Faceți curățenie, bre, în hazna!

Ideea de cadru didactic din mediul academic, cu aplecare spre a fi prădător sexual nu este nouă și dacă chiar cineva ar dori să facă o analiză serioasă, surprizele s-ar ține lanț și în multe departamente ar bate vântul după ce s-ar face curățenie ca lumea.

Trebuie numai să se dea asigurări victimelor abuzurilor că nu se vor lua măsuri împotriva lor, adică nu li se vor anula examenele obținute ca urmare a cedărilor la presiunile de natură sexuală. Există un precedent în materie și rezultatul a fost de-a dreptul spectaculos, drept consecină, mai mulți profesori universitari trebuind să-și ia tălpășița din posturile unde împărțeau promovări după ce primeau plata în natură.

Vor fi și exagerări, căci lumea nu este perfectă și vor fi amestecate adevăratele probleme cu răzbunări mărunte, dar până nu se va trece la curățirea acestei infecții, va plana tot timpul și asupra celor care-și fac meseria corect suspiciuni care nu-și găsesc rostul.

Nouă ne place să vorbim despre moralitate, dar ne facem că nu vedem lucrurile evidente și uneori gunoiul îl ascundem sub preș din motive obscure, iar când infecția atinge cote insuportabile și buboiul se sparge ies la iveală lucruri înfiorătoare, iar de cele mai multe ori toată lumea se miră, ridică din umeri și caută să meargă mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acum lucrurile sunt foarte clare. Se știe ce este aceea hărțuire, când și cum se evidențiază aceasta și mai ales, cum se apără victimele, oriunde ar fi ele. Mi se pare că anumite fapte sunt ținute la dospit, până făptuitorul calcă pe bec și se merge pe principiul unde dai și unde crapă, căci a invoca fapte petrecute acum 30 de ani sau acum 20 de ani sau acum 10 ani, este clar că problema este în altă parte, căci fum fără foc nu există, iar victimele hărțuirii de demult, sunt folosite pentru a plăti hărțuitorului, polițe de cu totul altă natură. Nu mai trebuie să treacă atât timp pentru a fi stopate actele de hărțuire din mediul academic, chiar dacă prețul va fi insuportabil.


(29 iulie 2024)

Ierarhizarea valorilor folosind testele grilă

Nevoia de a-l găsi pe cel mai bun sau pe cei mai buni și de a-i ierarhiza pe membri unei colectivități a fost dintotdeauna. Ideea de bază se referă la a găsi o modalitate acceptată de a realiza acest obiectiv și testul grilă este una dintre modalitățile cel mai puțin comentate.
Se propune o bibliografie accesibilă tuturor.
Se dă un interval de pregătire a concurenților.
Se construiesc grilele.
Se asociază punctaje fiecărei chestiuni din grilă.
Se împart foile cu grilele tituror celor care vor să fie evaluați.
Este lăsat un timp concurenților.
Concurenții predau foile cu rezultatele.
Se fac evaluările folosind un șablon.
Se dă pe loc rezultatul evaluării.
Se face ierarhizarea după punctaje în ordine descrescătoare.
Rezultă care sunt cei mai buni dintre cei care s-au evaluat.
Nu spun că testele grilă sunt infailibile. Am văzut cu ochii mei cum un tânăr a completat testul grilă folosind un zar și cum a obținut nota 6,50 fără să aibă vreo legătură cu materia care era analizată, pentru că grila fusese construită anapoda, căci și grilele se construiesc științific, nu iei un nene de pe stradă să-l pui să facă o grilă și să ai pretenție că este și reprezentativă.
În opinia mea, testul grilă este bun pentru a face o primă departajare a candidaților la un post, pentru a-i ierarhiza că au noțiunile de bază și că ai materia primă necesară continuării procesului de evaluare folosind o lucrare scrisă pe o temă de sinteză, după aceea o probă teoretică extinsă și în final o probă practică edificatoare, care va permite stabilirea celui mai bun dintre concurenți.

