Băi, gagiilor, voi onoare n-aveți?

Mă adresez tuturor celor care:

- au lăsat în paragină drumul de la intrarea în Giurgiu către vamă;

- pentru a ciuguli banuțul au făcut doar  un sens giratoriu mișto;

- au făcut ca drumul să fie nu numai îngust, ci și mizerabil;

- nu au schimbat configurația ajungerii în vamă;

- dau senzația de ținut african exact locului unde se intră în Ro;

- mă fac să mă rușinez când plec și când revin;

- distrug prin lipsa de inițiativă imaginea țării.

De când tot bat traseul București-Giurgiu, mă întâmpină la intrarea în Giurgiu un sens giratoriu care separă de fapt două lumi. Este vorba de o lume civilizată a giurgiuvenilor, cu drum asfaltat, de lumea celor care merg spre vamă, traversând un drum:

- îngust;

- colbuit;

- denivelat;

- mizerabil;

- fără trotuare;

- dezortganizat;

- strâmb;

- sărăcăcios.

După ce se iese în câmp, surpriza este totală. Se face un unghi drept pe un drum improvizat dintr-o placă de beton și un șanț. Trebuie mare talent pentru a supraviețui acelui traseu imposibil. Se merge într-o înghesuială infernală, până se ajunge la un sens gitatoriu, În mintea mea acel sens giratoriu era necesar dacă și numai dacă tot traseul era modernizat. Așa, eu îl văd ca modalitatea unora șmecheri de a ciuguli ceva bănuți pe o lucrare care leagă nimic de nimic, din moment ce 80% din intersecție este de lumea a IV-a. calvarul se continuă pe ceva mort și deci inert, până se ajunge în vamă. Este tot ceea ce avea să fie o cumpănă pentru fiecare șofer, ceva neîntâlnit niciunde. Este acel aspect care arată lipsa de imaginație și lipsa de inteligență, care împreună dacă n-ar fi lipsit, drumul București-Vama Giurgiu ar fi fost o plăcere, nu un chin ca acum. Este impardonabil, băi, gagiilor să stați cu fesele pe scaune moi, să primiți salarii imense și lipsiți de onoare și de mândrie, să lăsați acel drum în halul în care l-am văzut chiar azi, să râdă toată lumea de noi, căci dracul a murit de râs și nu mai râde.

(31 iulie 2017)

Podul prieteniei

Podul care leagă Giurgiu de Russe și care traversează Dunărea, are 2.223 m lungime și a fost dat în flosință  la 20 iunie 1954. I s-a zis așa pentru că și România dar și Bulgaria erau țări ale lagărului socialist, țări frățești care când ploua la Moscova, chiar dacă era soare, românii și bulgarii deschideau umbrelele în semn de prețuire și respect față de marele eliberator, ocrotitor și binefăcător, fratele uriaș de la răsărit.

Am amintiri unele plăcute, altele neplăcute despre traversarea respectivului pod. Ultimele dăți calitatea asfaltului a fost așa de slabă că am trăit clipe de groază să nu-mi sparg baia de ulei prin denivelările create de TIR-urile care trec tot pe acest pod.

Anul trecut am avut surpriza să constat că podul trece printr-un proces complex de reabilitare și de la o poștă s-a văzut că:

- ritmul lucrărilor este mai lent decât mersul melcului;

- pe muncitori îi doare fix în părărie că lucrările trenează;

- managementul proiectului este absolut jalnic;

- durata de realizare e mai mare decât s-ar face un pod nou;

- ceea ce se face tot cârpeală se cheamă;

- trecerea este  precedată de așteptări infernal de lungi;

- totul este făcut în necazul cetățenilor și pe dos.

Podul prieteniei este mijlocul de a ajunge rapid și frumos din Ro pe litoralul bulgăresc, atât de drag nouă pentru:

- preturi;

- calitatea serviciilor;

- ospitalitate;

- frumuseți;

- diversitate;

- lipsa manelelor;

- curățenie;

- civilizatie.

Este deja o politică de stat să se reducă numărul românilor care-și fac concediile în Bulgaria și Grecia. Grecia s-a rezolvat cu migranții. Bulgaria se rezolvă prin cozile pe cel puțin 5km la vama Giurgiu în sezonul estival. Este numai o iluzie, pentru că românii au și alte soluții la fel de bune. Așa că în loc să fie sabotat turismul vecinilor prin gluma proastă numită reabilitarea pe durata a cinci secole a podului, operatorii de turism mioritici ar:

-oferi servicii bune;

- face cheltuielile suportabile;

- fi mai drăguți;

- face stațiunile liniștite;

- face curățenie pe plaje;

- servi cafea nu spălături de vase;

- îmbia pe turist nu l-ar jefui.

La o corupție generalizată nu s-a găsit decât tot o soluție prin corupție ca durată de realizare proiect, ca stopare a turiștilor care vor să călătorească spre Bulgaria cu forța, chinuindu-i.

Drum ciuruit, treceri închise, peisaj dezolant. Aceasta este vama Giurgiu. Nici nu avea cum să fie altfel, când râul, ramul, nu prea mai sunt prietenii noștri. Nu mai miră nimic pe nimeni atunci când se constată că lucrurile merg prost. Toată lumea spune că lucrurile ar exista soluția să meargă și mai prost.

(20 aprilie 2016)