Sclavii inteligențe artificiale

Societatea modernă se împarte în sclavii inteligenței artificiale și domnii inteligenței artificiale. Acum mă ocup de sclavii inteligenței artificiale.

Toți cei care folosesc inteligența artificială în a le rezolva problemele căci ei nu sunt în stare să și le rezolve, sunt sclavii inteligenței artificiale.

Dacă ceri ca inteligența artificială să-ți scrie un referat despre Revoluția Franceză, de 5 pagini folosind 5 cărți dintre cele mai importante apărute în ultimii 10 ani pe acest subiect în Franța și inteligența artificială îți livrează referatul, că tu nu ești în stare să-l faci, automat, ai devenit sclavul inteligenței artificiale.

Dacă ceri inteligenței artificiale să-și deseneze schița unei vile, specificând cerințe de bază suficient de detaliate și primești proiectul, mergi și primești autorizația, automat ai devenit sclavul inteligenței artificiale, căci nu ai apelat la un arhitect cu care ar fi trebuit să ai un dialog de la egal la egal.

Esența sclaviei în raportul omului cu inteligența artificială este dată de permanentizare apelurilor la inteligența artificială în a rezolva orice problemă proprie sau primită, având sentimentul că așa trebuie procedat, fără ca vreodată să-ți pui problema ca tu să rezolvi problema și cu inteligența artificială, cel mult să te verifici că ai făcut bine sau nu.


(30 iulie 2026)

Câtă încredere să avem în prognozele meteo?

Înainte de toate, trebuie să ne lămurim cum stă treaba cu prognozele în general și mai apoi cu prognozele meteo în special. În primul rând, omul nu are capacitatea de a prezice cu precizie de 100% viitorul în niciun domeniu, oricare ar fi acesta și de aceea fiecare dintre noi nu trebuie să ceară celor din jur să facă ceea ce noi nu suntem în stare să facem, adică să spună cu certitudine ce ni se va întâmpla în viitor. Deci, a cere ANM să dea prognoze meteo exacte, este ca și cum ar cere cuiva să spună cu exactitate câți pași va face în ora viitoare, cu măsurători care încep de la ora 16:00 și se încheie la 16:59. Dispunem de un ceas inteligent care numără pașii făcuți.

Prognozele pentru următoarele 30 de zile sunt aproximative.

Prognozele pentru următoarele 10 de zile sunt ceva mai detaliate și mai riguroase.

Prognozele pentru următoarele 3 de zile sunt interesante și ne ajută, dar nu sunt sigure.

Prognozele pentru următoarele 24 de ore sunt prezintă mult mai multă încredere.

Prognozele pentru următoarele 3 ore sunt de încredere, dar nu sunt 100% exacte.

Prognozele, oricum ar fi obținute, ne ajută, dar niciodată nu trebuie să credem că lucrurile vor sta copie la indigo în realitate așa cum zic ele, pentru că prognozele se obțin din calcule și orce calcul introduce inexactități, atât timp cât omul prin calcule înțelege adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri. Omul nu are capacitatea ca făcând aceste calcule să dețină adevărul asupra viitorului său și să știe ce se va petrece în jurul lui, minut de minut cu alții sau chiar și cu el.

Cine crede că dacă la buletinul meteorologic i se spune că mâine temperatura va fi de +15 grade și va crede acest lucru, face greșeala vieții lui. Mâine temperatura va fi undeva în jur de +15 grade, adică pe un interval de la (+10; +19) și dacă va fi chiar +10 grade, vom spune că cei de la meteo au nimerit-o, nu că ei au văzut că așa va fi și ne-au livrat un adevăr absolut, căci a crede acest lucru ar fi o eroare de neiertat.

Prognozele meteo sunt orientative. Ne ajută să ne pregătim astfel încât să avem un comportament adecvat cât de cât, nu ne ghidează pașii cum să facem minut de minut, știindu-le pentru trei sau mai multe zile. Cu cât intervalul de prognoză e mai mare, cu atât informația pe care o prognoză o livrează este mai inexactă. Un model de prognoză ne popate livra evoluția temperaturilor din mahalaua noastră pentru următorii 1.000 de ani, dacă așa ceva ne ține de cald. Dar astfel de prognoze trebuie doar să le luăm ca pe niște exerciții de matematică, pentru că a le lua ca exerciții intelectuale, ar însemna că stăm rău de tot cu raționamentele și țiglele ne-au căzut de pe acoperiș.

(09 octombrie 2025)

Bărbații încornorați

Dacă spun că toți bărbații au cornițele lor, unii dintre ei mă vor arăta cu degetul, spunând că nu am dreptate. Nu doresc să contrazic pe nimeni. Mai întâi, trebuie să definim ce înseamnă un bărbat încornorat. Voi scrie un banc. Un tip mergea cu autobuzul. Lângă el se apropie un alt tip și-i zice:
- Încornoratule!
Omul nu zice nimic. A doua zi, în autobuz, se apropie de el același tip și-i zice:
- Încornoratule!
Omul când ajunge acasă îi povestește soției ce i s-a întâmplat în cele două zile în autobuz. Soția tace și nu zice nimic. În ziua următoare, în autobuz, se apropie de om același tim și-i șoptește la ureche:
- Pârâciosule!
Cam așa stau lucrurile cu bărbatul încornorat și anume trebuie să existe:
- nevasta care mijlocește,
- soțul care devine încornorat,
- amantul care pune coarnele,
- contextul circuitului în natură.
Viața este atât de complicată încât fiecare bărbat este mai bine să trăiască ignorant decât să creadă că știe totul, dar în realitate să nu cunoască nimic despre ceea ce se află în jurul său, căci tocmai atunci când zice că a sărit pârleazul, se împiedică și cade în nas, iar ridicarea de jos este anevoioasă. Când eram puști am fost la teatru și am văzut piesa Bărbierul din Sevilla de Pierre BEAUMARCHAIS și acolo era o replică:
- Pe o femeie dacă vrei s-o faci hoață, închide-o în casă!
M-a marcat pentru totdeauna această replică, motiv pentru care am considerat că soția este un om liber care-și gestionează singură resursa timp și care are independența de a face lucruri, fără să fie legată cu un lanț pentru a se mișca doar în interiorul unui cerc. Întrebările inutile nu duc la nimic, iar cei ce doresc să-și aplice torturi succesive, nu trebuie decât să despice firul în patru și să asculte fie minciuni, fie doar ceea ce se consideră că le face plăcere, fără ca vorbele să aibă legătură cu realitatea.

