Falsificarea examenelor, diplomelor, CV-urilor în perioada bolșevică

Falsificarea examenelor era și și în vremea bolșevică o realitate.

Exista în vremurile bolșevice bancu următor:

Tovarășul director POPESCU C. Ion are plăcerea de a vă anunța azi reușita fiului său POPESCU I. Sergiu la examenul care va avea loc peste două săptămâni.

Până în anul 1960, admiterile la anumite facultăți se făcea după dosarul stării sociale a candidatului și numai candidații cu origine socială muncitorească erau admiși să se înscrie să susțină examen de admitere. Imediat după anul 1950, admiterea la facultate a elementului muncitoresc și mai ales promovarea se realiza pe puncte. Au existat și cazuri în care la Moscova au devenit doctori în științe tineri, care la sosirea în țară, au urmat cursurile liceale, pentru o avea și diiplomă de bacalaureat.

Am citit într-o carte că la Timișoara era un profesor care a fost conducător de doctorate, fără doctorat. La un moment dat, ca și el să intre în legalitate, a susținut o teză, iar în comisie era unul dintre foștii lui doctoranzi, devenit doctor și profesor universitar.

Există nenumărate forme de falsificare a examenelor.

O primă formă este completarea din burtă a cataloagelor cu note foarte mare, să nu apară contestații, fără ca examenul să se fi ținut, căci nici cursurile și nici seminariile nu s-au ținut.

O a doua formă este stabilirea materiei de examen, ca fiind formată dintr-un număr extrem de redus de pagini, care se memorează în câteva minute.

O a treia formă este susținerea examenului cu cărțile pe masă.

A patra formă este susținerea examenului după dictare.

A cincea formă de falsificare este specifică examenelor orale, când concurenții spun basme și povești SF.

Falsificarea diplomelor este o meserie exersată de mulți maeștrii ai genului, căci absența bazei naționale de date a diplomelor la zi, nu are o explicație decentă, dacă volumul diplomelor false aflate în circulație nu ar fi depășit 25% în epoca bolșevică.

În epoca bolșevică CV-urile nici nu existau. Erau efectuate autobiografii și referate, fiecare scrisă după cum doreau cei ce le scriau. Recomandările date de alți bolșevici se bazau pe conștiinciozitatea celor ce luau cuvântul sau scriau respectivele recomandări.

Acum lucrurile stau cu totul altfel, adică mai nasol.


(19 iunie 2026)

Peste 20% din diplomele de studii superioare în circulație sunt false!

A existat cândva ideea de a avea o bază de date a diplomelor universitare din spațiul mioritic, numai că minunea nu a durat decât trei zile și s-a oprit pentru că nu s-a găsit finanțarea acestui proiect fundamental pentru sănătatea învățământului superior cel mioritic. De fapt nu s-a dorit, pentru că având o bază de date cu diplomele reale, adevărate, ale absolvenților pe bune din învățământul superior, oricine ar fi verificat o diplomă, ar fi văzut dacă e adevărată sau e falsă și cele peste 20% de diplome false ar fi ieșit din circulație mai mult sau mai puțin zgomotos.

Procesul de digitalizare e lent în spațiul mioritic pentru că el scoate la iveală toate incorectitudinile din societate, ori lucrul acesta de curățire a cangrenelor din societate nu convine unei poărți importante dintre cetățeni, căci la 20% din dipliome false, corespund 5% din populația activă, ceea ce înseamnă inși care se dau exact ceea ce nu sunt, pentru a ajunge miniștri, deputați, senatori sau cine știe ce mai tipologie de funcționari cu salarii grase, obținute fraudulos.

N-am scos o vorbă aici despre diplomele de bacalaureat false, care și acestea or fi cu zecile de mii, dar nici despre diplomele obținute fraudulos, de către inși care au trecut prin licee sau prin facultăți ca gâsca prin apă, plătind bani grei pentru promovarea de examene, pentru note în cataloage și pentru promovarea trimestrială, pentru a ajunge la examenul de bacalaureat ca să-l promoveze tot fraudulos.

Dacă plagiatul a fost evidențiat de o aplicație care identifică sursele de așa-zisă inspirație, dar pe românește se traduce prin copy-paste, digitalizarea ar aduce limitări dure de furt și de fals în procesele de instruire, căci examenul susținut online înseamnă cu mult mai mult decât a rezolva un test grilă, ci a folosi inteligența artificială de analiză a multor parametri pe care îi oferă cel ce susține examenul, inclusiv analiza testării pe bază de amprentă a caracterelor tastate pentru a furniza răspunsuri și rezultate.

Mai este de așteptat, dar drumul este sigur, căci fără digitalizare nimeni nu ne mai ia în considerare, exact cum s-a întâmplat cu comenzile care trebuiau plătite numai cu cardul, ceea ce a generat pentru o bună bucată de timp, izolare și nimic altceva, trebuind ca și noi să operăm cu cardul bancar. 

(30 noiembrie 20250

Cum arată un CV minimal?

Un CV minimal ar trebui să conțină:
- numele și prenumele,
- elemente de identificare minimale,
- poziții ocupate cu perioade,
- educația, studii, diplome, perioade,
- premii semnificative,
- realizări definitorii, titluri, distincții,
- limbi străine cunoscute,
- ceva despre familie,
- carnet de șofer,
- persoane care pot da referințe.
Un CV al unei persoane nu ar trebui să se întindă pe mai mult de două pagini și nu ar trebui să se piardă în detalii greu de urmărit, nu trebuie să conțină chestii care sunt laude de sine. Elementele incluse în CV trebuie să fie probate cu documente la cerere sau să fie găsite pe Internet.


(07 octombrie 2025)

Te învăț să-ți faci un CV

Indiferent cine ești și pentru ce faci un CV, CV-ul tău trebuiesă fie:
- scurt,
- corect,
- complet,
- exact,
- definitoriu,
- structurat,
- verificabil,
- semnat,
- pozitiv.

