Urmează Raluca?

A demisionat Marius BUDĂI. A demisionat Gabriela FIREA. Au fost demiși tot felul de nene și tot felul de tanti care au fost implicați în azilurile groazei, direct sau indirect. Apare firească întrebarea, dacă fosta ministreasă de ma muncă, Raluca TURCAN trebuie să demisioneze, de la cultură, căci ea a avizat funcționarea la unul dintre azilurile groazei.

Problema azilurilor groazei nu este soluționată. Mai trebuie să cadă capete, căci ea este o problemă complexă, stârnește emoție, revoltă și indignare, iar stingerea se va produce numai după ce va curge mult, foarte mult sânge, metaforic vorbind. Schimbările care au avut loc după nenorocirea de la clubul Colectiv au fost majore, din moment ce un premier și-a dat demisia, dar ceea ce se va întâmpla acum după ce a apărut problema azilurilor groazei este de o și mai mare anvergură, pentru că problema este la nivel național, implică 5.000 de aziluri și sute de mii de bătrâni torturați, înfometați, neglijați și umiliți, dar și persoane cu dizabilități care au avut parte de rele tratamente, ca în lagărele naziste de concentrare.

Să nu uităm cum a plecat USR de la guvernare. Să nu uităm că în politică nimeni nu lucrează cu mănuși de catifea. Cel care a făcut vânt pe scara politicii spre opoziție USR a fost PNL și dacă PSD decontează momentul prost al anunțării de către Gabriela FIREA a candidaturii la primăria Bucureștiului, PNL este răspunzător pentru îndepărtarea USR de la robinetele puterii și trimiterea în opoziție alături de AUR. Politica înseamnă ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Acum tunurile se vor deplasa dinspre FIREA și BUDĂI spre cei care au produs disconfortul USR-ului și în zilele următoare vor apărea detalii asupra modului defectuos în care ministreasa muncii a gestionat la vremea ei problema azilurilor de bătrâni și a celor cu dizabilități. Deja se vântură materiale care arătau ce era la Voluntari și ministreasa nu a luat măsuri energice. este doar începutul. 

Să nu uităm că o voce puternică este cea a purtătorului de cuvânt al BOR, iar Vasile BĂNESCU este om cult, are verb și știe să rotunjească fraza, exact cum trebuie pentru a obține efectul dorit. Spectacolul nu s-a terminat. Piesa este la finalul actului al II-lea. Piesa are patru acte și este dramă scrisă de un dramaturg care până acum mi-a arătat că știe meserie ca lumea.



(14 iulie 2023)

#REZIST: ortodoxia

Eram în trenul care mă ducea la Timișoara unde aveam un curs la un master de informatică de la UVT, când am discutat cu soția care mi-a descris în câteva cuvinte cele întâmplate la Clubul Colectiv din 30 octombrie 2015. Când am ajuns în București, o vecină mi-a spus că la slujba de sâmbăta de la biserica de cartier le-a vorbit enoriașilor de pedeapsa cerească abătută asupra unor necredincioși reuniți într-un loc unde ascultau muzica diavolească. Am rămas înmărmurit să aflu ceea ce-mi zicea vecina, femeie credincioasă, la locul ei, care avea măsura vorbelor. În zilele următoare lucrurile s-au schimbat, dar uneori contează primele vorbe spuse.

Eu am avut șansa să stau de vorbă cu preotul care m-a botezat pe mine, care m-a cununat pe mine și care mi-a botezat băiatul și despre care am avut o părere deosebit de bună, pentru că era un om de mare cultură, un om care citea mult, care știa să discute cu oamenii și care avea respect față de oameni, indiferent despre ce om era vorba, fie că era intelectual fin, fie că era potcovar, fie că era un enoriaș oarecare.

Când mi-am sfințit apartamentul în anul 2001, am rugat un anumit preot de lângă Iași să facă slujba și după aceea am avut o îndelungată discuție, prilej cu care mi-am lămurit multe aspecte legate de dosarele preoților la securitate, relațiile considerate nefirești dintre oameni, dar și multe, foarte multe aspecte, căci mi-am dorit să mă lămuresc asupra unor probleme care se discută în societate, fără să se ajungă la un mod de abordare completă.

