Marele profesor Marin DINU

Pe cel care avea să devină marele profesor Marin DINU l-am cunoscut în vremea când dădea examenul de admitere la Academia de studii Economice, în vara anului 1969. Stăteam la căminul SAHIA de lângă ambasada Ungariei de la Grădina Icoanei.Marin DINU era un tânăr special, deosebit  de vioi, care știa carte și pentru care examenul de admitere nu era marea problemă, căci era bine pregătit, lucru dovedit prin faptul că a intrat în ASE din prima. Freza lui stătea destul de rebelă, iar noi cei care stăteam în cameră cu ei i-am zis Ciufulici, căci așa i s-a adresat un coleg. Când am revenit la studii în toamnă l-am reîntâlnit pe Marin DINU - Ciufulici și am discutat cu el. Era o mare plăcere, căci deși era foarte tânăr, Marin DINU avea o gândire matură și înțelegea lucruri la un nivel de profunzime pe care puțini îi au. El a absolvit ASE în anul 1973 și a susținut la examenul de diplomă, echivalentul examenului de licență din ziua de azi lucrarea intitulată Sistemul științelor economice avându-l conducător științific pe celebrul profesor Nicolae N. CONSTANTINESCU, cel care coordona cele două volume ale tratatului de Economie Politică, după care învățau studenții din România de atunci.

Anii au trecut și Marin DINU a fost reținut în Catedra de Economie Politică asistent universitar și a promovat lector universitar în anul 1980. Ori de câte ori îl întâlneam pe culoarele ASE-ului stăteam de vorbă și se vedea cum evolua.

După anul 1989 Marin DINU a avut o evoluție absolut remarcabilă. A urcat rând pe rând toate treptele universitare, devenind  conferențiar universitar - 1990 , profesor universitar -  1999 și apoi conducător de doctorat - 2001.

În anul 1984 Marin DINU a susținut teza de doctorat intitulată Strategia dezvoltării științei, sub coordonarea marelui profesor universitar Constantin DANCIU.

Marin DINU a fost fost director al Departamentului de Economie și Politici Economice din ASE, senator al României, decan al Facultății de Economie Teoretică și Aplicată, membru al consiliului de administrație al BNR și director al Editurii Economice.

În vremurile de demuilt am avut posibilitatea să colaborez profesorul Marin DINU căci era directorului revistei Theoretical and Applied Economics care avea un supliment - ECTAP, unde eu împreună cu colegii mei am publicat multe materiale, căci ni se oferea spații generoase pentru a prezenta probleme complexe la un nivel ridicat de complexitate.

De-a lungul anilor, profesorul Marin DINU a publicat numeroase cărți ca unic autor, din care eu amintesc aici doar câteva și anume:

Știința economică postcriză : răspunsuri inconsistente sau reproiectare conceptuală, 2017, Editura Economică, București,  234 pg

Economicitatea : peisajul epistemic, 2014, Editura Economică, București, 285 pg

Globalizarea si aproximările ei, 2004, Editura Economică București, 334 pg
Economia României : limitări manageriale, 2000, Editura Economică, București, 240 pg 

Criza reformei : eu sunt roman?, 1999, Editura Economică, București, 464 pg
Sunt mândru că l-am cunoscut și am colaborat ori de câte ori viața mi-a oferit prilejul cu marele profesor Marin DINU și aici amintesc prezentările remarcabile ale sale la Școala de vară a studenților economiști, organizată de Fundația PRO OECONOMICA la Băile Tușnad între 1999 - 2005.

(26 octombrie 2023)

Examenul de admitere la facultate de pe vremea mea

Pe vremea mea, adică în 1965 mai exact, admiterea la facultate era ceva planificat. Era numai învățământ de stat. Locurile pe care concurau candidații la calitatea de student erau planificate pe universități și în cadrul fiecărei universități erau planificate pe facultăți. 

Pe vremea mea, te înscriai la o singură facultate.

Pe vremea mea, dacă nu intrai la facultatea unde ai dat examen, bye, bye și la anul.

Pe vremea mea, examenul avea probe scrise și probe orale.

Pe vremea mea, nu aveai posibilitatea să dai admitere în aceeași sesiune la mai multe facultăți.

Pe vremea mea,  nu exista glisare spre alte specializări din aceeași facultate.

Pe vremea mea,  nu exista atâta informație câtă există acum.

Pe vremea mea, nu a existat noțiunea de meditații, din mai multe motive, unul că lumea era prea săracă.

Pe vremea mea, ideea era să dau examen și să obțin bursă, altfel părinții nu aveau bani să mă finanțeze.

Pe vremea mea, admiterea era o necunoscută 100% ca subiecte, ca evaluare și ca rezultate.

Pe vremea mea, șansa de a deveni student se crea din anii de liceu prin ceea ce învățasem acolo.

Amintirile mele de la admitere nu sunt deloc vesele, căci eu mă știam un tip realist și comparam ceea ce trebuia să fac la scris sau la oral cu ceea ce făcusem și când auzeam în jurul meu că toți care ieșeau din examen spuneau că făcuseră perfect, mă întristam. Numai că,  cu cei care ziceau că făcuseră perfect, nu m-am întâlnit la deschiderea anului universitar și nici în sălile de curs, ceea ce însemna că respectivii nu știau să se auto-evalueze sau se lăudau în mod gratuit să pară ceea ce nu erau în realitate. Nu am cuvinte să descriu starea în care am fost când mi-am văzut numele în lista studenților admiși la facultate. Meciul era 1 - 0 pentru mine. Câștigasem partida și devenisem student.


