Eu și pictura

Pictura m-a pasionat dintotdeauna. Mi-a plăcut să admir picturile din muzee. Mi-a plăcut să admir picturile din biserici. Mi-a plăcut să admir picturile celor care au tablouri la ei acasă. Uneori m-am bucurat nespus în clipa în care am recunoscut un pictor văzând de la distanță tabloul pictat de el.

Mă laud că recunosc cu ușurință picturi de Nicolae GRIGORESCU, Ștefan LUCHIAN, Ion ANDREESCU, Nicolae TONITZA, Ion MUSCELEANU, Salvador DALI.

Am fost plăcut impresionat când am văzut la Muzeul PUȘKIN din Moscova un mic tablou al lui Corneliu BABA.

În anii de tristă amintire când aveam șef de catedră pe un nene absurd, să nu înnebunesc m-am apucat să pictez. Era un fel de terapie prin artă. Am realizat o serie de tablouri în ulei, pe care le am și în ziua de azi. Pe unele le am atârnate pe pereți și zic eu, că nu sunt oribile, din moment ce soția mea nu le-a aruncat la gunoi. Credeam că am talent, lucru pe care îl mai cred și azi, dar nu regret că am abandonat tărășenia, pentru că puțea toată casa a vopsele și în niciun caz, arta mea nu ar fi dus la nimic interesant. Știu că am făcut un tablou numit Aripa tânără și m-am gândit la liberalii români care au făcut un partid PNL-Aripa tânără. Cred că dacă îl voi mai găsi prin casă, îi voi face o fotografie și o voi pune undeva pe Internet să se mai minuneze și alții de ceea ce-mi bubuia mie prin cap.

Am pictat un dovleac pus pe o măsuță. Am oferit tabloul unui prieten și el l-a înrămat, numai că măsuța nu era paralelă cu podeaua camerei lui, ci perpendiculară, iar dovleacul era la orizontală. Mi-a venit să râd, dar m-am abținut, că omul era foarte mândru de tabloul meu.

Când am vizitat muzeele de artă sau diferite retrospective, am făcut-o pentru că îmi place să văd picturi. Niciodată nu am avut bani să cumpăr tablouri, căci aș fi cumpărat. Sunt mulți pictori români care aun tablouri de vânzare la prețuri bune, dar de fiecare dată trebuia să fac altceva cu banii și tablourile au trecut la rubrica pentru mai târziu.


(15 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Aretia FULGEANU

Aretia FULGEANU a fost profesoara mea din școala generală, clasele a V-a și a VI-a. De la profesoara mea de limba română Aretia FULGEANU am învățat:
- să scriu corect românește,
- să vorbesc fără greșeli gramaticale,
- să fac analiză gramaticală,
- să structurez o poveste,
- să recit o poezie cu intonație,
- să fac o compunere mișto.

Îmi aduc aminte ca azi, că în cartea mea de Limba română era o reproducere de Ion ANDREESCU a tabloului Drum de țară. Am primit noi elevii de la profesoara Aretia FULGEANU ca temă de făcut acasă, o compunere după acest tablou. Am adus la ora de Limba română următoare caietul cu compunerea și la o săptămână profesoara a venit cu ele cu tema corectată. A citit notele în ordine crescătoare. M-am speriat crezând că mi-a pierdut caietul. Caietul meu era ultimul și profesoara a zis că în caietul meu a găsit cea mai frumoasă compunere, pe care a și citit-o. Mi-a acordat nota maximă. M-am minunat și eu pentru ideea pe care am avut-o și cu timpul ea s-a consolidat, căci mi-am dat seama că am și eu cât de cât imaginație și sunt în stare să văd dincolo de aparențe și mai ales să interpretez.

După un timp, profesoara mea s-a transferat la un liceu foarte bun din oraș. Era prea bună ca profesoară să stea la Școala Generală nr. 6 Pitești, în fundul Găvenii, cum se zicea pe atunci.

În anul 2020, când mă plimbam pe aleile cimitirul lin deal din Pitești de lângă stadion, să merg spre mormântul soacrei mele, am văzut pe o alee în dreapta o cruce mare și acolo era numele de Aretia FULGEANU. Mi-am adus aminte de profesoara mea de Limba română și m-am rugat pentru sufletul ei.