În zilele premergătoare demisiei premierului Victor PONTA, au fost demonstrații de stradă legate de tragedia de la Clubul Colectiv, prilej cu care s-a auzit numele Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, într-un context mai puțin favorabil. Această mișcare a durat foarte puțin, pentru că atitudinea slujitorilor Bisericii Ortodoxe a reușit să lămurească rapid lucrurile și să arate că Biserica este alături de toți cei care suferă de pe urma tragediei de la Clubul Colectiv.

Colectivitatea #REZIST are în vizorul ei o serie de probleme cu anumite abordări, pe care unele dintre partidele politice tradiționaliste, nu le împărtășesc, iar statul are reacții lente și întârziate la solicitările unor membri din colectivitatea #REZIST, ceea ce determină acumularea de tensiuni. Deși referendumul pentru familie din 6 -7 octombrie 2018 a fost inițiat de Coaliția pentru Familie a fost un eșec, pentru că societatea românească are ca priorități cu totul alte probleme decât definirea familiei ca fiind constituită dintre un bărbat și o femeie, colectivitatea #REZIST nu a considerat acest eșec ca pe o victorie a ei, ci ca pe o poartă deschisă a luptei pentru drepturile și libertățile bărbaților și femeilor, poziția Bisericii Ortodoxe a fost corectă, pentru că a lăsat pe oameni să voteze cum le dictează conștiința, iar probleme foarte grele din societate care se referă la bărbați și femei și la relațiile dintre ei, nu se rezolvă printr-un referendum. Biserica Ortodoxă are capacitatea de a rezolva problemele și să facă curățenie în rândurile sale, așa cum a făcut în cazul preotului cântăreț de muzică populară, ca și în cazul episcopului de Huși din anul 2018.  Problemele sunt abordate frontal, iar soluțiile reflectă că slujitorii bisericii știu să țină linia dreaptă a credinței și să nu se abată de la învățăturile sfinte. Totul s-a petrecut în liniște, fără zgomote. Într-o țară unde în anul 2011 un procent de 86,45% din cetățeni s-au declarat de religie ortodoxă, colectivitatea #REZIST trebuie să dea dovadă de mult tact pentru a-și soluționa problemele, căci mediile politice caută să tragă foloase cât mai mari aducând în spațiul public problemele LGBT prin prisma abordării conservatoare dintr-un trecut plasat ca manifestări, undeva acum 80 de ani.

Am apreciat discursul echilibrat al purtătorului de cuvânt al BOR, Vasile BĂNESCU, intelectual fin, care are vastă cultură și arta dialogului, care știe să abordeze probleme dintre cele mai dificile și care știe să pună problemele în așa fel încât soluțiile viitoare să slujească binelui poporului.



(06 iulie 2023)

Progresiștii și Biserica Ortodoxă Română

Față de comuniști, progresiștii:
- sunt mult mai puțini,
- nu au infrastructură,
- sunt eterogeni,
- dispun de resurse infinit mai puține,

- sunt la fel de tenace,
- duc lipsă de un obiectiv foarte clar,
- au teamă de a ieși să se exprime public,
- folosesc tehnici de manipulare,
- utilizează Internetul,
- vin cu bombe de presă,
- cred că dețin adevărul absolut,

- vor ca omul nou să fie robot care nu gândește,

- acționează la comanda capitalului mobil,

- sunt captivii unei doctrine neexplicate lor,
- se cred deja marii învingători.
Observăm că progresiștii au și elemente comune cu comuniștii. Ei:
- nu jură pe Biblie,
- nu se închină,
- nu merg la biserică,
- vor scoaterea religiei din școală,
- caută să-i compromită pe preoți,
- cred că știința și religia nu au elemente comune,

- au trimis la înaintare marionete și măscărici,

- au discursuri penibile,

- se ascund și luptă în tranșee,

- vor să trăiască la comun,

- luptă împotriva proprietății private,

- îi vor pe oameni egali, cu nimic al lor,

- spală creierele și agrează spiritul de turmă.
Se observă că progresiștii au luat cu asalt biserica după un plan pus la punct, dar greșit, în opinia mea. Ei și-au dat seama că nu au șanse să atace vârful bisericii și baza bisericii și au pornit la asaltul părții de mijloc a instituției, care se referă la slujitorii bisericii. Cum nu au fonduri și nici oameni pregătiți să abordeze problema, progresiștii atacă haotic, invocând aspecte dintre cele mai puțin credibile, dar care doar se dovedesc a fi focuri de paie sau baloane de săpun care dispar într-o secundă.

