Crizantemele fideluță

Acum foarte mulți ani, pe când mergeam în centrul Bucureștiului pe la cofetăriile selecte, aveam ocazia să văd tablouri care prezentau în tot felul de combinații de culori și de poziționare, doar crizanteme fideluță. S-a întâmplat ca tot privind acele tablouri să se așeze la masa unde-mi savuram prăjitura, un domn care m-a întrebat de ce mă uit la tablouri. I-am răspuns că-mi plac. El mi-a zis că este pictorul care le-a făcut. Mi s-a prezentat, dar i-am uitat numele. 

A început să-mi povestească tehnica folosită de a realiza aceste tablouri. Mi-am dat seama că este vorba de pictura de masă, așa cum în fabrici și uzine există producție de masă. Pictorul lua multe pânze, picta fundalul rând pe rând cu variații ale culorilor. Când termina de pictat fundalurile, deja pe prima pânză era uscată vopseaua și începea să deseneze o crizantemă fideluță de o anumită culoare, pe o anumită poziție. Trecea la următoarea pânză schimbând doar poziția crizantemei, dar menținând culoarea. Proceda la fel pentru toate pânzele. O lua de la capăt cu pictarea unei crizanteme fideluță pe prima pânză, dar de o altă culoare. După ce picta cam 30 de crizanteme fideluță în diferite culori și diferite poziții, avea terminate multe, chiar foarte multe tablouri cu crizanteme fideluță, care umpleau pereții cofetăriilor selecte din București, tablouri care încântau privirea prin cromatica florilor.

(28 ianuarie 2028)

Compozitori celebrii de operă și operele lor

Sunt foarte mulți cei care au compus opere, numai că nu toate operele se și cântă pe marile scene ale lumii și de aceea, dintre toți compozitorii numai unii sunt celebrii, iar multe arii din operele lor sunt fredonate de publicul meloman, sunt înregistrate pe discuri de vinil sau pe CD-uri, respectiv, pe DVD-uri, mai nou. În continuare voi prezenta o listă cu compozitori de opră celebrii și operele lor cele mai cântate pe scene precum METROPOLITAN, SCALA, OPERA BASTILLE, COVENT GARDEN, La FENICE, LICEU, BALȘOI, dar și altele.

John ADAMS: Antony and Cleopatra, Nixon in China, El Niño, A Flowering Tree, Doctor Atomic, The Death of Klinghoffer, Girls of the Golden West, 

Ludwig van BEETHOVEN: Fidelio, Vestas Feuer, Leonora.

Vincenzo BELLINI: Il pirata,  I Capuleti e i Montecchi, Norma, I puritani, La sonnambula, La straniera, Zaira, Beatrice di Tenda, Adelson e Salvini.

Pascal BENTOIU: Amorul doctor, Jertfirea Ifigeniei, Hamlet.

Hector BERLIOZ: Benvenuto Cellini, La Nonne sanglante, Béatrice et Bénédict, La damnation de Faust, Les Troyens, Roméo et Juliette, 

Georges BIZET: Carmen, Les pêcheurs de perles, Le docteur Miracle, van IV, Noé, La maison du docteur, La jolie fille de Perth

Aleksandr Porfirievici Borodin: Cneazul Igor 

Piotr Ilici CEAIKOVSKI: Eugene Onegin, Iolanta, Undina, Mazeppa, Dama de pică, Voievodul, Pantofiorii țarinei, Fecioara din Orléans, Vrăjitoarea.

Gaetano DONIZETTI:  La favorite, Don Pasquale, Maria di Rohan, La fille du régiment, Lucrezia Borgia , Lucie de Lammermoor, Roberto Devereux, Maria Stuarda, Lucrezia Borgia, Torquato Tasso, L'elisir d'amore, Anna Bolena.

Sabin DRĂGOI: Năpasta,  Horia,  Păcală,  Kir Ianulea,  Constantin Brâncovean.

Antonín Dvořák: Alfred, Rusalka, Armida, Dimitrij, Vanda.

George ENESCU: Oedip

Christoph Willibald Gluck: Orfeo ed Euridice, Iphigénie en Tauride, La caduta de' giganti, Iphigénie en Aulide, Alceste, Ipermestra, Le nozze d'Ercole e d'Ebe.

