1.000 de oameni care m-au impresionat: fina Maria

Fina Maria lucra la războaie la țesătoria de la Găvana. Era trecută de cincizeci de ani. Venea pe la noi când trecea de la fabrică și se oprea să discute cu mama. Îmi aduc aminte că într-o zi, când discuta fina Maria cu mama, a trecut pe trotuar  un bărbat pe bicicletă. M-a surprins cum fina Maria a apucat bicicleta de coarne și l-a smucit pe bărbat de i-a sărit chiul din cap.
- Auzi, mă, tu ai uitat cum se dă bună ziua? Ai uitat când intrai pe sub războaie să culegi mosoarele?
Bărbatul s-a ridicat, s-a urcat din nou pe bicicletă și a plecat. Am aflat că fusese un ucenic de la țesătorie pe care partidul îl luase și-l trimisese la o școală cu termen redus de ofițeri de securitate, ca țara să aibă cadre pregătite din rândul muncitorimii. Știam că fina Maria era femeie slobodă la gură, dar m-a impresionat că nu tolera proasta creștere la alții, dar și la ai ei și nu se sfia să le facă morală fetelor sale atunci când acestea se purtau fără respect față de oricine era mai în vârstă.

Eu credeam că după acea întâmplare lui fina Maria o să i se întâmple necazuri, căci mașinile securității bântuiau prin mahala și oamenii dispăreau cât ai bate din palme și erau duși la stuf cu anii. Ei nu-i era frică pentru că lumea o știa de frică, pentru că era ilegalistă și deși avea gura bogată, era chemată să stea în tribuna din centru de pe Strada Mare la 1 Mai și la 23 August, iar eu ca pionier, când o vedeam îmi ziceam în gând c-o cunosc, că este fina Maria, cea care ne aducea ciubucuri rozalii când eram mititei.



(11 aprilie 2023)

Profitorii momentului

Îmi amintesc ca aveam un vecin ilegalist. 
Avea pensie de ilegalist.
Avea un apartament de ilegalist.
Avea acces la magazinele nomenklaturii.
Era invitat in tribuna la defilarea de la 23 August.
Primea vizitele pionierilor.
Când era solicitat povestea despre viața lui grea.
Vorbea despre tovarășii lui de lupta.
După cum spuneau ai mei, ilegaliștii erau doar niște profitori ai regimului comunist, căci dacă au fost dintre ei, unii care au luptat și au suferit, s-au sacrificat pentru idealurile din mintea lor, căci binele public a fost dintotdeauna în altă parte. Ilegaliștii erau profitorii momentului, căci dacă au intrat în partidul comunist, au intrat că au vrut ei. Dacă au împărtășit ideile comuniste, au făcut-o fără să-i forțeze cineva. Dacă s-au împotrivit regimului de dinainte de război, au făcut-o că așa au simțit ei. Nimic nu au făcut pentru că i-a forțat cineva. A fost crezul lor, a fost atitudinea lor, a fost lupta lor, a fost opțiunea lor. Nu aș vrea să cred că cineva face așa ceva pentru a fi denumit ilegalist și pentru a beneficia de avantaje după urma acestei includeri în categoria ilegaliștilor. Și totuși așa a fost. Ei au avut avantaje peste avantaje, inclusiv primirea de carnete de partid cu serii și numere mici, în ședințe festive, când au avut loc preschimbări ale documentelor de partid.

(29 iulie 2022)

Dacă mă scremeam, aș fi avut certificat de revoluționar

Se zice că revoluțiile scot la iveală asemeni puhoaielor de apă, numai gunoaie. Viața îmi arată că așa stau lucrurile. După 23 August 1944 au ieșit în față tot felul de indivizi, care și-au zis comuniști, deși în realitate nu erau adevărații comuniști, dar de pe poziția de ilegaliști beneficiau de mari avantaje.
Aveau pensii speciale.
Aveau acces la magazinele cc.
Erau onorați prin ședințe.
Se ținea seama de vorba lor.
Mergeau la odihnă în case ale partidului.
Plăteau totul la prețuri simbolice.

A venit ziua de 22 Decembrie 1989.  A fost baricada de la Intercontinental.

Au fost mitingurile din București.

Au fost represiunile de la Timișoara.

Eu am avut un comportament normal atunci, cum același comportament l-au avut 99,99% din cetățenii acestei țări. 

Revoluția a avut martiri. 

Revoluția a avut eroi.

Victoria Revoluției a fost asigurată de martirii și de eroii ei.

Au fost și luptători ai Revoluției.

În mintea mea de atunci, dar și de acum, câtă mi-a mai rămas, luptătorii în Revoluție au contribuit la victoria acesteia din convingere și nu pentru a primi beneficii.

Trebuie să spun că mai mulți prieteni, răniți în Revoluție, cu acte în regulă mi-au zis că și eu merit să primesc carnet de revoluționar și mi-au înșirat motive reale pentru care ei ar depune mărturie, dacă eu aș dori să obțin această calitate. Eu am meseria mea. Eu am respect față de mine. Am avut carnet de lector evidențiat, am primit recunoaștere în meseria mea. Am fost oripilat când îl auzeam pe Nicolae CEAUȘESCU vorbind despre revoluționarul de profesie. De fiecare dată când spunea ceva despre acest concept, mă gândeam la prostituatele de pe Centura Bucureștiului.

dacă mă zbuciumam aș fi avut și eu certificat de revoluționar, dar m-aș fi anulat ca programator de calculator și eu asta am vrut de la viață, să fiu informatician.

PS: am aflat că au fost anulate certificatele de revoluționar ale lui Alexandru ARȘINEL și Cornel DINU.

(10 iulie 2022)


(10 iulie 2022)