Limba rusă în școala românească

Pe vremea când eram eu elev, în școală se învățau ca limbi străine limba rusă și limba franceză. Ceva mai târziu au fost introduse în școală limba engleză și limba germană, dar opțiunile elevilor erau limitate rău de tot. Eu am învățat limba rusă și limba franceză din clasa a V-a până în clasa a XI-a, fără să ridic pretenția că aș fi vorbit cât de cât fluent vreo limbă străină. Știu doar că am învățat poezii în limba rusă, care mi-au folosit, căci la vizita mea în Polonia, am stat la granița Ucrainei cu Polonia câteva zile, căci era vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Cracovia și nu era granița deschisă. Ca să primesc apă, am recitat din poezioarele învățate în copilărie și am avut succes.

Один марьяк 

Д ругой танкист 

А  третий инженер 

Четвертый доктор окулист 

А пятый землемер.
Am recitat și o strofă din poezia lui Mihai BENIUC intitulată Patria:
Ce-i patria? E Dunărea albastră,
E Bărăganul, Munții Apuseni,
E lupta de milenii, lupta noastră,
Români și neromâni, dar pământeni,
care în limba rusă suna cam așa:

Аткисна это синева Дуная 

И Вэрэган цвести далин 

Бариба тысеселесная  святая 

Райдонос здесь  румын и нерумын.

O altă poezioară: 

Один марьяк 

Д ругой танкист 

А  третий инженер 

Четвертый доктор окулист 

А пятый землемер

Am concluzionat că limba rusă din școală a fost și ea bună la ceva, dacă n-am murit de sete două zile recitând versuri în limba rusă, învățare cu peste 20 de ani în urmă.

După mulți ani de învățat o limbă străină, ar fi fost normal să știu să fac o conversație, dar manualele erau atât de deficitare că nu mă atrăgeau deloc și aveam o oarecare reținere. Și profesorii erau de vină, căci parcă erau prăfuiți, parcă nu aveau viață și nu ieșeau din monotonia manualului, manual făcut să te depărteze de a învăța să vorbești. În plus, era și o atmosferă apăsătoare în acei ani când peste tot se vedeau portretele lui LENIN, ale lui STALIN și se strigau prea mult lozinci despre ei și când era necesar și când nu era necesar, dar politrucii din spațiul mioritic doreau să iasă în evidență cu ceva.

(06 aprilie 2025)

Alla BAIANOVA, o mare cântăreață de demult

Pe când eram elev de liceu, mai precis, acum 60 de ani, o vedeam și o ascultam pe marea cântăreață de muzică ușoară Alla BAIANOVA cântând multe dintre cântecele cunoscute în acele vremuri, dar și cântece rusești, traduse în limba română. Mi-a plăcut la Alla BAIANOVA vocea ei puternică, clară, cu frazare perfectă și timbrul acela inconfundabil în peisajul muzicii noastre ușoare.

Am regăsit și reascultat dintre cântecele interpretate de Alla BAIANOVA pe următoarele:

Ai să pleci

Ce frumos

Colecția de aur.    în limba rusă

E toamnă iar

Flori de salcâm.   în limba rusă

Habar n-ai tu

Luna.  în limba rusă

Malaguenia

Murmurul chitarelor    în limba rusă

Ochi negri

Pe malul mării
Tot ce a fost în limba rusă
Alla BAIANOVA rămâne în memoria mea ca o interpretă de muzică ușoară cu o voce specială, care de multe ori se acompania de chitară. Ea a fost una dintre cântărețele rusoaice care s-au stabilit în țara noastră, așa cum s-a întâmplat cu Marina VOICA. Vremurile au fost de așa natură, mulți dintre tinerii plecați la studii în URSS s-au căsătorit cu tinere rusoaice și după terminarea studiilor au revenit cu familia în țară și viața și-a urmat cursul ei firesc, căci talentul este talent și valoarea este valoare oriunde.



(11 martie 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Profesorul FINONEANU

Profesorul FINONEANU era profesor de limba rusă. Avea o casă frumoasă în Găvana de Pitești. Iarna când treceam spre școală admiram bulgării de zăpadă puși între geamurile ferestrelor de la drum ale casei lui, bulgări făcuți de doamna FINONEANU din vată albă imaculată. Era o idee pe care nu o mai văzusem la alte case, deși și la noi ferestrele aveau gemuri  duble.

La viața mea am avut profesori de limba rusă scârboși, care te făceau să-ți fie lehamite de această disciplină. Profesorul FINONEANU era un om calm, zâmbitor și vorbea frumos, căci te făcea să vorbești limba rusă prin felul lui de a te lua ușor, din aproape în aproape. 

M-a impresionat la profesorul FINONEANU că avea povești frumoase pe care le spunea folosind cuvinte rusești simple și le repeta ca să nu le uităm și să plecăm cu lecția învățată din clasă. Așa era pe vremea mea. Profesorul FINONEANU era pensionar și venea la noi când profesoara era în concediu de maternitate sau profesorul de limba rusă era bolnav și lipsea un interval ceva mai mare de timp. 

(02 aprilie 2023)

Învățați să plagiați cântând

    În copilăria mea era o emisiune la radio intitulată Învățați limba rusă cântând. Se difuza un cântec rusesc. Se luau versurile rând pe și se traduceau. Se explicau cuvintele. Se relua cântecul doar cu acele versuri. Încet-încet erau parcurse toate strofele. La final, cântecul era cântat în întregime. Probabil din 30 de cuvinte noi, omul reținea 3 sau 4. Azi erau reținute câteva, la următoarea emisiune erau reținute câteva și la 1.000 de ani cu siguranță se învăța limba rusă cântând...
    Păstrând spiritul emisiunii, dar operând câteva modificări, se învață plagiatul cântând. 
Cântecul inițial devine aici cartea sau articolul sau teza de doctorat susținută deja de altcineva. Cântatului integral al cântecului în limba rusă îi corespunde parcurgerea acelei părți din carte, din articol sau din teza de doctorat a altuia, care ne interesează. Se copiază  fragmentele fără ghilimele, fără a face vreo citare, în lucrarea noastră care este fie o carte, fie un articol, fie o teză de doctorat, că sunt prea frumoase și se potrivesc de minune cu ceea ce dorim noi să fie arătat, de parcă noi le-am fi făcut, mai ales dacă suntem lipsiți de contactul cu realitatea și chiar credem că gândirea noastră se suprapune exact cu gândirea acelui autor care a avut neșansa să scrie fragmentele înaintea noastră, nu i-ar fi rușine de nesimțit care este...
    Se procedează tot așa până când la cartea noastră sau la articolul nostru sau la teza noastră de doctorat am pus ultimul punct. Cu mândria lucrului gata făcut, cu mulțumirea că am atins un obiectiv, spunem că am scris cartea, că am terminat articolul sau că suntem gata să susținem teza de doctorat. Toate se datorează faptului că climatul este viciat și nimeni nu ne-a atenționat că atunci când preluăm fragmente  fără ghilimele și fără să cităm se cheamă furt intelectual și ca orice furt, este pedepsit, când justiția este cu adevărat oarbă și nu se uită la hoț pentru a-l vedea și a-l ierta dacă este unul dintre puternicii zilei.


(05 noiembrie 2022)