Showing posts with label management de proiect. Show all posts
Showing posts with label management de proiect. Show all posts

Monday, August 25, 2025

Deformarea în managementul de proiect dâmbovițean

Managementul de proiect a apărut pe fondul dezvoltării informaticii, aceasta având un rol determinant în creșterea acurateții datelor din contabilitate. Înainte de informatizare:
- cheltuielile generale au inclus tot felul de cheltuieli, fiind imposibilă evidențierea lor fină,
- aproximările legate de termene era determinată de evitarea indicatorilor statistici,
- analiza diferitelor variante și comparațiile nu erau luate în serios pentru eficientizare,
- nici nu se punea problema optimizărilor la nivelul practicii curente la executanți.
Managementul de proiecte a apărut ca soluție pentru mionimizarea duratelor de execuție a proiectelor, simultan cu dorința de a maximiza profitul celui care gestionează realizarea unui obiectiv. Managementul de proiecte a apărut în condițiile în care piața a devenit locul unde se tranzacționează orice tip de produs, iar prețul este criteriul de a opera selecții dintre cele mai riguroase.
Dacă înainte de derularea de proiecte în cadrul unor activități specifice managementului de proiecte, ideea de cheltuială indirectă era trecută pe planul al II-lea, pe măsură ce informatizarea și-a făcut locul și omul plătește ce consumă, s-a impus ca multe dintre cheltuielile considerate indirecte, să treacă pentru acuratețea calculelor de cost pentru proiecte, în rândul cheltuielilor directe, rămânând ca un procent aproape neglijabil al cheltuielilor să fie indirecte, căci nimeni nu pierde timpul pentru a vedea cum se împart 3 lei într-un proiect de 1.000.000 de lei, pentru a considera că și aceștia se localizează cu exactitate, pentru a avea cheltuieli indirecte zero. Pe Dâmbovița sindicatele impun procente aberante pentru cheltuielile generale, pentru a fi acoperite tot felul de costuri care nu au nicio legătură cu proiectul.
Tot așa stau lucrurile și la alcătuirea echipelor cu care se întocmește echipa care elaborează oferta de proiect și, respectiv, echipa care trece la implementarea proiectului. managerul de proiect, este cel care răspunde de succesul ofertei, dar și de succesul implementării și este singurul care alcătuiește echipele. Pe malurile Dâmboviței, acest lucru nu se întâmplă, ci managerul de proiect este stabilit ca sarcină de servici, iar echipa este dată de șefi, pentru că se urmărește încărcarea uniformă a salariaților și asigurarea de resurse chiar și pentru persoane care nu lucrează în niciun fel la proiect.
Despre responsabilitatea managerului de proiect de pe Dâmvovița lucrurile sunt foarte relaxate, căci propiectul de succes este o floare rară, din moment ce decalările, suplimentările de cheltuieli sunt ceva la ordinea zilei, iar proiectele eșuate apar ca ceva picat din cer, datorită unor forțe naturale.




(25 august 2025)

Friday, December 15, 2023

Secretele îngropate ale managementului de proiecte

Managementul de proiecte la noi a fost exact cum a fost și DOINA ca specie folclorică, s-a transmis din gură în gură și spre deosebire de DOINĂ care s-a cizelat devenind o adevărată bijuterie artistică, managementul de proiecte s-a diluat devenind ceva de nerecunoscut, total opus de ceea ce s-a vrut el să fie, iar secretele lui au fost îngropate atât de bine încât nu vor fi descoperite deloc, exact așa cum se întâmplă cu tezaurul dacilor.
Secretul echipei deși se știe câte ceva despre el, marile adevăruri sunt învăluite în mister.
Secretul cheltuielilor indirecte, deși obiectivul inițial era îndreptarea lor către nivelul zero, s-a trecut la păstrarea moștenirii păguboase din activitățile de dinainte, ca și cum proiectele nici nu ar exista.
Secretul managerului de proiect este pierdut în neant căci el este considerat un salariat oarecare care primește o echipă oarecare și care desfășoară activități ca oricare alt angajat.
Secretul calității este bine îngropat de nimeni nu-i mai dă de rost.
Secretul termenelor este adus în stadiul derizoriu, încât nimeni nu mai crede în el.
Secretul costurilor nu mai este deloc un secret din moment ce toate costurile sunt depășite căci însuși conceptul de proiect este picat în derizoriu.
Toate au devenit secrete doar pentru faptul că noi ne-am dorit să nu ținem seama de ceea ce este managementul de proiect și facem tot ceea ce credem noi că se merită, din moment ce nimeni nu vine să ne învețe pe noi ceva, căci noi ne-am născut deștepți și management de priect facem fiecare din noi când suntem și plutim în lichidul amiotic în stadiul de făt fiind.