(23 iunie 2024)

În statistică, toată lumea este deșteaptă. [ ]

Mie îmi plac la nebunie de persoanele care scriu despre statistică, dar care nu au făcut niciodată o cercetare statistică și nu au folosit acea cercetare statistică pentru a fundamenta o decizie cu care să meargă cu ea până în pânzele albe. De aceea, mie mi se pare că în statistică toată lumea este deșteaptă, dar când îi iei pe oameni la bani mărunți vezi că doar teoria este de ei și practica lor este zero barat.
Am stat și m-am întrebat că privind o foaie matricolă a unui absolvent de facultate cu media șase și un pic foarte mic, un decident a hotărât că respectivul absolvent are calitățile necesare derulării unui stagiu doctoral. Cum tot așa, un alt decident a hotărât că un absolvent cu restanțe repetitive la o anumită disciplină, are tot ce trebuie să devină doctor în acea disciplină.
Vreți numele? Le am și foile matricole ale nefericiților stau mărturie, dar totul costă.

La viața mea, un lucru am făcut și eu în ale statisticii și anume:

- am luat peste 450 de studenți,

- i-am întrebat ce înțeleg ei prin student bun,

- le-am dat suficient de multe indicații,

- răspunsurile au fost anonime,

- am făcut prelucrări statistice primare,

- a rezultat intervalul (7,80; 9,20) pentru studentul bun,

- a rezultat intervalul [9,20; 10] pentru studentul foarte bun,

- am aplicat teste statistice,

- cu 95% încredere studentul cu media în acest interval e considerat bun.

Eu am aplicat ceea ce am obținut în evaluările mele, atunci când a fost nevoie să aleg colaboratori, nu neapărat după mediile de la școală, ci după rezultatele oricăror serii reprezentative de termeni. Dacă din 20 de întâlniri omul era punctual în 17 dintre ele rezulta  = (17/20)*10 = 8,65, deci omul este bun. Când a fost punctual i-am acordat nota 10, când nu a fost punctual i-am acordat nota 1.

Am mai făcut o cercetare statistică pe care am explicat-o și altora, dar eu o folosesc cu succes în practică, referitor la calculul ponderilor asociate calității, respectiv, cantității, când vreau să agreg performanțele indivizilor cu indicatorul IA:

IA = p*min(A,B)/max(A,B) + q*min(X,Y)/max(X,Y)

unde:

A - nivelul cantitativ planificat de realizat,

B - nivelul cantitativ efectiv realizat,

X - nivelul calitativ planificat de realizat,

Y - nivelul calitativ efectiv realizat,

p  - coeficientul de importanță al cantității, 

q - coeficientul de importanță al calității.

Folosind foarte multe serii de studenți de la masterele pe unde am predat, am obținut p = 0,4 și q = 0,6 coeficienți pe care i-am testat și a rezultat că sunt reprezentativi și pe care eu îi folosesc cu succes atunci când vreau să văd cât de tare în parcare e câte un nene cu care eu aș vrea să colaborez, dar mai ales, mi se impune să colaborez și dacă IA < 0,78 am suficiente metode elegante de a nu-l include într-un proiect, căci eu nu sunt omul riscurilor.

(29 mai 2023)

Valoarea trebuie dovedită

Oricare dintre noi are dreptul de a se urca pe blocul unde locuiește și să urle din toți rărunchii că este cel mai bun, cel mai frumos și că are valoare maximă. Una este ceea ce credem noi despre noi înșine, cu totul altfel stau lucrurile cu părerea altora despre noi și cu totul și cu totul altfel stau lucrurile când trebuie să dovedim cât de valoroși suntem.
La mine lucrurile sunt foarte simple. Eu am stabilit niște criterii extrem de simple, de care sunt foarte mulțumit dacă le am și pe care le aplic mecanic și până în clipa de față, mă laud că nu am dat-o-n bară.

Dacă la mine vine cineva să se prezinte, eu am bunul simț să ascult pe om ce are de zis, fără să-l întrerup. Când omul vorbește oferă o serie de detalii importante, care-l definesc. Eu văd dacă omul este modest, dacă este încrezut, dacă este lăudăros, dacă minte, dacă exagerează, dacă este superficial și tot așa.

Să zicem că stau de vorbă cu un meseriaș, căci eu vreau să-mi rezolv o problemă. Meseriașul va avea un start foarte prost dacă începe să-l critice pe cel care a lucrat înaintea lui și se ridică pe el în slăvi, cât de bun este. Meseriașul va avea o poziție jalnică dacă începe să-mi ceară mie scule să lucreze, știut fiind faptul că un meseriaș care se respectă, are sculele lui. Traseul meseriașului devine extrem de neconcludent dacă el bâjbâie în fața produsului de care trebuie să se ocupe, din moment ce cu câteva minute mai înainte el a vorbit de cât de bun este, de cât de mare experiență are. Mie nu-mi trebuie decât câteva minute să mă conving că meseriașul este slab sau este bun sau este foarte bun.

