De ce nu-l iubește mass-media pe Nicușor DAN?

Mass-media de la noi ca dealtfel mass-media de pretutindeni se hrănește din scandaluri, căci scandalurile atrag cititorii de tabloide și vizitatorii de bloguri sau de emisiuni de televiziune. Niciodată faptele bune, oamenii pozitivi și performanți nu atrag publicul dornic de senzații tari, de lucruri violente, de crime, de violuri, de furturi, de cătușe sau de sărăcia cruntă.

Președintele Nicușor DAN este familist.

Președintele Nicușor DAN este pus pe muncă.

Președintele Nicușor DAN este omul faptelor.

Președintele Nicușor DAN este echilibrat.

Președintele Nicușor DAN nu se implică în situații controversate.

Președintele Nicușor DAN este cu un discurs așezat.

Președintele Nicușor DAN este în afara situațiilor extreme.

Președintele Nicușor DAN este analitic.

Președintele Nicușor DAN este fără limbaj colorat.

Președintele Nicușor DAN nu are nimic din ceea ce ar face ca ratingul din televiziuni să urce la cer printr-o zicere a sa, printr-o știre legată de el, printr-o poreclă zisă de el cuiva sau un gest nepotrivit făcut într-un moment oarecare. Ceea ce face Nicușor DAN este exact ceea ce caracterizează pe un tată a doi copii micuți, un om care a muncit toată viața lui pentru a-și câștiga pâinea, un om care nu are șmecheia în sânge, un om care nu a așteptat de la nimeni nimic degeaba. Vocabularul lui Nicușor DAN nu are nimic în el care să stârnească setea mass-media de a fi urmărit pentru a smulge până și frânturi de fraze care să facă deliciul emisiunilor la ore de maximă aufiență.

Dacă privim penuria de informații furnizate de Nicușor DAN legate de numirea de premier, vedem că mass-media, în penibilul ei, s-a apucat să facă anunțuri care mai de care mai lipsite de veridicitate legate de momentul în care Nicușor DAN îl va anunța pe viitorul premier. Mass-media este obsedată de subiecte de dinainte de Nicușor DAN și nu are capacitatea de a se adapta la caracterul noului președinte care este altceva decât Ion ILIERSCU, Emil CONSTANTINESCU, Traian BĂSESCU, Klaus IOHANNIS, fiecare dintre aceștia având ceva al lor cu măi animalule, iarna nu e ca vara, m-a învins sistemul sau pas cu pas. Cei din mass-media nu știu ce să facă în noua situație și se mișcă asemeni muștelor fără cap. Lipsa apetitului de a citi, de a se perfecționa își spune cuvântul căci managementul politic se aplică și în mass-media, dar pentru aceasta trebuie efortul de a deschide o carte, de a învăța și de a pune în practică ceea ce s-a acumulat prin studiu profund, aplicat și la obiect.

(06 septembrie 2026)

Intratul în colimator

Parcă este un făcut ca presa să scoată în evidență tot ceea ce este mai rău în orincipalii candidați la prezidențialele din 4 mai 2025. 

Aflăm că nu știu care candidat s-a scăpat pe el în timp ce era în parc la groapa de nisip și se juca cu tovarășii lui, pe când avea un an și jumătate.

Mai aflăm că un alt candidat a tras pisicuța de coadă când era în vizită la bunici și animăluțul s-a răzbunat zgâriindu-l, drept care de atunci nu mai iubește pisicile.

Pe oricare dintre canalele de știri deschidem televizorul aflăm noutăți despre principalii candidați, mai ales dacă aceștia au avut funcții importante, căci se scot de la arhivă clipuri cu respectivii, fie când își mănâncă mucii, fie când se plimbă cu barca și se adresează unei doamne cu fă, fie când se ridică ostentativ și pleacă din funcția de președinte de senat.

Vedem pe aceste canale că avem candidați la prezidențiale lași, mincinoși, colportori, escroci, turnători, șmecheri, trântori, sforari, aiuriți, superficiali, chiulangii, incompetenți, orgolioși, limitați, individualiști, aroganți, încrezuți, violenți, plastografi, certați cu legea, căci toate canalele de știri scot în evidență defectele lor, deși eu sunt interesat să votez pe 4 mai 2025 un candidat din cei 11 de pe buletin, care are ceva calități, calități pe care canalele de televiziune trebuiau să mi le prezinte. Natura esențială a așa-zișilor jurnaliști este de a se orienta spre ceea ce candidații au mai rău în ei, pentru că sufletele așa-zișilor jurnaliști sunt negre, pline de smoală și ei nu au în fața ochilor decât defecte, căci ei înșiși sunt dominați de tot ceea ce este mai rău pe această lume. De aceea eu nu am o imagine a calităților pe care le au candidații, pentru că mie îmi sunt prezentate numai defecte, de către cei pe care defectele îi definesc.


