Eu și ...

M-am gândit să lămuresc niște lucruri pentru a nu lăsa lucrurile nelămurite și pentru a nu lăsa pe alții să-și dea cu părerea nici despre mine și nici despre ceea ce înțeleg eu despre anumite chestiuni. De aceea, voi scrie niște texte scurte, uneori prea scurte, dar lămuritoare, care să arate exact cum stau lucrurile și să nu lase loc de interpretări de niciun fel despre teme care m-au interesat.

Viața nu este deloc simplă și de aceea este corect să spun eu ce cred despre niște aspecte și nu să-și dea cu părerea unii sau alții despre ceea ce mi s-ar fi părut mie că stau lucrurile cu acele teme sau obiecte sau acțiuni, pentru că întotdeauna mijlocirile dau loc la interpretări, unele mai exagerate decât altele.

În plus, dacă eu spun exact ceea ce spun, nu este loc de interpretare sau de deformare, căci nu am interese să se producă înfrumusețarea nejustificată a lucrurilor și există modalități din care să se vadă că ceea ce scriu, chiar așa este. Eu am teoria că dacă am scris din 1.000 de chestii 990 adevărate, nu văd de ce acele 10 elemente despre care ar exista semne de întrebare, ar fi neadevărate, mai ales că acele 10 elemente nu sunt nici esențiale, nici definitorii și nici nu contribuie la modificarea semnificativă a imaginii despre mine, deci chiar ar fi comic un efort nejustificat de a mistifica un adevăr de dragul unei aiureli bizare.


(12 mai 2023)

Eu și joggingul

De jogging m-am apucat dintr-o nevoie. Eram asistent universitar și practicant de YOGA. Făceam o ședință de YOGA și la un moment dat mi-am dat seama că risc să întârzii de la un seminar. M-am apucat să accelerez ritmul de executare a exercițiilor. Când executam un Lotus, am auzit o pârâitură în genunchiul de la piciorul drept. Nu m-a durut. După ce am terminat, am făcut un duș și am plecat să-mi țin seminarul. Spre seară au început durerile în genunchiul drept. M-am speriat. Atunci am decis să merg la magazinul București de la intrarea din Lipscani să cumpăr echipament de sport. Am ajuns acolo, mi-am luat pantofi sport și un trening. Chiar în seara aceea după ce am ajuns acasă am pornit la jogging. Am alergat câteva sute de metri. Mă durea genunchiul îngrozitor. Seară de seară am continuat să mă antrenez. După un an și un pic, am ajuns să alerg distanța de la maraton. Să mă laud, încheiam de peste 42 de Km făcând sprint.

Am multe întâmplări din jogging-ul practicat de mine, unele mai hazlii, altele mai puțin hazlii. 

Acum după ani și ani, merg pe bandă și am viteză 5 km/h dar uneori fac și sprinturi de 7, 8, 9 sau 10 Km, dar pe durată foarte scurtă de un minut. Nu alerg prin oraș că zona mea unde locuiesc este foarte poluată.



(12 mai 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Florian BELU

În anii crunți ai comunismului, pe când mergeam în practicile agricole de toamnă cu studenții, l-am cunoscut pe Florian BELU, care era student la Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică. Eram în baza de practică de la IAS Nazarcea, unde mersesem cu studenții la cules de struguri. Programul era structurat astfel:
- se lucra de luni până sâmbătă,
- zilnic programul era de la ora 8,00 până la 17,00,
- se serveau trei mese pe zi,
- studenților li se asigura cazarea, masa și transportul.
Seara după muncă era destul de dificil de făcut altceva decât odihnă sau un pic de mișcare. Eu preferam să fac mișcare, drept care făceam jogging în afara bazei de practică, spre drumul care ducea la Smârdioasa și era un drum bun, asfaltat, fără denivelări. Am observat că mai doreau și alții să facă mișcare. printre cei care doreau așa ceva s-a numărat și tânărul Florian BELU. Am alergat cu el în multe rânduri și am văzut că are rezistență, am văzut că și atunci când ne-am propus să alergăm desculți a îmbrățișat ideea. Când alergam, mai discutam ba de una, ba de alta, reușind să cunosc mai bine opiniile lui despre diferite aspecte pe care eu le consideram importante. După ce s-a terminat practica agricolă am ținut legătura cu Florian BELU, iar acum de când există Facebook, am devenit prieteni și ori de câte ori am avut ocazia am discutat despre diferite subiecte.

