1000 de oameni care m-au dezamăgit: Rareș Cornel BORLEA

Rareș Cornel BORLEA este un bărbat de 43 de ani.
Rareș Cornel BORLEA este cunoscut în lumea muzicală sub numele de RAOUL.
Rareș Cornel BORLEA a absolvit cursurile Școlii Populare de Artă din Cluj.
Rareș Cornel BORLEA este membru al Uniunii Compozitorilor din România.
Rareș Cornel BORLEA a avut colaborări cu cântăreți precum Mirabela DAUER, Mioara VELICU, Neda UKRADEN, Zorica SAVU.
Rareș Cornel BORLEA m-a dezamăgit că nu-și gestionează îndeletnicirea de șofer amator, circulând fără a respecta codul rutier, mai ales în ceea ce privește permisul de conducere.
Rareș Cornel BORLEA m-a dezamăgit pentru că s-a lăsat antrenat în niște abordări pe lângă lege,, ajungând să fie condamnat pentru infracțiuni specifice șoferilor amatori, care cred că lumea este a lor și că șofatul fără carnet este o distracție.
Rareș Cornel BORLEA m-a dezamăgit prin modul în care justifică aparițiile numelui său în sentințe judecătorești care nu-i fac cinste, spunând lucruri de care râd și curcile ca justificări, ilogice zic eu.

(03 octombrie 2022)

Elena UDREA a blestemat ieri în direct și la oră de maximă audiență

 Rafinata, eleganta, activa, spirituala și blonda artificială Elena UDREA, la oră de maximă audiență și-a dat măsura caracterului, căci asemeni eroilor excepționali din curentul romantic târziu, s-a aflat într-o situație excepțională, primind vestea condamnării la 8 ani de pușcărie cu executare. Pentru a blestema cu adevărat trebuie:

- o anumită cultură,

- o practică adecvată,

- o experiență acumulată,

- o vechime în activitate,

- o tradiție de familie,

- o expresie a feței,

- o voce gravă,

- un vocabular specializat.

Elenei UDREA îi lipsesc toate acestea și o spune un expert în domeniu, din moment ce am crescut, m-am școlit în una din marile mahalale ale unui oraș de provincie unde femeile exersau arta blestemului de dimineața până seara, atât prin tirade verbale, cât și prin semne de o încărcătură a semnificațiilor cu totul remarcabilă. Elena UDREA a făcut o serie de greșeli dintre care remarc vreo câteva.

Prima greșeală: a improvizat, ceea ce ca în cazul marilor artiști de jazz, presupune studiu, aprofundare, ceea ce ei îi lipsesc, pentru că nu ai cum să fi maestru în ale blestemelor, așa că ți s-a năzărit ție. Marii maeștri ai jazzului dau doar senzația că improvizează, dar ceea ce vedem noi ca improvizație are în spate zeci de ore de exercițiu și numai noutatea și faptul că noi suntem luați prin surprindere de ceea ce auzi, ne face să conchidem că ei au improvizat, dar nu este deloc așa.

A doua greșeală: a făcut-o la nervi. O adevărată maestră a blestemului își studiază adversara, se pregătește cu mare atenție și în momentul în care consideră că intervența sa calmă, atentă, dozată și punctuală, plasează replica de concentrație maximă, pe care noi o recunoaștem sub titulatura de blestem. Pentru a avea efectul maxim, cea care emite o astfel de replică de concentrare apoteotică trebuie să fie calmă.

A treia greșeală: alegerea elementului țintă a fost nepotrivită. Orice novice știe că efectul maxim nu se obține prin direcționarea energiilor malefice, dacă or fi și astfel de energii, spre alte persoane și cu atât mai puțin asupra copilașilor, căci aceștia fac parte din categoria purtătorilor cei mai puțin asociați cu vina atribuită adulților. În popor se spune că este mare păcat să faci astfel de asocieri și cine le face este dezaprobat, chiar trecut în rândul celor cărora blestemul li se întoarce.

