Istoria se scrie exclusiv pe bază de dovezi materiale!

Cercetătorii din domeniul istoriei au o misiune extrem de dificilă în a construi imaginea despre trecut folosind numai și numai dovezi materiale concretizate în:

- inscripții în piatră,

- documente scrise pe papirusuri,

- documente scrise pe hârtie,

- picturi însoțite de texte,

- ruine ale unor construcții,

- monede,

- fragmente ale uneltelor,

- bijuterii,

- obiecte casnice din ceramică,

- mozaicuri,

- monumente de arhitectură.

Toate acestea puse cap la cap, au menirea de a defini cât mai complet posibil evenimente care s-au derulat într-o anumită succesiune și care din aproape în aproape se definesc drept pagini ale istoriei unei colectivități numită popor sau ale unei zone numită țară, dacă obiectivul urmărit este acela de a  se scrie istoria poporului, respectiv, a țării.

De multe ori, istoricul este tentat să idilizeze imaginea pe care o construiește în paginile pe care le scrie și de aceea el folosește tot felul de artificii pentru a-și atinge obiectivul, inclusiv introducând neadevăruri evidente în textele sale, căci nu-l interesează respectarea principiilor științifice care trebuie să stea la baza demersului său, ci să răspundă unei comenzi ferme, bine plătită, la livrarea produsului finit, așa cum și-l dorește beneficiarul care are interese precis definite, în raport cu un grup țintă ce trebuie manipulat.

(27 martie 2025)

Personalități românești executate prin împușcare. ,

Istoria zbuciumată a poporului român a cunoscut perioade de încrâncenare, care s-au soldat cu executarea prin împușcare a unor personalități, dintre care enumer aici pe:

Ion ANTONESCU - mareșal

Gheorghe ARGEȘANU - prim ministru

Barbu CATARGIU - prim ministru

Armand CĂLINESCU - prim ministru

Nicolae CEAUȘESCU - președinte al RSR

Lazăr COSMA - învățător

Ioan Petru CULIANU - istoric
Ion Gheorghe DUCA - prim ministru

Victor IAMANDI - ministru Justiției
Nicolae IORGA - istoric

Remus KOFFLER - om politic

Virgil MADGEARU - savant

Gabriel MARINESCU - general

Mihail MORUZOV - șef serviciu secret

Lucrețiu PĂTRĂȘCANU - ministru al Justiției

Virgil SĂHLEANU - lider de sindicat

Numărul celor executați prin împușcare este mult mai mare și pe măsură digitalizarea va progresa, vor apare documente care să semnaleze cu exactitate care au fost personalitățile care au plătit cu viața, fiind executate prin împușcare pentru ideile lor. Mă gândesc cum un popor religios cum este poporul român, are printre fiii săi oameni gata să apese pe trăgaciul puștii sau revolverului pentru a curma viața unui om, îndeplinind astfel fie o sentință, fie o poruncă.





(17 ianuarie 2025)

De ce lipsesc lucrările fundamentale ale românilor?

Nu avem o carte fundamentală de istorie a neamului românesc.
Nu avem o carte fundamentală de istorie a literaturii române la zi.
Nu avem o carte fundamentală de arheologie.
Nu avem o carte fundamentală despre pictura românească.
Nu avem o carte fundamentală dedicată lui George ENESCU.
Nu avem o carte fundamentală dedicată lui Mihail EMNINESCU.
Și toate acestea se datorează faptului că nu avem un proiect de țară. Nu avem mândria de a arăta cine suntem noi. Nu avem puterea de a ne constitui în echipe puternice, coordonate de cel mai bun dintre noi și fără a fi cârcotași, să trecem la treabă și din două sau trei iterații va ieși lucrarea fundamentală care ne lipsește într-un domeniu sau altul.
Îmi aduc aminte cum acum 1.000 de ani, ne-am întâlnit mai mulți inși să clocim o istorie a informaticii românești și în patru ședințe de cel puțin cinci ore, nu am reușit să depășim discuțiile legate de titlu, căci unii vorbeau despre Istoria indormaticii românești și alții o țineau pe a lor cu Istoria informaticii din România. M-am plictisit, am părăsit grupul și am concluzionat că ne lipsește viziunea de ansamblu și zăbovim prea mult asupra lucrurilor neesențiale.