Mi-am adus aminte de vremurile de demult, când el era student și eu eram fie asistent universitar, fie lector universitar, dar amândoi eram tineri și vedeam lumea cu alți ochi decât o vedem acum. Atunci, doream să alerg cei 42,195 Km cât este un maraton, lucru pe care l-am făcut de câteva ori, dar visul meu era ca finalul să fie sub forma unui sprint, ceea ce mi-a reușit o singură dată. Eu am impresia că am capacitatea să-i citesc pe oameni și în cazul lui Florian BELU, zic eu, l-am citit bine. Eticheta pe care i-am pus-o la Zimnicea de om puternic, hotărât, dinamic, ferm, determinat, deschis, cu idei clare, s-a dovedit a fi corectă și toate acestea le-am văzut în momentele când ieșeam de pe poarta fermei viticole din cadrul IAS Zimnicea și o luam să alergăm cei 18 Km și vremea era prielnică pentru a face ceea ce ne doream,

(11 februarie 2023)

Relaxare printr-un hobby

Relaxarea prin practicarea unui hobby este extraordinară.
Relaxarea prin filatelie produce o mare plăcere prin dorința de a avea serii complete, de a le aranja, de a le proteja și mai ales prin a învăța cât mai multe lucruri despre timbre. Sunt interesante și ciudățeniile din filatelie cu timbre rotunde sau timbre cu foiță de aur sau timbre cu cristale.
Relaxarea prin numismatică este un lucru extraordinar mai ales atunci când obiectivul este de a avea seturi tematice complete, când monedele apar pe intervale lungi de timp, așa cum au fost cele 50 de monede de 25 cenți USA care apăreau câte 5 pe an.
Relaxarea prin colecționarea de autografe dintr-o anumită zonă, care se concretizează printr-o colecție de cărți într-un raft de bibliotecă unde apar dedicații date de autori. În vremurile de demult erau și autori care ofereau autografe unor persoane care dacă ajungeau în disgrație, cu siguranță că respectivii autori și-ar fi dorit să rupă acele pagini cu textele lingușitoare adresate prăbușitului.
Orice obiect devine element de colecție. Un hobby se construiește prin colecționarea de doape, de capace de sticle de bere, de șervețele de masă, de cactuși și tot așa. Cei ce au un hobby se relaxează.
Relaxarea printr-un hobby este benefică și pentru faptul că uneori, cacă este perpetuat pe mai multe generații, aduce bani frumoși. Filatelia este un exemplu, căci timbrele cu vechime de peste 70 de ani au un preț demn de interes. Să nu mai vorbesc de colecționarii de covoare de Buhara, de colecționarii de icoane pe lemn vechi sau de cei care au știut să preia iile vechi pe mai nimic din sate.

(26 martie 2018)

Relaxarea prin recitat

Relaxarea prin recitat este apanajul celor care știu poezii pe dinafară, fără a fi actori și fără a fi fost forțați la școală să memoreze fragmente de poezii, cât să dea bine la un comentariu stupid, de treaptă. Mie mi-au plăcut poeziile, drept care pentru a recita pe scenă a trebuit să învăț poezii care se pretau în acele vremuri să fie recitate. Drept care atunci când vreau să mă relaxez mă apucă recitatul unor poezi sau a unor gragmente de poezii din vremurile cele mai crunte ale proletcultismului abject. Au fost situații în care unele dintre poeziile recitate de mine au fost chiar în fața autorilor care între timp deveniseră democrați, aprigi luptători împotriva dictaturii comuniste. Nu le-a căzut bine. Și acum, abia îmi înfrând pornirea de a pune aici din acele versuri, care cred că i-ar umple de scârbă pe cititorii acestui material, deși pe mine m-ar relaxa, căci nenorocite vremuri am mai trăit în copilăria și tinerețea mea.

