Eficiența la români

Eficiența este o trăsătură esențială pentru oricare dintre noi. Dacă mă gândesc la jocurile piramidale, apare cel mai pregnant dorința omului de a fi eficient. Nu este nimic mai frumos decât să bagi un leu și în trei săptămâni să câștigi din leul investit, opt lei. Nu mă apuc acum să vorbesc nici despre lăcomie și nici despre prostie. Știu că oriunde în lume, prin muncă cinstită, dintr-un leu investit, se câștigă net niciodată mai mult de 25 de bani, iar cine vorbește despre sume mai mari și nu vorbește de speculații, minte.

Nu am scris aici nimic despre  câștigurile la loterie, despre câștigurile la cazinouri sau la bursă cu pont servit, căci nu știu prea multe despre ele că nu am exersat astfel de modalități de a câștiga, cum nici la jocurile piramidale nu am practică deloc.

Eficiența la cetățean ca mine este dată de situația în care am alocat o sumă pentru un produs sau un serviciu și am obținut ceea ce mi-am propus, încadrându-mă în sumă, ba mai mult, mi-au mai rămas ceva bănuți. Situația devine și mai favorabilă dacă produsul obținut are caracteristici superioare celor dorite de mine inițial sau serviciul care mi-a  fost prestat are o calitate superioară celei la care m-am gândit și am o garanție net superioară celei la care eu m-am gândit.

Cred că și comercianții au criteriile lor de eficiență, deși eu îi consider cam prea lacomi și nerealiști. Producătorii au precis criterii de eficiență, iar cei care se înglodează în datorii datorită modului defectuos în care-și gestionează afacerea, precis nu gândesc în parametri de eficiență.

În mintea mea, într-o afacere trebuie să câștige toată lumea, adică eficiență să am și eu de pe poziția de client, să aibă eficiență și producătorul, dar și comerciantul să aibă eficiență. Zilele trecute am văzut la un magazin un pulover care costa 1.000 de lei în timp ce la un alt magazin pe Internet era 500 lei sau chiar 400 lei, deși vorbim de același brand, aceeași culoare, același material, aceeași mărime. Precis undeva, cineva greșește și caută să păcălească, ceea ce în era digitalizării este impardonabil.


(07 mai 2023)

Românul care a schimbat România: Ioan STOICA

Numele de Ioan STOICA nu spune nimic. Numai numele taica STOICA spune multe, căci taica STOICA se identifică 100% cu CARITAS, acel joc piramidal de prin 1992 care a înebunit întreaga Românie căci:

- fabrica milionari peste noapte,

- scotea de 8 ori banii depuși din nimic,

- a făcut neoameni din oameni la locul lor,

- a renăscut lăcomia în suflete oamenilor,

- a distrus pe cei cu așteptări mari, dar întârziați.

Am vizitat Clujul acelor vremuri de aur ale CARITAS-ului și am observat cum vindeau:

- Mercedes-urile la colț de stradă ca pepenii,

- frigidere de ultimul tip sub cerul liber,

- cele mai fine tipuri de înghețate,

- apartamente și vile pe nevăzute.

Lumea era într-o continuă mișcare și erai privit ca ultimul om dacă nu figurai în acel ziar de câteva zeci de pagini să ți se vadă numele ca depunător la CARITAS și ca potențial câștigător al unor sume colosale cu care urma să te pricopsești. Am suportat biciuirile tuturor prietenilor mei care mă arătau cu degetul că nu înțelegeam ce este CARITAS și că nu este vorba de un joc piramidal, ci de o gândire specială de multipălicare din neant a banilor, pe care eu nu sunt în stare s-o înțeleg, vai steaua mea!

Ioan STOICA a fost un geniu, un om care a reușit să facă mult mai mult decât unii și-au închipuit și anume, să-i facă fericiți pe cei care aduceau metri cubi de bani la Cluj ca agenți credicioși ai unui scop de-a dreptul nobil, vecin cu o religie, dar să-i facă și mai fericiți pe cei care primeau ceea xce li se promisese, căci încă nu înțărcase Bălaia.

Construcția genială a lui Ioan STOICA bazată pe un defect natural al fiecăruia dintre noi, setea de a se îmbogăți prin nemuncă, de a fi diferit de sărăntocii de alături, doar pentru faptul că ei nu a jucat la taica STOICA, latură pe care părintele CARITAS-ului a intuit-o și exploatat-o exemplar, la scară națională. Joaca nu i-a ieșit prea bine din moment ce Ioan STOICA a fost un sărac și a redevenit sărac, fiind exemplul clasic al stelei care are clipa ei supremă de strălucire, după care cade în întuneric, pentru totdeauna, chiar dacă unii sau alții i-au mai oferit sinecuri în numele vremurilor bune, care însă au apus.

(08 martie 2020)