(04 septembrie 2024)

Servieta lui Nicolae IORGA

La Palatul Culturii din Iași, sunt dedicate câteva săli marelui savant Nicolae IORGA. De departe se vede că Nicolae IORGA era un geniu, recunoscut de comunitatea științifică internațională. M-au impresionat nenumăratele diplome prin care universități mari îi recunoșteau valoarea. M-au impresionat cele câteva obiecte care i-au aparținut lui Nicolae IORGA.

La intrarea în sălile dedicate lui Nicolae IORGA rulează un film în care apare marele savant și este înregistrată și vocea sa.

(09 august 2023)

Cartea de istorie

Cartea de istorie, oricare ar fi ea este definită prin:
- obiectiv,
- număr de pagini,
- autori,
- finanțator, 

- subiectivism,
- grup țintă.
Oricât ne străduim noi să spunem și să demonstrăm că istoria este o știință, realitatea ne contrazice, din moment ce textele de istorie nu vin cu acele detalii din care să rezulte că nu totul este bătut în cuie, că există semne de întrebare și interpretări, generate de absența surselor de documentare și de diversitatea ipotezelor avansate de-a lungul timpului de diferiți istorici.

Istoria ca știință este una, iar istoria ca prezentare de evenimente, monumente și personalități, este cu totul altceva, căci știința este știință, iar narațiunile au rolul de a forma conștiințe și de aceea trebuie analizată îndârjirea cu care adepții predării istoriei în școli capătă accente extrem de bine structurate, detaliate și convingătoare până la un punct.

Cartea de istorie scrisă de Academia Română trebuie să fie sursa de inspirație pentru toate cărțile de istorie care se scriu și cu deosebire pentru autorii de manuale pentru gimnaziu și pentru liceu. Un manual de liceu sau de gimnaziu nu trebuie să depășească 200 - 300 de pagini și de aceea structura ca număr de pagini a capitolelor este esențială. Mi se pare indecent pentru autorii de manuale să pui de-a valma domnitori, regi și proletari sau prezentatori de știri din televiziuni, în încercarea de a deforma realități evidențe și de a face din anumite personaje, personalități supradimensionate ca importanță, deși au fost sub vremi.

Autorii de cărți de istorie sunt fie cercetători științifici, fie savanți, fie diletanți, fie mercenari care-și dau cu părerea sau care prestează contra cost la comandă exact ceea ce finanțatorul dorește să audă și să citească. Mi-aș dori să găsesc o carte de istorie atât de bine scrisă încât textele  să nu se mai modifice, iar peste 50 de ani, doar să fie adăugate câteva pagini cu descrierea a tot ceea ce s-a întâmplat din 2023 până în 2073, fără să fi fost nevoie ca în interiorul cărții să se modifice vreo virgulă, atât de bine, de acceptat și de curat să fie textul cărții de la prima pagină, până la descrierea evenimentelor din anul 2023. O listă de istorici români include pe Alexandru XENOPOL, Nicolae IORGA, Constantin C. GIURESCU, Lucian BOIA, Constantin DAICOVICIU, Dan BERINDEI, Mihai ROLLER, Nicolae BĂLCESCU.

(04 august 2023)

Va fi Raluca TURCAN ministreasă la cultură?

