Păcatele unor culturiști

Culturismul este un sport extrem de greu, cu mult mai greu decât boxul, decât halterele și s nu mai vorbim, este infinit mai greu decât fotbalul, pentru că:
- performanța culturistului o dă însăși corpul său,
- dinamica definirii și volumului mușchilor este accelerată,
- abordarea neștiințifică a antrenamentelor e catastrofală,
- talentul culturistului este 1%, iar munca lui este 99%,
- ciclul de pregătire are nivel de severitate maxim,
- vârsta la care se practică depinde strict de sportiv.

Unii dintre culturiști, mai ales dintre culturiștii tineri păcătuiesc prin:

- a posta fotografii și clipuri pe portaluri destinate adulților, fără a ține seama de migrația necontrolată a conținutului digital, cu efecte nedorite peste ani și ani, când și-ar dori ca acel conținut digital să nu-i mai urmărească în niciun fel, mai ales când cariera lor a luat o cu totul altă direcție,

- a se lăsa duși de val, fără a defini o strategie legată de cariera de după activitatea competițională și se trezesc la un moment dat ca într-un ocean, debusolați și nu știu de unde să înceapă un nou drum,

- a-și crea o imagine deformată asupra nivelului lor de performanță, cu efecte negative după evaluările arbitrilor în competiții, care au rolul de a-i demotiva, căci se consideră nedreptățiți și în loc să înceapă noi cicluri de pregătire pentru noi competiții în viitor se lasă pe tânjeală,

- a trece de la culturism spre cariere specifice muncilor fără calificare, munci care nu au nicio legătură cu acest sport, fără a fructifica experiența acumulată de-a lungul multor ani de antrenamente, fără a pregăti alți tineri care la rândul lor să practice culturismul de performanță,

- a crede că performanța se realizează și pe alte căi, ocolind munca la antrenamente, disciplina strictă și dieta, prin folosirea a tot felul de substanțe, cărora în mod eronat li se asociază denumirea de suplimente, dar care au rolul de a ajusta pe termen scurt ceea ce munca, disciplina și dieta generează cu adevărat performanță, iar surogatele din culturism sunt depistate rapid și sunt sancționate drastic.

Mai sunt și alte păcate, dar este important ca tinerii culturiști să caute să se ferească să cadă în păcat, pentru că în hăul unde ajunge, se iese îngrozitor de greu, iar cei ce nu reușesc se îndreaptă spre drumuri înfundate, iar regretele tardive nu le țin de cald în niciun fel

(26 octombrie 2024)

Calificarea naționalei de fotbal

Îmi aduc aminte de Odă în metru antic lui Mihail EMINESCU din care predau aici câteva versuri: 

Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,

Ochii mei nălțam visători la steaua

Singurătății

Căci ceea ce am văzut la meciul naționalei de fotbal în ultimul meci de calificare pentru campionatul European din 2024 mi-a arătat că politicienii din spațiul mioritic au mari carențe de imaginație, atunci când vor să-și lipească figura lor în poze de echipa de fotbal. Numai simpla lor prezență pe stadion face să se simtă acest artificiu bizar, mai ales când se știe că nu sunt prezenți săptămână de săptămână la meciurile unei echipe favorite, pe poziție de susținători de suflet ai respectivei echipe de fotbal. Ar fi lăudabil mai ales dacă echipa ar fi pe o poziție fluctuantă și ei ar fi dovedit că sunt trup și suflet la bine și la greu cu acea echipă. Nu credeam să învăț a-i privi vreodată în poziții atât de puțin inspirate pe X și pe Y, dar și pe Z, care doar-doar pentru o baie de mulțime, doresc să fie considerați oamenii potriviți, la momentul potrivit, în locul potrivit. Numai că efectul a fost invers și lumea știe să taxeze aceste gesturi forțate.

M-am bucurat că echipa de fotbal s-a calificat pentru campionatul din 2024 din Germania. Voi fi foarte bucuros dacă și în Germania această echipă va evolua frumos.

Să le fie de bine și fotbaliștilor și politicienilor, căci 2024 este anul marelui test pentru toți!