Charles GOUNOD: Sapho, La nonne sanglante, Faust, La reine de Saba, Roméo et Juliette, Le tribut de Zamora, Polyeucte, Cinq-Mars, Mireille, La colombe.

Ruggero LEONCAVALLO: Pagliacci, Zazà, La bohème, Zingari, I Medici.

Pietro MASCAGNI: Cavalleria rusticana, Iris, Isabeau, Le maschere, Lodoletta, Zanetto.

Jules MASSENET: Manon, Werther, Thaïs, Le roi de Lahore, Hérodiade, Thérèse, Sapho.

Wolfgang Amadeus MOZART: Cosi fan tutte, Don Giovanni, Le Nozze di Figaro, La clemenza di Tito, Die Zauberflöte, L'oca del Cairo

Modest Petrovici MUSORGSKI: Boris Godunov

Giacomo PUCCINI: La bohème, Madama Butterfly, Turandot, Manon Lescaut, Tosca, La fanciulla del West, La rondine, Il tabarro, Suor Angelica,  Gianni Schicchi,  Le Villi.

Gioachino ROSSINI: Armida, La Cenerentola, Il turco in Italia, L'italiana in Algeri, Tancredi, La donna del lago,  Elisabetta, regina d'Inghilterra, Il barbiere di Siviglia, Semiramide, Le comte Ory, Guillaume Tell.

Bedrich SMETANA:Mireasa vândută.

Richard STRAUSS: Salome, Elektra, Der Rosenkavalier, Arabella, Daphne, Ariadne auf Naxos.

Giuseppe VERDI: Il trovatore, La traviata, Otello, Falstaff,  Nabucco, Un ballo in maschera, I Lombardi, Ernani, Aida, Attila, Macbeth, Simon Boccanegra, Vespri siciliani.

Richard WAGNER: Der Ring des Nibelungen, Parsifal, Lohengrin, Der fliegende Holländer, Das Liebesverbot, Tristan und Isolde, Tannhäuser, Die Meistersinger von Nürnberg, Die Walküre, Siegfried.

Carl Maria von Weber: Der Freischütz.
Desigur, lista nu se epuizează, dar dacă urmărim afișele teatrelor de opera ale lumii, vom vedea că cele mai multe dintre operele enumerate aici sunt reprezentate acolo.



(26 ianuarie 2025)

Sălile marilor teatre de operă

Am vrut să văd și eu ce și cum în legătură cu inexistența unei săli de operă în Ro, căci este bine să fim documentați când trăncănim. 

Metropolitan House Opera are o sală cu 3.850 locuri.
Balșoi Teatr are o sală cu  1740 locuri.
Opera Bastille are o sală cu  2,745  locuri.
Opera Garnier din Paris are o sală cu 1,979 locuri.
Opera Scala din Milano are o capacitate de 2,030 locuri.
Opera din Sydnei are o sală cu capacitatea de 5,738 locuri.
Opera din București are o sală cu capacitatea de 952 locuri.
Teatrul la Fenice  are o sală cu capacitatea 1.126 locuri.

San Francisco Opera are o sală cu capacitatea 3,146 locuri 

The Royal Opera House din Londra are o sală cu capacitatea 2,256  locuri
Gran Teatre Liceu Barcelona are o sală cu capacitatea 2,292 locuri

Hamburg State Opera are o sală cu capacitatea 1.690 locuri

Vienna State Opera are o sală cu capacitatea 1.709 locuri

Sala Palatului din București are o sală cu capacitatea  4.060 locuri.
There are seats available.  Opera Hall Beijing are o sală cu capacitatea  2.207 locuri.
Oslo Opera House  are o sală cu capacitatea 1.400 locuri.

Teatro Colon din Buenos Aires are o sală cu capacitatea 2.487 locuri.

Teatro Real din Madrid are o sală cu capacitatea  1.746 locuri.

Opera din Copenhaga are o sală cu capacitatea de 1.500 locuri.

Arena din Verona are  capacitatea de 15.000 locuri.