(16 decembrie 2023)

Saturday, December 10, 2022

Managementul de proiect făcut după ureche

Toată lumea vorbește despre managementul de proiect fără a cunoaște cu ce se mănâncă. Managerul de proiect este o persoană:
- organizată,
- experimentată,
- performantă,
- inteligentă,
- curajoasă,
- creativă,
- instruită,
- exigentă,
- perfecționistă.
Nu ai cum să iei o persoană fără experiență, lipsită de calități și să o pui manager de proiect, pentru că această persoană:
- încurcă lucruile,
- tărăgănează,
- nu ia decizii,
- se acoperă de hârtii,
- doar explică,
- aduce tensiuni,
- nu-și asumă,
- dezinformează.
Există o știință, știința managementului de proiect și există meseria de manager de proiect, iar cel ce este manager de proiect trebuie să fi făcut dovada prin rezultate concrete, că merită această titulatură. managementul de proiect nu se face după ureche. Există cursuri care se predau de către formatori de manageri de proiect unde se învață principiile managementului de proiect, care au rolul de a potența calitățile înnăscute ale managerului de proiect. Orice manager de proiect începe meseria cu un proiect simplu. Complexitatea proiectelor de care se ocupă un manager de proiect crește gradual. Există proiecte de succes și proiecte neterminate sau abandonate. Când stăm de vorbă cu un manager de proiect trebuie să începem dialogul prin a ne arăta care au fost proiectele sale de succes. Dacă nu are astfel de proiect, nu are sens să discutăm cu un manager de proiect, pentru că acesta nu are ce experiență pozitivă să ne împărtășească. 
Să ne uităm acum la aventura aderării la spațiul SCHENGEN care a fost tratată ca proiect de țară, care tot un fel de management de proiect este și să vedem amatorismul abordării.
În primul rând, la orice proiect formezi o echipă cu cei mai buni specialiști.
În al doilea rând, orice proiect are niște resurse bănești, foarte bine definite.
În al treilea rând, proiectul are o durată și un moment de finalizare, 8 decembrie 2022.
În al patrulea rând, în orice proiect de știe graful GANTT al activităților și interdependențelor.
În al cincilea rând, se știu cu precizie responsabilitățile pe executanți.
În al șaselea rând se fac evaluări și se fac și corecții pentru a contracara întârzierile.
În al șaptelea rând, după încheierea proiectului se face audit.
Mai sunt și alte chestii, dar nu fac aici teoria managementului de proiect. Știu că pentru toate cele există indicatori și dacă valoarea indicatorului este sub 0,78 înseamnă că lucrurile nu sau deloc bine și fie că trebuie luate măsuri drastice, fie trebuie schimbat obiectivul proiectului, ceea ce înseamnă ca lucrurile să fie luate de la zero. În țara noastră se organizează cursuri de management de proiect, dar politicienilor le place să facă masterate, doctorate, colegii de apărare, nu să meargă la CODEX sau în altă parte și să învețe ca să nu mai facă management de proiect după ureche.


(10 decembrie 2022) 

Friday, March 19, 2021

Adevăratul manager

Toată lumea vorbește despre competențe. Oamenii au competențe care se dovedec:
- practic prin ceea ce fac,
- cu acte doveditoare,
- prin rezultate concrete.
Adevăratul manager este acela care dovedește că are competența de manager, adică:
- are certificări valabile,
- a coordonat proiecte de succes,
- obiectivele implementate sunt operaționale,
- grupul țintă este satisfăcut.
Un adevărat manager:
- se încadrează în costuri,
- nu depășește termenele,
- evită justificări de nerealizare,
- își asumă succesul,
- găsește soluții compensatoare,
- deține arta coordonării,
- respectă  planificările.
La noi nu prea se face management de proiect din moment ce costurile sunt depășite, termenele sunt depășite, managerii se schimbă, echipele sunt impuse, derularea este parazitată de factori externi, condițiile de derulare sunt aberante din caura dseturnărilor de fonduri și a întârzierilor în finanțare. Ceea ce s-a dorit a fi management de proiect, a ajuns să fie o caricatură sinistră, care verifică proverbul machedonesc că dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură dec-c-t, totul c-c-t se numește.