(30 aprilie 2023)

Examenul de maturitate de pe vremea mea

Pe vremea mea, la terminarea liceului se susținea examenul numit Examen de maturitate, un fel de bacalaureat, dar nu atât de centralizat ca acum.

Știam care erau probele de examen. Știam zilele în care se susțin acele probe. Nu era tevatura de azi cu comisiile venite de aiurea, cu președinte de comisie de import, cu subiecte centralizate pe țară, căci pe vremea mea exista o oarecare independență a liceelor și o încredere în capacitatea profesorilor de a fi corecți, nefiind necesare comisii centralizate de corectare a tezelor dintr-un liceu, altundeva din mii de suspiciuni care plutesc acum asupra corectorilor, care dacă ar cântări la gramaj, tot ar greși. Eu am o teorie, dar o voi expune altundeva.

Îmi aduc aminte cum am fost eu la acel examen.

La Limba română eram sigur că promovez pentru că citisem operele literare înscrise în programa de examen și dacă le citisem, eram sigur că voi scrie ceva de promovare a examenului.

La matematică lucrasem în timpul celor patru ani suficient de mult și credeam, ceea ce mai cred și azi, că am o gândire curată, logică în stare să scoată apă și din piatră seacă, deci nu îmi era teamă că nu voi obține o notă cât de cât bunicică la examen.

Mai erau și alte discipline, care sunt înscrise pe verso la Diploma de maturitate a mea, dar nu mă apuc acum să bat câmpii cu detalii pentru că acolo figurează note modeste, nu note de zece, ca să zic și eu cât de geniu mă visam și bla, bla, bla.

Știu că după probele scrise am susținute probele la oral și în aceiași zi erau mai multe probe, nu ca acum. Mie nu mi-au plăcut multe dintre discipline și aici mă refer la istorie, geografie, biologie pentru că presupunea să memorez și ceea ce nu era bazat pe construcții logice, de gândire îmi producea greață, vărsături și transpirație rece pe coloana vertebrală. De aceea examenul de maturitate a avut și probe care m-au torturat și de care dacă-mi aduc aminte acum, mă apucă jalea, disconfortul, trepidațiile și transpir.

Oricum, fără stresul din ziua de azi, cu ceea ce am învățat fără meditații, cu ceea ce am lucrat eu de unul singur, fără a memora nimic, m-am prezentat la examen și l-am promovat, ceea ce însemna pentru mine că nu am făcut umbră degeaba pământului patru ani de zile și că am drum liber să merg să fac pasul următor, adică să dau examen de admitere la facultate.



(30 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Cătălin HUIDUMAC

Eu știam pe tânărul cu care colaboram ca fiind simplu, Cătălin HUIDUMAC. La susținerea doctoratului său am aflat că el este de fapt HUIDUMAC-PETRESCU Cătălin-Emilian.

Cătălin-Emilian HUIDUMAC-PETRESCU este absolvent al Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, promoția 1983.
În anul 1997 Cătălin-Emilian HUIDUMAC-PETRESCU, a susținut teza de doctorat de 150 pagini intitulată Conducerea participativă și coordonată de profesorul universitar Ghiță Paul TĂNASE.

În intervalul 1989 - 1994, Cătălin HUIDUMAC a fost asistent universitar.
În intervalul 1994 - 1997, Cătălin HUIDUMAC a fost lector universitar.

În intervalul 1997 - 2002, Cătălin HUIDUMAC a fost conferențiar universitar.

Din anul 2002 Cătălin HUIDUMAC  este profesor universitar la 43 de ani.

Profesorul Cătălin HUIDUMAC este autorul unor lucrări din care eu enumer: 

Despa R., Huidumac C., Dumitru N.-R., Negricea C., Analysts of hotel business efficiency based on the correlation between the number of tourists and the number of nights they spent in the hotel. Knowledge Management and Innovation in Advancing Economies: Analyses & Solutions - The 13-th International Conference of International Bus1ness Information Management Association, Marrakech, Maroc, 2009, pg. 44 1-446, ISBN: 978-0-9821489-2-1 , Clasa lSI Master Journal (Factor de impact: 0.25), revista indexata 801: SCOPUS, EBSCO Publishing Inc.

Despa R., Huidumac C .. Dumitru N.-R. and Negricea C.-I, The Correlation between the Number of Tourists and the Number of Nights Spent in the Hotel: Analysis Indicator of Hotel Business Efficiency, Volume 2010 (2010). Art1cle ID 813597, Communications of the IBIMA, 6 pages (tara numar pagina), ISSN: 1943-7765, Clasa lSI Master Journal (Factor de impact: 0.25), revista indexata 801: SCOPUS, EBSCO Publishing Inc.

Despa Radu, Huidumac Catalin, Dumitru Nicoleta Rossela, Negricea lliu!a Costel, Analysis Indicator of Hotel Business Efficiency, Communication of the IBIMA, Cehia, iulie, 2010, ISSN 1943-7765, 801 Ulrich's, DOAJ, SPARC Europe

Ion Ivan, Paul Pocatilu, Sergiu Capisizu, Marta Cristina Suciu, Cătălin Huidumac, Paul Pocatilu, Laurentiu Teodorescu, Doru Cazan, George Ogrinja, Lucacs Breda, Sergiu Coman, Cristian Toma, Mihai Amitroaie, „ Fluxuri si algoritmi pentru automatizarea procesului de testare software orientat obiect”, Cercetări finanţate prin granturi CNCSIS, Editura ASE, 2001, pg. 104-117