A patra greșeală: lipsa concordanței dintre context și prezența persoanei care lansează blestemul. Se știe că blestemul se lansează la mare necaz, nu este niciun moment de sărbătoare, iar tristețea și încărcătura dureruu se exprimă prin mimică, dar în mod deosebit prin țoale. Într-un fel este perceput blestemul lansat de o babă îmbrăcată în negru, cu broboadă și fața brăzdată de cute și cu totul altfel este perceput un blestem lansat de cineva elegant, cu un microfon, cu șuvițe aurii, fardată și față lumionoasă, dornică să impună putere, determinare și forță.

Mai sunt și alte greșeli, dar mă opresc aici. dacă chiar dorea să facă show, Elena UDREA trebuia să ia câteva lecții de la o maestră în blesteme și sunt sigur că chiar ar fi făcut pe mulți să aibă piele de găină după rostirea incantațiilor și mai ales după ce o lacrimă chiar și de glicerină, s-ar fi prelins dramatic pe obrăjorii săi proprietate personală.

Mai greșește omul, căci din greșeală este făcut și în greșeală se duce, căci nimeni nu are o a doua șansă, din moment ce fiecare dintre noi ne naștem o singură dată, trăim o singură viață, iar cei care vor și au calități, devin nemuritori, iar noi ceilalți ne ducem unul câte unui de parcă nici n-am fi fost, fie că blestemăm sau nu, fie că am fost blestemați sau nu.

(03 martie 2021)

Mă mențin la ideia: chiar nu are nimic

În 3 decembrie 2016 am scris un articol în care am făcut din titlu o afirmație categorică, iar ieri 29 martie 2017, până în ora 24,00 s-a adeverit integral. Deci, cele Ț furgonete care au defilat spre Scroviștea imediat după încheierea mandatului, fie au fost goale, fie erau încărcate cu nimicuri inutile primite de zilele onomastice, care sunt primite de cel omagiat, dar care nici valoare de simboluri nu sunt. 

Am cunoscut persoane foarte inteligente care știau să fie deținătotoare ale unor adevăruri indubitabile, ascunse, terifiante și devastatoare. Numai că acele dovezi trebuie scoase la momentul oportun, căci amânarea momentului se întoarce împotriva deținătorului, căci nici șantaj nu se mai numesc, ci glume grotești, fără rost, penibile, de doi bani și redundante.

Cei ce se cred veșnici, își percep veșnicia pur și simplu ca pe o aură, de asemenea, veșnică și apare fenomenul de beție a puterii, care îi face să aibă mintea împânzită de fapte sugerate, care se succed în cascadă pentru propriul bine, pentru o autosatisfacere supremă prin răul absolut generat în jurul lor cu grație, plăcere și decadență.

În niciun caz, aseară pe posturile de știri nu am văzut niciun vânat rănit, ci neputința celor slabi aflați la ananghie, care atunci când erau puternicii vremurilor deja trecute, credeau în propria nesfârșire a stării de purtători ai dreptului de viață și de moarte ai oricui vrea mușchii lor.

Dacă nici aseară nu s-au succedat secvențele?

- breaking news

- film-1

- demisie-1

- breaking news

- film-2

- demisie-2

- breaking news

- film-3

- demisie-3,

este clar că bulgărele de zăpadă se rostodolește liber, șăgalnic și strivitor, exact peste cei care și-au imaginat intangibilitatea ca pe o zeamă de varză bună după un chef zdravăn. Articolul acesta nu este despre cine s-ar crede, adică despre doamna .... sau despre domnul ...., ci este despre niște fantome care bântuie prezentul, venind din tenebrele unui oarecare trecut. Mî mențin la ideia: n-are. N-are nicio dovadă, căci acolo unde erau dovezi, dacă era așa ceva, satul avea câini strașnici de pază, care făcea imposibilă orice mișcare în afara regulilor.

(29 martie 2016)