(23 noiembrie 2023)

Management stupid

Suntem în secolul al XXI-lea și lumea ar trebui să știe cu mult mai multe decât acum 100 de ani, inclusiv cum să te păcălească sau să te fure, căci acum în secolul al XXI-lea oamenii sunt păcăliți cu talent, grație și știință, nu empiric, grosolan sau direct ca acum 100 de ani.
Managementul stupid constă în folosirea acum în secolul al XXI-lea a metodelor de păcălit sau de furt din secolul al XX-lea. Se întâmplă acest lucru în restaurante unde ospătarii se scuză că nu servesc la pahar decât soiuri de vin foarte proaste, când acum în secolul al XXI-lea există în comert țicle de vin la 200 ml. Acum când există frigidere și aparate cu microunde, nu există scuze pentru a nu avea o gamă de produse semipreparate foarte mare. Totul este să existe interes și să existe management.
Acum când există mașini de spălat vase și există proceduri, nu se justifică prezentarea de tacâmuri murdare, de pahare împuțite și de veselă jegoasă.
Acum când există detergenți și prosoape de hârtie, este indecentă amestecarea alimentelor, existența frigiderelor neîngrijite și a produselor expirate. Acum 100 de ani mergeau amestecate alimentele, căci lumea nu știa despre ce era vorba. Acum se știe exact cum stă treaba cu toxiinfecțiile alimentare și numai un management stupid duce spre riscuri foarte mari însoțite de consecințe și mai mari.

(08 septembrie 2023)

Nemunca la români

În vremea comunismului circula poezioara:
Cine muncește cinstit,
Ori e prost, ori e tâmpit.

Așa cum era structurată societatea, în care oamenii erau considerați egali și cum toată lumea era obligată să muncească și lipsea elementul concurențial și munca era privită nuanțat, căci ori că munceai, ori că nu munceai, un salariu trebuia să ai la sfârșit de lună. Se zicea: dacă nu poți, te ajutăm; dacă nu vrei, te obligăm. Această atitudine spunea multe căci obligativitatea de a munci a schimbat foarte mult optica oamenilor, din moment ce vorba doi cu sapa, cinci cu mapa, era o realitate de netăgăduit.

Acum există săraci și bogați. Se vorbește de bugetari de lux. Nu intru în discuții pe această problemă.

Există acum persoane aflate în șomaj. Există pentru aceștia un ajutor de șomaj și posibilitatea de a fi recalificați.

Există oameni care din motive diferite nu muncesc și primesc ajutor social. Este extrem de dificil de a aborda acest aspect și cu atât mai mult, de a trage concluzii, dar un lucru este sigur: ajutorul social este foarte mic. Este adevărat că salariul minim nu este foarte mult diferit de ajutorul social, căci salariul minim nu este dublul ajutorului social. În opinia mea, se va vorbi de stimularea efectivă a muncii atunci și numai atunci când salariul minim va fi de 5 ori mai mai mare decât ajutorul social. Societatea mai are mult de lucrat pentru a stimula calificarea personalului și ieșirea la lumină a muncii prin salarii corelate cu efortul depus și cu complexitatea muncii.

Există foarte multe forme de a munci. 

Nu înseamnă că numai profesorul de la catedră care ține cursuri, este cel care muncește.

Nu înseamnă că zidarul care construiește o casă, este cel care muncește.

Nu înseamnă că mecanicul care schimbă uleiul la un autoturism, este cel care muncește.

Muncește și instructorul personal al copilului care este învățat să înoate.

Muncește și cel care spală geamurile unui bloc cu 20 de etaje.

Muncește și cel care împarte pliante ale unui supermarket la cutiile poștale din bloc.

Muncește și cel care face un sondaj prin telefon.

Muncește și femeia care vine să facă curățenie la cucoanele din buricul târgului.

Ideea că românii sunt leneși este idee falsă, proastă, nerealistă și  jignitoare, căci cele 5 milioane de români plecați peste graniță sunt dovada vie că românii sunt calificați, pricepuți, muncesc bine, căci niciun patron din străinătate nu ar ține la el la companie oamenii care să-i încurce și care să nu contribuie direct și nemijlocit la prosperitatea afacerii lui, iar românii îndeplinesc toate condițiile.

Ceea ce trebuie să remarcăm este diferența foarte consistentă între persoanele care lucrează la stat, cele care lucrează în mediul privat și cele care lucrează pe cont propriu. Cei ce lucrează pe cont propriu sunt muncitorii cu ziua sau meseriașii foarte bine calificați cu experiență, care execută lucrări fără contracte de muncă și care nu plătesc taxe și impozite la stat, ceea ce duce la prețuri convenabile pentru beneficiari. Toată lumea este mulțumită. Trebuie acceptat că prin intermediul TVA la produsele pe care ei le achiziționează și munca lor este taxată, mai târziu și mai puțin, dar este taxată totuși.

(07 mai 2023)

Ce înseamnă să ai o profesie?

Acum mulți ani, despre un bărbat se zicea că e bun de însurătoare dacă are:
- o meserie,
- armata făcută,
- un loc de muncă.