(28 martie 2025)

Nimic despre nimic

Am urmărit în dimineața aceasta cum o așa-zisă reporteriță de teren de pe Antena 3 CNN, în intervalul 09:30 - 10:00,  a prezentat ceva despre un general, niște ceasuri, tablouri și genți, în care zicea ea că oamenii legii au dispus expertizarea care va avea loc și în caz că acele obiecte vor fi originale, vor fi valorificate, bla, bla bla.

Așa-zisa reporteriță folosea un limbaj de lemn, cu fraze predictibile care dovedeau o lipsă clară de cultură a comunicării, căci tot ceea ce ea a înșirat nu erau informații, ci banalități, adică nimic despre nimic.

(25 februarie 2025)

Borfașii de la Antena 1 îngrozesc prin dezinformare

La jurnalul de știri pe Antena 1 la ora 19:33 a fost dată o știre că în Turcia a avut loc un cutremur de 5,6 grade pe scara RICHTER. În timp ce o muiere trăncănea despre eveniment, pe ecran rulau imagini de la cutremurele precedente. Nu este prima dată când pseudo-profesioniștii de la Antena 1 vor să îngrozească populația prin dezinformare. Imaginile arătau clădiri dărâmate de cutremurul de 7,8 grade pe scara RICHTER din 6 februarie 2023. Așa fac ei, deformând realitatea. Când abia fulguie prin țară, ei dau imagini cu viscole teribile. Când abia picură, apar imagini cu ploi torențiale. Acești pseudo-jurnaliști vor să ne înfricoșeze, pentru a ne exploata, pentru că numai niște oameni dezinformați sunt ușor de manipulat, așa cum vor stăpânii lor, căci cu siguranță ei au stăpâni și deși clamează independența, sunt doar niște cățeluși duși de zgardă cuminți în direcția dorită de cei care au zăhărelul și biciul.

Se dovedește că televiziunea este instrumentul esențial de manipulare, deși lipsa de profesionalism este acutizată, așa-zișii jurnaliști mai cred că oamenii sunt buni de a fi duși de nas, dar multă lume când vede cât de slab pregătiți profesionali sunt, schimbă canalul.

(25 februarie 2023)

Minciuni în direct

 Când apare scris cuvântul DIRECT pe ecranul elevizorului ar trebui chiar să fie ceva transmis atunci. În realitate nu este așa. Azi 17 noiembrie am preluat două imagini ale unor știriste plasate la intrarea din față a sediului PSD care transmiteau în DIRECT ziceau ele ceva, dar simultaneitatea arată că era imposibil să fie în direct.

Se vede că locul este același, ora este aceeași, persoanele sunt diferite.

(17 noiembrie 2021)

Subiectul de presă

Există un adevăr de netăgăduit. Orice subiect de presă are o durată de viață de cel mult 3 zile. Este ziua în care se ia cunoștință de eveniment. Interesul este maxim în raport cu cel care furnizează primul știrea, bomba, exclusivitatea, noutatea etc.

La momentul următor, cel care o preia și o prezintă și el la interval nu mai mare de 6 ore, deja a pierdut 70% din audiența primului care a furnizat informația. După 24 de ore, numai 10% din oameni nu au auzit de ceea ce un întârziat prezintă ca noutate, dar de fapt este ceea ce altul a prezentat acum 24 de ore. Toată lumea consideră ceea ce se prezintă ca o ciorbă de burtă reîncălzită. După 48 de ore nici 5% nu mai sunt interesați, iar după 72 de ore, deja devine enervantă o prezentare a unei vechituri și cei ce fac sistematic așa ceva, dau senzația că se hrănesc cu hoituri împuțite și dispar de pe piața mass-media.

