Dupa venirea comunistilor la putere, lipseau:
- pictorii care sa arate ce face noua societate
- poetii care sa cante ceea ce face noua oranduire
- prozatorii care sa redea faptele care se implinesc in noile vremi
- sculptorii care sa aduca in metal omul cel nou
- actorii care sa joace chipul luminos al noului om.
Cum nu exista padure fara uscaturi, ca ciupercile dupa ploaie, si-au facut aparitia si cozile de topor.
Premiul de stat insemna o suma uriasa la acea vreme, cam 25.000 lei zic unii.
O casa mare era cam 20.000 lei.
Cu bani se cumapara orice.
Case. pamanturi. Bijuteri. Mai ales suflete si constiinte.
Scriitori respectabili au vazut de unde bate vantul si s-au reorientat.
Asa a aparut romanul Mitrea Cocor, asa s-au nascut versuri dintre cele mai bizare, care azi nu rezista niciunui criteriu estetic.
Despre celelalte arte ce sa se mai spuna.
In valea cucului piesa mai proasta de atat nu se putea, nici cei mai mari slujitori ai scenei romanesti n-au salvat-o.
Monstruozitatile au inceput sa ocupe pe post de statui, parcuri si strazi.
Nu a ramas nimic neviolat de indrazneala fara rusine a impostorilor in ale artei.
Scriitori de doi lei au inundat spatiul literar si au produs maculatura cat pentru doua mii de ani.
Nu se mai cunosc cazuri in care sa fie scosi din literatura scriitori ca aici, asa cum este scos un dinte din gura.
Valorile noi au facut sqa paleasca si umbra de constructie care se realizase intr-o literatura si asa foarte saraca.
Acolo unde la 1700 nu exista o opera ca lumea, deja se considera inflatie de valori si trebuiau cenzurati scriitori ca Eminescu, Goga, Blaga, iar Maiorescu cu arta fara fond trebuia redus la tacere.
Lucrurile au luat o turnura de-a dreptul violenta dupa 1970 cand toate pocitaniile au vazut ca este rost de supt o vaca grasa, prin adresare directa spre cel care se voia cantat, sculptat, pictat, gadilat, adulat, laudat, pupat, botezat si cate si mai cate, pe bani adevarati.
Existau unii care ceea ce visau noaptea si care spuneau ca au avut acces la ins, puneau in opera.
Doar pomeneau ca i-ar placea oarece, ca si-ar dori oarece, ca o cohorta de hamesiti se si napusteau si faceau bici din te miri ce care mai si plesnea...
La zile aniversare era mare coada.
De se publica fistece volum omagial, se bateau fratii sa se gaseasca printre filele respectivului...
Compuneau baietii poeme, cu o inspiratie nebuna, vecina cu cea mai teribila molima.
Se facea muzica de rasunau stadioanele.
Si acum mai traiesc inca acei nerusinati care au poluat vazduhul cu mizeriile lor sonore.
Mai sunt inca printre noi si gunoaiele care au mazgalit versuri pentru acele muzucarii.
Unii chiar s-au vazut ostracizati, altii marginalizati.
cand au fost dati laoparte de la bucate, bineanteles ca au luat calea haiduyciei disidente.
Cine a fost reprezentantul personal al prezidentului care i-a dus scrisoare lui Boumediene?
Cine a scris Lazar de la ...Fusca?
Cine a scris despre cel mare si cel viteaza, ca treaz se presupune ca era?
Cantecul cui a fost cantat pe stadion si la Pekin? Și cine a fost compozitorul acelui cântec? Și cine a scris versurile acelui cântec? Tăcere, nu pentru că oamenilor le e jenă de ceea ce au făcut, ci pentru că se gândesc să găsească un alt stăpân căruia să-i scrie alt cântec și mai și, că aven noi acum National Arena cu 80.000 de locuri unde coruri imense din public, amplificate cu boxe de zeci de mii de Vați să urle.
Dar lucrurile concrete sunt binevenite.
(29 ianuarie 2017)