Ion Ivan, Paul Pocatilu, Sergiu Capisizu, Marta Cristina Suciu, Cătălin Huidumac, Paul Pocatilu, Costel Stanca, George Ogrinja, „Platforma pentru estimarea costului testării prototipurilor software orientate obiect”, Cercetări finanţate prin granturi CNCSIS, Editura ASE, 2000, pg. 33-58

Ion Ivan, Paul Pocatilu, Sergiu Capisizu, Marta Cristina Suciu, Cătălin Huidumac, Paul Pocatilu, Laurentiu Teodorescu, Doru Cazan, „ Studiul Influentelor pe care le are restructurarea sistemelor de calitate asupra IMM”, Studii privind restructurarea economiei românesti si pregatirea integrarii in structurile europene, Editura ASE, Bucuresti 2000, pg 125-137 

În anul 2000, am participat împreună cu Cătălin HUIDUMAC, Paul POCATILU la o mobilitate în cadrul proiectului TEMPU-EPROM la KTH din Stockholm în anul 2001 în intervalul 12 - 27 noiembrie, unde am reușit să-l cunosc mult mai bine pe profesorul și cercetătorul Cătălin HUIDUMAC, cu care aveam să dezvolt colaborări în viitor.

(14 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Niculae NICHITA

Niculae NICHITA a fost profesorul de la cursul de Economia Politică a Socialismului, curs predat studenților din anul al II-lea de la Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică din Academia de Studii Economice. Profesorul Niculae NICHITA era omul care nu venea la curs să recite texte din cuvântările lui Nicolae CEAUȘESCU sau să formuleze texte echivalente celor din ofociosul pcr, ziarul Scânteia. El venea și prezenta problematica prin prisma sa, fiind un om de mare cultură, cu lecturi nenumărate, care avea și un vocabulare foarte bogat. Profesorul Niculae NICHITA își structura frumos cursul, vorbea liber și aborda problemele într-o formă care mie îmi convenea de minune, căci dacă ar fi fost să memorez ceva, cu siguranță m-ar fi trecut toate nădușelile pe șira spinării. Construcțiile lui erau logice și interpretările pe care el le oferea scoteau în evidență că depășise de mult timp, acea categorie a dogmelor staliniste, în care încă se mai bălăceau unii colegi de-ai lui.

Am admirat la profesorul Niculae NICHITA coerența derulării fiecărui curs și argumentele pe acre le aducea în fața noastră pentru a evidenția direcțiile în care se mișca o economie socialistă, așa cum era economia românească din acele vremuri. Îmi aduc aminte că profesorul Niculae NICHITA a vorbit de faptul că gândirea omului o ia înaintea realității și venea cu exemple extrem de interesante, care să arate că ne desfășurăm activitatea într-un cadru definit de limite, căci aceasta este natura umană, nu dispunem de resurse infinite, nu dispunem după bunul nostru plac de ceea ce ne dorim, căci realitatea este cea care dictează ceea ce avem de făcut, iar socialismul este o opțiune asumată de o forță politică.  Ideea că există și alte moduri de producție, ideea că va izbândi acel mod de producție care se va defini ca având o productivitate a muncii la un nivel deosebit de ridicat, era o ideea ce arăta și dacă nu se va obține atingerea acelui obiectiv, șansa de a izbândi nu mai există. El nu spunea direct cu subiect și predicat, dar spunea că LENIN a zis clar că dacă socialismul nu va depăși capitalismul în ceea ce privește productivitatea muncii, va dispărea. În 1989 s-a și întâmplat acest lucru, dar profesorul nostru de economie politică vorbise despre acest aspect în 1967, adică cu 22 de ani mai înainte.

(14 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Dumitru CIUCUR

Pe profesorul Dumitru CIUCUR l-am cunoscut în vremurile când trebuia să merg la comitetul de partid pe ASE, cu dosarele de primiri. Am remarcat la acest om vocea sa blândă de om care nu se enerva niciodată. Eu nu mergeam des la sediu, dar când mergeam aveam probleme de rezolvat. Îmi aduc aminte că era o colegă care insista să fie primită în partid, căci dorea și ea să promoveze, iar calitatea de membru de partid era esențială la promovare și la susținerea tezei de doctorat, căci fără aviz de la partid, nu promova nimeni și nici teză de doctorat nu susținea nimeni. Mergeam cu dosarul colegei mele și de fiecare dată după ce prezentam noile dovezi de atașament la politica partidului și de implicare ale colegei mele, așa cum îmi zicea ea, profesorul Dumitru CIUCUR mă asculta, după care se uita la mine și mă întreba:

- Pe altcineva nu ai, dragă?

Eu înțelegeam că nu este momentul. Profesorul Dumitru CIUCUR avea elemente de care eu nu aveam cunoștință, dar ceea ce trebuie să remarc este că după vreo 7 ani, colega a fost primită în partid, chiar în noiembrie 1989. Sărăcuța de ea, a insistat și și-a rezolvat problema, numai că nu mai era necesară acestă calitate după 1990. Un coleg de-al ei, cu mult mai insistent, dar mai puțin eficient, nu a reușit performanța, căci exact aceeași întrebare o primeam și pentru el, dar duop 22 Decembrie 1989, omul s-a bătut cu cărămida în piept că era un anticomunist autentic, vehement și tenace. Dacă însă cineva ar fi avut posibilitatea să-i citească piesele de la dosarul cu care dorea să acceadă la calitatea de membru de partid, s-ar fi lămurit că este un oportunist de doi bani. 

M-a impresionat profesorul Dumitru CIUCUR că în toate situațiile dificile în care m-am aflat, mi-a oferit soluții din care să ies neșifonat, căci el avea calități remarcabile de om care știe să aprecieze fiecare situație și mai ales știe să facă bine, nu să facă rău și din punctul meu de vedere a făcut numai bine.