Să zicem că stau de vorbă cu un programator. Aici lucrurile sunt simple, căci el trebuie să-mi arate aplicații făcute de el și să mă convingă atât că sunt făcute de el, cât și că sunt aplicații foarte bune. Nu trebuie să stau ore în șir să mă conving de ceva. Îmi aduc aminte că în clasa a VIII-a la latină era o lecție cu un tip care se lăuda că atunci când era în Rhodos era cel mai bun dansator. Atunci cineva i-a zis: Hic Rhodos, hic salta! Deci programatorul va trebui să scrie un program și va fi sau nu va fi convingător.

Rezultă că valoarea trebuie dovedită, dar să nu fie prea târziu. Adică, pe om nu trebuie să-l angajezi, să-l plătești și apoi să dovedească faptul că e bun, căci ar fi prea târziu de cele mai multe ori. Valoarea trebuie dovedită ș=i doar după aceea trebuie omul pus la treabă să rezolve ceea ce avem noi de rezolvat.

(21 aprilie 2023) 

Cum devii meseriaș cu adevărat?

Văd acum tineri care se laudă că au meserie. În mintea mea, a avea meserie înseamnă:
- să-și dorești să o ai,
- să investești în meserie timp, răbdare, efort, pasiune și bani, 
- să urmezi cursuri teoretice,
- să faci practică ca toată lumea,
- să stai pe lângă un maestru,
- să dovedești că stăpânești meseria,
- să ai curajul să practici meseria de unul singur.

Eu am parcurs multe din cele enumerate aici. Am avut pasiune. Am avut disponibilitate pentru a învăța, Am învățat disciplinele de programare a calculatoarelor. Mi-am luat modele pe care mi-am dorit să le urmez. Neșansa mea a fost că eu nu am avut un maestru de la care să învăț ceva, pentru că în catedra unde am lucrat, cei care se ocupau de informatică spre zona de dezvoltare software erau oameni care erau mai mari decât mine cu un an. În plus, șeful meu de sub-colectiv sau șeful de catedră nu aveau în mintea lor ca obiectiv să se ocupe de un neica-nimeni care poposise la ei în colectivitate și pe care îl jucau pe degete tocmai dacă era vulnerabil, fără a fi discipolul unui maestru, care la o adică ar fi sărit în apărarea lui. În plus, un om cu meserie de care are habar până în cele mai mici detalii, este un om de care nu ai cum să te iei cu una cu două, pentru că este pe picioarele lui.

Nu așa am procedat eu cu cei care au fost colaboratorii mei. După ce au fost selectați dinre cei mai buni absolvenți, care aveau în carnetele cu note la examenele date cu mine, numai note foarte mari, am început să lucrăm și am ajuns la un mod de comunicare excelent. Ei nu au mai crescut ca buruienile, așa cum am crescut eu în catedră, unde cel mult doar mi se aduceau reproșuri, fără ca vreodată cineva să-mi fi spus cum era bine să procedez, pentru a nu cădea în greșeală.

Cred că acum, cineva care dorește să se considere că are o meserie trebuie să răspundă afirmativ la următoarele întrebări:

- a urmat un curs intensiv, teoretic de substanță cu durată de cel puțin 6 luni?

- a făcut cel puțin 3 săptămâni de practică obișnuită de 6 - 8 ore pe zi?

- a stat pe lângă un maestru cel puțin două săptămâni, zi lumină?

- a dat examene complete pentru a primi un atestat pe bune?

- a lucrat cu succes, experimental pe cont propriu cel puțin două luni?

dacă la mine stagiul doctoral este asimilat cu lucru cu un maestru, mă laud că am învățat meserie, dar dacă acest stagiu nu e asimilat cu lucru cu un maestru, înseamnă că timp de 42 de ani am fost un cârpaci, chestie care mă doare îngrozitor și care nu mi se datorează deloc, pentru că eu mă consider un tip docil, care mi-am știut lungul nasului și interesul și nevoia de un maestru am simțit-o stringent, fără însă să-l găsesc, pentru că cei din Centrul de calcul care ar fi fost îndreptățiți să joace rol de maeștri, rând pe rând au plecat spre alte zări și lângă unii de la care chiar nu aveam ce învăța, n-aș fi conceput să-mi pierd timpul, pentru a mima că mă joc de-a lucrul la un maestru, care de fapt nu avea doctorat ca mine.