Pe vremea mea, a avea o meserie însemna să ai o școală de meserii terminată cu diplomă sau să fi absolvit o facultate care oferea o profesie clară precum arhitect, doctor, contabil, inginer mecanic, violonist, profesor de sport sau ceva asemănător. A avea armata făcută era semn de bărbăție, că numai un bărbat adevărat știe să țină o pușcă în mână și să tragă cu ea. În mintea oamenilor era ideea că armata îl disciplinează pe tânăr și-l face să fie bărbat căci în armată soldatul își face patul, își face ghetele, își calcă pantalonii, umblă curat și îngrijit, căci altfel dă de bucluc. În armată cine este indisciplinat este pedepsit cu zile de carceră sau e pus să spele closete și este verificat dacă a făcut treabă bună sau nu. Pentru a avea o meserie tânărul trebuia să facă cel puțin doi sau trei ani de școală profesională sau patru sau cinci ani de facultate, căci ideea de a învăța o meserie la locul de muncă sau din zbor, nu prea exista.

În vremurile de demult, un tânăr trebuia să aibă un loc de muncă stabil. Dădea de gândit dacă un tânăr își schimba des locul de muncă și mai ales dacă nu era apreciat la uzină, la birou sau pe ogor, căci veștile proaste circulau foarte repede în comunități și echivalau cu a pune o tinichea de coada cuiva.

În ziua de azi lucrurile sunt schimbate radical.

Au apărut noi și noi meserii.

Lumea nu mai merge la locul de muncă, ci la job.

Ideea de a avea o calificare dovedită cu un certificat este desuetă.

Faptul că omul a terminat o facultate unde a învățat ceva și lucrează în alt domeniu e ceva natural.

Nu mai interesează pe nimeni că o persoană are sau nu un certificat de calificare, interesează doar ce face.

Schimbarea cu frecvență mare a locului de muncă e interpretată doar ca dorință de salariu mare.

Acum se vorbește despre carieră și despre viața personală care trece pe planul al doilea.

Și totuși, apare și momentul adevărului, atunci când se urmărește trecerea la un alt nivel, acolo unde se cere un dosar în care piesele de bază sunt:

- școlile absolvite,

- certificatele de calificare obținute,

- caracterizări de la locurile de muncă,

- lista cu rezultatele efective,

- descrierea activităților pe care știe să le efectueze,

- calificative de la alte locuri de muncă.

Atunci fiecare dintre noi vedem cine suntem și ce părere au cei avizați despre noi. Am văzut când se discută astfel de dosare ale persoanelor și am văzut cum membri ai comisiilor strâmbă din nas la auzul denumirii unor universități absolvite de candidați sau de numele unor reviste unde au publicat articole. Să nu uităm căci nu numai dosarul este esențial, ci și participarea la teste, probe practice și la dialogri cu angajatorul, unde acesta își dă imediat seama cum stau lucrurile, căci înainte de a căuta punctele tari, din dosar, din activitatea practică. din teste, din discuții răzbat minusurile, care cântăresc enorm.


(17 decembrie 2022)

Oameni fără calificări

Observ că s-au schimbat mult lucrurile față de ceea ce știam eu în zona calificărilor. Acum sunt ambalate în denumiri sofisticate activități care aparent presupun cunoștințe complexe și durate prelungite de obținere a unei calificări. În realitate lucrurile nu stau așa pentru că respectivele nu sunt profesii, nu sunt meserii, ci numai denumiri luate de la numele locurilor de muncă. Cel care pune marfa în rafturile unui supermarket are musai o denumire care în limba engleză sună bine, arranger products, dar pentru a ocupa acel job trebuie numai un curs de trei zile cel mult, unde se învață:

- unde se pun mărfurile;

- cum se manipulează mărfurile;

- ce prețuri se asociază;

- comportamentul cu clienții;

- supraveghere stocuri în raft;

- menținerea ordinii și curățeniei.

Acum noi cei obișnuiți cu meseriile de mecanic auto, de strungar, de profesor de geografie, de medic, de arhitect, acceptăm cu dificultate că există și oameni care aduc pizza acasă cu motoscuterul, care fac reclamă pe străzi împărțind futurași. Ne vine greu să acceptăm că există DJ, că cluburile au nevoie de animatoare și că stripteusele sunt și ele celecare fac viața frumoasă altor semeni ai noștri, cum tot așa striperii fac viața agreabilă unor doamne.