Sunt în stare să recit versuri de A. Toma, M. Beniuc, M Banuș, D. Deșliu, V. Porumbacu, dar și aiureli scrise chiar de mine, căci m-am produs și eu spre rușinea mea proprietate personală.

(27 martie 2018)

Relaxare prin cântat

Aici nu scriu despre cântăreții care-și câștigă existența din cântat, ci despre cei care cântă:
- în baie,
- la volan,
- pe stradă,
- în codru,
- în singurătate,
- iubitei,
- pruncului să adoarmă,
- prietenilor.
Sunt oameni cu ureche muzicală sau fără ureche muzicală, cu voce sau fără voce. Ei cântă, fiecare în felul lor și nimeni nu are dreptul să-i apostrofeze în vreun fel, căci așa se relaxează ei. Cei care cântă în baie obțin sonorități speciale, mai ales în cazul ariilor de operă sau a cântecelor deosebit de pretențioase ca ritm și volum. Cei care cântă în timpul condusului o fac pentru a nu adormi și pentru a fi mereu treji.
Unii cântă numai cu vocea, alții își cumpără instrumente pe care exersează cu puterile și cu talentele lor, ceea ce sunt în stare și exact cât timp au alocat pentru a scoate sunete cât de cât agreabile. Sunt forme de relaxare și de bucurie, chiar dacă unii critici nesimțiți caută să le taie elanul.

(26 martie 2018)

Relaxare prin citit

Relaxarea din citit este specifică tuturor celor care nu au fost forțați la școală să citească un anumit număr de pagini pentru a face rezumate. Ea este născută din dorința de a cunoaște, de a vedea și altfel decât la Tv sau pe laptop o realitate, așa cum și-a imaginat-o un scriitor și nu cum este livrată de un regizor și o echipă de axctori.
Oamenii au plăcerea de a citi:
- poezie,
- romane de acțiune,
- literatură SF,
- pornografie,
- memorii,
- piese de teatru,
- multe altele.
Există marii clasici ai literaturii mondiale. După foarte multe dintre lucrările lor s-au turnat filme. Sunt prea puține cărți care să nu fi fost ecranizate. Acum există e-Books și lumea citește în metrou, în autobuz, în avion, căci este cu mult mai lejer să citească de acolo decât să vadă un film, care nu-l mai lasă pe om să-și imagineze nimic.
Eu am plăcerea de a citi:
- proză scurtă modernă,
- pamflete,
- poezie tare,
- parodii,
- cărți mari.
Un veac de singurătate am citit-o într-o noapte. Tot într-o noapte și ceva din ziua următoare am citit maestrul și Margareta. Proza românească și poezia de după Nikita este așa de slabă că nici nu mă omor să citesc pe cei ce-și publică lucrările prin ICR că altfel nici dracul nu le-ar cumpăra.

(26 martie 2018)

Relaxare prin scris

Sunt oameni care au meserii precum mecanici, electricieni, bucătari, electroniști, avocați, procurori, cântăreți, pictori, informaticieni, medici sau de alte meserii, care simt nevoia să scrie:

- poezii,

- memorii,

- povestiri SF,

- romane, 

- tratate,

- foiletoane,

- pamflete.