Sunt mulți care se pierd în detalii nesemnificative. Sunt CV-uri care conțin denumiri incorecte. Sunt CV-uri realizate neglijent, din momentul în care șefii lasă subalternii să le completeze CV-urile. Un nene a făcut un CV și la data nașterii a pus data curentă, dar altul la data curentă a pus data nașterii. Sunt amănunte care arată că cel ce a semnat acel CV este neglijent, un nene acre ne jignește doar din faptul că nu a citit cu atenție și a semnat că a făcut lucruri când nici nu se născuse. Unii ca să impresioneze trec în CV tot felul de denumiri de cursuri și universități pe care nu le ortografiază corect, uitând că digitalizarea în USA are un nivel foarte ridicat și totul se verifică prin consultarea de portaluri și falsurile ies ca untdelemnul la suprafață în butoiul cu apă chioară.

Înainte de a preda un CV, citește-l de 100 de ori și elimină tot ceea ce este balast sau greșit.

(07 martie 2025)

Cultul personalității la scară mai mică

S-a vorbit mult despre cultul personalității lui I. V. STALIN, despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU, dar niciodată nu trebuie să ităm că în fiecare dintre noi zace un demon al cultului personalității, căci fiecăruia dintre noi îi plac laudele fie meritate, fie nemeritate și nu scăpăm niciun prilej de a le cere, de a le primi sau pur și simplu de a le cerși, de oriunde ar veni ele.

Ne place să fim lăudați de membrii familiei pentru calități reale sau imaginare.

Ne place să fim aplaudați la scenă deschisă pentru ceea ce am făcut sau pentru ce am spus doar.

Ne place să primim tot felul de diplome, care mai de care cu titlul mai pompos.

Ne place să fim omagiați cu tot felul de aniversări care mai de care mai puțin rotunde ca ani.

Ne place să ni se organizeze sau să ne organizăm singuri omagieri care mai de care mai convenționale.

Ne place să fim numiți geniali, extraordinari, creatori de școală, buni organizatori și nu mai știu cum.

Ne place ca numele nostru să fie dat unor străzi,  licee, stadioane, ansambluri, când suntem în viață.

Ca totul să meargă uns, avem noi grijă ca la ocazii pe care tot noi le numim speciale, să ne invităm exact pe cei care vor reacționa exact așa cum ne dorim, căci în niciun caz nu vrem să apară un Constantin PÂRVULESCU ca la congresul al  XII al PCR, să ne strice petrecerea. Trebuie să fim experți în a-i invita pe cei care dacă vor spune ceva, vor spune ceea ce ne place să auzim, pentru a lua acel aer de modestie, pe care știm să-l simulăm cu talent, ca să părem în ochii celor care nu știu despre ce este vorba că suntem luați prin surprindere, că nu ne așteptam și că cele spuse vin din credința vorbitorului că așa stau lucrurile. Să nu uităm niciodată ce se spune fie pe la colțuri, fie după ce am pierdut poziția care le făcea pe slugi să se gudure pe lângă noi, căci interesul poartă fesul, cum zice un proverb și nimeni nu face ceva altcumva.

Deși credem despre noi că nu suntem bântuiți de propriul cult al personalității, este extrem de greu de a trage o linie de demarcație care să separe adevărul de minciună, de falsitate și mai ales de acele lucruri forțate care ne cotropesc din toate părțile din moment ce fiecare dintre cei care ne înconjoară vrea ceva în folosul său și unul din mijloacele de a obține acel ceva este stimularea orgoliului din noi dincolo de limitele normalului, iar acceptarea este calea sigură pentru crearea cultului personalității la scară mică.




(29 decembrie 2024) 

Nouă ne plac diplomele și titlurile pompoase, dar inutile

Dorința nebună de a arăta că suntem cineva, chiar dacă realitatea este cu totul alta ne face să inventăm tot felul de diplome și de titluri pompoase, cu sonorități abrupte, de dimensiuni nefirești, însoțite de simboluri ce coboară din istorie, dar care sunt în realitate niște elemente care girează valorile minore, care prin mijloace anapoda acced și la diplome și la titluri și la simboluri.

Îmi aduc aminte că atunci când a murit un barosan, muierea lui, s-a apropiat de mormânt și a început să potrivească panglicile de la decorațiile pe care defunctul le primise de-a lungul anilor. Într-o discuție cu conducătorul meu de doctorat, mi-am exprimat admirația față de îndurerata femeie, iar conducătorul meu de doctorat a concluzionat:

- Era normal să le potrivească, dacă și le-a dat singur.

Așa se întâmplă și în ziua de azi. Cândva era un mare premiu ce se acorda unui om de cultură în fiecare an și premiul era parcă de 50.000 de USD. Erau fericiți cei care primeau acel premiu, căci zic eu, îi scotea din foame.

Există fabrici de diplome universitare, diplome care nu spun nimic, care nu arată nimic și despre ai căror posesori se spun numai lucruri urâte, căci a te duce bou și a te întoarce vacă, nu este deloc un titlu de glorie pentru nimeni. Cu diferite prilejuri se acordă diplome de excelență unor nene și unor tanti cu diferite prilejuri, cu transmisii la televizor, desigur înregistrate, nu live. Unii chiar își plătesc medalia de aur pe care cineva, nu spun cine, le-o acordă ca semn al prețuirii. Cândva, m-am preocupat și eu să fac o plachetă de argint pe care am acordat-o la niște nene, totul fiind făcut din inițiativa și pe banii mei de bugetar pârlit. Dacă vrei, faci și trebuie să existe doar ideea.

În mintea mea, aia care mi-a mai rămas acum la 76 de ani, consider că Premiul NOBEL este un premiu, că Premiul PULITZER este un premiu. Și Premiul LENIN era un premiu. Restul de premii care se acordă sunt chestiuni interesante și bune prilejuri de a face spectacol, de a mânca și de a bea degeaba. Pentru unii în CV diplomele și premiile sunt chestiuni de fală, pe care eu nu dau doi bani, căci știu care sunt universitățile valabile, care sunt diplomele semnificative și mai ales care sunt momentele de acordare.