(19 martie 2021) 

Thursday, August 8, 2019

Matricea rolurilor și Raed ARAFAT

Când în data de 7 august la ceas de seara a ieșit pe sticlă Raed ARAFAT să vorbească despre cele 14 măsuri luat ca să se elimine bâjbâielile din sistemul situațiilor de urgență, mi-am dat seama că raed ARAFAT a făcut SMURD-ul de pe poziția de manager de proiect și că tot de pe acestă poziție a acționat și acum.
În managementul de proiect există:
- obiectivul,
- resursele,
- termenele,
- precedențele,
- riscurile,
- calitatea,
- responsabilitatea,
- costurile,
- execuția.
Un manager de proiect adevărat, care își ia rolul în serios:
- își alege resursele,
- definește acțiunile,
- pune în corespondență oamenii cu acțiunile și resursele,
- urmărește derularea activităților,
- asigură încadrarea în termene,
- ia măsuri să efectueze corecții,
- definește responsabilitățile.
Raed ARAFAT a definit 14 acțiuni, a dat termene, a identificat pe cei ce răspund. Mă așteptam să meargă mai departe, adică să spună că are construită matricea rolurilor. Matricea rolurilor are 14 linii corespunzătoare celor 14 acțiuni și 14 coloane, corespunzătoare celor 14 persoane care răspund de derularea activităților pentru implementarea întermene și la parametrii ceruți a acțiunilor. N-a fost să fie, sau nu s-a spus la Tv, căci Raed ARAFAT a indicat responsabili sub forma de denumiri de instituții. În managementul de proiect este esențială matricea rolurilor, în ideea ca să se știe că operațiunea X este executată de muncitorul Y. Managerul de proiect șie că muncitorul Y are șef pe Z și toată lumea are trasate responsabilități. În clipa în care se spune că operațiunea X este realizată de X1 și X2, s-a dus dracului totul, căci fiecare va aștepta ca altcineva să facă și nu ei.
Dacă luăm ceea ce se întâmplă la noi, vedem că matricele rolurilor nu există sau sunt prost construite, căci pe o linie a unei activități apar mai multe x-uri, adică mai mulți responsabili, așa-zisa conducere colectivă, în care nimeni nu este tras la răspundere și lumea se acoperă de hârtii.
Dacă lucrăm cu conduceri colective, vom vedea mulți băgători de seamă, care dispar în clipa în care trebuie să răspundă la întrebarea: cine se trece pe listă să răspundă singur de implementarea acțiunii X? De-a lungul timpului, am lucrat în echipe cu matrice ale rolurilor de 1:1 și nu am avut surprize. Numai că eu mi-am ales colaboratorii și nu mi-a impus niciodată nimeni un colaborator.


(09 august 2019)

Thursday, February 15, 2018

Executant lăudăros

Executantul lăudăros se cunoaște dintr-o mie prin faptul că:
- vorbește mult;
- folosește prea des pronumele eu;
- despre faptele lui vorbește la timpul trecut;
- în 10 cuvinte are 6 nume proprii;
- nu vine cu lucruri concrete;
- pus la treabă nu face mai nimic;
- se laudă cu ce nu a făcut el;
- se învârtește pe lângă cei care muncesc;
- privește, nu execută;
- dă idei fără a se implica;
- stă prea mult pe lângă șefi.
Trebuie musai identificat executantul lăudăros pentru:
- a nu fi inclus în echipă;
- a nu i se da să facă lucruri decisive;
- a nu i se spune lucruri importante;
- a nu fi luat la nicio negociere;
- a nu i se da importanță de niciun fel;
- a nu i se cere părerea că nu are;
- a nu mai plictisi cu laudele sale.
Eu am un mod simplu de a-l testa pe om pentru a vedea dacă este sau nu lăudăros. Îl stimulez să vorbească despre el, despre ceea ce a făcut el, în ideia că tot ceea ce spune îmi este foarte necesar în a face eu lucruri folosindu-mă de experiența sa. Atunci lăudărosul începe să debiteze niște enormități și nu se mai oprește. Cu fiecare minut care trece îmi dau seama nu numai că este lăudăros, dar că este nepriceput, laș, orgolios, turnător, infect, prostovan și neîndemănatic.
Executantul  lăudăros nu este numai lăudăros. Are o droaie de defecte, dar lăudăroșenia iese la el în evidență prima, căci este zgomotasă, spontană, presărată cu enormități și are uneori în ea nenumărate stângăcii care o fac nenaturală.




(15 februarie 2018)

