Într-o seară am găsit o postare a unui prieten cu o poză pe facebook, așa cum se mai întâmplă destul de des cu bancuri sau cu poeme fotografiate cu telefonul pentru a nu mai pierde timpul cu tastatul. M-am apucat să citesc și am avut o surpriză teribilă să văd un text tipărit dintr-o carte, al cărei autor era Liviu ANDREI. Am văzut că era și o solicitare de prietenie din parte acestuia, pentru care am răspuns favorabil. Am avut chiar și câteva schimburi de idei așa cum se face de obicei. Mi-am exprimat niște puncte de vedere. Porneam de la romanul Groapa al lui Eugen BARBU și mă gândeam că BARBU a cizelat ani în șir acel text. Credeam că și Liviu ANDREI ar trebui să facă tot așa pentru a se impune ca stilist în primul rând. Intrând în galeria scriitorilor preocupați de calitatea textelor lor, mi-am exprimat opinia că și el va fi apreciat, fără a-i fi aruncată la coș producțiile. Cred că l-a deranjat ceva și:
- n-a mai răspuns;
- m-a șters din lista lui de prieteni;
- m-a ignorat pur și simplu.
Pentru că preocupările mele sunt spre o altă zonă, lecturarea textelor lui Liviu ANDREI este făcută numai și numai spre latura cantitativă. Probabil dacă aș fi cunoscut mai bine cum stau lucrurile, o abordare calitativă a scrrisului acestui autor, m-ar fi ajutat să înțeleg niște lucruri.
Ceea ce este acum legat de Liviu ANDREI m-a dus cu gândul la anii '70 când Europa Liberă vorbea ore în șir despre SLOMR și despre sindicatul Solidaritatea, iar la noi nu se scrie nimic, iar televiziunea și ardioul erau mute. Deci cele două sindicate nu existau, că așa dorea propaganda pcr. Prea ăuțin se scrie despre Liviu ANDREI deși există critici care posedă instrumente și tehnici extrem de eficiente pentru a spune totul despre scrisul lui Liviu ANDREI. La un moment dat mă gândeam la Eugen SIMION sau la Nicolae MANOLESCU. Nu spun că aceștia ar trebui să cadă pe spate sau să leșine în extaz după ce au citit ceea ce a scris Liviu ANDREI. Un articol de o pagină sau două în R.L. dense și de substanță ar lămuri, zic eu, tot ceea ce este de lămurit.
Eu prefer demonstrația în locul afirmației și aprofundarea introspecției în locul tunetelor și fulgerelor declarative de la înălțimea ignoranței pure.
Știu un lucru: Liviu ANDREI este foarte tânăr și are tot timpul din lume să-și dezvolte și să-și șlefuiască scriitura, pentru a se impune în peisajul literaturii românești contemporane. Acum prin scrisul său doar exersează și caută să-și definească grupul țintă, pe care eu îl consider acum foarte volatil. Nu voi scrie nimic despre Liviu ANDREI ca artist, ca om de litere și nici despre vocabularul lui sau despre tehnicile inovativ-derivative de a restructura fraze sau de a reloca atribute pentru a da o tușe forțat nelineară și fragmentată unor persoane sau categori socio-profesionale. Nu este rostul meu să dau verdicte acum și aici, dar trebuie să spun că unele texte șochează și au efectul aproapiat de cei 300.000V cu care unii scanatori doresc să facă pe spectatori să rămână cu gufra căscată. El are nenumărate procese, a primit nenumărate amenzi, a fost sancționat în fel ți chip. Faptul că nu se lasă, ci merge mai departe cu scrisul lui arată că Liviu ANDREI trăiește, gândește, scrie și își asumă integral ceea c e face. Ceea ce scrie el, este asemeni literaturii din colecția celor 15 lei, care circula pe sub băncile liceenilor din vremurile comuniste când pe Paști mergea lumea la Polivanetă la Cenaclul lui AP după care pe furiș urcau să ia lumină în deal. Toată lumea fină zice că detestă manelele, dar spre ziuă la petreceri tot manele se cântă și lumea este în extaz. Sunt sigur că nasurile fine strâmbă când aud de Liviu ANDREI, dar intră sub pat cu lanterna aprincă să-i citească cel puțin două din cărțile care l-au făcut celebru. Fără o dezbatere clară, științifică este netezit drumul spre dezvoltări de texte dintre cele mai îndrăznețe de sub pana lui Liviu ANDREI, iar literatura fără lumini și umbre este formală, să nu zic moartă.
La un text luat la întâmplare format din 723 cuvinte, 276 dintre ele au frecvența de utilizare 1. Cuvintele și, să, de apar de peste 25 de ori, iar formulările enervante ar fi bine să și ca și cum ar, se repetă, nu de multe ori, dar se repetă. Un alt text de 213 cuvinte, conține 191 de cuvinte cu unică apariție, însă cuvântul câteodată apare de 18 ori. E și chestiune de stil, dar este și chestiune de viteza de a scrie, ceea ce pentru un artist trebuie o altă abordare.
La un text luat la întâmplare format din 723 cuvinte, 276 dintre ele au frecvența de utilizare 1. Cuvintele și, să, de apar de peste 25 de ori, iar formulările enervante ar fi bine să și ca și cum ar, se repetă, nu de multe ori, dar se repetă. Un alt text de 213 cuvinte, conține 191 de cuvinte cu unică apariție, însă cuvântul câteodată apare de 18 ori. E și chestiune de stil, dar este și chestiune de viteza de a scrie, ceea ce pentru un artist trebuie o altă abordare.
(22 noiembrie 2016)