(23 octombrie 2023)

Cum se citește un CV?

Viața m-a învățat să citesc un Curriculum Vitae. 
În primul rând mă uit să văd dacă am în față un CV complet, adică are în el date despre:
- studii,

- medii de absolvire,
- locuri de muncă,
- domenii de interes,
- certificări, 
- hobby,
- limbi străine,
- distincții,
- publicații,
- referințe.

Prima dată mă uit la studii, să văd ce școli a terminat respectiva persoană și dacă folosește titulaturile corecte. Eu merg să văd poziția în listele oficiale ale respectivelor școli și mă edific imediat dacă persoana și-a finalizat studiile în școli din prima treime a listei oficiale sau dacă se află în a doua jumătate a listei oficiale. Analizez diplomele pe care le-a obținut și mai ales, când le-a obținut. Una este să ai bacul la 19 ani și cu totul altfel stau lucrurile să ai bacul la 35 de ani. Una este să susții teza de doctorat la sub 30 de ani când ești un neica-nimeni și cu totul altfel stau lucrurile să susții teza de doctorat când ești demnitar în primii 20 din stat. Cine are prea multe masterate îmi dă de gândit, căci este foarte greu să ții mai mulți pepeni într-o mână. Cine scrie despre un stagiu doctoral prelungit nepermis de mult și nefinalizat, are deja o problemă, pe care și-a creat-o singur, căci stagiul de doctorand perpetuu este un lucru rău.

Mie nu-mi plac oamenii care au peste 40 de domenii de interes. Eu am enumerat la mine în CV nu mai mult de 5 domenii de interes la o carieră de peste 40 de ani. Mie nu-mi plac oamenii care pun tot felul de diplome obținute în străinătate și dacă încerci să vezi unde sunt acele instituții plasate în ierarhizarea mondială a universităților, nu le găsești sau sunt undeva după poziția 3.000.

Nu mă iau pe mine reper care am lucrat 42 de ani într-un singur loc, dar nu voi fi de acord cu cel care-mi prezintă într-un CV cum că în 5 ani de activitate a schimbat 15 locuri de muncă. Ceva-ceva este în neregulă la respectivul de nu a făcut purici niciunde.

Mai multe nu scriu aici, pentru că sunt secretele mele care mă călăuzesc în a-l evalua pe cel care-mi prezintă CV-ul său, iar dacă aș continua, ar trebui să dezvolt care sunt punctele tari și care sunt punctele slabe dintr-un CV, ceea ce ar ușura munca celor de la Resurse Umane - HR și nu e treaba mea.

Eu când merg să târguiesc lăutarii de nuntă, nu stau să le ascult repertoriul în stradă. Mă uit cum pun arcușul pe vioară. Tot așa și cu cititul unui CV. Mă lămuresc în doi timpi și trei mișcări.

(12 august 2023)
 

IA și CV

De reglă, atunci când întocmim un Curriculum Vitae - CV, avem tentația să ne facem și mai frumoși și mai deștepți decât suntem, să includem tot felul de detalii pe care credem noi, îl vor impresiona pe cel care citește acel CV. Inteligența Artificială - IA are menirea:
- să verifice cele scrise de noi în CV,
- să reordoneze cele scrise de noi în CV,
- să corecteze erorile făcute de noi în CV,
- să adauge noi elemente pozitive sau nu în CV,
- să restructureze CV-ul nostru,
- să aducă nota de echilibru specifică oricărui CV,
- să ne contureze cât mai exact profilul.

Ca să dau numai un exemplu, atunci când scriem despre persoanele pe care le indicăm să dea referințe, IA cu o funcție extrem de simplă va verifica dacă acele persoane au căderea de a face așa ceva, criteriile de verificare fiind în principal legate de apartenența tuturor la aceeași formă de învățământ sau loc de muncă au autorul de CV.

Sunt persoane care pentru a-și arăta măreția indică parcurgerea unor studii pe la mari universități, deși în realitate doar au trecut prin parcul acelei universități sau cel mult au vizitat niște culoare din clădirile acelei universități. Inteligența artificială va consulta liste de persoane și de forme de învățământ din universitatea indicată și va opera corecțiile care se impun.

Angajatorul are posibilitatea de a obține și acea formă de CV cu nivel de detaliere dorit de el, din care să rezulte adevăratul profil al persoanei care dorește să-i devină salariat și aici mă refer la aspecte mai puțin plăcute din viața celui care depune un CV sau abordări cantitative legate de comportamentul sau de evoluția în timp din spațiul educațional, căci deși foaia matricolă este importantă, mulți o evită.

Multă lume face apel la datele personale. Atunci când se întocmește un CV asistat de o aplicație care are elemente de Inteligență Artificială-IA, acele elemente personale de identificare din CV dispar și aplicația cu IA aduce toate completările, fără a fi făcute puneri în corespondență explicite.


(28 mai 2023)

ICR, ICR, ICR...

ICR sunt inițialele de la Institutul Cultural Român. Cândva ICR era în grădina președintelui, acum el este în grădina parlamentului. ICR era gândit astfel încât președintele să aibă posibilitatea să numească și el pe cineva:
- în fruntea instituției,
- ca directori în centrele din străinătate,
Cu timpul, ceea ce era nobil, așa cum era și normal aici în spațiul mioritic, s-a transformat într-un business aiuritor, de tocat bani, mulți bani pe chestii de-a dreptul bizare, care nu aveau nimic cu promovarea culturii românești în lume.
Au fost organizate expoziții de artă nereprezentative.
Au fost publicate volume de literatură nesemnificative.
Au fost organizate concerte fără valoare.
ICR nu mai reprezintă prin oamenii care lucrează acolo absolut nimic din ceea ce a fost definit inițial să reprezinte. Circulă pe Internet un filmuleț cu un nene audiat să devină director la centrul ICR din Lisabona, nene care a dovedit cu prisosință că nu merită deloc acel post, dar pe care comisia de selecție l-a acreditat șio cred că o fi și plecat acolo. Se știe că cine se aseamănă se adună. Comisia aceea nu are specialiști. Deci niște ageamii au ales un alt ageamiu și ICR se comportă cu nimic altfel decât cu ceeaq ce au oamenii de acolo să arate, adică nimic. Știu că la Londra o tanti s-a remarcat prin chiria foarte mare pe care o plătește statul român că trupul ei nu are cum să stea în alte condiții decât unele de standard foarte înalt, la câte idei puține are, din moment ce a strălucit prin nimicul absolut al scenei.