(10 noiembrie 2021)

Așa zisele jurnaliste din televiziuni

Sunt individe:
- inculte,
- necalificate,
- autointitulate,
- suficiente,
- robotizate,
- neinteligente,
care screm să transmită și ele, dacă nu știri, cel puțin niște ziceri:
- banale,
- monotone,
- neclare,
- prelungite,
- enervante,
- stupide,
- lemnoase,
- redundante,
- înfricoșătoare,
- predictibile.
Din când în când presară câte un iată enervant sau atenție și mai enervant, pentru a face o pauză forțată în a-și găsi cuvintele, care le lipsesc din vocabular, din simplul motiv că nu au lecturi ample la bază care să le dea mobilitatea în discurs. Meseria lor este:

- curată,

- bănoasă,

- simplă,

- accesibilă,

- neselectivă.

Oricine, dacă își propune, devine peste noapte jurnalist în sensul cel mai vulgar al cuvântului, pentru a popula mai întâi de pe teren, după aceea, din studio și în final, de pe poziția de moderator. Televiziunile trăiesc cu astfel de personaje obscure, care au formate șabloane generatoare ale limbii de lemn, care pe vremuri o asociam discursurilor lui Nicolae CEAUȘESCU. Acum, salvările, pompierii, echipajele de salvare se deplasează de urgență la fața locului. Se folosesc cuvinte tari. Se filmează în interiorul morgilor. Sunt filmați sacii negri cu cadavre. Există o aplecare bolnavă în televiziuni spre a arăta cadavre, oameni în suferință, plăgi care sângerează, bătăi, oameni în nevoie, oameni prăbușiți, case în flăcări, femei plângând după morții lor, cortegii funerare, coșciuge cu morți, autopsii. Acei cameramani și acele muieruști care pălăvrăgesc vrute și nevrute, nu mai au nimic uman. Cred că ar trebui ca lor să li se aplice exact ceea ce fac altora. Îmi aduc aminte că o așa-zisă jurnalistă a fost violată. Era normal, ca și ei să i se ia un interviu, punându-i-se exact întrebările pe care colegele ei de breaslă le puneau unor nefericite femei care trecuseră exact prin aceleași chinuri. 

Ar fi normal, ca la decesul unor jurnaliști să se enumere cu lux de amănunte cauzele decesului, exact cum procedează ei cu ceilalți oameni. Îmi aduc aminte cum înșiră ei diagnosticele după constatarea decesului câte unei persoane oarecare sau mai abitir a câte unei personalități. Au o plăcere dementă de a da detalii care de fapt nu interesează pe nimeni, din moment ce enumerarea cauzelor probabile ale unui deces nu-l reînvie pe cel plecat dintre noi.

E mult de lucru cu deontologia jurnaliștilor, căci lipsa de moralitate și de verticalitate și slăbiciunile CNA fac să fie poluate la maximum jurnalele de știri, reportajele de pe teren, autoselecția nefuncționând la cotele cerute de volumul banilor vehiculați în televiziuni, din reclame, din sponsorizări și din mită.

(19 octombrie 2021)

Nostalgia vremurilor ceaușiste

Nu mă așteptam ca posturile de televiziune pe care eu le consideram cât de cât serioase să procedeze la manipulările ieftine pe care le făcea regimul ceaușit când folosea statisticile ca instrument eficient de propagandă și de manipulare. Și acum îmi revin în minte congresele și plenarele cu bilanțuri triumfaliste în care se prezentau succesele imense ale economiei socialiste, comparând unele dintre niveluri cu cele din 1939, an considerat ca fiind cel mai bun al României burghezo-moșierești.

Rezulta că producția industriei chimice crescuse de câteva mii de ori, că producția de aluminiu crescuse de câteva zeci de mii de ori, că producția agricolă crescuse și ea de câteva sute de ori.

Cu statistica se face fix orice-și dorește fiecare dintre noi. Nu trebuie decât să știm un pic de statistică și tot un pic de tehnică de manipulare. Nu aș fi scris azi acest articol dacă de dimineață postul PRO Tv nu și-ar fi prezentat un bilanț triumfalist în care se făceau comparații între performanțele sale și performanțele unui alt post Tv care erau de 11 ori mai mari decât ale postului de televiziune concurent. Multe histograme prezentau ridicolul cu care televiziunile concurente se acoperiseră, pentru că postul PRO Tv era învingător, zdrobindu-și concurența. Eu am pretenție că mai știu o țîră de statistică și nu prea sunt șanse să fiu dus de nas chiar așa de ușor, mai ales când se lucrează cu serii de date dinamice care sunt neomogene din start și când se procedează la extragerea numai anumitor termeni din acele serii de date, televiziunea lăudăroasă nu a prezentat deloc grafice complete, ci numai filme cu momente extrase.