(04 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Nicolae N. CONSTANTINESCU

Pe academicianul de mai târziu, profesorul Nicolae N. CONSTANTINESCU l-am cunoscut când am dat examen de admitere în ASE. Când eram în anii de studenție, toată lumea vorbea despre cărțile scrise de profrsorul Nicolae N. CONSTANTINESCU, dar mai ales de cele două volume de Economie politică, primul care trata capitalismul și al doilea, care trata socialismul. Reușise profesorul Nicolae N. CONSTANTINESCU să facă un colectiv cu cei mai buni profesori de economie politică din țară. Și eu mi-am propus să adun pe cei mai buni profesori care se ocupau de Structuri de date de la noi, să scriem o carte țapănă pe acest subiect. Așa s-au născut cele două volume referite prin:
Ion IVAN, Marius POPA, Paul POCATILU ( coorodnatori) - Structuri de date ,vol. 1 si vol. 2, Editura ASE, Bucureşti, 2008.

Vol. 1: Tipologii de structuri de date, 770 pag., ISBN 978-606-505-032-7.

Vol. 2: Managementul structurilor de date, 534 pag., ISBN 978-606-505-033-4.

Lucrarea a fost distinsa cu Premiul Academiei Romane Tudor TANASESCU pe anul 2008.

Profesorul Nicolae N. CONSTANTINESCU publicase în 1973 la Editura Politică din București,  lucrarea de 326 pagini, intitulată Problema contradicției in economia socialista, care i-a adus celebritatea, pentru că era singurul economist român care arăta negru pe alb, cu argumente științifice că societatea socialistă nu este societatea lipsită de contradicții, fie ele contradicții antagonice fie ne-antagonice, dar are contradicții.

Când profesorul Nicolae N. CONSTANTINESCU a împlinit 60 de ani, eram secretar de partid și atunci am cumpărat un album de artă publicat la Editura Meridiane, am rugat pe toți membri de partid să semneze sub un text frumos elaborat de un coleg de talent în a redacta texte omagiale și i-am înmânat profesorului acel album, iar ședința aceea nu a mai fost ceea ce ar fi trebuit să fie, ci o ședință 100% dedicată ilustrului profesor Nicolae N. CONSTANTINESCU.

El numea disciplina Economia politică, drept regina științelor. Când am înființat ADSE - Asociația pentru Dezvoltare prin Știință și Educație, academicianul Nicolae N. CONSTANTINESCU a dorit să devină membru fondator, ceea ce m-a încurajat să merg mai departe și cred că atât timp cât m-am ocupat de ea, au fost făcute lucruri interesante.

1.000 de oameni care m-au impresionat: Liliana PUNGAN

Liliana PUNGAN a fost asistenta noastră de studenți de anul întâi la disciplina de Economie politică a capitalismului. Catedra de Economie politică era la etajul al III-lea în clădirea veche din Căderea Bastiliei și acolo era un avizier unde se găsea tema de seminar din săptămâna ce urma, cu:
subiectele de urmărit,
- bibliografia obligatorie,
- bibliografia opțională.
Dacă era să te apuci să citești ce scria acolo, îți trebuia cam două săptămâni să stai în bibliotecă și să citești doar la economie politică. În anul întâi mai aveam și alte discipline, nu numai economia politică. Erau discipline precum Geografia, Tehnologia, Matematica, Istoria Economiei naționale și Sportul care se făcea pe un stadion și o zi era dedicată sportului.
Norocul meu a fost că am avut la seminariile de Economie politică pe doamna Liliana PUNGAN, o femeie extrem de elegantă, care fusese nevastă de ambasador în Anglia și care era tobă de economie politică. ne-a spus clar ce trebuie să citim, pe ce trebuie să ne axăm, ca lucrurile să iasă în final bine la examenul de Economie politică cu profesorul Florea STAICU.

Față de toți ceilalți profesori, doamna Liliana PUNGAN era cu o anumită modalitate de a ne vorbi încât învățam la seminariile ei, de jenă. Știa să lanseze o problemă. Știa să dirijeze discuția spre elemente de detaliu din care noi să învățăm cât mai multe. Eu îl citisem pe MARX când eram elev de liceu, dar doamna Liliana PUNGAN m-a făcut să-l înțeleg cu adevărat, căci MARX nu e de nasul oricui, ci trebuie pătruns în adâncime. Propoziția O liră este de valoare o liră, a fost subiectul unui seminar și Liliana PUNGAN ne-a explicat cum stă treaba cu semnificația acestei ziceri. După aceea, ne-a explicat cum stă treaba cu modelele acelea ale reproducției simple și ale reproducției lărgite. 

Doamna Liliana PUNGAN avea tact pedagogic.

Doamna Liliana PUNGAN era calmă.

Doamna Liliana PUNGAN vorbea pe înțelesul nostru.

Doamna Liliana PUNGAN nu făcea pe interesanta, ci era modestă.

Peste ani, mi-am dorit ca la seminariile pe care și eu le aveam să fiu tot atât de concis și de clar ca doamna Liliana PUNGAN și să dau dovadă de tactul său, să nu fac eu pe deșteptul că am văzut și aia și aialaltă, să stau în pătrățelul meu și dacă am posibilitatea să arăt cuiva o soluție la o problemă să o fac și punct.