(07 februarie 2023)

Stârpește cineva diplomele de licență false

Îmi aduc aminte că la o emisiune Tv, un nene era foarte revoltat că numele lui este luat în batjocură. El s-a recomandat ca fiind licențiat. Un alt nene care știa că lucrurile nu stau chiar așa, s-a sesizat și s-a descoperit că cel ofuscat, avea o diplomă de licență falsă.
După unele estimări, cam 20% dintre diplomele care circulă în spațiul nostru cel mioritic sunt false. Dacă mai punem cam 30% diplome care nu au acoperire în cunoștințele ce trebuiau acumulate de purtătorii lor care au trecut prin facultate ca gâsca prin apă, înseamnă că doar 50% din licențiați fac treabă în concordanță cu ceea ce au înbățat în facultate, restul de 50% reprezintă cheltuieli inutile, o risipă pe care societatea o suportă cu stoicism, deși prin înjumătățirea numărului de locuri de admitere la facultate, ar fi o soluție economică, numai parțial, căci diplome false vor circula întotdeauna.
Pentru a stârpi diplomele de licență false este necesar să se realizeze câțiva pași esențiali, dintre care enumer aici:
- crearea bazei de date naționale a diplomelor,
- definirea de chei de control pentru validare,
- stabilirea de modalități de acces de confirmare,
- realizarea dublului control.
Dacă pentru ceea ce se va produce din clipa apariției acelei baze de date și realizarea accesului angajatorilor la aceasta pentru a verifica autenticitatea diplomei, în cazul diplomelor eliberate de universități în anii precedenți, identificarea falsurilor se realizează doar prin cooperarea cu agenții economici și cu instituții ale statului care angajează sau care girează continuarea studiilor. Este o muncă laborioasă, care nu exclude circulația falsurilor, căci există și falsuri in side, care sunt produse în interiorul universităților, care se descoperă cu greutate, numai prin verificarea foilor matricole.
O legislație coerentă, cu modalități eficiente de a stârpi elanul unora de a-și procura diplome de licență false, alături de baza de date a diplomelor și de creșterea interesului agenților angajatori pentru calitatea salariaților, nu va stârpi diplomele false de licență, dar le va reduce de la 20%, undeva la sub 5%, ceea ce este un mare câștig pentru societate, iar costurile, în contextul digitalizării, sunt suportabile.

(13 august 2022)

Presa despre Universitatea Spiru HARET

Pe Dâmbovița se întâmplă multe lucruri. În spațiul mioritic au apărut universitățile private. Ele nu au fost văzute cu ochi buni de profesorii de la stat, din mii de motive, unul fiind salariile mult mai mari acordate profesorilor care lucrau acolo la privat.

Nu mă apuc aici să discut despre universități private pentru că nu am căderea să fac așa ceva, întrucât și eu am avut ore la o universitate privată și mă mândresc cu acest lucru, dintr-o mie de motive, unul dintre ele este acela că am lucrat cu niște studenți la master deosebit de buni. Am condus și doctorate pentru absolvenți de la privat și nu au fost cu nimic mai prejos decât cei de la stat.

Citind presa, am văzut că se bate monedă pe un subiect pe care nu știu de unde să-l apuc. Redau aici o serie de link=uri care explică poziția mass-media în legătură cu Universitatea Spiru HARET.

https://www.g4media.ro/cazul-spiru-haret-fabrica-de-diplome-sunt-cercetati-un-prorector-3-decani-si-proecani-15-profesori-30-de-studenti.html

https://www.zf.ro/eveniment/unul-din-trei-studenti-din-romania-invata-la-spiru-haret-fabrica-de-diplome-300-000-de-studenti-si-100-mil-euro-incasari-4634254

https://mainnews.ro/spiru-haret-sau-fabrica-de-diplome-a-romaniei-in-ce-scandaluri-a-fost-implicata-darius-valcov-marius-budai-si-natalia-intotero-printre-absolventii-universitatii/

https://a1.ro/news/social/diplome-de-facultate-vandute-pe-sute-de-euro-tuica-sau-chiar-porci-asa-functiona-fabrica-de-absolventi-de-la-universitatea-spiru-haret-id942001.html

http://stiri.tvr.ro/sase-persoane-au-fost-retinute-in-dosarul-diplomelor-false-de-la-universitatea-spiru-haret_854071.html#view

https://www.stirilekanald.ro/video-fabrica-de-diplome-s-a-redeschis-aproape-100-de-angajati-ai-universitatii-spiru-haret-audiati-la-diicot-20056607

https://citymaps.ro/scoala/bucuresti/universitatea-spiru-haret/

https://adevarul.ro/news/eveniment/cum-ajuns-universitatea-spiru-haret-numita-fabrica-diplome-scandalurile-procesele-nu-dus-nicaieri-1_5df9e9c85163ec4271239ded/index.html

Cred că este și mâna concurenței, concurență formată din universitățile de stat, dar și din universitățile private pe fondul reducerii numărului de tineri care termină liceul cu examen de bacalaureat promovat și care mai sunt interesați să facă o facultate sau care sunt interesați să facă o facultate în România.