Unii dintre ei merg în cenacluri și se produc acolo, fiind mai mult sau mai puțin apreciați. Alții rămân la stadiul scrisului pentru propria lor plăcere sau pentru a face cunoscte producțiile unor prieteni sau unor intimi. Scrisul relaxează pe aceștia. Dacă ei se ambiționează și se apucă serios de scris și publică, iar pentru aceasta ei primesc bani, se crează premisele ca din scrisul pentru relaxare, să devină scrisul-meserie și din el să trăiască cu mult mai bine decât din meseria inițială.

Scrisul relaxează pe toți cei care o fac din plăcere și din dorința de a exprima ceva. Are menirea de a limpezi gândurile, de a sistematiza idei și de a învinge temerile inerente din fața foii albe de hârtie.

(26 martie 2018)

Relaxare prin SUDOKU

SUDOKU reprezintă perfecțiunea perfecțiunilor. El este un joc centrat pe cifra 9. Se referă la un pătrat mare ce conține la rândul lui 9 pătrate mici. Fiecare dintre cele 9 pătrate mici au în interior 9 căsutțe în care se înscriu cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9 cu câte o singură apariție. Pătratil mare are 9 linii și 9 coloane. Pe fiecare linie și pe fiecare coloană se scriu cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9 fiecare având o singură apariție pe linie sau pe coloană.

Jocul este cu diferite grade de dificultate, după cât de multe sau puține sunt cifrece deja completate. Jocul acesta este relaxant și se joacă de unul singur, căci este distractiv, mai ales când cel ce joacă vede soluția corectă.

Omul care joacă SUDOKU se relaxează căci:

- ocupă creativ timpul liber,

- trece timpul repede în autobuz,

- atunci când așteptăm nu ne plictisim,

- în loc să ne enervăm, descifrăm un careu.

Este bine să ne relaxăm jucând SUDOKU pentru că avem și o oarecare mulțumire după completarea careurilor și ne antrenăm mintea. Se zice că dacă jucăm SUDOKU evităm Alzheimer la bătrânețe, căci mintea lucrează și nu ne ramolim, deși ne relaxăm

(26 martie 2018)

Eu și idolul meu

Când am intrat prima dată în sala SAS GYM l-a văzut pe un tânăr pe bandă alergând, iar când s-a dat jos de acolo era ud leoarcă de transpirație. De fiecare dată când reveneam scena se repeta. Când am început și eu cardio, credeam că-mi va fi ușor să apar și eu cu tricoul transpirat de atâta mers pe bandă. Nici după ce am mers pe bandă 50 de minute nu am reușit.

L-am tot urmărit și am văzut că lucra la aparate antrenamente complete și după aceea făcea cardio. Az am avut șansa să urc pe bandă alături și să lucrez și eu suficient încât să simt cum se umezește tricoul meu. Cu mult timp în urmă văzâd perseverența tânărului, l-am făcut reperul meu pentru mersul pe bandă. Ușor-ușor l-am transformat în idol și de fiecare dată când fac cardio el este cel de al cărui nivel de performanță doresc să mă apropii. Azi 10 septembrie 2016 pe la ora 11,00 l-am întâlnit la vestiar și cupă căteva minute eram și eu pe bandă alături de reperul meu ca să nu tot repet cuvântul idol, deși acesta este aproape de ceea ce vreau eu să întâlnesc la sală pentru a evolua cât mai bine cu putință. Am mers azi 55 de minute, cu 2,5 miles/h, cu 3,5 miles/h cam 53 de minute alternând. Am și alergat azi după două luni de pauză 1minut la 5miles/h și încă un minut la 6miles/h. Aveam și eu tricoul ud de transpirație. Am făcut și o fotografie lângă tânărul pe care în consider modelul meu în zona lucrului la bandă. Pentru obiectivul meu, sunt sigur că exemplul său mă va stimula și nu exagerez că atunci când am un idol devin mai concentrat căci urmărindu-l, văd cum lucrează și îmi dozez și eu energiile să ies cât mai bine din derularea exercițiului pe care îl execut, dar pe care idolul l-a executat de multe ori înaintea meași eu am privit și am învățat.

(10 septembrie 2016)