(28 ianuarie 2023)
- 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Livia DULEA

dacă am înțeles bazele teoretice ale economiei politice, datorez acest fapt profesoarei mele din liceu Livia DULEA. Ea venea la clasă și prezenta lecțiile așa de clar, de concis, de frumos, încât luam notițe și nu trebuia să citesc nimic din manual. Adevărul este că la început am citit din manual, dar când am văzut cât de slab era în raport cu caietul meu de notițe, m-am lăsat păgubaș.
Livia DULEA cunoștea cărțile scrise de Karl MARX.
Livia DULEA avea punctele sale de vedere.
Livia DULEA extrăgea esența din cărți în original.
Livia DULEA depășea cu mult manualul de liceu.

Când am învățat pentru admiterea la facultate, am învățat numai după caietul de notițe scris la lecțiile de la clasă predate de profesoara mea de economie politică Livia DULEA. Trebuie să spun că la examenul oral la admitere, căci se susțineau și probe orale la ISEP V. I. LENIN cum se numea în 1965 ASE, am obținut nota maximă, ceea ce valida faptul că nu greșisem când m-am pus pe învățat. Știu că am învățat și niște termeni de la cursurile de cai folosite în Capitalul de Karl MARX, că eu aveam acasă această lucrare și o citisem și cred că și acest aspect impresionase comisia de examinare.

Cărămizile de economist le-a pus Livia DULEA, ceea ce mi-a ușurat mult munca, pentru că și la examenele de Economie politică din facultate, profesorii Florea STAICU și Vasile NICHITA tot zece mi-au dat și am semnăturile lor lângă această notă în carnetul meu, dar mulțumirile mele, cât voi trăi, lui Livia DULEA trebuie să i le aduc și să mă înclin în memoria sa.


(16 ianuarie 2023)

Economia politică prin 1989-1990

Ca să ne dăm seama mai bine despre ce este vorba, va trebui să dăm o privire mai atentă bibliografiei care trebuie parcursă de studentul de anul întâi pentru a deprinde cât de cât conceptele acestei discipline, pe care profesorii din catedra de Economie Politică nu pridideau s-o numească la toate ședințele de partid și la învățământul politic unde ei erau instructor, ca fiind regina științelor. Atât de rigină a fost încât la Revoluție s-au văzut obligați să nu mai predea nimic și să refacă totul ca abia în toamna anului universitar 1990-1991 să predea și ei ceea ce trebuia de fapt să facă dintotdeauna, adică, economics, să se alinieze la cerințele economiei politice moderne și nu la activismul deșănțat desprins din ziare, unde doar se făceau afirmații din dogme, fără a se face nici știință și nici demonstrații riguroase. Să remarcăm că la niciun titlu nu se indică paginile de unde trebuie citit și deci se presupune că toată cartea trebuie citită, ceea ce mi se pare cam exagerat, deoarece în planurile de învățământ mai figurau și alte discipline precum matematica, tehnologia, istoria economiei naționale, contabilitatea și ceva informatică.

În bibliografie sunt:

- 13 documente de partid;

- 20 cuvântări ale lui Nicolae CEAUȘESCU;

- 3 cuvântări ale Elenei CEAUȘESCU;

- 12 lucrări ale lui MARX, ENGELS, LENIN;

- 6 legi în vigoare;

- 43 de cărți;

- 16 lucrări de specialitate.

Dacă să zicem că o carte ar avea 100 de pagini, cu siguranță că bietul student era obligat să citească undeva la peste 4.000 pagini, iar  acum o teză de doctorat cred că în niciun caz nu are o bibliografie care depășește 5.000 pagini de bibliografie, știut fiind faptul că chiar dacă are 200 de titluri, foarte multe sunt articole și acestea nu depășesc 10-15 pagini. Eu știam că studenții se specializau și am neclarități de ce la pagina 17 era o listă cu lucrări de specialitate, de parcă bibliografia de la pagina 9 care este obligatorie nu ar conține lucrări de specialitate.

Din această programă se vede abordarea politică localizată la ceea ce se făcea pe Dâmbovița, deși una este politica, politică cu discuții în Parlament și la partide și cu totul altceva sunt politicile economice, bazate pe decizii fundamentate științific, cu multă matematică, cu prelucrări de date statistice și cu strategii definite științific. În loc să fie învățat studentul teoria economică a politicilor de dezvoltare așa cum arătau nenumărații laureați ai premiului Nobel pentru economie, programa propăvăduiește rețete și dogme impuse de politicianismul documentelor de partid și de cele rostogolite de acolo în cărți, fără a fi trecute prin prisma filtrelor specifice abordărilor științifice.

(01 septembrie 2017)

CSIE'50 - Andrei GOGA, tânărul valoros

Este nedrept că despre Andrei GOGA trebuie să vorbesc la timpul trecut. Eu l-am considerat pe Andrei GOGA ca fiind del mai bun prieten al meu, deși era cu mult mai tânăr decât mine. Andrei provenea dintr-o familie deosebită, el fiind un tânăr cu o educație aleasă. Mi-a fost student și l-am apreciat pentru inteligența sa, pentru profunzimea gândirii sale și pentru capacitatea de a sintetiza în cuvinte puține lucruri deosebit de complexe, pe care el a știut să le prezinte cu maximă claritate. După terminarea Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, Andrei a lucrat în cercetare și a revenit rapid în Catedra de Economie Politică. Ne întâlneam pe la învățământ politic sau pe la ședințele de partid unde mai ne ziceam câte un banc, de regulă foarte bun, pentru că Andrei avea și acest talent. Multe lucruri i s-au întâmplat lui Andrei și că era foarte deștept și că provenea de la Cibernetică, venind din rândurile unor elite pentru care matematica nu mai reprezenta un mister, așa cum se întâmpla cu unii dintre colegii lui, descriptiviști dogmatici proveniți din școala moscovită.