(12 decembrie 2021)

Oameni de rahat

Oamenii de rahat sunt pe toate drumurile și ei se manifestă radical și rapid în cele mai banale situații, dovedind carențe așa de mari încât fiecare dintre noi ar trebui să se felicite că nu le-au încredințat bani sau sarcini de realizat, căci prin tot comportamentul lor ar fi dispărut pur și simplu, bucurânsu-se că au mai gasit niște fraieri pe care să-i păcălească.

Când avem  în față pe cineva pe care îl vom include în grupa oamenilor de rahat, trebuie să-l analizăm în doi timpi și trei mișcări. Îl categorisim după cum:

- se îmbracă,  hainele sale fac notă discordantă între cine este cu adevărat și cum se prezintă, 

- dă noroc cu noi foarte îndatoritor, zgomotos și ceremonios,

- scoate primele vorbe  despre rezultatele sale spectaculoase, disproporționate în raport cu prezența ,

- se așează pe scaun neinvitat, luând o poziție exagerat de familiară și de comodă,

- scrie pe hârtie lăbărțat, inegal și greoi din motive ale nefrecventării școlii,

- ține pixul în mână strângându-l cu o forță atât de mare încât crează senzația prinderii  unei vietăți,

- servieta pe care o are este ponosită fără motive serioase și aruncarea ei pe jos arată nefamiliarizarea,

- este tuns și bărbierit într-un mod care dovedește nepricepere, încropeală și delăsare,

- are dantura neîngrijită, cu lipsuri și inegalități flagrante, disperat fiind să mascheze totul,

- are mâinile și unghiile care nu au nicio legătură cu ceea ce pretinde a fi,

- pantofii pe care-i poartă dovedesc un  standard de neacceptat pentru călcatul pe  mochetă,

- ținuta corpului este încordată și are unele mișcări necontrolate datorită nesiguranței,

- are zâmbetul,

- nu îi strălucesc ochii datorită faptului că inteligența sa este în neconcordanța cu meritele enumerate,

- îi jpacă ochii în cap datorită nesiguranței și dorinței de a impresiona cu orice preț,

- se încruntă în cele ce le spune, căutând să dea dreptate oricum interlocutorului, 

- are perciunii inegali și disproporționați în raport cu fața arătând lipsa rafinamentului,

- gesticulează prea mult și dă asigurări că este în stare să facă lucrurile repede și foarte bine,

- CV-ul său ca structură conține o varză de lucruri care nu au nicio legătură unele cu altele,

- este ras și cum își freacă barba în semn că pentru el este o stare nouă, nefiind obișnuit cu ea.

Sunt multe de luat în seamă și timpul pentru a ne forma o ideie cât mai exactă despre persoana venită să colaboreze cu noi este foarte scurt. Nu trebuie vorbit de prima impresie în sensul știut de noi de acum 100 de ani, ci de prima impresie pe care ne-o formăm în contextul studierii științifice a personalității cuiva doar prin elemente dezvăluite de acesta direct și la obiect. Pe parcursul a câtorva minute omul de rahat scoate în evidență foarte multe falii de gândire și de activitate trecută, încât trebuie să ne dea de gândit cât mai serios cu putință.

Viața în complexitatea ei ne rezervă tot felul de surprize, dar este esențial să vedem cine ne sunt colaboratorii, pentru a ști cum lucrăm cu ei. dacă reușim ca printre colaboratori să nu avem oameni de rahat, șansele să ducem la bun sfârșit ceea ce ne-am propus sunt foarte bune. În caz contrar, omul de rahat care a promis marea cu sarea, ne va lăsa cu buza umflată, pretextând cele mai puerile motive din care nu s-a implicat. Este important să știm care sunt resursele oamenilor de rahat, pentru a le folosi în sprijinul proiectului pe care îl avem de realizat, pentru a le folosi eficient și la capacitatea maximă. Chiar ținerea lor pe tușă devine un avantaj pentru că nu distrug și nici nu au motive să blocheze ceva prin simpla neexecutare de sarcini. Este incorect să dăm sarcini importante oamenilor de rahat, care nu sunt în stare să le ducă la bun sfârșit, găsind mii și mii de scuze din care n-au făcut ceea ce aveau de făcut, în care ei mai și cred. Ca manageri, niciodată nu vom merge la finanțatorii de programe sau la cei care sunt proprietarii obiectivului de realizat prin proiect să le spunem că nu am realizat obiectivul, înșirându-le mii de motive, spuse de unii oameni de rahat, pe care am făcut greșeala de a-i crede ce spun, din moment ce echipa și resursele au depins în exclusivitate de noi.

(29 martie 2018)