(12 iulie 2022)

Devalorizarea diplomelor

Imediat după Revoluție, un străin îmi spunea că nu mai este interesat de absolvenții români căci sunt neserioși. Ei nu stau în sălile de curs, ci participă la greve, căci în anul 1990 până și elevii din clasele gimnaziale făceau greze, alături de studenții care stăteau des în Piața Universității sau își dădeau profesorii afară de la cursuri, ei fiind cei ce-și revendicau revoluția, căci Revoluția fusese făcută de tineri, ziceau ei și nu numai ei.
Încet-încet, școala românească s-a dus la vale, iar apariția a nenumărate forme fără fond în învățământ, nu a făcut altceva decât să compromită ceea ce s-a numit valoare în sistemul educațional. Așa au apărut:
- diplome fără acoperire,
- doctorate obținute prin plagiat,
- promovări pe profesor fără lucrări originale,
- falsuri pe toată linia.
Pentru că nu există cuvântul onoare în constituție, diplomele la toate nivelurile s-au devalorizat. Așa că, nicio diplomă nu mai reprezintă prea multe, fiind necesar să fie testat temeinic fiecare individ care dorește o anumită poziție pentru a vedea dacă deține cunoștințe elementare, mai întâi, după care se merge în profunzime, pentru a vedea dacă diploma sa cu care se prezintă, are acoperire, cât de cât, nu neapărat 100%.

(21 aprilie 2022) 

Fabrica de diplome universitare

Se știe că noi ca indivizi suntem extrem de diferiți. Se mai știe că există mari discrepanțe între ceea ce ne dorim să fim și resursele de care dispunem pentru a ne atinge obiectivele. 
Nu toți avem resursele și talentul de a fi cei mai buni matematicieni.
Nu toți avem resursele și talentul de a fi cei mai buni violonoști.
Nu toți avem resursele și talentul de a fi cei mai buni pianiști.
Nu toți avem resursele și talentul de a fi cei mai buni luptători pe tatami.
Nu toți avem resursele și talentul de a fi cei mai buni scriitori de romane polițiste.
Nu toți avem resursele și talentul de a fi cei mai buni cântăreți de operă.
Nu toți avem resursele și talentul de a fi cei mai buni fotbaliști.
Nu toți avem resursele și talentul de a fi cei mai buni într-un domeniu oarecare...
Există însă persoane care ne văd altfel și care ne împing în direcții unde cu siguranță nu suntem performanți, nu avem plăcerea de a face zi de zi ceea ce nu ne-am dorit. 
Nu ne place să practicăm medicina, dar suntem forțați să urmăm Medicina, fără a o practica.
Nu ne place să practicăm avocatura, dar suntem forțați să urmăm Dreptul, fără a-l  practica.
Nu ne place să facem balet, dar suntem forțați să urmăm Școala de balet, fără a-l  practica.

Numai așa se explică discrepanța care se crează între o cerere excesivă de locuri în anumite specializări din universități și numărul de locuri care definesc oferta facultăților. Încercarea de a echilibra cererea cu oferta, duce la scăderea calității procesului de instruire și se ajunge în situația că universitățile livrează absolvenți cu o pregătire insuficientă, mai ales în zona celor care urmează cursurile plătind taxe. În acest fel, unele universități se transformă în fabrici de diplome, din moment ce absolvenții lor:

- au un volum de cunoștințe de sub 40% din ceea ce ar trebui să cunoască un absolvent,

- nu fac față exercitării profesiei pentru care s-au pregătit, ci se ocupă de vânzări,

- scad nivelul de exigență în acordarea calificativelor, căci e mai important businessul.

Românul are proverbul că fiecare dintre noi își fură căciula singur dacă merge să obțină o diplomă care nu reprezintă nimic, din moment ce posesorul ei nu exercită profesia pentru acre s pierdut ani buni din viață și face cu totul altceva, care nu necesită în niciun caz diploma obținută, iar lauda că are o facultate nu valorează doi bani în acest context. Se pare că acum mulți tineri s-au trezit la realitate și numărul celor care doresc să aibă o diplomă de licență cu orice preț scade de la an la an. Ca în producție, sunt și printre fabricile de diplome universitare, unele care dau faliment.

(02 decembrie 2021)

Studenții de azi și criza dintre generații

Nu am crezut niciodată în criza dintre generații. Cred numai că uneori se întâmplă ca vârstnicii să fie mai puțin indulgenți cu tinerii și să se supraevalueze în raport cu generația tânără. Tot așa este adevărat că uneori sunt tineri care pierd contactul cu realitatea și se cred buricul pământului, doar în contextul în care generația mai învârstă îi întărâtă și le ațâță acele elemente vecine orgoliului nemăsurat, încât își pierd controlul. În aceste cazuri și bătrânii, dar și tinerii fac greșeli impardonabile, care se traduc eronat prin conflict între generații, deși este vorba de cazuri oarecum izolate. Lucrând în mediul academic, am avut ocazia să întâlnesc foarte mulți tineri. Dacă judec la rece, cu siguranță că din 1.000 de studenți nu mi s-a întâmplat să identific un student sau o studentă despre care să conchid că este generator de criză dintre generații prin conflicte chiar de mărime mică. Nu am întâlnit pur și simplu, deși nu mă laud că sunt o fire băncoasă, indulgentă, sensibilă la rugăminți, pile și alte chestii vecine cu pomana și neprincipialitatea, ca să nu spun toleranța și corupția. După peste 40 de ani de muncă conchid că generația de studenți de după 1989 este:

- temeinică,

- focusată,

- calculată,

- independentă,

- prudentă,

- ambițioasă,

- muncitoare,

- cotrectă,

- generoasă,

- principială,

- riguroasă,

- onestă,

- respectuoasă,

- luptătoare,

ceea ce-i permite să facă evaluări și ierarhizări pe baza unor criterii valorice unanim acceptate, în concordanță cu mersul general al societății. Generația tânără acceptă adevărurile așa cum sunt ele, necosmetizate, dar în condițiile unei transparențe totale. Ea nu lucrează cu jumătăți de măsură. Dorește reguli clare și universal aplicabile, cu cât mai puține excepții. Generația tânără coexistă cu toate generațiile de dinaintea ei cu condiția ca înaintașii să dovedească:

- respect,

- determinare, 

- obiectivitate,

- competitivitate,

- armonie,

- decență,

- siguranță, 

iar experiența să fie fundament pentru calitate în tot ceea ce se execută indiferent de nivelul unde adulții, maturii și bătrânii stau la butoane sau muncesc cot la cot cu tinerii. Am avut ocazia să lucrez în echipe cu tineri și de multe ori am învățat lucruri noi de la ei și uneori ei au învățat câte ceva de la mine, dar cel mai important lucru a fost că tot ceea ce trebuia să finalizăm, am finalizat la termen și la nivelul de calitate cerut de beneficiar, iar tinerii au fost la super-înălțime prin tot ce au făcut.