O întâmplare nefericită legată de plecarea unui cumnat de-al lui în USA a făcut ca Andrei să fie obligat să se transfere de la catedra de Economie Politică la catedra de Cibernetică Economică, deci să devenim colegi. Acolo l-am cunoscut eu și mai bine pe Andrei și am început o colaborare extraordinară, el fiind un economist extraordinar de fin și analitic, dar avea un condei nemaipomenit. Am scris și publicat nenumărate articole pe teme de informatică aplicată în întreprindere și pe probleme ale calității software privită din punct de vedere al teoriei economice moderne. Am rezonat la principiile de cercetare pe care mi le-a explicat marele Csaba FABIAN, cel cu doctorat la Universitatea din Bonn și care știa despre ce vorbește când prezenta cum se face cercetare adevărată în echipă, cu documentare, cu creativitate, adică, tot tacâmul, evitat cumva azi prin plagiat.

Ne stabileam o temă, ne documentam, căutam să facem și practică prin activitatea de la contractele din Centrul de Calcul și numai după aceea creionam un articol. La articol lucram când la mine acasă în Berceni, când în Drumul Taberei la el. Andrei era de o exigență ieșită din comun. El verifica modelele de o mie de ori. Cizela o frază până era mulțumit de cum suna. Mie mi-a plăcut să văd un om atât de aplecat spre a scoate un articol rotund, șlefuit și ori de câte ori apărea un articol pe care îl scriseserăm împreună eram sigur că vorbele despre respectivul articol vor fi de apreciere și chiar așa și erau, ceea ce mă bucura foarte mult.

A venit Revoluția din decembrie 1989 și Andrei, tânăr fiind și Revoluția fiind a tinerilor, s-a implicat foarte mult, speranțele lui fiind imense, căci a crezut în idealurile din acele luni și a făcut saltul pe care și l-a dorit, de a reveni în catedra de Economie Politică, pentru că el citise cartea lui SAMUELSON dar și alte cărți de fundamente ale economiei, care erau cu totul altceva decât acea economie ceaușistă dusă de unii până peste cotele vulgarității admise ale oricărui bun simț. A obținut o bursă în Franța, dar lucrurile au luat o turnură nefavorabilă din cauza problemelor de sănătate, pentru că fuseseră prea multe lovituri pe care Andrei le primise pe nedrept și cărora el a căutat să le facă față cu demnitate, dar care s-au reflectat în timp prin efecte dintre cele mai rele.

O situație limită l-a determinat să plece la Cluj și să lucreze tot în mediul academic vreo câțiva ani. Am ținut legătura un timp, dar la un moment dat s-a așternut tăcerea. Am intuit cum stau lucrurile și confirmarea mi-a venit de la un prieten comun. A fost vorba despre ceea ce n-aș fi vrut să aflu niciodată în legătură cu Andrei. A fost a doua lovitură pe care am primit-o în viață, prima fiind pe când aveam cinci ani și mergeam la grădiniță cu cel mai bun prieten al meu. M-a durut atunci, copil fiind și nu înțelegeam, m-a durut și când eram bărbat în toată firea, căci nici de această dată n-am priceput nimic despre cum sunt aranjate rosturile vieții pe pământ de pleacă cei buni.

De fiecare dată când am fost pus să-mi fac lista lucrărilor publicate și ajung la perioada în care am publicat cu Andrei articole în revistele de la noi, am o strângere de inimă. De multe ori am redeschis numerele din reviste și am reciti pasaje din ele, lucru pe care-l fac foarte rar, dar de fiecare dată rămân plăcut surprins de frumusețea unora dintre texte și gândul mă duce la excepționalul Andrei GOGA.

(24 august 2017)

Ce nu este cibernetica economică

Cibernetica economică nu este matematică, pentru că nuți propună să definească niciun concept de natură matematică, să inventeze teoreme de matematică pe care să le demonstreze, astfel încât matematicienii să se supere că a intrat cineva peste ei, apreciind că intrusul a avut cizmele murdare cu noroi. Cibernetica economică însă folosește din greu matematică pentru că modelele, proprietățile acestora dar și soluțiile se obțin numai și numai folosind algoritmi din amtematică. Modelele cibernetice folosesc ecuații diferențiale, iar problemele de aflare a optimului economic în ipoteze de nelinearitate utilizeză metodele de calcul numeric, construite special, care tot matematică se cheamă. Și în cazul în care se lucrează cu coeficienți de importanță sau cu modele euristice, trebuie să intervină matematica pentru a evidenția atât soluțiile, cât și calitatea acestora.

Cibernetica economică nu este informatică, pentru că a face cibernetică economică nu înseamnă a scrie programe sau a proiecta sisteme informatice sau a defini baze de date. Cibernetica economică operaează cu volume mari de date pentru a valida modelele cibernetice care și ele sunt de amri dimensiuni. Un modest model cibernetic al balanței legăturilor dintre ramuri operează cu matrice de cel puțin 200 de linii și 200 de coloane, ceea ce înseamnă stocare de coeficienți, valcule amtriceale și mai ales rezolvarea unui sistem de ecuații diferențiale, de asemenea de foarte mari dimensiuni. Nu pentru toate modelele care se construiesc există software pentru a stoca date și pentru a găsi soluția modelului, caz în care informaticienii se pun îm slujba ciberneticii economice  pentru a scrie software care să răspundă cerințelor formulate de ciberneticieni.