Se vede că pentru spectacolele de operă nu este nevoie de săli de zeci de mii de locuri, ci de săli unde acustica este excepțională datorită particularităților pe care spectacolele le presupun și dificultăților de utilizarea instalațiilor de amplificare a sunetului. faptul că la București nu se făsește o sală unde un număr ceva mai mare de spectatori să vină și să vadă în condiții de eficiență o operă cu mari interpreți, arată lipsa de interes a decidenților față de producțiile valoroase și față de cultivarea cetățenilor. În consdițiile actuale, la București o sală de 4.000 de locuri cu acustică perfectă ar face rentabil orice spectacol de operă cu cei mai mari interpreți ai momentului, exact așa cum se întâmplă la Scala din Milano sau la Met la New York, dar neavând această sală, la București vin cântăreți mari la apus de carieră sau se organizează spectacole gen șușe, cu multă poleială, dar cu valoare scăzută, din moment ce acustica lasă de dorit.

(05 octombrie 2023)

Nu-mi plac abordările neserioase!

Când aud la televizor că un nene sau o tanti ne oferă dieta de slăbit 6 Kg într-o săptămână mă apucă râsul și schimb canalul, căci consider reclama ca fiind mincinoasă.
Când citesc într-o revistă că un nene sau o tanti au găsit o alifie cu care este vindecată nu știu ce boală de piele pentru care unele laboratoare deja au cheltuit miliarde de dolari și cu două mii de cercetători, nu au găsit-o, deja sunt convins că este vorba despre niște șarlatani.

Când citesc pe coperțile unor cărți că inveți limba engleză în 15 lecții, deja mă văd că cineva mă minte în față și nici nu deschid respectiva cartea pentru că mă consider jignit. 
Am văzut și o carte de limbaje de programare, care mi-a fost dăruită când am pus mâna pe ea. Este vorba de a studia 7 limbaje de programare în 7 săptămâni. Eu am făcut programare la viața mea și știu că și după ani și ani de lucru cu un anumit limbaj de programare, tot am avut mari surprize în a descoperi chestii speciale de care nu aveam habar.

Este vorba despre cartea lui Bruce A. TATE intitulată Seven Languages în Seven Weeks, A Pragmatic Guide to Learning Programming Languages, de 317 pagini, apărută la Editura Pragmatic Bookshelf în anul 2010.Cartea prezintă limbajele  RUBY, IO, PROLOG, SCALA, ERLANG, CLOJURE, HASKELL.

Fiecărui limbaj îi sunt rezervate cam 35 de pagini, ceea ce este foarte puțin, în opinia mea. Autorul cărții dă un aer comercial demersului său, inspirându-l pe cititorul de pe stradă că nu e deloc o treabă sofisticată de a te apuca nu de unul, ci de șapte imbaje de proramare, să le înveți, desigur. În opinia mea, o astfel de carte este utilă în cazul în care cineva dorește să se apuce să facă serios programare de calculator și trebuie să aleagă limbajul de programare care i se potrivește cel mai bine tipurilor de probleme pe care el le are de rezolvat.

(13 ianuarie 2023)

Profilul de nivel maxim

Există profilul de nivel maxim, care presupune calități și performanțe speciale, specific pentru 5% din populație. Există profilul de nivel ridicat, specific pentru 20% din populație. Există profilul celor buni, care se potrivește la 50% dintre noi. Există profilul asociat mediocrilor care se potrivește la 20% dintre noi și există profilul ciurucurilor, pentru restul de 5% dintre noi și aici mă refer la cei care sunt bântuiți de duhuri rele ce-i mână spre băutură, spre jocuri de noroc și spre șparleală.
Profilul de nivel maxim se definește numai în cazul celor care asigură îndeplinirea de obiective de excepție.
Dacă vrem să organizăm un laborator de cerceatre științifică  unde să se obțină rezultate originale  referitoare la domenii de vârf precum robotica, genetica sau inteligența artificială, von defini profilurile pentru cercetători care să asigure atingerea unor astfel de obiective. Acolo vom impune ca persoanele interesate:
- să fi absolvit o facultate strictă de profil din una din primele 10 universități ale lumii,
- să fi participat cu lucrări la 5 dintre conferințele din domeniu, enumerate de noi,
- să fi publicat cel puțin 10 articole în reviste din lista dată de noi,
- să aibă experiență de cercetare de cel puțin 5 ani, cu rezultate verificabile,

- să aibă  trei referințe de la ultimul loc de muncă unde să fi lucrat minimum trei ani,
-să prezinte în format fizic dovezile că îndeplinesc cerințele impuse,

- să dovedească trăsături de caracter speciale, în concordanță cu exigențele impuse postului.
Se va defini un grafic de derulare a probelor de concurs și se va stabili o comisie formată din personalități recunoscute în lumea științifică. Un astfel de profil și-l va permite numai cine este în stare să asigure condiții materiale și salarii competitive, căci niciodată nu va veni să lucreze cei mai buni cercetători pe salarii mai mici de 10 ori decât salariile pe care le-ar obține în alte laboratoare. În niciun caz, nu se va face apel la abordări nerealiste, din moment ce criteriile de cernere a candidaților sunt extrem de severe.