În opinia mea, Biserica Ortodoxă Română a rezistat comunismului care a fost cu mult mai perfid, deci va face față și micilor înțepături de țânțar pe care progresiștii i le administrează în mod repetat căci baza Biserica Ortodoxă Română sunt enoriașii, iar pentru aceștia există doar credința în Dumnezeu, iar progresiștii nici măcar nu există. În vremurile de demult, enoriașii auziseră de comuniștii, dar ei aveau viața lor, căci comuniștii nu aveau ce să le ofere lor, în afară de sărăcie, umilință și durere. Faptul că progresiștii au ratat prezenta la guvernare din septembrie 2020, li s-a îngustat și mai mult câmpul de acțiune și asistăm la ultimele lor zbateri disperate, înainte de a părăsi istoria pe ușa din dos în 2024. Ceea ce se anunța o șansă pentru dezvoltarea României în 2016, s-a dovedit a fi acum doar un coșmar.

(05 octombrie 2022) 

Comuniștii și biserica ortodoxă

Rolul comuniștilor în societatea românească a fost nefast.
Comuniștii au dărâmat biserici. 
Comuniștii au mutat biserici.
Comuniștii au închis biserici.
Comuniștii au folosit preoții în realizarea întovărășirilor de pământuri.
Comuniștii au pus pe preoți să meargă din casă-n casă să-i convingă pe oameni să se înscrie în C.A.P.
Comuniștii au trimis la canal pe preoții care simpatizaseră cu mișcarea legionară.
Comuniștii au primit în partidul lor pe mulți preoți.
Comuniștii au creat condițiile de racolare a unor preoți în a deveni colaboratori ai securității.
Comuniștii au scos religia din școală.
Comuniștii au vrut să opună știința religiei, pentru ca știința să combată dogmele bisericești.
Comuniștii au vrut să îndepărteze poporul de biserică.
Comuniștii au dorit să creeze omul nou, cu conștiință revoluționară, opusă religiei.
Comuniștii au sancționat pe acei membri ai partidului care încălcau regulile ateismului.
Faptul că regimul comunist a eșuat lamentabil în îndepărtarea oamenilor de religie s-a văzut în faptul că:
- mulți comuniști înainte de a muri se spovedeau și se împărtășau la preot,
- tinerii se cununau cu preot fie în biserică, fie acasă în cadru restrâns,
- noile familii întemeiate își botezau copiii,
- de paște 99,99% din familii roșeau ouă și sărbătoreau Învierea Domnului,
- la Crăciun lumea sărbătorea cum se cuvine Nașterea Domnului,
- în fiecare casă exista cel puțin o icoană la care oamenii se închinau,
- bătrânii mergeau la biserică pentru slujba de duminică,
- morții erau îngropați cu preot, chiar dacă fuseseră comuniști înfocați,
- omul nou a fost doar o himeră, imposibil de construit într-o societate măcinată de contradicții.
S-a văzut clar că în comunism biserica ortodoxă a avut restricții inimaginabile, unele datorate comunismului ca atare, dar multe generate de excesul de zel al unor conducători comuniști care nu au înțeles niciodată că pentru a impune o serie de noi reguli în societate nu se folosește biciul și nici bomboana, ci metode cu mult mai rafinate, de care comuniștii români mai ales habar nu aveau, căci manipularea nu era specialitatea lor de top. Ei făceau totul din topor.
S-a văzut că tot ceea ce s-au străduit comuniștii să facă în intervalul 30 decembrie 1947 - 22 decembrie 1989 s-a dus pe apa sâmbetei în doar câteva ore, căci credința poporului nu a murit, iar flacăra ortodoxiei a rămas vie în spațiul românesc, mai luminoasă ca oricând. Comunismul a fost doar un segment de timp nefericit în lunga noastră istorie, în care unii au încercat imposibilul și s-au izbit de credința de nezdruncinat în Dumnezeu a unui popor, pentru care comunismul nu a însemnat nimic.