Cibernetica economică nu este statistică economică pentru că statistica economică are obiectul ei, iar cibernetica economică are obiectul ei care diferă radical de cel al statisticii. Statistica economică își propune să prezinte metode de a vedea calitatea datelor. Ea are și o serie de indicatori cu care operează. Sunt metode de analiză statistică precum analiza dispersională, analiza de corelație și analiza factorială, care au o foarte largă răspândire în practica economică dar și în cea tehnică. testele de verificare a tot felul de ipoteze sunt folosite cu succes în statistica economică și studiile care se fac evidențiază eficiența acestora. Cine nu folosește metodele statistice în analiza calității produselor nu are cum să spună ca face un management corect și cuprinzător  al calității, chiar dacă crede că lucrurile stau altfel. Metodele cantitative care sunt apanajul statisticii economice se regăsesc în cibernetica economică cu mare frecvență. Cibernetica economicpă lucrează cu adte corecte, iar corectitudinea datelor este evidențiată folosind metode statistice. Analiza stabilității modelelor cibernetice este evidențiată folosind eșantioane diferite și comparând variațiile reflectate în soluțiile oferite de modele.

Cibernetica economică nu este contabilitate pentru că una-i una, alta-i alta. Contabilitatea operează cu planuri de conturi, cu înregistrări contabile și cu bilanțul contabil. Lucrurile sunt foarte precise în contabilitate, numai că cibernetica economică dacă are ca obiectiv clasificarea clienților sau analiza dinamicii fluxurilor bănești din organizație, utilizează cu succes date din contabilitate. Pentru a studia complet o organizație, se construiește un model cibernetic al acesteia în care sunt ecuații privind fluxurile materiale, dar și fluxurile bănești. Contabiliatea are o multitudine de documente primare din care se extrag toate elementele necesare. Deși contabilitatea nu este o știință a modelării dinamice, documentele din contabilitate conțin momentele de timp, cantități, valori și elem,ente de diferențiere, toate la un loc permițând constituirea de serii de timp cu acre să se construaiscă modele cibernetice cu argument întârzâiat. Datele contabile primare au un nivel de agregare redus, iar cibernetica economică are tehnici și metode de agregare a datelor pe diferite niveluri, ceea ce permite construire de modele foarte concentrate, în care numărul de ecuații și numărul de variabile să fie foarte restrâns.

Cibernetica economică nu este econometrie câtuși de puțin, fiecare având domenii foarte clar definite. În econometrie se arată cum se construiesc modelele econometrice, cum se estimează coeficienții acestor modele. Sunt analizate tot felul de ipoteze care trebuie îndeplinite ca metoda celor mai mici pătrate să fie cănsiderată că este corect folosită. Există o serie de indicatori care dacă sunt calculați permit stabilirea calității proceselor de estimare, fie că este vorba de modele liniare, fie că este vorba de modele neliniare. Modelele ciberneticii economice au anumite elemente comune cu cele econometrice, dar au elemente care le diferențiază, întrucât includ obligatoriu elementele de corecție specifice  feedback-ului care este doar al ciberneticii. La ora actuală există foarte multe zone unde modelarea ciberneticii economice își dovedește eficiența. Se zice că unele laboratoare elevate simulează din greu comportamentul economiilor din țările dezvoltate și se mai zice că niște modele cibernetice bine structurate au sta la bază alegerii momentului declanșării crizei economice mondiale. Ar fi rezonabil dacă în bănci s-ar construi modele cibernetice care să folosescă datele de acolo pentru a stabili nivelul la care să se oprească acordarea de credite despre care s-ar zice că sunt neperformante, corelând ac ele credite cu reacția inversă asupra profitului băncilor.

Cibernetica economică nu este economics,  în niciun caz economics-ul în sensul dat de Samuelson, pentru că cibernetica economică are o viziune cu mult mai amplă asupra economiei, od=ferind tehnici și metode de a construi modele cibernetice și de a dezvolta analize pentru acestea. Cibernetica economică folosește concepte din economics, pentru că nu are cum să nu opereze cu eficiență, cu profit, cu valoare, cu muncă vie și muncă materializată. Acolo, în economics, se lucrează cu mijloace fixe, cu muncitori și forta lor de muncă, cu progresul tehnic și cu multe, foarte multe alte concepte. Pentru toate elementele definite în capitolele studiate în economics, cibernetica economică are suficient de multe tehnici și metode de a interveni pentru a da abordări cibernetice. Într-un fel se vede plusvaloarea în economics și cu totul altfel este vazută dacă este abordată din punct de vedere cibernetic. Economia văzut clasic este una, economia văzută ca sistem cibernetic dinamic, complex și ierarhizat arată altfel. Nivelul de complexitate al abordării crește și crește și calitatea interpretării soluțiilor care se impun. În economics nu se prea vorbește de simulări, în timp ce modelarea cibernetică se bazează pe simulări. Cibernetica economică abordează frontal coeficienții de importanță pe care anumite capitole din economics doar îi mângâie cu blândețe. Optimizarea multicriterială foarte frecvent folosită în modelarea cibernetică operază cu coeficienți de importanță, pe care economics-ul îi botează coeficienți de utiliate deli și unii și ceilalți sunt pozitivi, subunitari și ănsumați dau unu.

Cibernetica economică nu este  management.

Cibernetica economică nu este finanțe.

Cibernetica economică nu este merceologie.

Cibernetica economică nu este comerț.

Cibernetica economică nu este marketing.

Cibernetica economică nu este drept administrativ.

Cibernetica economică nu este gestiune a afacerilor.

Cibernetica economică nu este business inteligence.