Tot așa se vor defini profilurile de nivel maxim atunci când se organizează un spectacol de operă într-o sală de 30.000 de locuri, care se transmite live în 50 de țări și unde biletul de intrare este de minimum 200 de euro, căci nimeni nu plătește o astfel de sumă dacă nu are garanția că pe scenă se vor afla cei mai buni soliști care au fost văzuți fie la Scala, fie la Metropolitan, fie la Covent Garden, fie la Opera Bastille.

(09 ianuarie 2023)

O înregistrare din 1914 a operei La Traviata

Pe Internet la adresa https://www.youtube.com/watch?v=_-mfEedI5f8 se află înregistrarea din 1914 cu opera La Traviata la Teatrul La Scala. Cu mijloacele moderne de azi, au fost efectuate prelucrările încât înregistrarea este acceptabilă, pentru că:
- vocile nu sunt distorsionate,
- zgomotele sunt reduse,
- este asigurată continuitatea.

Distribuția este formată din următorii artiști:

Violetta Valery - Margherita BEVIGNANI de 27 ani

Alfredo Germont - Franco TUMMINELLO de 37 ani

Giorgio Germont - Ernesto BADINI de 38 ani.

Mă impresionează faptul că această înregistrare foarte bună mă îndreptățește să sper că în viitor vor apare și alte produse recondiționate și devenite acceptabile calitativ în care fie de la Scala fie de la Metropolitan să regăsim voci mari în spectacole integrale. dacă există, precis și o înregistrare cu opera Tosca ar fi o surpriză excelentă. dacă mă gândesc la premiera mondială din 1900 șansele ca atunci să se fi făcut o înregistrare cât de cât acceptabilă sunt foarte mici. Până săptămâna aceasta nici nu speram să găsesc pe Internet o înregistrare cu o operă integrală până în 1930 și iată că am găsit una din 1914.

(03 iulie 2022)

Mariana NICOLESCO e DIVA!

Căutând pe Internet am dat de documente care arată că Mariana NICOLESCO este DIVA și nu cine credeți voi. Există un afiș care arată că ea avea SINGURĂ un recital la Scala din Milano în 1993 pe 11 martie, într-o joia, la ora 21,30. Artista avea 45 de ani. În program erau 8 bucăți reprezentative pentru interpretă. Vocea ei era acolo cu totul specială.

Ea mai apare într-un afiș din 1990 cu spectacole în 11, 12, și 13 octombrie dedicate lui Ghennadij ROZHDESTVENSKIJ, ea interpretând alături de alți mari soliști cantatele ALCYONE și ALYSSA de Maurice RAVEL.  Doar despre Radu LUPU știu că a mai avut concerte ca interpret la Scala. Mulți români doar au trecut pasager pe acea scenă. Mariana NICOLESCO a cântat foarte mult pe acea scenă.

Cine cred unii că este DIVA, nu a prea avut succes la Scala, adică în templu.
Scala era piatra de încercare!

(05 mai 2022)

Sunt contemporan cu marea soprană Virginia ZEANI

Piteștiul nu este un oraș mare. În vremea copilăriei mele și a anilor de liceu, Piteștiul era un oraș prăfuit în care ziarele ajungeau la ora 12, după ce sosea un tren pe ruta București - Pitești. Atunci am văzut un disc de la Electrecord cu arii de operă interpretate de Virginia ZEANI. Avea o pălărie cu bor mare. Nu am cumpărat acel disc că nu aveam bani, dar am urmărit la radio arii interpretate de Virginia ZEANI în operele unde ea a strălucit. Țin să spun că în vremurile întunecate ale comunismului am văzut mai multe piese de teatru excepționale și am ascultat muzică de operă de 1.000 de ori mai multă și de mai bună calitate decât în toată democrația lui pește cu nenumărate posturi de televiziune și nenumărate radiouri, care mai de care mai vulgare și mai în goană după publicitate falsă, glume stupide și muzică de tot rahatul.

