La noi conceptul de antreprenor este ceva dâmbovițean, așa cum știm numai noi să adaptăm toate, exact cum ne convine. Este cunoscut că antreprenorul este o persoană care are ca meserie de a pune cap la cap dezvoltatori foarte diferiți, care realizează fiecare la rândul lor lucrări de mare anvergură. În concepția noastră cea dâmbovițeană, antreprenorul este și cel ce face un closet și cel ce face o școală și cel ce ascute un creion. realitatea este așa de departe aici de conceptul de antreprenoriat de pretutindeni că stau și mă minunez.
Din exces de zel fostul șef al FRF a obținut dreptul ca și la noi să se joace niște meciuri de campionat european, undeva în anul 2020. Au trecut de atunci ani buni, nimic nu s-a mișcat și l-am auzit zilele trecute pe premierul Mihai TUDOSE la o semisiune Sinteza zilei moderată de Mihai GÂDEA că trebuie făcute niște stadioane, trebuie făcută linia de metrou București-Otopeni și trebuie făcute niște hoteluri și alte chestii de infrastructură care să permită derularea acelor evenimente. Altfel, UEFA retrage acel drept, lucru care în opinia mea are șanse de peste 70% să se producă, dacă de vreo câțiva ani nu s-a mișcat nimic. Eu nu cred că în cei 2 ani rămași se vor întâmpla cele cerute de forul european de fotbal.
Dacă chiar cineva își propunea să facă ceea ce trebuie, acel ceva era o activitate de antreprenoriat adevărat căci antreprenorul ar fi avut ocazia:
- să mobilizeze proiectanții de stadioane;
- să stabilească soluții de acces la utilități;
- să demareze studiile pentru tronsonul de metrou;
- să identifice fondurile pentru investiții;
- să organizeze licitațiile;
- să colaboreze cu constructorii;
- să urmărească derularea proiectelor;
- să armonizeze toti constructorii;
- să recepționeze obiective.
Din câte am înțeles Gică POPESCU este un fel de antreprenor, deși premierul l-a numit consilierul său personal. Așa cum stau lucrurile:
- cine crede că dacă sub 6 km de metrou nu s-au terminat în 10 ani,
- cine crede că dacă nu s-a pus un cancioc de ciment la temelia unui stadion în doi ani,
- cine crede că dacă nu s-a construit niciun cm de autostradă în ultimii doi ani,
- cine crede că dacă în ultimii ani echipa națională nu s-a calificat niciunde,
crede că dintr-o dată se produce marea transformare și în anii 2018, 2019 și o bucățică din 2020 se vor face toate câte nu sut până acum predându-se la cheie de antreprenorul acestui mare proiect, în opinia mea, are așteptări de un irealism vecin cu idealismul pe care numai mecanica bazată pe excluderea frecării din toate ecuațiile îl conține. Mai pe românește:
- nici linia de metrou Gara de Nord - Aeroportul Henri COANDĂ nu va fi funcțională,
- nici stadioanele nu vor fi gata,
- nici alte elemente de infrastructură necesare nu vor exista,
- nici antreprenoriatul adevărat nu va fi pus în mișcare,
ceea ce va duce automat la relocarea acelor meciuri care ar fi trebuit să se joace la noi, chiar dacă în joc sunt multe elemente de mândrie care ar fi trebuit să ne pună pe gânduri și ar fi trebuit să genereze concentrarea tuturor energiilor care să arate tuturora că suntem în stare de a realiza proiecte mărețe de antreprenoriat adevărat, în care zeci de mii de oameni să fie puși să lucreze simultan la realizarea aceluiași obiectiv definit prin fonduri certe de finanțare, termene stricte și obiective concrete. Într-o proporție covârșitoare, vecină cu certitudinea prevăd că relocarea se va produce și noi vom rămâne cu micile noastre dorințe neîmplinite și cu capetele plecate că s-a mai ratat un moment decisiv.
Prilejul de a fi antreprenor nu apare în fiecare zi, căci antreprenoriatul este cu totul altceva decât ceea ce se propovăduiește de unii și de alții pe colo și pe colo, ca să avem și noi antreprenorii noștri, vorba lui Nenea Iancu, dacă Franța are antreprenorii ei, dacă Anglia are antreprenorii ei, să-i avem și noi pe ai noștri.
(14 ianuarie 2018)