(11 februarie 2018)

Oameni fără calificări

Observ că s-au schimbat mult lucrurile față de ceea ce știam eu în zona calificărilor. Acum sunt ambalate în denumiri sofisticate activități care aparent presupun cunoștințe complexe și durate prelungite de obținere a unei calificări. În realitate lucrurile nu stau așa pentru că respectivele nu sunt profesii, nu sunt meserii, ci numai denumiri luate de la numele locurilor de muncă. Cel care pune marfa în rafturile unui supermarket are musai o denumire care în limba engleză sună bine, arranger products, dar pentru a ocupa acel job trebuie numai un curs de trei zile cel mult, unde se învață:

- unde se pun mărfurile;

- cum se manipulează mărfurile;

- ce prețuri se asociază;

- comportamentul cu clienții;

- supraveghere stocuri în raft;

- menținerea ordinii și curățeniei.

Acum noi cei obișnuiți cu meseriile de mecanic auto, de strungar, de profesor de geografie, de medic, de arhitect, acceptăm cu dificultate că există și oameni care aduc pizza acasă cu motoscuterul, care fac reclamă pe străzi împărțind futurași. Ne vine greu să acceptăm că există DJ, că cluburile au nevoie de animatoare și că stripteusele sunt și ele celecare fac viața frumoasă altor semeni ai noștri, cum tot așa striperii fac viața agreabilă unor doamne.

Nu mai trebuie să vedem calificările în modul îngust de dinainte de 1989, cu mulți ani de școală, cu eforturi mari de a promova tot felul de examene. Se vede că oamenii au posibilități nenumărate de a trăi și altfel, onorabil, cu bani suficienți, dar făcând lucruri despre care în trecut nici prin cap nu ne trecea că s-ar face pe la noi. Noi vrem să ni se aducă frigiderul la ușa apartamentului, noi vrem să ni se spele autoturismul bec, dar toate acestea trebuie făcute de cineva. Pentru aceste activități trebuie forță, tinerețe și voința de a le face. Țara noastră a avut numai activități și profesii într-o listă prea puțin diversificată. Acum există cu totul altă viziune și de aceea nu trebuie să ne mire prea mult că apar denumiri de joburi și de posturi cu totul neobișnuite. Oameni fără calificări sunt cei care ar trebui să facă niște lucruri foarte bine astfel încât clienții să fie mulțumiți. Lumea a evoluat și lucrurile stau altfel. Nu mai sunt ca acum 30 sau 40 de ani, căci oamenii au alte nevoi. Serviciile au căpătat o altă pondere în viața noastră. Vrem confort, vrem calitate, vrem reducerea timpului de așteptare la orice plată sau achiziție. Toate astea se fac de către oameni.
Este important ca persoanele care ocupă acele poziții în organizații să aibă fișe ale posturilor bine definite și respectivii să facă bine ceea ce scrie acolo. Eu prefer unui strungar prost sau unui mecanic neîndemânatic, un hair stylist priceput, care de fapt este clasicul frizer și un pic mai mult decât ceea ce știam noi.

Nu trebuie să-i considerăm pe cei fără studii și diplome academice ca fiind fără calificări, ci trebuie să-i evaluăm strict după ceea ce fac ei și mai ales, după gradul în care noi suntem mulțumiți.

(02 septembrie 2017)

Sistemul educațional și diplomele falsificate

Am mai scris despre posibilitatea ca un număr de circa 15% dintre diplomele care circulă în țară și care atestă finalizarea de studii oficiale, să fie false.Îmi aduc aminte cum a fost descoperit unul care avea diplomă falsă, cu un telefon dat la o televiziune  că era revoltat că un personaj comic avea nume ca al lui, ceea ce îl revolta pe el, marele ștab. Un fost  coleg de-al insului a sesizat, a analizat  și a concluzionat că are diplonă falsă, ceea ce s-a și demonstrat.

Tentația de a se falsifica diplome există, mai ales căci cei care vor câștiguri fără muncă, sunt mai mulți decât ciupercile după ploaie. Unii nu se mai ostenesc să se înscrie la o facultate, să urmeze cursuri, ci merg direct la un falsificator de diplome și contra unei sume, obține documentul semnat, ștampilat, cu care merge să-și ceară drepturile pentru care nu a asudat o secundă.

Singura modalitate de a elimina acest flagel este prin dezvoltarea unei aplicații informatice la nivel național prin care se stochează datele referitoare la elevi și studenți cu întregul lor parcurs. Adică la începerea unui ciclu, pentru elev sau student este creat un articol într-o bază de date și anual se fac actualizări cu noile valori ale examenelor și mediilor de la disciplinele parcurse. Numai unul care a finalizat cu succes sarcinile are drept să obțină diplomă. Diplomele să fie accesate de oricine dorește fără să se ofere acele date personale pe care legea le protejează.

O altă mpdalitate de a proteja eliberarea de diplome de studii este dată de elementele de siguranță ca la monetăria statului cu bacnotele, inclusiv cu necesitatea de ardere a excesului de diplome nefolosite într-un an. Existența cifrelor de control în cascadă limitează, de asemenea, elanul de a se falsifica diplomele, căci un sistem coerent de codificare va exclude ca două diplome să aibă elemente de identificare comune.

Cred că este esențial să se facă curățenie și apoi să se facă ordine, astfel încât falsificarea de diplome să fie ceva ieșit din comun, nu cotidian.