Acum lumea are alte obiective și nu mai are răbdare să pătrundă tainele meseriei. În graba cea mare, tinerii uită că a fi un bun meseriaș nu înseamnă să ai diplomă, ci să știi să faci foarte bine toate activitățile legate de meseria pe acre ai ales-o, astfel încât să se ducă numele că ești cel mai bun în ceea ce faci.

(18 ianuarie 2023)

EOF - Educație Orientată spre Familie

Familia trebuie să fie unul dintre factorii esențiali ai proceselor educaționale. Învățământul orientat spre familie înseamnă că aceasta:
- este implicată în educație prin aducerea la școală și preluarea elevului de la școală,
- plătește meditațiile elevilor,
- păstrează legătura cu școala și corectează abaterile elevilor,
- dirijează parcursul elevilor spre liceu și facultate,

- transformă pe profesor într-un fel de om al casei,
- răspunde cerințelor financiare ale școlii.
Dacă școala este acel element care-l transformă pe părinte în partener, se vor întâmpla lucruri de importanță excepțională. dacă însă se are calul, părinții vor juca un rol negativ pentru că fiecare părinte vrea și unele avantaje în ierarhizarea propriilor odrasle.

(05 august 2022)

EOS - Educație Orientată spre Societate

Un sistem educațional orientat spre societate înseamnă:
- luarea în considerare a cerințelor producției,
- crearea de proporții care să nu risipească forța de muncă,
- formarea de specializări de care societatea are nevoie,
- orientarea spre profesii necesare, unde există joburi,
- asigurarea unor standarde de calitate să nu se dărâme poduri abia construite,
- corelarea ieșirilor din sistemul educațional cu necesarul de forță de muncă.
Societatea nu-și permite risipă de bani și nici să risipească forța de muncă tânără prin crearea de specializări nenecesare în exces care să presupună recalificări. De aceea este nevoie de existența unor criterii de filtrare a tinerilor și de ierarhizare a valorilor, astfel încât principiul omul potrivit la locul potrivit să fie o realitate.

(05 august 2022) 

EOB - Educație Orientată spre Business

Să ne uităm la fondul clasei, care este o afacere.
Să ne uităm la publicarea de manuale, care este o afacere.
Să ne uităm la culegerile de probleme, care sunt o afacere.
Să nu uităm la tot felul de caiete speciale care sunt o afacere.
Să ne uităm la after school care este o afacere.
Să ne uităm la chioșcurile de lângă școli care sunt o afacere.
Să ne uităm la cornul și laptele care este o afacere.
Să ne uităm la masa caldă din școală care este o afacere.
S-au dezvoltat tot felul de afaceri pe lângă sistemul educațional. Unele dintre ele sunt bine venite, dar altele nu prea au legătură cu ceea ce este sistemul educațional. Este vorba de licitații, dar și licitațiile se truchează. Unde există business există profit și există și corupție, iar sistemul educațional nu va fi ferit de racilele existente într-un mediu de afaceri poluat.

(05 august 2022)

EOP - Educație Orientată spre Profesori

Educația orientată spre profesori presupune ca:
- numărul de ore per discipline depinde de numărul de profesori,
- ponderea disciplinelor depinde de numărul de profesori,
- manualele au conținutul dictat de profesori,
- volumul de exerciții este impus de profesori,
- sistemul de notare este conceput pentru profesori,
- calitatea procesului depinde de calitatea profesorilor,
- toate abaterile sunt făcute în favoarea profesorilor,
- profesorii sunt cei care dictează prin greve derularea momentelor esențiale din proces.
În momentul în care profesorul se află în centrul procesului educațional și nu elevul, lucrurile nu se dezvoltă cum ar trebui, ceea ce înseamnă că elevul devine o simplă anexă a sistemului educațional. Erorile din sistemul planificat comunist s-au reflectat brutal în sistemul educațional. Mulți absolvenți de facultate, după desființarea întreprinderilor s-au refugiat în învățământ, prin recalificare.

