Naționalizarea la români

Românii, ca orice popor au exercițiul naționalizării. Nu vor vorbi de privatizare ca proces, nu vor vorbi de naționalizare ca proces, dar vor vorbi despre privatizare ca afacere și despre naționalizare, tot ca afacere. Românii au privatizat după 1990 cam tot ce era de privatizat. Unii s-au îmbogățit cumpărând pe bani puțini active, pe care le-au dezmembrat și le-au vândut la bucată, obținând profituri bune pentru terenuri bine poziționate, pentru echipamente vândute ca fier vechi, pentru materii prime aflate în stocuri, mai ales, dacă era vorba de metale neferoase, precum cabluri sau bare cupru.

Se zice că românul s-a născut poet. Zicerea trebuie ușor corectată. Românul s-a născut să-și fure căciula singur, căci atunci când consideră că privatizează, este în stare să se vândă la kilogram, ca după aceea să țipe ca din gură de șarpe că au venit străinii și i-au furat bogățiile. Niciun străin n-a furat nimic. Străinul a cumpărat doar, la un preț de nimic, pentru că vânzătorul a vrut mita pentru sine, nu prețul corect pentru poporul lui.  Așa s-au privatizat petrolul, telefonia, oțelăriile, fabricile de confecții, comerțul exterior, dar și multe altele. Acum unii vor naționalizarea unor entități, cu justă despăgubire, căci vor ei să intre în posesia poporului bogățiile.

În spațiul mioritic naționalizarea, ca și privatizarea nu sunt procese obiective, ci sunt doar surse de îmbogățire pentru unii și în niciun caz modalități de a eficientiza domenii de activitate. Să nu uităm privați care au obținut trecerea în proprietatea statului a unor obiective absolut ineficiente, că au avut relațiile care le-au permis să obțină prețuri bune pentru a introduce găuri negre în economie.


(19 mai 2025)

Naționalizarea sau integrarea întreprinderilor private???

Sunt foarte multe întreprinderi care au 100% activități cu statul. În acest context, ele nu mai sunt întreprinderi private, ci funcționează cu bani de la buget ca orice întreprindere de stat. De aceea ele trebuie integrate în sistemul de stat, astfel încât să se supună regulilor statului și:
- salariații să devină salariați ai statului,
- managerii să devină ai statului,
- statul să răscumpere activele.
În acest fel, lucrurile s-ar clarifica și nu ar mai fi o verigă intermediară și mediul privat ar fi curățat de acele entități care au contracte 100% cu statul dar funcționează de capul lor, cu criteriile lor și nu respectă nicio regulă din economia de stat, deși 100% din banii lor provin de la buget.

( 19 august 2022)

11 iunie 1948

În ziua de 11 iunie 1948 regimul comunist a dat LEGEA nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, așa cum mai dau și regimurile democratice din când în când , mai ales după ce se vede că mediul privat eșuează lamentabil, în goana după profit. 

Să nu se creadă că din 1948 până în 1989 întreprinderile industriale românești, sistemul bancar românesc, întreprinderile de transporturi românești și societățile de asigurări , de fapt una singură, au dus-o pe roze. S-au chinuit, căci sistemul comunist cu planificarea sa dusă la extrem, era închistat în dogme dintre cele mai greu de depășit, rezultând în acest fel construcții cu randamente mici, cu dinamică lentă, toate fiind generatoare de sărăcie, nicidecum de bogăție.

A venit Revoluția din 22 Decembrie 1989 și toată lumea a crezut că energiile pozitive vor fi declanșate și va curge lapte și miere în Grădina Maicii Domnului, căci așa e numită România în textele celor cu credință în Dumnezeu.

În realitate, aici s-a dezvoltat un capitalism sălbatic, capitalism ce s-a accentuat traversând etapa de capitalism de cumetrie, iar acum se află în stadiul de capitalism de partid, pus în slujba puterii, fără vreo șansă de a fi orientat pe crearea de plusvaloare, ci de rostogolire a banilor și de redistribuire subterană a acestora în favoarea unei clase politice neparticipantă la procesul de reproducție lărgită, ci doar la împărțirea profitului obținut artificial înainte de derularea procesului de producție, deci de creare a acestuia.

11 iunie 1948 este un moment trist de aducere a minte, căci acum 78 de ani s-a aplicat proverbul plecarea stăpânilor, bucuria nebunilor. Capitaliștii creatori de plusvaloare au fost izgoniți, locul lor fiind ocupat de burghezia roșie, mai a dracului decât cei de dinainte, căci erau la început lacomi, proști, needucați, grobieni, impulsivi, dogmatici și violenți. Ei știau una și bună, că partidul i-a pus acolo să facă din întreprinderea capitalistă a unui singur proprietar, o întreprindere socialistă unde toți muncitorii erau proprietari și lucrau doar pentru ei, pentru binele lor și al familiilor lor. Așa scria în lozinci, dar în realitate, muncitorul tot exploatat era, numai că exploatatorul era o imagine colectivă, un noi care nu se vedea, dar care era mai dur și mai acaparator decât patronul de odinioară.

Cine crede că acum, în democrație s-a schimbat ceva, face o mare eroare. Faptul că nenumărați salariați sun plătiți la salariul minim pe economie, spune totul. Faptul că multinaționalele exportă profitul și aici rămâne mult prea puțin, anunță că nu este departe un alt moment asemănător celui din 11 iunie 1948, căci ceea ce s-a întâmplat în 1907 și liberalii au înăbușit la sate, nu s-a produs de bine, ci de extrem de rău, de foame și de sărăcie. Fără a privi capitalismul din Ungaria, Polonia, Bulgaria, Cehia, Germania, Slovacia, Slovenia, Croația, diriguitorii de la București merg de capul lor, într-o originalitate distructivă cu finalitate dezastruoasă, fie că sunt de dreapta, fie că sunt de stânga pentru că românul s-a născut poet.

(11 iunie 2021)