Se vântura ieri 12 iunie 2023 ideea că Raluca TURCAN, celebra Raluca TURCAN, va ocupa fotoliul de ministru al culturii. Pentru curiozitatea mea, am căutat să văd care au fost personalitățile care au stat pe fotoliul de ministru al culturii, fotoliu pe care unii cred că l-ar ocupa Raluca TURCAN. Deci, de-a lungul timpului, fotoliul de ministru al culturii a fost ocupat de Alexandru ODOBESCU, Nicolae KRETZULESCU, Dimitrie BOLINTINEANU, Dimitrie GUSTI, Vasile POGOR, Petre P. CARP, vasile CONTA, Petre S. AURELIAN, Titu MAIORESCU, Petru PONI, Spiru HARET, Take IONESCU, Ion G. DUCA, Simion MEHEDINȚI, Octavian GOGA, Vasile GOLDIȘ, Nicolae IORGA, Petre ANDREI, Constantin C. GIURESCU, Ion PETROVICI, Mihail RALEA, Ilie MURGULESCU, Dumitru POPESCU, Andrei PLEȘU, Petre SĂLCUDEANU, Ludovic SPIESS, Marin SORESCU, Ion CARAMITRU, Răzvan TEODORESCU, Mircea DIACONU, dar și alții.

Raluca TURCAN va sta pe fotoliul pe care au stat deci Spiru HARET, Titu MAIORESCU, Nicolae IORGA, Octavian GOGA, Marin SORESCU. Își dorește cineva mai mult?

Abia aștept ca Raluca TURCAN să fie nominalizată la cultură. Abia aștept să văd prestația sa la comisia parlamentară când va fi audiată. Viața trebuie să aibă și culoare, iar Raluca TURCAN oferă din plin dinamism, prospețime și mai ales fracturi de logică vieții noastre politice care este ternă, banală și înceată.



(13  iunie 2023)

Istoriile poporului românesc, la comandă

Nu știu de ce, dar în ulțimii 80 de ani, am avut impresia că s-au scris numai și numai cărți de Istorie a poporului românesc la comandă. Când se realizează o carte de istorie la comandă trebuie date răspunsuri la următoarele întrebări:
- cine a comandat?
- cine plătește?
- ce obiective are târgovețul?
- cum se subordonează autorii?

Trebuie să fim siguri că atunci când este comandată o carte de istorie, cel ce face comanda nu merge la plesneală. El studiază. Caută echipa de istorici cu profilul care corespunde scopurilor sale. În niciun caz nu va comanda o carte de istorie unui cercetător științific obiectiv, care se bazează exclusiv pe documente, atunci când în realitate el dorește o carte de istorie cu care să manipuleze vulgul. După ce a identificat profilul de care are nevoie, caută în târgul de știință pe cei care să pună în operă doleanțele sale. Îi găsește rapid că are balta pește și la poarta comenzilor așteaptă nenumărați hămesiți gata să accepte cam orice pentru:

- o bucată de pâine,

- a face meserie,

- rămâne în cultură cu ceva,

- gloria postumă.

Faptul că de 80 de ani nu mai avem cărți scrise de istorici care erau pe picioarele lor, ci cărți de istorie la comandă, o dovedesc tomurile-maculatură care au tot apărut și care sunt încărcate de atât de mare subiectivism, ca să nu spun neadevăruri, încât mă apucă nu mila, ci jalea la câte prostii au trebuit să învețe generațiile tinere, din moment ce manualele de istorie au fost doar reflectări ale unor cerințe care nu au avut nicio legătură cu adevărul istoric. Să scoți din cartea de istorie regalitatea este deja o mare porcărie pe care au exersat-o comuniștii cu brio. Să publici o carte care a falsificat istoria, așa cum a fost cartea lui Mihail ROLLER din 1952, arată nu numai gânduri ascunse, dar și un caracter parșiv. Să pui în paginile cărții de istorie alături de Ștefan cel Mare pe Andreea ESCA este semn că lumea a devenit mai mult decât liberă și că și-a depășit limitele cu mult, este chiar excentrică.

Așa cum stau lucrurile, deși există Internet, deși există toate condițiile, nu văd ca în următorii 200 de ani să apară un nene care să scrie o carte de Istorie a poporului românesc de 600 de pagini, pe care s-o citească lumea și care să nu sufere modificări vreo 50 de ani, căci în paginile ei se află marile adevăruri acceptate despre noi înșine.