Chiar și rezervarea catedrelor pentru profesorii care pleacă pe funcții din administrația centrală sau în parlament, este semnul clar că sistemul educațional e orientat spre profesori, căci una este să ai profesorul tău permanent și alta este să ai un suplinitor.

Faptul că nu există filte de medie pentru a accede în învățământ pentru absolvenții de facultate, arată că s-a creat drum liber al mediocrității spre catedre și deci învățământul nu este orientat spre elev, ci spre profesor.

(05 august 2022)

EOE - Educația Orientată spre Elev

În mod normal sistemul educațional ar trebui orientat spre elev, ceea ce înseamnă ca:
- numărul de elevi în clasă să fie dictat de nevoile elevilor,
- manualele să fie redactate ținând seama de particularitățile elevilor,

- elevii au nevoie de un bagaj de cunoștințe fundamentale cu care să intre în viață,
- greutatea ghiozdanului să depindă de capacitatea elevului de a-l căra,

- în sistem elevul trebuie să-și găsească adevăratele modele,
- volumul de muncă individuală să depindă de nivelul optim de a munci al elevului,

- între teorie și practică trebuie să existe un echilibru perfect,

- elevul are opțiunile lui și sistemul trebuie să țină seama de ele,

- numărul de clase și de profesori depinde strict de numărul elevilor,
- elevul trebuie să stea în centrul procesului, cu opțiunile lui.

În realitate lucrurile stau cu totul altfel, căci adulții domină procesele din învățământ și elevul este numai o materie primă din care adulții fac ce le trăsnește prin cap, fără să-și dea seama că elevul este cel care va merge la muncă și că de el depinde evoluția societății peste 20 de ani.


(05 august 2022)

Oamenii nepotriviți, ignoranți și tâmpiți, ocupă locuri nepotrivite

Se știe că există o teorie a codificării.
Cine are treabă cu acordarea de numere, trebuie s-o stăpânească.
Am văzut câți nepricepuți  au fost cei care au construit numerele de la mașini, căci s-au găsit în situația nefericită că nu mai aveau ce numere să dea numere, dacă nu treceau de la B-xx-ZZZ la B-xxx-ZZZ. Tot așa s-a pus problema și cu numerele de telefon când a explodat din punct de vedere tehnic capacitatea de a acorda posturi de telefon.

Cei ce nu cunosc teoria codificării sunt puși în situația de a improviza.
Este foarte rău căci ceea ce lor lise pare OK, nu e OK.
Cel mai dramatic este faptul că nu se știe teoria codificării la acordarea numerelor de la case, de la blocuri. În București există situații de-a dreptul enigmatice, în care anumite blocuri sunt identificate doar de cei acre s-au confruntat cu problema găsirii lor, căci acele blocuri se află unde nici prin minte nu-ți trece,

Există tehnici de a structura coduri încât să nu apară ruperi de secvențe dacă apar situații noi, căci a introduce acel BIS, cu siguranță arată că regula este proastă, iar tehnica de codificare este neadecvată. oricum, mulți nu au aplecare spre a învăța lucruri noi. Răul a fost făcut și a se trece la o nouă codificare este deja o catastrofă. Îmi aduc aminte că s-a modificat strada Dumitru PETRESCU în Turnu Măgurele, nu s-a produs actualizarea și mi s-a reproșat că nu știu unde stau, căci operatorul nu concepea că baza sa de date nu e actualizată, deci greșeala e la el.



(06 februarie 2022) 

Profesorul este în primul rând un exemplu

Profesorul este în primul rând un exemplu, pentru elevi, pentru studenți, pentru masteranzi, pentru doctoranzi, pentru oricine stă de vorbă cu el. Ditr-o dată, felul cum se poartă, felul cum vorbește, felul cum merge, felul cum ține capul, felul cum privește, toate la un loc fac diferența între un profesor și restul lumii.

Calificarea profesorului este: 

- completă, in sensul că și-a încheiat studiile;

- dovedită prin foaia matricolă cu rezultate dintre cele mai bune;

- subliniată prin rezultatele obținute în competiții de ocupare de posturi;

- stadiile traversate care punctează ridicarea pe un plan superior;

- pusă în evidență prin activități practice în fața altor colegi sau a superiorilor;

- dată de materialele publicate strict legate de disciplinele la care lucrează.