Eu sunt botezat.

Eu sunt cununat cu preot în 1970 la cea mai mare biserică, cu preoți și cu cor.

Eu mi-am botezat copiii la preot.

Eu am cununat la biserică fini în 1987.

Eu am botezat copii în 1988 și 1987, dar și după 1989.

Eu am primit  tot timpul în casă pe popa cu Botezul.

Nu spun că am făcut disidență că aș minți, dar am tratat lucrurile așa cum m-a dus pe mine capul, nimic altcumva, căci eu aveam viața mea și alții aveau viețile lor, iar noi nu ne intersectam câtuși de puțin. Nici nu mă băteam cu cărămida în piept ostentativ să arăt cine sunt eu și câte parale fac, pentru că în credință nu am găsit firesc să fac zgomot, ci să fac totul în tăcere cu smerenie, iar dacă m-am rugat, m-am rugat în sufletul meu, fără a face ceva spre a arăta lumii de ce sunt eu în stare, ci m-am pierdut firesc prin mulțime, un anonim care trece prin viață neobservat, dar care este mulțumit de ceea ce face.

(05 octombrie 2022)

Asaltul ratat împotriva BOR

Din start trebuie să spun că asaltul declanșat de câteva săptămâni împotriva Bisericii Ortodoxe Române este un asalt ratat El este modelat în niște laboratoare undeva, numai că cei care au construit modelele sunt oameni lipsiți de profesionalism, care deși sunt plătiți regește, nu au calitățile necesare pentru a realiza un proiect coerent, eficient și mai ales cu finalitate certă.
S-a văzut că mulți dintre cei care nu jură pe Biblie sunt niște tineri:
- zgomotoși,
- necalificați,
- superficiali,
- ariviști,
- individualiști,
- ghidonați,
- impersonali,
- lacomi,
- slugarnici.
Cu astfel de specimene niciun proiect nu este proiect de succes. Toată lumea știe că pentru a dărâma o clădire există mai multe moduri de abordare, funcție de obiectivul urmărit. Dacă vrei s-o reconstruiești, trebuie să începi cu acoperișul și s-o dezmembrezi piesă cu piesă, ca în final să ai toate componentele pentru a face procesul invers. Adică să faci exact ceea ce în teoria structurilor de date se numește LIFO pentru dezmembrare. Dacă vrei să dărâmi o construcție, nu s-o demolezi, începi cu baza.
Baza Bisericii Ortodoxe Române - BOR, sunt enoriașii, care în proporție de peste 99% au drumul lor pe care merg neabătut și pe care nimeni și nimic nu-i influențează în vreun fel. La nivelul mijlociu se află slujitorii bisericii care sunt într-un număr extrem de redus și care dacă o parte dintre ei sunt atacați cumva, efectele la bază nu se resimt în niciun fel și este ca și cum un purice înțeapă un elefant. La nivelul superior se află decidenții Bisericii Ortodoxe Române, adică Sfântul Sinod și Preafericitul Patriarh, adică 56 de ierarhi, care prin comparație cu numărul de enoriași, reprezintă sun 0,001% ca pondere. Să nu uităm că atât slujitorii bisericii cât și decidenții sunt cei care duc mai departe spre enoriași, nu opiniile lor, ci cuvântul lui Dumnezeu, aspect de care cei care au pornit asaltul împotriva BOR nu au ținut seama, aspect ce le aduce eșecul lamentabil al demersului lor.

Și comuniștii au luat cu asalt biserica. Ei se considerau atei și doreau să construiască omul nou, acesta fiind obiectivul lor primordial. Acum asaltul BOR nu are un obiectiv concret, pentru că cei ce fac acest lucru sunt niște personaje obscure, globaliste, pentru care mișcarea de capitalul reprezintă esența existenței lor și care urmăresc doar transformarea ne-explicită a omului într-un robot pus în slujba profitului din nemunca generatoare de valoare, ci din activități speculative de multiplicare instantanee a capitalului.