(16 ianuarie 2023)

Arta în ASE

În anul 2009 Editura ASE a publicat lucrarea de 102 pagini intitulată Arta în Academia de Studii Economice din București ai cărei autori erau Ion Gh. ROȘCA, rectorul instituției, Liviu Bogdan VLAD și Paul CROITORU.

În primul rând, condițiile grafice sunt excepționale.

În al doilea rând, toate planșele sunt color, ceea ce sporește calitatea întregului demers.

În al treilea rând, lucrările de pictură, sculptură și grafică sunt grupate pe autori.

În al patrulea rând, stilul este clar și concis, fără terminologie redundantă.

În al cincilea rând, fiecare artist are o prezentare suficient de detaliată pentru a fi  definit.

Consider că autorii au atins obiectivul urmărit, întrucât ASE este o instituție veche, respectabilă și arta trebuie să-și găsească locul atât în fresce, așa cum este fresca realizată de Cecilia CUȚESCU STORK, din Aula Magna, cât și frescele realizate de sabin BĂLAȘA, din sala mare a bibliotecii  aflată în  clădirea de pe Căderea Bastiliei. Nu trebuie căutate lucrări de Ion ANDREESCU, Nicolae GRIGORESCU, Theodor AMAN sau Nicolae TONITZA, ci doar lucrările pe care rectorii le-au achiziționat de-a lungul vremurilor, căci în anii de început ai comunismului ASE se numea ISEP V. I. LENIN și arta nu era o prioritate.

Viitorul va arăta cu siguranță că arta în Academia de Studii Economice va fi mereu prezentă, lucru dovedit prin eforturile deosebite de restaurarea frescei din Aula Magna, care abia s-a încheiat.



(14 noiembrie 2022)

Pictorul Ion ANDREESCU

Mi-am adus aminte de o întâmplare din vremea când eram elev în clasa a VI-a. Tocmai venise profesoară de Limba Română doamna Aretia FULGEANU și prima ei temă pentru acasă a fost să scriem o compunere privind un tablou tipărit cu alb-negru din manualul de școală, pictura mi se pare se numea Drumul mare. Am scris eu cam o pagină, imaginându-mi ceva, cu mintea aceea de copil de 13 ani, folosind niște cuvinte care au impresionat-o pe doamna profesoară și când a început să dea caietele cu note în ordinea crescătoare, m-am mirat că despre ceea ce am scri eu nu spune nimic. A făcut o pauză și după aceea a anunțat că există și o cea mai bună compunere. Era ceea ce scrisesem eu. Chiar a citit-o, deși nu eram eu premiantul clasei. M-a emoționat și după atâțea ani, când retrăiesc momente din viața mea de elev, acesta este cel de care îmi reramintesc cu cea mai mare emoție, dar și cu mare plăcere.

Mi-am adus aminte de acest episod când am vizitat colecția de artă a Ligiei MACOVEI, unde am văzut un tablou mititel de-al lui Ion ANDREESCU. 

Pictorul Ion ANDREESCU este cel care mie îmi place cel mai mult dintre pictorii români. Am mai întâlnit cândva un pictor, Vasile MIHALACHE, cel care a fost și primar la sectorul 4, între 2000-2004 și mi-a zis că pentru el tot Ion ANDREESCU este cel mai bun.

Acum câțiva ani, i-am zis unui rector al ASE cu care mă cunoșteam foarte bine, că mi-aș dori ca în cabinetul său să văd nu o puzderie de tablouri făcute de pictori români contemporani, ci un tablou de Ion ANDREESCU. Îndrăzneam să vin cu această ideie pentru că în Biblioteca ASE, sala 1, deja pictorul Sabin BĂLAȘA realizase două dintre capodoperele sale, la fel de frumoase ca picturile murale de la Universitatea Al. I. CUZA din Iași. Anii au trecut și nu mi-am văzut realizată dorința. Dar, zilele trecute, m-am bucurat văzând un tablou mititel de Ion ANDREESCU în colecția Ligiei MACOVEI, pe care am apreciat-o pentru grafica ei la cartea de poezii a lui Mihail EMINESCU, apărută în condiții grafice excepționale în anul 1964.

(07 iunie 2017)