Wednesday, February 14, 2018

Executant nestatornic

Executantul nestatornic este cel care nu reușește să zăbovească la un loc de muncă mai mult de 6 luni pentru că:
- i se pare că muncește prea mult,
- are colegi care nu-l apreciază,
- șefii sunt prea duri cu el,
- i se dau cele mai grele munci,
- serviciul e prea departe,
- altul este salariul primit, decât a negociat,
- era mai bun vechiul loc de muncă,
- colegele nu sunt așa de mișto,
- nimeni nu este la nivelul său,
- atmosfera este tensionată,
- reproșurile de la calitate sunt prea dese,
- se gândește să schimbe meseria,
- colegii se îmbracă prost,
- lipsesc teambilding-urile.
În opinia mea, un om care a schimbat multe locuri de muncă, adică în 5 ani are 10 locuri de muncă sau chiar mai multe, este un om cu probleme,. Unul cu multe locuri de muncă schimbate care vine și cu recomandări călduroase, este cu multe semne de întrebare pentru că, acele recomandări favorabile îi sunt date ca să scape de el de la vechiul loc de muncă și nicidecum că repseectivul este un tip valabil. Peroanele de execuție care tot timpul caută și găsesc motive la alții din care să rezulte că ei nu au motiv să zăbovească mai mult de 3-6 luni la un loc de miuncă, sunt oameni dificili, nu știu meserie, au carențe comportamentale și făptuiesc abateri de la disciplina muncii, adică nu au capacitatea de a se adapta să lucreze într-o echipă, așa cum lucrează cei cu vechime neîntreruptă de cel puțin 5 ani. Când vine cineva să se angajeze și se citește lista locurilor de muncă și această listă este analizată cu atenție, se vor vedea elemente ce definesc defectele, respectiv, calitățile respectivului în doi timpi și trei mișcări. Unul care enumeră 40 de meserii diferite și 20 de locuri de muncă pentru 5 ani de stat la serviciu, evident, este un om cu mari probleme și acestea se știu sau se află cu mare ușurință dintr-un minim de investigații. Executantul nesattornic are el ceva care-l face să-și ia traista-n băț și să migreze de colo-colo, nestatornicia lui are o cauză, în niciun caz nobilă, ci o carență precum alcoolismul, hoția, prostia, nepriceperea, intrigăreala, jocurile de noroc sau violența.
Executantul nestatornic este o problemă de studiat înainte de a-l introduce într-o echipă, căci gestul devine nesăbuit mai ales când i se semnează cecuri în alb mai multe deodată, prin supraevaluare.




(14 februarie 2018)

Executant pârâcios

Executantul pârâcios se deosebește de executantul turnător. Executantul pârâcios vine la șef cu pâra. El pârăște pe colegul care:
- nu-i împrumută o sculă;
- nu-i vorbește frumos;
- nu-l ajută când îi cere;
- nu muncește cât el;
- l-a făcut puturos;
- i-a zis că este nepriceput;
- îl sabotează în ce face;
- îi ascunde sculele;
- nu-i dă la mână piesele;
- fumează prea des;
- spune bancuri când muncește;
- bea la program;
- doarme la program;
- este prea încet;
- îl irită prin tot ce face.
Uneori este de acceptat insul care vine o dată pe an sau o dată la cinci luni să-și exprime dezacordul față de un coleg din cauza căruia lucrurile merg nu prea bine, dar acestea sunt cunoscute de șefi. Dar a veni zilnic pentru a spune că între el ca executant și toți ceilalți există probleme, dar el este cel mai bun, iar totți ceilalți sunt răii-răilor, deja este o problemă. Executantul cu pricina este un pârâcios care dorește cu tot dinadisnsul să iasă în evidență că el nu are cum să îndeplinească ceea ce are de făcut, nu din cauză că el nu este în stare, ci pur și simplu, numai și numai din cauza celorlalți. Lucrurile devin foarte grave în momentul în care respectivul se apucă și scrie. El va face tot felul de petiții, ca fiind bine intenționat, punând o armată de indivizi să le rezolve, în loc să facă ei alte treburi pentru acre sunt plătiți. Am cunoscut mulți pârâcioși, unii mai nenorociți decât alții. I-am evitat și niciodată nu am mai lucrat cu ei sau i-am pus la treabă, să facă lucrări de nii singuri și să-și dea seama singuri de limitele lor. Venea o tipă să pârască pe toată lumea. Am pus-o să scrie singură o culegere de probleme. Au trecut de atunci 20 de ani și culegerea nu a apărut și nici tipa n-a mai venit nici la mine și nici la ceilalți șefi, căci toți știau despre ce este problema și-i cereau culegerea de probleme chiar din prima zi în care deveneau șefi și ea ar fi venit cu prima pâră.
Executantul pârâcios luptă să se remarce prin ceva și anume că el este foarte bun, dar din cauza celorlalți nu are cum să-și pună în evidență talentele. Există ac și de cojocul lui. Să fie pus să facă munci unde nu relaționează cu alții și totul depinde de el, termene, calitate și cantitate.