De când a apărut Internetul și de când am acces pe Youtube, urmăresc înregistrările lui Virginia ZEANI și îmi dau seama că ea reprezintă o culme interpretativă pentru opere precum Traviata, Boema, Manon, Aida, Butterfly, Alissa, Mefisto, Otello, Lohengrin, Povestirile lui Hoffmann, Lucia di Lammermoor, Puritani și încă altele. Am avut ocazia să ascult și minutele nenumărate ale aplauzelor primite de Virginia ZEANI după interpretarea memorabilă a unor arii pe mari scene ale lumii, căci Virginia ZEANI a cântat la Auditorium, Sala Palatului, Teatro Comunale, Teatro dell'Opera, Grand Theatre, Wien Volksoper, Teatro alla Scala, Teatre del Liceu, Teatro Grande, Teatro Verdi, Termele lui Caracalla, Metropolitan, Balșoi Opera și multe, multe altele, căci într-o carieră care se întinde între anii 1948 și 1982, desigur a avut nenumărate turnee unde a cucerit publicul din Cairo, San Francisco, Bologna, Milano, Viena, Barcelona, Viena, Torino, Roma, Atena, Belgrad, New York, Modena, Johannesburg, Londra, Dublin și multe, multe altele. Dacă în medie a avut anual 20 de spectacole, rezultă că a avut cel puțin 700 de spectacole, ceea ce pentru o artistă de operă care urmărește calitate și diversitate este o carieră reprezentativă de excepție. Artista a evitat să facă înregistrări în studiouri pentru că a considerat că spectacolul pe scenă este definitoriu pentru un artist.

A apărut în anii din urmă la Antena 3 la un interviu al lui Mihai GÂDEA, fiind însoțită de soprana Angela GHEORGHIU unde ZEANI a vorbit despre cariera ei strălucită, dar mi-ar fi plăcut să existe și exemplificări, chiar de pe Youtube, că artista a fost și frumoasă și talentată și lumea avea ce vederea.

(22 octombrie 2021)

Învățați 7 limbaje de programare cântând

În vremea copilăriei mele când dacă ploua la Moscova, noi la București deschideam umbrela, postul de radio central din Ro avea o emisiune intitulată Învățați limbarusă cântând. Acolo se difuza un cântec și pe durata a 30 de minute erau traduse versurile și se relua melodia, încât, credeau cei ce făceau emisiunea, ascultătorii chiar reușeau să învețe oarece cuvinte din limba rusă. Nu mai știu dacă eu am reținut ceva, dar chiar dacă mă numesc Ivan și chiar dacă am făcut 7 ani de limba rusă în școală, nu m-am ales cu mai nimic și nici a vorbi pe rusește nu știu, ci doar îmi aduc aminte literele alfabetului.

Am făcut această introducere, căci titlul cărții despre care vreau să scriu acum mi-a stârnit aceste amintiri pe care le credeam pierdute undeva într-un ungher al creierului meu.

Cartea despre care voi scrie se referă astfel:

Bruce A. TATE - Seven languages in Seven Weeks, A Pragmatic Guide to Learning Programming Languages, The Pragmatic Bookshelf, Raleigh, North carolina, Dallas, Texas, 2010, 317pp, ISBN 10: 1-934356-59-X

Cele șapte limbaje propuse pentru stiudiu, fiecare în câte o săptămână sunt: RUBY, Io, PROLOG, SCALA, ERLANG, CLOJURE și HASKELL.

Cartea are 9 capitole, dar este interesant de văzut întinderea fiecărui capitol destinat unui limbaj.

Pentru limbajul RUBY sunt alocate 35 pagini.

Pentru limbajul  Io sunt alocate 36 pagini.  

Pentru limbajul  PROLOG sunt alocate 40 pagini. 

Pentru limbajul SCALA sunt alocate  42 pagini. 

Pentru limbajul ERLANG sunt alocate 46 pagini. 

Pentru limbajul CLOJURE sunt alocate  45 pagini. 

Pentru limbajul HASKELL sunt alocate 46 pagini.