Multe nu sunt cibernetică economică, dar cibernetica economică are capacitatea, asemeni matematicii de a permite dezvoltări interesanmte în zone foarte avriate ale cercetărilor din economie, pentru că modelele ciberneticii economice reprezintă un mare câștig imens de care toată lumea trebuie să se bucure. Așa cum de calculaor, de creion sau de automobil se folosesc toți oamenii, este normal ca oriunde este nevoie să fie folosite gtehnicile și metodele ciberneticii economice, pentru a aduce un spor de valoare abordărilor concrete din economia modernă, atât de frământată.

Ce nu este cibernetica economică se spune cu mult mai ușor decât ceea ce este, pentru că toată lumea își închipui că știe despre ce este vorba, numai din ce a auzit la televizor sau în stația de autobuz. Am cunoscut foarte mulți specialiști în cibernetică economică și i-am văzt la lucru. De la unii dintre ei am deprin câte ceva și am aplicat, construind niște lucruri interesante, căci una este să vezi secția întrerpinderii așa, ca un conglomerat și alta este s-o vezi ca pe un sistem cibernetic ierarhizat, dinamic, colaborativ și optimizabil.

(10 decembrie 2016)

Socialismul prăbușindu-se...

Ca elev de liceu de clasa a XI-a am avut aplicație să citesc lucrările lui Marx, Capitalul și Teoria asupra plusvalorii. Nu mă laud că am înțeles prea mare lucru, dar m-am străduit.  La cei 18 ani ai mei nu aveam cum să fiu la un nivel de profunzime ridicat, dar numai faptul că am mucit în vacanta dintre clasa a X-a și a XI-a și am băgat banii în cele trei volume, zic eu, este de apreciat. 

Au urmat anii de facultate, avand mari profesori atat la disciplina de Economie politică în persoana profesorului Vasile Nechita, dar și la disciplina de Socialism științific, în persoana profesorului Călin Vâlsan.

De la ei am învățat să gândesc liber, cu capul meu. Cei doi aveau darul de a prezenta lucrurile în complexitatea lor. Trebuie spus că rectorul ASE, profesorul M.A. Lupu, a avut grijă să îndrume spre studenții de la Mecanizare, cum se numea atunci actuala secție de Informatică Economică pe cei mai buni profesori.

După terminarea studiilor, m-a străfulgerat o ideie, văzând cam ce se întâmpla în jurul meu și mai ales văzând diferențele ăn care eram tratați noi muritorii de rând și cum erau tratați ștabii din CC.  În anii aceia nu se punea problema alimentelor ca îm deceniul nouă al secolului trecut. În alimenatre se găseau tot felul de mezeluri, inclusiv fazani.

Generația mea nu înghițea nimic nedigerat. Acesta a fost motivul din care am cumpărat niște caiete și am început să scriu ca un jurnal, așa pentru mine o serie de considerații, reunite sub titlul SOCIALISMUL PRĂBUȘINDU-SE. acum mă minunez cât curaj am avut să scriu așa ceva, asistent universitar în citadela economoștilor unde capitalismul se prabuțea văzând cu ochii, iar socialismul era în zbor victorios.

Acolo am căutat să-mi explic de ce lucrurile nu merg bine. Nu însemna că merge bine ceva din moment ce pentru a satisface cerintele de locuințe au fost construite si blocuri confort doi, confort 3 și am înțeles că se preconizau și construcții confort patru.

Erau și expoziții cu caricaturi și n-am să uit caricatura cu umbrela confort IV care avea spițe și numai o vucată de pânză care să-l protejeze de ploaie pe om. În epocă se vorbea de faptul că la unele dintre apartamentele cu confort inferior, baia este desenată pe ușă.

Am început să cugent cam cum s-ar prăbuși socialismul. Aveam o viziune primitiva. Nu apăruse lucrarea lui NN Constantinescu legată de contradicțiile în socialism. Nimeni nu vorbea de greve și nici Solidaritatea nu era pe atunci. Socialismul era un fel de rai în care totul plutea si muzucile susurau a bine, frumos li ieftin. Cu calitatea era o problemă. Și totuși, atunci credeam că șandramaua se va prăbuși. Nu vedeam ce se va pune în loc, dar am crezut tot timpul că va aoare ceva superior. Ori, după decembrie 1989 ne-am întors în trecut. Apologia a ceea ce a fost în 1939 a avut un rol negativ profund. Eu nu m-am gândit la a mă întoarce în trecut. vedeam cum sicialismul va fi înlocuit de altceva în acre oamenii să fie apreciați și inegalitățile să fie date de diferențele de calitate și de cantitate de muncă depusă. N-a fost să fie. Era tot ceva idealist, realitatea fiind cu mult mai crudă. Cred că omul s-a transformat din maimuță altcumva decăt a zis bătrânul Darwin. Altfel nu se explică de ce el bate pasul pe loc în multe privințe. Viața arată că lucrurile sunt mult mai complicate. 50 de ani de comunism si 27 de ani de ceva nedefinit trăit acum nu înseamnă nici 1000 li nici un milion de ani să fie suficiente elemente pentru a se trage o concluzie.

Soer să mai găsesc acele caiete  și mai ales, sper să am curajul să încep lecturarea lor. Nu știu dacă voi izbucni în râs sau mă voi simți rușinat pentru ce bazaconii am scris atunci.
După razboi mulți viteji se arată. Am detestat ideia de literatură de sertar. Totuși am practicat-o de moft,din dorința de a-mi clarifica gândurile. N-a folosit la nimic. Nici nu m-am văitat că n-am avut posibilitatea de a publica.

(02 aprilie 2016)