(26 aprilie 2017)

Sistemul educațional și diplomele inutile

După 1989 s-au dezvoltat nenumărate universități cu și mai nenumărtate facultăți și cu specializări a;

proape fără sfârșit ca număr. Este adevărat că progresele în știință presupun alinierea specializărilor din învățământ, astfel încât și învățământul să reflecte cât de cât dinamica din artă, știință și tehnică. Numai că secțiile din facultăți trebuie să aibă:

- specialiști autentici și cu experiență;

- cadre didactice cu doctorate în domeniu;

- cărți și planuri de învățământ;

- estimări privind numărul viitorilor studenți;

- voința politică și organizatorică;

- forța financiară pentru a demara;

- spații și disponibilități tehnice;

- susținere din exterior, din industrie;

- management autentic și eficient.

Sunt situații în care disciplinele trăiesc cât predau anumiți profesori. După ce aceștia pleacă, disciplina moare pur și simplu. Sunt specializări frumos ambalate în terminologii excitante, dar care la o analiză mai profundă sunt de un banal ridicol și strigător la cer. Ofertele educaționale se adresează prin denumiri de profesii atât de excitante că la ele nu rezistă nici cei mai pesimiști tineri în cautare de drum în viață. Dacă sunt prezentate ca fiind profesii căutate, curate, pentru medii elevate, dar care pe deasupra nu presupun nici niște eforturi supranaturale ca la arhitecți sau medici, cu atât devin mai atractive. Voi defini diplome inutile acele documente care atestă o calificare pentru care tânărul posesor nu găsește trei ani la rând un loc care să se suprapună cu cel puțin 51% dintre cunoștințele acumulate în anii de studii. Am întâlnit foarte mulți tineri în sălile de culturism pe care le-am frecventat, care nu practicau profesiile pentru care își irosiseră 3 ani din viață pentru a obține o diplomă de licență și încă doi ani pentru a obține o diplomă de master. Păcat că nu se fac evaluări periodice ale unei matrice de transfer, din care să rezulte câți dintre absolvenți migrează spre o altă specializare decât cea pentru care au diplomă...

(26 aprilie 2016)

CSIE'50 - diplomele pentru cercetare

Activitatea de cercetare științifică desfășurată de colegii mei din CSIE a fost răsplătită învcepând cu 1999 prin diplome acordate în ședințe festive ale Senatului Academiei de Studii Economice. Am văzut că aceste diplome, ca forme de recunoaștere a valorii activității de cercetare desfășurată de tineri și nu numai, au avut un rol foarte important în elaborarea CV-urilor. Chiar dacă nu am mai fost la vârsta marilor emoții pe teme de recunoaștere a muncii mele, am fost foarte emoționat să primesc din mâna rectorului ASE diplome care mi se acordau, căci am avut activitate de cercetare științifică, sub forma unei reminiscențe din vremurile în care lucram cot la cot cu cercetătorii din Centrul de Calcul, înainte de 1989, primind pentru tot ceea ce făceam și bănuți frumoși, cu mult mai mulți decât pe orele în sistemul plata cu ora.

S-au acordat mai multe tipuri de diplome, ținând seama de experiența în activitatea de cercetare științifică, din care amintesc:

• Diploma de laudă pentru debut în activitatea de cercetare științifică economică.
• Diploma de excelență Virgil MADGEARU pentru activitatea profesional-științifică desfășurată în Academia de Studii Economice.
• Diploma  Nicolae GEORGESCU ROEGEN pentru rezultate deosebite în activitatea de cercetare științifică economică.
• Diploma Opera Omnia pentru întreaga activitate de cercetare științifică economică.

Este foarte important să se facă diferența între cei ce realizează activități de cercetare științifică și cei care derulează alte activități. oamenii nu sunt toți la fel. De aceea, diferențierile sunt absolut necesare, fără a fi vorba de discriminări, ci de opțiuni selectate de fiecare pentru a-și folosi resursele. Mă mândresc cu faptul că toți cei cu care am colaborat, au obținut astfel de diplome, ceea ce a marcat cu certitudine valoarea lor și mai ales, capacitatea de a derula cicluri complete de cercetare științifică, ceea ce le-a fost de un real ajutor când au lucrat în stagiile doctorale. Este cunoscut faptul că finalizarea etapelor de contract a presupus elaborarea de studii, de efectuare de experimente, de măsutători și de predare către comisii de recepție a materialelor. Acele studii au fost pași importanți în a scrie cu claritate ceea ce s-a obținut, fundamentare și comparații cu ceea ce este în literatură, aspecte care în elaborarea unei teze de doctorat sunt esențiale, iar existența exercițiului favorizează eliminarea riscurilor de a prelungi durata de scriere a tezei cu termene nepermise de lege. 

Unele dintre diplome le-am scanat și le-am pus la mine pe site, mai puțin diploma de laudă, căci eram prea bătrân pentru a mi se mai înmâna așa ceva.

(23 martie 2017)

Premii și diplome de cumpărat

Imediat după Revoluție, după ce se stersese sângele din garnizoana Tîrgoviște și se mai liniștiseră lucrurile au început să iasă la iveală aspecte pe acre noi toți le știam, ni le spuneam în șoaptă și zâmbeam complice la orice chestie nouă care apărea cu mare zgomot în vremurile de dinainte, care au definit epoca de aur, care nici de tinichea nu era.