Și în prezentările posturilor Tv ar fi moral ca performanțele să fie publice, să fie puse la dispoziție toate tabelele și toate graficele, astfel încât să le piară unor cheful de a mai manipula și de a ne mai trimite în trecutul întunecat al epocii ceaușiste cu manipulări grosolane. Nu prea știu eu cum stă treaba cu marea performanță a unor posturi Tv în contextul în care redau cam aceleași rahaturi cu crime, hoți, nulități, divorțuri, răpiri, iar transmisiile live sunt de un penibil strigător la cer. Un pic de modestie n-ar strica nimănui, iar pentru a se spăla de păcare, televiziunile ar trebui să fie cu mult mai decente în a selecta reclamele care sunt de o calitate atât de îndoielnică încât arată cât de leșinate sunt dacă acceptă să dea pe posta aiurelile acelea care nu folosesc nimănui de mincinoase cât sunt.

(05 ianuarie 2018)

Ştirile pozitive, Raiul şi Iadul

S-a vorbit despre limba de lemn a comnuștilor. Așa este. Discursurile erau previzibile căci la o frează începută, în proporție de 99% știam continuarea. Și acum tot despre o limbă de lemn vorbim. Toate televiziunile funcționează cu un vocabular minimal și au dezvoltat șabloane care se plimbă de la unii la alții în cel mai penibil mod. La noi, dar și la alții sunt de succes aspectele negative. oamenii privesc cu mai mult interes un criminal decât un olimpic internațional. Oamenii discută mai mult despre un politician repetent decât despre unul care a luar diploma de licență la MIT cu magna cum laudae. Așa este omul făcut, să caște gura la circotecă decât să privească lucrurile serioase și să se bucure de frumos. Tocmai de aceea, mulți au fost entuziasmați de desenul lui Picasso de la Barcelona în care se vedeau excrementele în picaj ale unui individ care stătea pe vine, decât în fața unei picturi clasice de Goya de la Prado. Tonul face muzica și a cere televiziunilor și ziarelor să dea știri pozitive, când există telecomandă și zeci de variante la alegere, este deja o exagerare. Că nimeni nu ascultă de un asemenea sfat sau solicitare este o altă problemă. Cel mult va fi vorba de ironii crunte și de rememorări ale plimbării în barca cu apa până la gleznă.

Nici Iadul pur nu există, nici Raiul pur nu există, căci viața are toate culorile.

(30 august 2017)

Viața unei știri

Zilele trecute am fost șocat să văd cum televiziunile au rostogolit informații privind acel nefericit eveniment despre o mamă care s-a aruncat în fața trenului de Constanța trimițând la moarte și pe cele trei fiice ale ei. Toți se întreceau să de a imagini terifiante, detalii insuportabile, doar-doar vor capta atenția oamenilor cu acele grozăvii. Mi-a venit ideia de a măsura durata acelor manifestări maladive ale unor pseudolurnaliști, de la o zi la alta. Am procedat așa și cu alte așa-zise știri și am observat că durata acestora scade de la o zi la alta cu o rată de r = 1/4. Deci ceea ce era o lălăială de 4 minute, în ziua următoare este o schelălăială de un minut și tot scade, iar în a treia zi dispare din lista de chestii pe care le debitează știriștii de umplu ecranele cu mizriile lor stupide, repetitive și previzibile. M-am gândit la legea aceea a lui Thomas Robert Malthus care zicea că producția de alimente crește în progresie aritmetică în timp ce populația crește în progresie geometrică, justificând unii apologeți inconștienți ai războaielor apariția marilor conflagrații.

deocamdată am remarcat că interesul pentru o știre scade în progresie geometrică, iar rata este r = 1/4. Mira-m-aș ca frecvența de apariție a știrilor să crească în progresie aritmetică. Dacă pornesc de la ideia că jurnalele au durate fixe de la o zi la alta, ceea ce dispare prin eroziune trebuie înlocuit rapid cu o altă știre. Bag seamă că făcând o analiză empirică, frecvența știrilor ar crește tot în progresie geometrică și cred că rata r este mai mare decât 3/4, căci apare fenomenul de filtrare, iar televiziunea care filtrează cel mai bine, este și cea care face ratingul cel mai mare. Ceea ce am de spus aici este că structurile emisiunilor de știri sunt invariabile și mă duce cu gândul la un grafic despre care știam eu în pruncie legat de curba creșterii prețului calității - Pq pe măsură ce scade noncalitatea - Nq. Prețul calității crește exponențial, iar noncalitatea, scade și ea tot exponențial. Amin!

