Mediul privat și managementul lui

Mediul privat este un concept ce include tot ceea ce este companie a unor entități altele decât statul. O frizerie a liui nenea Gică face parte din mediul privat. O cofetărie a lui tanti Ana face parte din mediulm privat. Chioșcul de la colț al lui nenea Petrică și ef face parte din mediul privat. Dacă cineva are un atelier de croitorie cu firmă la vedere și are și autorizație de funcționare, face parte din mediul privat. Chiar și micile făbricuțe care produc brânzeturi, scaune, bănci, șuruburi, sticle, borcane sau grilaje de fier forjar pentru locurile de veci, toate fac parte din mediul privat. Frumos ar fi să vorbim de fabrici de automobile, de fabrici de centrale termice de apartament, ale unor patroni și pe care să le integrez tot în mediul privat. Dacă ne gândim la firme de construcții, adică la dezvoltatori imobiliari sau la firme de software, desigur, dacă sunt entități serioase și nu puse pe prăduială, evident, le includ în componența mediului privat.

Chestia cu managementul din mediul privat este deja o mare problemă. Există management după ureche și există management științific. Nu am informații despre numărul patronilor de firme private care au făcut studii de management științific, dar ceea ce văd eu cu ochiul liber, îmi crează senzația că lucrurile sunt destul de departe de a fi bazate pe decizii ale unor persoane care au studii de specialitate.

Managementul la vedere în ziua de azi arată:

- empirism,

- risipă,

- dezorganizare,

- necorelare,

- ermetism,

- delăsare,

- indisciplină.

Dacă se vorbește de management, ar trebui să vedem că lucrurile merg șnul, că programul începe la o oră decență, adică undeva la ora 07:00 sau hai să zicem la ora 08:00 dar nu la 09:30. Dacă vorbim de management, ar trebui să vorbim de proceduri clare și frizerul n-ar mai trebui să refolosească un șervet plin de păr de la tunsul precedent, căci nu este nici igienic și nici estetic, în costul aberant pe care-l percepe pentru un tuns civilizat.

În opinia mea, managementul din mediul privat trebuie să fie caracterizat prin control de calitate și tot ceea ce iese dintr-o entitate privată, fie produs, fie servici, trebuie să fie de înaltă calitate, căci numai așa clienții vor reveni și vor duce vorba mai departe, iar afacerea va prospera. Non-calitatea este dușmanul afacerilor și cel ce nu asigură calitate are drum liber și sigur spre faliment, că nu are management.

(17 noiembrie 2023)

Cumpărăm apartament în București - startul (01)

Cine cumpără un apartament, trebuie săți răspundă la niște întrebări legate de:

• zona unde este amplasat apartamentul, adică în cartierele dormitor ale Capitalei, în zonă rezidențială sau în centrul orașului;
• numărul de camere ale apartamentului, care se socotesc cu totul, adică atunci când se zice apartament cu Ț camere, înseamnă sufragerie, dormitoare și birou la un  loc, nu ca în America, unde la numărul de camere se socotesc numai dormitoarele;
• suprafața totală a apartamentului, care de regulă este standard, mai ales dacă este vorba de apartamente construite înainte de 1989; există tendința vânzătorilor de a bate câmpii mai ales în ceea ce privește mărimea camerelor și a bucătăriei; atunci nu se construiau în niciun caz apartamente cu bucătării mai mari de 12mp și nici sufragerii mai mari de 25mp și cu atât mai puțin, dormitoare de peste 18mp; nici acum dezvoltatorii lacomi de bani nu se dau în vânt să facă risipă de suprafețe, lucru care se vede clar la distanțele dintre construcții, care sunt penibil de înghesuite și dizgrațioase ca dimensiuni ale ferestrelor;
• etajul la care se află apartamentul, pentru că uzura lifturilor va determina pe noul proprietar să practice involuntar alpinismul, căci alpinism se cheamă urcatul până la etajul al VII-lea când nu merge liftul o lună de zile, să zicem;
• finisajele sau așa-zisele îmbunătățiri existente de la construirea blocului sau de la o zugrăvire, ușor suspectă a apartamentului în vederea vânzării; trebuie pornit de la ideia că vânzătorul precis vrea să ascundă ceva bizar prin strădania lui de a amenaja apartamentul înainte de vânzare, mai ales, că fiecare vrea doar să dea o față și să-l facă mai comercial, nu să bage bani adevărați în materiale scumpe, de calitate; cât despre execuția lucrărilor, nu mai spun nimic, din moment ce toți ageamii fac pe meseriașii și ei nu știu să țină în mână un șpaclu, iar privirile le sunt ațintite pe buzunarul clientului;
• legăturile cu mijloacele de transport mai ales dacă noul proprietar are serviciu cu niște restricții legate de ora de sosire și nu dispune de mașină propriesau chiar are mașină, dar tot același lucru este în momentele de trafic maxim când se fac ore bune pe km parcurs, în condiții de gâtuire a traficului;
• orientarea apartamentului față de punctele cardinale, cel mai bine este ca acesta să fie poziționat pe răsărit sau dacă are mai multe camere, pe răsărit și sud sau răsărit și vest sau sud și vest; în niciun caz nu trebuie preferat apartamentul cu peste 50% din ferestre orientate pe nord; unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă; Tot aici intră și poziționarea față de ghena de gunoi, căci unde gunoi este, muște sunt, adică mirosuri și gândaci sunt;
• vecinii care trebuie să fie de acel nivel ce asigură curățenia, care sunt buni gospodari; unde scara este mizerabilă, înseamnă că vecinii sunt de proastă condiție și apar probleme cu plata întreținerii, deci cu apa caldă, cu căldura și tot așa; se va vedea dacă pe scară sunt flori, dacă este măturat, dacă pereții nu sunt scorojiți și cu graffiti;
• regimul termic al apartamentului, dat de anvelopare, dar și de lucrări de montare a unei microcentrale sau a altor instalații care asigura un confort sporit, precum instalațiile de aer condiționat;
• instalația electrică, numărul de noi prize instalate dacă s-au schimbat cablurile;
• modificările efectuate în apartament, care merg de la pusul unor arcade din materiale ușoare, demolarea pereților simpli, până la demolarea unor pereți de rezistență; dacă în cazul lucrărilor care nu afectează structura de rezistență, mai treacă-meargă, la lucrările care au dus la demolarea de pereți de rezistență, trebuie musai să existe autorizații cu definire clară a lucrărilor ce se aprobă a fi executate; de regulă una scrie în autorizație și cu totul altceva s-a efectuat pe teren, căci este exclusă îndepărtarea pereților de rezistență dintre camere.

Mai sunt și alte aspecte de care trebuie să se țină seama, dar trebuie totul luat pe rând, cu grijă, pentru a nu exagera cu detaliile. N-am scris nimic despre:

• negociere;
• plată;
• mutare;
• îmbunătățiri;
• acte;
• condiționări;
• telefon;
• preluări;
• sarcini.

Sunt multe de care trebuie să se țină seamă, mai ales că vânzătorii sunt de regulă persoane extrem de dificile, care cred că apartamentul lor este cel mai cel și că merită cu prisosință prețul cerut, deși de regulă nu are nicio legătură de cum stau lucrurile în piață.

(03 iunie 2017)