Nu mai trebuie să vedem calificările în modul îngust de dinainte de 1989, cu mulți ani de școală, cu eforturi mari de a promova tot felul de examene. Se vede că oamenii au posibilități nenumărate de a trăi și altfel, onorabil, cu bani suficienți, dar făcând lucruri despre care în trecut nici prin cap nu ne trecea că s-ar face pe la noi. Noi vrem să ni se aducă frigiderul la ușa apartamentului, noi vrem să ni se spele autoturismul bec, dar toate acestea trebuie făcute de cineva. Pentru aceste activități trebuie forță, tinerețe și voința de a le face. Țara noastră a avut numai activități și profesii într-o listă prea puțin diversificată. Acum există cu totul altă viziune și de aceea nu trebuie să ne mire prea mult că apar denumiri de joburi și de posturi cu totul neobișnuite. Oameni fără calificări sunt cei care ar trebui să facă niște lucruri foarte bine astfel încât clienții să fie mulțumiți. Lumea a evoluat și lucrurile stau altfel. Nu mai sunt ca acum 30 sau 40 de ani, căci oamenii au alte nevoi. Serviciile au căpătat o altă pondere în viața noastră. Vrem confort, vrem calitate, vrem reducerea timpului de așteptare la orice plată sau achiziție. Toate astea se fac de către oameni.
Este important ca persoanele care ocupă acele poziții în organizații să aibă fișe ale posturilor bine definite și respectivii să facă bine ceea ce scrie acolo. Eu prefer unui strungar prost sau unui mecanic neîndemânatic, un hair stylist priceput, care de fapt este clasicul frizer și un pic mai mult decât ceea ce știam noi.

Nu trebuie să-i considerăm pe cei fără studii și diplome academice ca fiind fără calificări, ci trebuie să-i evaluăm strict după ceea ce fac ei și mai ales, după gradul în care noi suntem mulțumiți.

(02 septembrie 2017)

Calificarea

Acum, mai mult ca oricând se pune problema calificării oricărei persoane. Sunt îngrijorat să văd tineri necalificați.
Un tânăr care este îmbrăcat într-un costum de pisoi sau iepure sau urs care face o reclamă la un produs este un tip calificat? Nu cred.
O tânără care împarte pliante într-un Mall este o persoană calificată? Nu cred.
Un  tânăr care aranjează marfa pe niște mese într-un magazin în care clienții au acces direct la produse, este o persoană calificată? Nu cred.
Un tânăr care șterge niște mese într-un local este o persoană calificată? Nu cred.
Să ne înțelegem: toate meseriile sunt onorante, tot ce facem fiecare dintre noi este important, numai că fiecare trebuie să aibă un salariu acre să-i permită o rată la casă, să participe la întreținerea unui copil, să nu mai ceară bani părinților, fiind o persoană independentă. Eu apreciez toate activitățile care presupun muncă onestă și de calitate, indiferent de ceea ce necesită din punct de vedere al eforturilor. Am admirat pe zidarul de înaltă clasă care face ziduri perfect verticale! Am admirat pe șoferul care știe să scoată un TIR imens dintr-un șanț! Am admirat pe zugravul care pune glet și nu se prăbușește tavanul! Am admirat pe femeia care șterge mesele dintr-un local și folosește un spray dezinfectant! Am admirat curățenia de la sala unde mă antrenez, căci femeia de acolo  șterge echipamentele și oblinzile li dă cu aspiratorul!
Este însă necesar ca oamenii să aibă și calificări prin:
- parcurgerea unui curs unde învață ceva;
- obținerea unei diplome sau a unui certificat;
- trecerea unei probe practice;
- profesarea de la bază a noii meserii;
- verificarea existenței caloficării în Clasificarea Ocupatiilor din Romania -  COR;
Urmărind pe aplicația celor de la Ministerul Muncii se va căuta ca meseria aleasă să aibă o descriere acolo și să se vadă clar care sunt șansele de a găsi un loc de muncă.
La ora actuală tinerii cred ca li se potrivește orice. De aceea tratează cu ușurință mai toate problemele. Este trist că aceștia niciodată nu se gândesc la cum vor arăta la 25 de ani, la 30 de ani, la 35 de ani și chiar la 40 de ani deși ei sunt undeva în jur de 20 de ani ca vârstă.
Lucrurile nu au claritatea cristalului, dar ceva-ceva tot trebuie pus acolo. La 25 de ani un tânăr se va vedea fie cu o meserie, trecut de stadiul de debutant, fie deutant după terminarea unei facultăți. Nu trebuie ca toată lumea să fie tobă de carte. Un om va fi de excepție și daca are opt clase. Cu opt clase un om se califică într-o meserie și ajunge în 15 ani maestru sau meșter acolo, având respectul total pentru ce este el prin ceea ce iese din mâinile lui. Eu am văzut titrați care nu depășeau stadiul de idioți, cum am văzut și meseriași bătrâni și nepricepuți. Dar am văzut tineri meseriași mari artiști în meseriile lor, cum am văzut ingineri cu mâini de aur și creiere cu diamante pe circumvoluțiuni.
O schimbare de abordare este necesară pentru că timpul trece ireversibil și trebuie ca fiecare să înregistreze acea evoluție care să-i permită să facă ceea ce-i place. respect pentru toți care fac cu plăcere munca lor!

( 6 martie 2016)