(08 ianuarie 2023) 

Politicieni români născuți în zodia GEMENI

 Andrei MARGA 22 mai 1946
Ludovic ORBAN 25 mai 1963
Ilie SÂRBU 26 mai 1950
Sergiu CELAC 26 mai 1939
Adriean VIDEANU 1 iunie 1962
Ion C. BRĂTIANU 2 iunie 1821
Armand CĂLINESCU 4 iunie 1893
Nicolae IORGA 5 iunie 1871
Ion RAȚIU 6 iunie 1917
Vasile LUCA 8 iunie 1898
Mihai LUPOI 10 iunie 1953
Ion ANTONESCU 14 iunie 1882
Nae IONESCU 16 iunie 1890

(04 iunie 2022)

Fabrica de cărți

Acum câteva zeci de ani în urmă am cunoscut un individ care se lăuda că a scris atâtea cărți câte puse una peste alta dau un morman mai înalt decât el. Eu știind cum a scris tipul cărțile, adică plagiind, dar plagiatul nu ajunsese ca infracțiune pe Dâmbovița, nu aveam niciun respect față de el. 
Sunt persoane care sunt fabrici de cărți. Adică scriu și scriu și scriu. Dacă un om scrie o carte pe an este OK. Dacă scrie două cărți pe an, este OK. Cine scrie 5 cărți pe an, deja îmi ridică semne de întrebare. Era o lege care reducea pedeapsa pârnăiașilor care publicau lucrări științifice. Așa au apărut dret autori de cărți științifice unii dintre troglodiții națiunii care:
- au avut bani să-i plătească pe adevărații autori,
- au convins pe unii savanți corupți să spună că ceea ce fac ei este știință,
- au primit aprecieri asupra maculaturii mâzgălite,
- au publicat acele c-c-turi în câteva exemplare,
- au lus mizeriile la secret să nu le citească nimeni,
- au primit acele reduceri.
După ce ai ieșit din pușcărie, respectivii au dus aceeași viață de oameni de nimic, fără știință, fără publicații. Între timp legea s-a schimbat și o dată cu ea a scăzut și numărul fabricilor de cărți de pușcărie.
Există și situații în care un conducător de doctorat devine fabrică de cărți când  își pune sclavii la treabă, aceștia produc și respectivul publică volume științifice fără să aibă habar ce este scris în ele, obținând în acest fel titlul de fabrică de cărți. Adevărații autori nu scot o vorbuliță căci de respectivul conducător stă șansa lor de a susține teza de doctorat, căci conducătorul are pâinea și cuțitul.
Am văzut și situații în care persoane influente primesc cadou titlul de coautor pentru a se ușura accesul în edituri pentru debutanți. În acest fel, coautorul, om puternic, devine fabrică de cărți cu care se mândrește peste tot, deși nu a scris un rând, dar a făcut oficiul de deschizător de uși. 
Dacă aș vorbi de o fabrică de cărți științifice autentice și de mare valoare, această fabrică poartă numele de Nicolae IORGA, iar producția sa numără peste 1.000 de volume scrise în 49 de ani dacă fac ipoteza că el a scris prima carte la 20 de ani și a trăit până la vârsta de 69 de ani când a fost asasinat de legionari.

(03 decembrie 2021)

Mișcarea Legionară la români

Acum nu se mai știe mare lucru despre Mișcarea Legionară din România pentru că rolul acesteia a fost nefast în perioada sa de apogeu. Se știe că membri ai Mișcării au asasinat pe marele savant Nicolae IORGA, pe primul ministru Armand CĂLINESCU,  pe profesorul Virgil MADGEARU, iar la Jilava, pe Mihail MORUZOV, Victor IAMANDI, Gheorghe ARGEȘANU,  și încă mulți alții. Legionarii erau zgomotoși, tineri și idealul lor era să facă o țară care să strălucească la fel de tare ca soarele de pe cer.

Se zice că istoria se repetă și eu cred acest lucru, căci Mișcarea Legionară, iar apariția Statului Legionar Român pentru perioada 14 septembrie 1940 și 14 februarie 1941 aducea în peisajul politic acel nivel de teroare primitivă pe care politica o cunoscuse în perioade anterioare și pe care o va cunoaște fără doar și poate, din moment ce extremismul european devine din ce în ce mai puternic, chiar dacă veșmintele sale par a fi suficient de bine croite pentru a masca acele trăsături care l-au definit ca nivel de violență.