(14 fevruarie 2018)

Executant împrăștiat

Executantul împrăștiat se recunoaște de la o poștă, pentru că el:
- vine la serviciu la ore nepotrivite;
- nu este pregătit pentru nimic;
- are sculele aruncate peste tot;
- începe multe fără să le termine;
- dispare brusc în toiul muncii;
- are mizerie la locul de muncă;
- suferă accidentări nenumărate;
- ține țigările în locuri diferite;
- când vorbește se uită altundeva;
- are înclinații să se facă că muncește.
Este de evitat atunci când la poarta organizației bat mulți pretendenți. Nici nu trebuie să zăbovești prea mult pentru a-l identifica, pentru că el la un interviu vine nepregătit. Este nearanjat. El are un CV mototolit, scris acum 1.000 de ani și are o pozitie necontrolată în fața angajatorului. El nu se disciplinează niciodată și în momentele în care devine personaj cheie încurcă în așa hal lucrurile încât prejudiciul este imens, drept care nu recomand nimănui să lucreze cu un astfel de personaj, mai ales atunci când în proiect apar momente critice, cu termene rigide și resurse absolut limitate.


(14 februarie 2018)

Executant bizar

Sunday, November 26, 2017

Lecția neînvățată de management politic

Managementul politic este o matematică aplicată în politică și nu numai. Nu este o știință laîndemâna oricui, iar dovada că așa stau lucrurile, se vede cu ochiul liber prin rateurile date de unii, care se cred și deștepți și frumoși, dar pe bani foarte mulți, luați aiurea și dați tot aiurea. 
Managementul politic zice că ideile sunt doar de două feluri:
- idei de succes;
- idei proaste.
Nuexistă idei mai proaste, nici idei foarte proaste, nici idei groaznic de proaste, ci idei proaste pur și simplu. Despre acțiuni există, de asemenea, două tipuri și anume:
- acțiuni cu efecte;
- acțiuni fără efecte.
Deci, nu există acțiuni de dragul de a face zgomot sau chiar mult zgomot pentru nimic. În managementul politic există acțiuni eficiente, așa cum există acțiuni ineficiente. Cei ce știu management politic niciodată nu-și programează acțiuni ineficiente sau cu șansă aproape zero de a se realiza. Cei ce-și propun acțiuni care din star au probabilitate foarte apropiată de zero de a se realizat nu știu management politic și nici nu vor săștie, lucru care are costuri imense pe termen  lung.
Să iau un exemplu simplu. Moțiunea de cenzură, așa cum este ea definită, are ca scop căderea guvernului. Cine depune o moțiune de cenzură, are succes dacă ea trece sau este un insucces dacă moțiunea nu trece. A depune o moțiune de cenzură care din start este sortită eșecului este un gest pe care managementul politic îl catalogează ca fiind:
- nefiresc;
- anormal;
- dezastruos;
- aventuros;
- simplist;
- fantezist;
- ineficient;
- aiurtor;
- jalnic.
Voi analiza ceea ce s-a întâmplat zilele trecute cu moțiunea de cenzură depusă la Parlament de PNL, partid pe care eu îl consider un partid mare, dar care de vreo  trei ani își caută și drumul și liderul. În opinia mea, PNL trebuie să aibă ca obiectiv nu să depună moțiuni de cenzură, adică să băzâie, ci:
- să coaguleze dreapta cu o platformă specială;
- să aibă propriile propuneri, nu să critice;
- să înceteze cu critica, ci să construiască
- să trimită în televiziuni oameni ca lumea;
- să propună proiecte trăgând preșul de sub putere.
În loc să fi venit premierul cu ideia cu proiectele prin Banca Mondială, opoziția trebuia să vină. În loc să vină guvernul cu creșterea salariilor la doctori, opoziția trebuia să facă propunerea. Și multe altele la fel de importante.
Dar să revin la moțiunea de cenzură care a picat în Parlament săptămâna trecută.
Parlamentul are 465 de persoane cu drept de vot.
Ca să treacă o moțiune, trebuie votată de cel puțin 233 parlamentari.
Opoziția este formată din PNL, USR, PMP, adică 168 parlamentari, adică 36%.
De la 168 la 233 sunt necesare 65 de voturi, adică lipsesc 28% voturi.
dacă s-ar lua toate moțiunile de cenzură de la anul 1995 încoace s-ar vedea care este ponderea celor care sunt atrași de opoziție și câte moîțiuni ale opoziției au trecut.
În cazul de față din cei 168 de membri ai opoziției au votat pentru a cădea guvernul159 parlamentari. dacă nici măcar membrii opoziției nu s-au reunit spre a vota căderea guvernului și pentru a veni ei la putere, este foarte dificil să cred cum o astfel de opoziție are capacitatea de a convinge încă 65  sau 66 de parlamentari să i se alăture.
În sală, la vot au fost prezenți 317 parlamentari adică 68%, asigurând cvorumul. Puterea a utilizat arma ieșirii din sală pentru a se asigura că parlamentarii ei nu votează altfel decât s-a stabilit. Este tehnica folosită de fosta putere, acum aflată în opoziție. Ce ție nu-ți place, altuia nu face, zice și un proverb dar și managementul politic.
Se știe din istorie că:
- guvernele nu cad că vrea opoziția în primul an de  la alegeri;
- guvernele cad la presiuni majore ale străzii cu un an înainte de algeri;
- puterea se erodează progresiv pe durata mandatului;
- opoziția unită, prin construcție are șanse să vină la putere.
Dacă se ia contribuția lui Traian Băsescu la coagularea dreptei și crearea alianței DA și utilizarea postocaliului și actuala opoziție ar trebui să învețe, dar să facă altceva, căci istoria nu se repetă trasă la indigo. În acest an opoziția ar trebui să tatoneze și să definească acea strategie unificatoare care să dea șansă ca prin unirea forțelor să ducă la succes în anul 2020.