• A fost descifrat misterul scrierilor despre N.C. cu biografii publicate în mari edituri. Era foarte simplu. Totul însemna să fie banul gros. Cineva care primea banii de sus, foarte de sus, contacta un biograf de succes. Fiecare om are un preț care era plătit. Respectivul primea tot ce trebuie, scria, cizela, insera și cartea era gata. Se găsea o edituă mare, care publica pe bani grei cartea, căci banul deschide balul. cartea se lansa la librării foarte mari care primeau tirajul ce se cumpăra de ambasadă. Ciclul era încheiat și toată lumeaq era fericită.
• S-a lămurit și cum se acorda titlul de Doctor Honoris Causa de către anumite universități ale lumii. Procedura nu este sofisticată, știut fiind faptul că mulți dintre cei care primesc acest titlu trebuie să îndeplinească o singură condiție. Nu trebuie să fi absolvit respectiva universitate. Cine n-a absolvit nimic, deci nu are nicio problemă. Că unii și-au pus cenușă în cap, este o altă problemă. Ceea ce este esențial are greutatea pe care o dă răspunsul la întrebarea: de ce? 
• Numeroase orașe s-au întrecut să ofere fie cheia de aur, fie titlul de cetățean de onoare. După 1989, au regretat unii, iar alții s-au făcut că plouă. Și Hitler a fost făcut cetățean de onoare într-un oraș care nu-i retrage acest titlu pentru faptul că nu au definită procedură pentru așa ceva. Chestia nu trebuie tratată doar ca un gest oarecare, ci ca un mesaj peste timp, care impune oarece atitudini a unora față de ei înșiși în primul rând și mai apoi față de comunitatea care primește palma peste față dacă titlul a fost o eroare. Unii oferă, alții retrag și cu totul alții primesc lovitura.

Este de notorietate faptul că diplome se acordă pe bandă rulantăca la Cântarea României, ca premiile la cala a I-a când pe scenă urcă 1/2 din clasă. Este interesant să se meargă la esență. În America sunt academii cu nume sforăitor la care oricine devine membru cu singura condiție de a plăti o taxă. Dacă plătești puțin ești membru și ți se certifică cu un carton frumos titlul. Dacă plătești mai mult ești membru și ți se certifică cu un carton frumos titlul, dar și cu o medalie dintr-un metal de calitate. Dacă plătești foarte, foarte mult ești membru și ți se certifică faptul că ai obținut calitatea de membru cu o plachetă  frumoasă  de aur, dar și pe cheltuielile tale participi la decernare. Eu am primit de multe ori plicuri cu pretipăririle diplomei personalizate. Trebuia numai să achit undeva la 100$ pentru a deveni membru și pentru a primi diploma. M-am întrebat mereu de unde era știută adresa mea de acasă. Dar așa cum acum se fură baze de date din bănci și tot felul de brokeri te contactează să se ocupe ei de conturile tale, atunci se proceda la fel, mai ales că erau multe locuri unde se trimeteau plicuri oficiale și acolo era scrisă adresa expeditorului. Acum pe e-mail sunt sigur că circulă tot felul de oferte de titluri și de formate de diplome și medalii. Eu știu o metodă prin acre să-mi dau singur și diplomă și medalie, generând sentimentul că îmi este dată de cineva foarte cunoscut de aiurea, dar în realitate totul mi le-am făcut singur, inclusiv regia. Trebuie însă achitată nota de plată a orgoliului sau a dregerii busuiocului. La mine pe site este o diplomă pe care mi-am tacorda-o singur și pe care nu dau doi bani.

(06 noiembrie 2016)

Sistemul educational ca exportator de inteligenta

În vremea lui Ceaușescu s-au cerut bani pentru totți cei cărora li se aproba cererea de emigrare și statele de destinație plăteau mai mult dacă respectivii terminaseră școli înalte sau mai puțin dacă respectivilor nu le prea plăcuse cartea.

Acum în anii de maximă libertate și democrație aud voci care deplâng că tinerii cu studii pleacă, țara nu profită de pe urma investiției în ei și iată că sunt regretare vremurile în care absolvenții care plecau despăgubeau statul. Ori acum, mulți văd cheltuielile făcute ca fiind în zadar, din moment ce le face statul nostru și alte țări profită de pe urma absolvenților noștri.

Absolvenții noștri de școală, fie de la liceu, fie de la facultăți sunt apreciați în alte țări și nenumărați doctori sunt la Londra sau Paris, iar în Silicon valley a doua limbă se zice că este limba română, căci nenumărați absolventi de informatică din ASE, Poli și Universitate lucrează acolo. Înseamnă că sistemul nostru educațional furnizează spre exterior creiere educate, deci se exportă inteligenșă. Normal în balanța de export ar trebui să se regăsească niște date cantitative și niște valori din care să rezulte ce s-a cheltuit cu formarea de specialiști și ce s-a încasat. Cu ce s-a cheltuit nu e greu de stabilit, dar e foarte greu să se stabilească ce se recuperează de către stat. Aici nu e vorba de comerț de sclavi, ci acele sume recuperate trebuie văzute ca:

• bani trimiși de cei plecați familiei;
• renumele adus țării de către ei, în echivalent convențional;
• investiții făcute aici;
• contribuții indirecte la efectuareas de investiții ca vectori de influență;
• participări laprograme prin care este sprijinită țara;
• multe alte modalități de a recompensa efortul lor de a fi educați aici.

În opinia mea, acum după 26 de ani de la momentul 22 Decembrie 1989, plecarea creierelor dar și a muncitorilor calificați să lucreze în străinătate este un câștig pentru că:

• industria noastră nu prea mai este;
• laboratoarele foarte utilate sunt acolo nu aici;
• cercetarea finanțată pe bani grei se face în marile universități ale lumii;
• ei capătă experiență profesională lucrând în mari organizații;
• se formează în condiții de management evoluat de acolo;
• se impun lucrând în echipe puternice și evoluează prin valoarea lor intrinsecă;
• câștigă multă experiență de utilizat la revenirea în țară.

Țara noastră este exportator de inteligență și are balanță excedentară la acest capitol pentru că efectele generate de cei care pleacă să lucreze în străinătate sunt extraordinar de mari și cuantificarea lor, chiar cu zgârcenie tot pe plus ne aduce. Să nu uite nimeni miliardeșe de euro ce intră în țară de la cele 3 milioane de români plecați și care muncesc din greu dar cu cinste și cu mândria de a fi români, în Europa dar și în alte locuri. Îmi doresc și în viitor școala de aici să fie la fel de bună sau mai bună, pentru ca absolvenții ei să fie solicitați peste tot în lume să lucreze pentru că sunt nu buni, ci foarte buni profesioniști.

(28 octombrie 2016)