Legionarii de atunci nu erau niște bătrâni ramoliți, nu erau niște molâi, nu erau niște tipi instruiți, dar aveau verb, putere de convingere, nepricepere și dorința de a acapara puterea în numele unui ideal foarte bine definit. Cei care exersează cam aceleași direcții sunt de același calicbru.

(13 octombrie 2021)

Românul care a schimbat România: Nicolae IORGA

Nicolae IORGA este românul care a schimbat România nu prin puterea armelor, nu prin puterea poziției sale de om politic, ci prin puterea scrisului său. Legenda zice că Nicolae IORGA a scri atâtea cărți câte sunt necesare pentru a umple rafturile unei biblioteci. El a scris:

- cărți de istorie,

- versuri,

- dreame istorice în versuri,

- memorii,

- transcrieri din memorie a unor documente.

Fiind înzestrat cu o capacitate ieșită din comun de a învăța, cu o memorie extraordinară și cu o putere de muncă ieșită din comun, Nicolae IORGA a reușit să elaboreze lucrări fundamentale în domeniul istoriei poporului român, cărți pe care orice tratat serios trebuie să le menționeze pentru a se valida că realizează o abordare cu adevărat solidă, cuprinzătoare și mai ales nepărtinitoare.

De Nicolae IORGA se leagă și o serie de întâmplări anecdotice. Întrebat de I. Gh. DUCA, premier la acea vreme, în legătură cu o măsură luată împotriva sa, marele savant ar fi răspuns cu aluzie directă:

- Nu știu, Domnule prim-ministru, că dacă aș ști, i-aș scoate și celălalt ochi.

Cu o altă ocazie, a scris lui Titu Maiorescu o depeșă unde pe plicul destinatarului scria:

E.S.Min. Tit MAIORESCU, 

care la o lectură în goana acceleratului devenea e smintit MAIORESCU.

Nicolae IORGA a avut un destin tragic, fiind asasinat de un comando al Gărzii de Fier lângă pădurea de la Strejnicu în ziua de 27 noiembrie 1940. 

În opinia mea, Nicolae IORGA era prea bun pentru vremurile acelea și un popor care nu-și prețuiește geniile, exact așa cum s-a întâmplat cu cu alete mari personalități, trăiește exact așa cum merită, adică în sărăcie, întuneric și în mocirlă, simțindu-se ca la el acasă, pentru a avea ocazia să arate cu degetul mereu spre alții ca fiind cauza absolută a  răului lor, căci așa-i este mult mai comod.

(09 martie 2020)

(09 martie 2020)

365 împotriva României: Traian BOERU, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.

Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Traian BOERU, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Traian BOERU este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(Materialul desore Traian BOERU preia ceea ce este scris despre IACOBUȚĂ, alt asasin al profesorului IORGA, căci echipa nu a a vut membri cu sarcini distincte precizate de istorie)

(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Ștefan COJOCARU, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.

Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Ștefan COJOCARU, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Ștefan COJOCARU este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(Materialul desore Ștefan COJOCARU preia ceea ce este scris despre IACOBUȚĂ, alt asasin al profesorului IORGA, căci echipa nu a a vut membri cu sarcini distincte precizate de istorie)

(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Tudor DACU, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.

Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Tudor DACU, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Tudor DACU este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(Materialul desore Tudor DACU preia ceea ce este scris despre IACOBUȚĂ, alt asasin al profesorului IORGA, căci echipa nu a a vut membri cu sarcini distincte precizate de istorie)

(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Ion TUCAN, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.

Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Ion TUCAN, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Ion TUCAN este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(Materialul preia ceea ce este scris despre IACOBUȚĂ, alt asasin al profesorului IORGA, căci echipa nu a a vut membri cu sarcini distincte precizate de istorie)

(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Ștefan IACOBUȚĂ, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.

Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Ștefan IACOBUȚĂ, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Ștefan IACOBUȚĂ este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(18 iulie 2018)