(26 noiembrie 2017)

Sunday, September 3, 2017

Total recall

Când a ajuns prezident, Traian BĂSESCU, autointitulat prezident jucător, a trecut la implementarea proiectului său cu care a câștigat alegerile. În acest sens și-a luat colaboratori pe  Florian COLDEA, Elena UDREA, Laura Codruța KÖVESI, Livia STANCIU, George MAIOR, Emil BOC, Vasile BLAGA, Adriean VIDEANU, Mihai Răzvan UNGUREANU și Radu BERCEANU. Au mai fost și alții, inclusiv un tip care s-a făcut de cacao cu engleza lui penibilă la un simpozion pe teme de securitate națională.
La români există proverbele:
- unde dai și unde crapă;
- socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.
Așa că proiectul lui Traian BĂSESCU a fost unul, implementarea a dus la altceva. După spusele sale și-a dorit un stat de drept, iar tot după spusele sale a rezultat un stat mafiot. Mi-a revenit în memorie bancul cu muncitorul de la fabrica de biciclete Tohan care fura și el piese, dar când dorea să le asambleze în loc de bicicletă ieșea o mitralieră. Așa și cu nefericitul de Traian BĂSESCU. Una a vrut, alta i-a ieșit. Numai că a obținut exact ceea ce și-a dorit, căci proiectul său a fost greșit de ca început până la sfârșit. El nu are cum să considere că echipa sa a greșit. El a fost foarte autoritar și membri echipei doar executau ceea ce managerul total al proiectului comanda. Sunt nenumărate momente din cei 10 ani de domnie ai săi în care s-a văzut acest stil de management absolutist. Acest total recall al lui Traian BĂSESCU după terminarea mandatului pentru a repara câte ceva nu mai are niciun efect, Bulgărele a luat-o la vale, crscând apocaliptic în dimensiuni, chiar și pe el amenințându-l cu strivirea. Așa se întâmplă cu toate proiectele totalitarismului de la Regele Soare încoace, căci și el tot management făcea, tot management defectuos, absurd și lipsit de consistență.
Îmi aduc aminte de versurile sonetului Veneția ale lui Mihail EMINESCU:
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile! 
Ceasul al XII-lea nu este suficient, ci totul trebuia făcut bine dacă nu foarte bine începând cu ceaul întâi de mandat, pentru că garnitura cu care a pornit la drum era tânără, cu elan și dornică de muncă.


(04 septembrie 2017)

Carte cu autograf de la Elena DOBRE


Când am primit carte de la Elena DOBRE  mi-aa făcut mare plăcere pentru că acea tânără profesoară făcea dovada publicării unei lucrări științifice în care teoria și experiența  practică se împleteau perfect. Lucraserăm împreună la elaborarea unui articol despre modul în care se reflectă managementul proiectelor în contabilitate, ținând seama că aceasta trebuie să fie o oglindă a particularităților pe care le au procesele ce se derulează în implementarea unui proiect, lucru care evidențiază cât de bun sau cât de prost este managerul acelui proiect, totul depinzând de abaterile ce se înregistrează față de cheltuielile planificate, date în devizul cu care s-a câștigat finanțarea.


Când vezi un specialist de clasa Elenei DOBRE ai certitudinea că și la catedră, ca și la biroul său de expert contabil auditor munca este de înaltă calitate, iar studenții săi au ce învăța. Cartea cu autograf de la Elena DOBRE dovedește că și în vechile științe apar progrese semnificative pentru a rămâne viabile chiar în contextul unor schimbări fundamentale de paradigmă.


(04 septembrie 2017)

Ar trebui ca un proiect...