Ceea ce se propne este legat de construcții elementare, care evidențiază virtuțile și particlaritățile acestor limbaje. La începutul fiecărui capitol este prezentat un dialog cu autorul limbajului, căci aceste limbaje au fiecare un autor, iar mai departe sunt dezvoltate aspecte privind construcții simple și implementări, de asemenea, simple de structuri de control și de structuri de date. este cunoscut faptul că deja pentru unele limbaje de programare există nu cărți, ci biblioteci de cărți, iar a crede că cele 30 sau 40 de pagini pentru descrierea limbajului sunt suficiente deja mă pune pe gânduri. Cartea este interesantă prin faptul că o persoană care are o anumită problemă și caută un anumit limbaj pentru a o rezolva, parcurgând această carte, va avea posibilitatea ca din 7 limbaje să găsească unul care se potrivește cel mai bine problemei. este doar senzația pe care respectivul o va avea, pentru că probabil mergând la detalii va avea surpriza să vadă că nu așa stau lucrurile.  

Lucrarea este interesantă căci în puzderia de limbaje de programare, care se constituie ca un turn Babel în ziua de azi, este foarte greu de identificat limbajul de programare cel mai potrivit pentru a rezolva o anumită problemă. Orice carte de acest fel vine în sprijinul celor care vor să-și facă activitatea de dezvoltare de software orientată spre problemă și nu spre resursele umane existente în firmă, căci în ideea de întreprindere virtuală, orice dezvoltator va forma echipa virtuală care să lucreze cu resurse adevate, numai că aceste resurse trebuie cunoscute, trebuie alese și trebuie folosite practic.

(01 martie 2020)

Conversie, multă conversie

Acum se impune efectuarea conversiei de suport pentru tot ceea ce este înregistrat, indiferent cum, indiferent ce, indiferent cât, până nu este prea târziu. Există la ora actuală dispozitivele și tehnologiile necesare pentru a face conversii de pe:

- peliculă de celuloid;

- bandă magnetică;

- discuri de vinil;

- cutii muzicale;

- matrițe de ceară;

- pagini de hârtie;

- pânză;

- sticlă;

- lemn.

Nu există o formă de artă care să nu facă obiectul unui proces de digitizare, cu condiția ca formele primare de existență să fie disponibile, iar proprietarii lor să conștientizeze că trecerea în format digital este singura modalitate de a le salva de la distrugerea inevitabilă, datorată scurgerii timpului, indiferent de condițiile de excepție care se asigură operelor pe care le au în posesie.

Prin anul 2000, studenții de la Universitatea tehnologică din Milano lucrau cu sârg la digitizarea patrimoniului Teatro alla Scala, lucru care m-a impresionat, pentru că universitarii, de regulă, prezintă principii, dau niște exemple școlărești și când este vorba de proiecte concrete își cam iau tălpășița.

Un aparat profesionist, care realizează conversia discurilor de vinil, nu depășește 2.000 lei, fără a vorbi de ceva cu performanțe industriale. Un astfel de dispozitiv gospodăresc nu depășește 500 lei. Rezultă că numai cine nu vrea, nu trece la conservarea de patrimoniu, pentru că digitizarea nu presupune chestii extrem de complicate. dacă procesul este demarat din mai multe puncte, cu siguranță, prin simultaneitate se scurtează duratele și aria de cuprindere este imensă.

Voi fi bucuros dacă teatrele românești ar trece 100% la derularea proceselor de digitizare a filmelor, a înregistrărilor, a afișelor și a tot ce ele au ca bunuri de tezaur. Voi și mai bucuros, dacă accesul la acele valor se va face free, căci și dacă se impun taxe și dacă sunt ținute fără a fi cunoscute, tot rău este pentru proprietari și pentru public.

Voi fi încântat atunci când voi afla că Biblioteca Academiei Române va avea digitizate toate comorile ei și oamenii setoși de a le cunoaște vor avea acces la ele, fără a le distruge prin atingere, răsfoire sau expunere în aer liber. Dacă manuscrisele eminesciene vor fi digoitizate în integralitatea lor, va crește numărul eminescologilor și cercetarea va deveni mult mai profundă și nu va mai fi condiționată de factori artificiali.

Pentru multe voi fi foarte încântat.

(17 martie 2017)