Comuniștii aveau statul de partea lor, aveau fonduri imense, dar insuficiente pentru a schimba baza, adică pe enoriașii care nu aveau tangență intensă cu statul, care aveau interese diametral opuse și care aveau drumul lor. Comuniștii au fost depășiți de evenimente, căci demolarea bisericilor este un efort uriaș, care întâmpină o rezistență inimaginabilă din partea populației. Dărâmarea Bisericii cu Ceas din Pitești în copilăria mea nu s-a făcut nici măcar cu pușcăriașii condamnați pe viață care refuzau oferte de nerefuzat, ci cu niște comuniști scelerați, pe care Atotputernicul i-a pedepsit instantaneu.

Comuniștii nu și-au realizat visul de a crea omul nou, căci doar undeva 20% din populație interacționa direct cu partidul și acesta avea pârghii de influențare, dar restul de 80% rămânea în afara sferei de influență, chiar dacă partidul comunist înființase organizații precum FUS - Frontul Unității Socialiste sau UFDR - Uniunea Femeilor Democrate din România, care să cuprindă cât mai mulți dintre oamenii din țară pentru a-i manipula cumva. Numai că așa cum le-a înființat, tot așa, comuniștii au trebuit să constate că erau paraleli cu poporul.

Ceea ce se întâmplă acum, este un asalt ratat și oricine ar încerca ceva acum sau altădată, nu va reuși, căci baza BOR, adică poporul, este de neclintit. Una este să vorbești la televizor unde eu te ascult sau nu te ascult căci ești neinteresant și cel mult am curiozitatea să te văd ce delirezi și cu totul altfel stau lucrurile când oamenii merg în cele 16.500 de biserici, unde slujitorii vin să împărtășească enoriașilor cuvântul Domnului și nu doctrine incoerente, primitive, lipsite de esență.

În opinia mea, așa cum au eșuat revoluțiile portocalii, diferitele exporturi de revoluții, comunismul ca sistem, tot așa va eșua asaltul împotriva Bisericii Ortodoxe Române, căci aceasta este o construcție de nezdruncinat, datorită fundamentului ei, enoriașii, construiți în credința lui Dumnezeu și nimeni și nimic nu va reuși să schimbe această credință, căci ea reprezintă apogeul geniului uman de nedepășit vreodată.




(05 octombrie 2022)

Atac la biserică

Neomarxiștii când se află la strâmtoare distrag atenția de la problemele lor focusându-se pe subiecte care sunt de mare interes, zic ei. Unul dintre aceste subiecte este BOR - Biserica Ortodoxă Română, iar altul este chiar persoana patriarhului acesteia Preafericitul DANIEL. Acum circulă un filmuleț care scoate în evidență corupția din contractele încheiate cu diverși constructori pentru finalizarea lucrărilor de la Catedrala Mântuirii Neamului.

De scârbă și indignare nu am urmărit tot filmul căci este tendențios, cu multe lucruri scoase din context, cu dialoguri ambigue și cu construcții abrupte, specifice celei mai negre perioade a propagandei bolșevice de dinainte de al doilea război, din țara sovietelor. Schematismul acelui fimul mi-a amintit de cinematografia anilor '50 în care se făceau filme propagandistice, mobilizatoare, pentru oamenii hămesiți de foame, care acceptau orice pentru un codru de mămăligă și un blid de fiertură.

Ei credeau că biserica va reacționa și în acest fel se lipeau de instituția cu cea mai mare credibilitate, obținând o fărâmă de transfer, atât de necesar în momentele atât de grele în care dacian CIOLOȘ vrea să formeze o majoritate și deci și un guvern. Tăcerea bisericii i-a derutat cumplit și i-a făcut să turbeze pe neomarxiști căci scopul lor nu a fost atins, iar vorba proverbului, câinii latră, caravana merge. Ceea ce trebuie să remarcăm este doar faptul că singurul proiect viabil pe termen lung din istoria ultimelor 200 de ani al românilor este catedrala Mântuirii Neamului, iar Preafericitul Patriarh DANIEL, ca manager al acestui proiect ne arată că încă suntem un popor în stare de a face lucruri pentru credință, grandioase și care să ne unească, chiar dacă au apărut nenumărate obstacole.

(15 octombrie 2021)