Există în cazul proiectelor două situații:
- proiectul gândit independent de cineva, caz în care respectivul ia totul pe propria-i răspundere, 
  inclusiv finanțarea, dar și profitul, căci riscurile sunt 100% ale lui;
- proiectul se înscrie într-o tematică, finanțarea fiind asigurată dintr-un fond, iar cei care întocmesc   
  proiecte asigură realizarea unui anumit obiectiv.
Lumea crede că prin finanțare se înțelege că există niște:
- tâmpiți care vin cu sacul de bani și-l lasă în mijlocul drumului;
- șmecheri care vin să se înfrupte după bunul plac din banii existenți în sac;
- mameluci care stau nepăsători și văd cum se duc dracului sumele;
- bârfitori care mor de oftică doar că nu sunt și ei la masa șmecherilor.
În realitate, mecanismele de acordare și de cheltuire a banilor din fondurile de finanțare a proiectelor se bazează pe lucruri foarte clare precum:
- ghidul finanțatorului;
- ghidul elaboratorului;
- ghidul evaluatorului;
- ghidul auditorului;
- ghidul utilizatorului.
Toate aceste ghiduri sunt foarte exacte și nu există niciun loc în care să se vadă că se fac cheltuieli fără a avea în spate activități, consumuri de materiale, calitate, eficiență, certificări, auditare și în niciun caz vreo formă de risipă și furtișag. Acesta este și motivul din care lumea nu se înghesuie să participe cu proiecte finanțate din bani europeni. De acolo nu există posibilitatea de a fura, de a tărăgăna, de a umfla prețuri, de a mitui, de a face cheltuieli anapoda, de a nu respecta cerințele de calitate. Toți care au înțeles că din proiectele europene se trăiește bine, dar cu muncă cinstită, evoluează. Cine vrea să fie șmecher o dă în bară urât de tot și așteaptă pomeni care n-or să pice niciodată din cer. Trebuie ca televiziunile, instructajele să fie clare pe acestă temă. Eu am văzut pe unul care a făcut un proiect cap-coadă, cu riscuri asumate și în timp ce salariații lui aveau salarii de la 200 la 10.000 de euro, el avea salariu per proiect de 1.000.000 euro știm totul a durat doar 4 luni, nu mai mult, dar ideia a fost cam de 2 ani gestantă. În managementul de proiect privat, nu interesează pe nimeni ce și cum, căci managerul își asumă și riscul și câștigul, în timp ce la proiectele cu finanțare europeană nu există niciun risc, finanțarea fiind asigurată și garantată prin munca efectivă.


(03 septembrie 2017)

Wednesday, August 16, 2017

Nu există scuză

Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli impardonabile legate de istoria națională.
Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli impardonabile legate documentarea lor sumară.
Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli impardonabile legate folosirea conceptelor.
Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli impardonabile de gramatică.
Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli impardonabile legate inactivitatea lor.
Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli impardonabile legate necunoașterea vremii.
Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli  legate folosirea incorectă a prognozelor.
Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli ce privesc interpretarea de rezultate.
Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli impardonabile legate plagiatul involuntar.
Nu există  nicio scuză pentru cei ce fac greșeli impardonabile legate calitatea scrisului lor.
Și toate acestea se datorează existenței Internetului și a motoarelor puternice de căutare.

(16 august 2017)