(25 august 2017)

Redundanța în televiziuni

Redundanța în televiziuni se manifestă plenar, haotic, vulgar și plictisitor. Știristul zice ceva. Dă legătura unui jurnalist de teren care zice si el peste 90% din ceea ce a zis știristul. Adăcă, repetiția este mama învățăturii, dar de fapt este redundanță de doi bani și acoperirea cu nimic a timpului. Să fim cinstiți, multe dintre televiziuni plantează capcane prin titluri mincinoase, prin prezentarea de povestiri vechi, umflate. Se folosesc prea mult cuvinte abrupte care nu au legătură deloc cu realitatea. La ei știrile sunt bombă, incendiare, dezvăluiri, incredibile, speciale, misterioase, exclusive și tot așa. Într-un ambalaj strălucitor se află excremente de cățel, mici, negre, sfărâmate, puturoase și comune.

(26 iunie 2017)

O minune ține 3 zile

Noi avem cugetarea: nicio minune nu ține mai mult de 3 zile. Viața politică dâmbovițeană ve arată că așa și este și faptul că trecem de la una la alta fără să clipim, de la această cugetare ni se trage. Fiecare știre aduce niște personaje negative în prim plan. Apar niște șefi care tună și fulgeră. Se face o comisie de anchetă care va, care va și care va. Adică are obiective absolut sublime, dar care în final se fâsâie și moare sau este îngropată. Numai cei slabi de îngeri fac pipi pe ei sau își pun capăt zilelor. Cei șmecheri trec cu fruntea sus făcând chiar titlu de glorie că au stat la rârnaie și parcă sunt cu mult mai interesanți decî înainte de. Toate se rostogolesc vertiginos și tratările sunt de un primitivism și de un descriptivis, exasperant. Jurnaliste de teren, fără pic de cultură vorbesc sacadat, înșirând prenumele demonstrattive acesta, acestea, aceasta și tot așa, căci trebuie să unple cu chestii repetitive un timp alocat, fără să spună ceva semnificativ.

S-a vorbit de manelizare, s-a vorbit de otevizare. Ambele merg mănă-n mână. Văd că toate posturile ne servesc:

- bombe de presă;

- noutăți de ultim moment;

- dezvăluiri halucinante;

- efecte uriașe;

- acțiuni incredibile;
- ruperea tăcerii;
- breaking news;

- fapte incredibile;

- posturi intolerabile;

- elemente surpriză.

Chestii umflate artificial se dovedesc a fi banalități, pentru care legea nu mai are efecte, iar vinovatul este acarul Păun. Pentru lucruri considerate de o gravitate excepțională, cu furturi de sute de milioane de euro, justiția dă pedepse minuscule și nu se recuperează nimic, pentru că o banalitate a fost prezentată în mass-media eronat și nimeni nu-și cere scuze.

Trebuie luate totuți buletinele meteo și comparate să se vadă cât de mari erori sunt propagate în eter. Ceea ce mă miră este că a reapărut o ființă cu probleme psihice, care din nou este promovată în emisiuni și a vorbit de barter, în legătură cu o operație de micșorare de stomac. Ne amintim gândacii din apartamentul acesteia și de mizeria dintre degetele de la picioarele respectivei. Atunci CNA a dat amenzi și a interzis folosirea persoanelor neajutorate în emisiuni.

Rezultă clar că trebuie schimbată maniera noastră de a gândi. Trebuie să definim clar orice. Trebuie să stabilim termene. Trebuie să dăm soluții. Trebuie să urmărim implementarea lor. Altfel, vom alerga ca muștele fără cap și niciodată nu ne vom convinge pe noi înșine că 2 + 2 fac patru, ci fac cât vrea mușchii noștri flasci, îmbibați de grăsime și fezandați în țuică de proastă calitate.

(26 mai 2017)