Practica profesorului este un bun câștigat prin:

- derularea de cicluri de producție complete;

- activități derulate în cele mai importante centre de specialitate;

- produse a căror calitate se verifică în orice moment;

- demonstrații de mare virtuozitate;

- implicare permanentă în proiecte concrete finalizate cu succes;

- dmonstrații bazate pe elemente de comparație de top;

- preluarea detalii de la marii maeștii sau de la marii meșteșugari;

- acceptarea de înregistrări utilizabile în scop demonstrativ cu așa da.

Vocabularul profesorului trebuie să fie astfel construit încât:

- să includă termeni de strictă specialitate;

- să permită folosirea unei varietăți de forme de adresare;

- să dea cursivitate și culoare activității de la clasă;

- să evidențieze calitățile elevilor săi;
- să schimbe atitudinea ușor delăsătoare a elevilor spre studiu la disciplna sa.
M-am întrebat cum își zice unul că este profesor dacă se laudă ca a dat un extemporal și toată clasa a luat nota 2(doi)? Desigur, la o clasă de nota 2(doi) profesorul este și el tot de nota doi, dacă nu de 1(unu) dacă mă gândsc la pesa  NOTA ZERO LA PURTARE de  Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, unde pe când eram elev am jucat și eu un rolișor pe scena teatrului Al. Davila din Pitești.
Mulți dintre profesori sunt:
- suplinitori;
- neinstruiți în raport cu disciplina pe care o predau;
- fără examene de grad;
- picați în competiții;
- prinși că au copiat la examene;
- fără prestanță;
- cu carenșe de comportament.
Toate acestea determină atitudinea elevilor și numai în aceste cazuri apar scenele care fac deliciul privitorilor pe youtube.
În opinia mea profesorul este un exemplu daca:
- vorbește frumos;
- respectă;
- ocupă timpul elevilor;
- prezintă teme în mod atractiv;
- este tot timpul viu, nu cască, nu dormitează;
- știe să muncească;
- îmbină teorie cu practica pe înțelesul elevilor;
- nu recită lecțiile memorate ca tâmpitul;
- evaluează corect elevii;
- personalizează discuțiile cu fiecare în parte;
- îl înțelege pe fiecare lelev, cunoscându-i problemele reale.
Rezultă cu claritate că nu oricine are harul de a fi profesor. Neaveniții care doresc confort, aventură și pierderea de timp primesc exact ceea ce merită de la elevi, adică:
- indiferență;
- lipsă de respect;
- porecle;
- corecții;
- gălăgie;
- limbaj neadecvat;
- urlete;
- lipsa salutului;
- bârfa;
- trecerea prin față;
- uitare;
- corectarea greșelilor făcute la oră;
- absențe de la ore.
Toată lumea invocă salariile mici din învățământ. Toată lumea este de acord cu diferențierile de salariu prin legarea acestora de calitate, numai că algoritmii să se aplice altora, nu lor. Titulaturile pompoase de coliegii, colegii naționale sau cine mai știe ce, nu au menirea de a crește nivelul actului de instruire. Trebuie respectul profesorului pentru munca lui și abia după aceea vine și respectul elevului și într-un târziu va veni și salariul pe măsura. Cine ridică măna asupra învățătorului se zice că acea mână se va usca. Nu se știe ce se va întâmpla cu mâna învățătorului care se ridică asupra elevului. Întrebări:
Ce profesor este acela care tolerează ca elevii să copieze în masă la o probă scrisă de la BAC?
Ce profesor este acela care își meditează proprii elevi?
Ce profesor este acela care alterează notele datorită unui subiectivism dus peste limite?
Ce profesor este acela care merge în restaurante cu părinții elevilor lui?
Ce profesor este acela care bagă mâna adânc în fondul clasei?
Ce profesor este acela care condiționează promovarea de sume în valută?
Ce profesor este acela care lipsește de la ore?
Ce profesor este acela care-și bate elevii?
ce profesor este acela cre nu face materia la clasă?
Îmi reprim alte întrebări care au dus la pușcărie pe unii dascăli prin condamnări definitive cu executare. Mai sunt multe de corectat, actiunile trebuind să fie energice până boala nu devine cancer în stadiu de metastaze.


(06 aprilie 2016)