Tuesday, July 4, 2017

Finanțarea pe bază de proiecte nu este nici pentru proști

Cu fiecare zi care trece, constat că s-au cheltuit banii pe proiecte anapoda, care nu folosesc nimănui. Unii au făcut telegondole pe care nimeni nu le folosește. Alții au făcut terenuri de fotbal, acum năpădite de ierburi, prin neîntrebuințare. Alții, au făcut azile de bătrâni de 5 stele cu 2.000 e euro pe lună, goale, chiar dacă au plasme imense în camere. Alții au făcut canalizare inutilizabilă pentru cetățeni. Să nu mai vorbim de patinoarele inutilizabile, de bazinele de înot fără apă și fără personal, de parcurile sub arșița soarelui din cîmpie. Ce constatare am făcut este simplu de dedus, dar jenant în același timp. Unii spun că setea de câștig este aceea care a generat toate situațiile aberante, că numai corupția a fost aceea care a declanșat mecanismele răului în a derula astfel de proiecte cu finanțare babană. 
Realitatea este cu totul alta. Cei care au stabilit obiectivele strategice de finanțare, au fost și proști și superficiali și iresponsabili, pentru că nu au stabilit clar despre ce obiective este vorba, impunând criterii de performanță pe termen lung, cu responsabilizări directe. Cei care au conceput proiecte au fost nu corupți și lacomi, ci proști, pentru că au ales să facă niște chestii care frizează idioțenia crasă, prin inutilitatea celor realizate. Să nu-mi spună mie că cel care a făcut proiectul cu terenul de fotbal în pantă era un geniu. Să nu-mi spună mie că cel ce a făcut proiectul cu telegondola care nu duce nicăieri din zona aceea defaforizată a fost un gânditor de Hamangia. Nu, a fost un prost și nimic mai mult. Dacă cei ce au propus proiecte proaste, au fost niște nedeștepți, cei ce le-au aprobat au fost și mai nedeștepți, iar finanțatorii acestor proiecte au fost peste toți în nedeșteteptăciune. Stau și mă gândesc la chestia cu transplantul de plămâni, unde tot prin proiect finanțat s-a făcut ceva, dar lipsește din lanțul abordării exact ceea ce nu trebuia, adică secția de recuperare. Este ca și cum s-a făcut sala de sport pentru sărituri de la trambulină în apă și jos nu se regăsește bazinul în care ar trebui să fie apa. Concluzia este una singură și crudă: finanțarea pe bază de proiect este numai și numai pentru oamenii deștepți. Aceștia propun proiecte pentru a realiza obiective de maximă utilitate și eficiență. Ei fac toate calculele de impact corecte, în ipoteze normale de folosire, având estimări credibile. Cei ce selectează din proiecte bune și foarte bune, sunt specialiști evaluatori deștepți, care văd cine realizează proiectele, cât de utile sunt și au certitudinea că în comunități acele obiective vor contribui în mod real la creșterea calității vieții oamenilor. Și finanțatorii acestor proiecte bune, aprobate de evaluatori buni, trebuie să fie la rândul lor niște bancheri de succes, adică deștepți, să asigure ritmicitate finanțării și suficiența fondurilor. Ca toate să se întâmple așa cum se cuvine, cei ce au managementul programului de finanțare și elaborează strategii, fac ghidurile, definesc liste de cerințe, construiesc regulile jocului, trebuie să fie ei înșiși deștepți, ca textele lor să fie clare, fără fisiră. Când proștii se bagă în seamă intrând și ei în proiecte, se alege praful, căci:
- strategiile sunt ambigue;
- ghidurile sunt varză;
- ofertele de proiecte sun submediocre;
- procesele de evaluare sunt discutabile;
- finanțarea are sincope;
- obiectivele realizate sunt erori;
- inutilitatea este la cote alarmante.
Concluzia concluziilor: 
finanțarea pe bază de proiecte nu este nici pentru proști și nici pentru nebuni.

(05 iulie 2017)

Friday, April 22, 2016

Să facem, să dregem...

Și acum ca și atunci, adică înainte de 1989 limba de lemn uscat este pe toate buzele, unele rujate, altele pigmentate prin tatuaje, altele ascunse sub ținuta de lumbersexual men. Conținutul este însă același:
- vag;
- aleatoriu;
- standard;
- gol;
- cu nimic;
- impersonal;
- redirecționat;
- tâmpit.
Am considerat că la întrebarea  pusă într-o românească neaoșă how old are you? răspunsul este sec sixty-nine. Pe Dâmbovița lui să facem să dregem, la o astfel de întrebare se răspunde cu ceea c este în ograda vecinului, adică prin a arăta cât d rău este acesta și multe, multe alte mizerii. Nu mai funcționează demult proverbul cu vezi-ți mai întâi bârna din ochiul tău și abia după aceea paiul din ochiul altuia. 
Să facem, să dregem...
Așa zic toți care ies pe straße și vorbesc de proiectele lor, aducându-mi aminte de Ana Mureșan ministreasa de la comerț din vremile apuse care era prin Piața Amzei și gesticula zicând: decid! decid! decid! dar nu decidea nimic. În mintea mea, câtă mi-a mai rămas că mi-am întrebuințat la greu neuronii de-a lungul carierei, că la un  proiect se verifică stadiul de realizare și se bifează realizările dar se decontează nerealizările. Un manager de proiect e bun dacă finalizează cu succes proiectul sau este prost dacă proiectul se împotmolește. În managementul de proiect nu există scuze. Am avut așa ceva, știu cam ce înseamnă un proiect și mă aștept să aud despre:
- un obiectiv dat într-o propoziție;
- o listă de activități care converg spre a realiza obiectivul;
- fiecare activitate e definita prin durată exactă și resurse aferente;
- peste tot există responsabilități și responsabili;
- plata în plan politic;
- există un deviz.
Să  facem, să dregem este un jod penibil și neriscant al celor mediocrii, fără profesie din care să-și câștige cinstit pâinea și lunecoși.
Înseamnă că dacă se schimbă ceva, trebuie ca toate programele candidaților la oricare dintre alegeri să fie un tabel cu activiățile, cu resursele și mai ales cu termenele. Adică lucruri concrete. Se bifează realizări și se stabilesc nerealizări care se decontează politic. E o chestiune de onoare, dar cu să facem și să dregem nici onoare nu este nici nimic nu mai este. Amin!

(22 aprolie 2016)