu intre în panică și să acționeze cu calm, pentru a lua cele mai bune decizii pentru el și pentru cei din jur.
(18 septembrie 2017)
