Manegerul de proiect și omniprezența lui

Este foarte clar: managerul de proiect este persoana:
- cu salariul cel mai mare,
- cu responsabilitățile cele mai mari,
- cu puterea de decizie cea mai mare,
- care coordonează, nu vine cu justificări,
- care acționează, nu se lamentează,
- care-și cunoaște echipa și se folosește de abilitățile fiecăruia,
- care are soluții la toate problemele proiectului,
- care nu se substituie niciunui membru al echipei.

Managerul de proiect nu se acoperă de hârtii inutile.

Managerul de proiect  are curajul de a traversa toate etapele proiectului și de a-l finaliza.

Managerul de proiect este unic, așa cum unică este și responsabilitatea finalizării proiectului. În managementul de proiect lucrurile sunt foarte clare. Fiecare activitate are un responsabil unic și mai mulți executanți. Fiecare executant știe procedurile pe care le execută și răspunde pentru fiecare din acțiunile pe care le face din fiecare etapă a procedurii.

Așa cum nu există soțul nostru sau soția noastră, nu există programul nostru de calculator, testul nostru pentru program, subprogramul nostru, secvența noastră de program, ci secvența mea de program, subprogramul scris de mine, testul realizat de mine, teza la istorie scrisă de mine, proba la examen dată de mine, desenul făcut de mine, gardul vopsit de mine, peretele văruit de mine și tot așa.

În managementul de proiect, concepte precum conducerea colectivă, munca de echipă, participarea la actul decizional, capătă alte valențe, căci managerul de proiect este cel care coordonează, colaborează și cooperează cu toată lumea pentru a realiza proiectul, dar el răspunde în final, căci lui i se predau părțile din proiect finalizate, el recepționează acele componente, care prin asamblare duc la proiectul final.O echipă care lucrează la un proiect, funcționează ca un mecanism al unui ceasornic. Cum fiecare rotiță are rolul ei în mecanismul ceasornicului, în proiect fiecare om are rolul lui. Așa cum fiecare rotiță execută o anumită mișcare repetat în același fel, omul din echipă execută procedura exact ca la carte pentru a obține rezultatul dorit, așa cum rotița din mecanism, face să avanseze limbile ceasornicului.

În managementul de proiect nu există chibiți.

În managementul proiectului, doar managerul de proiect este cu mapa, restul membrilor echipei sunt cu sapa. În timpul derulării proiectului, deciziile se implementează, nu se comentează pe la colțuri.

În managementul de proiect, documentele sunt semnate de executant și de cel care recepționează lucrarea sau produsul, prin răspundere colectivă se înțelege executanți cu nume și prenume, dar și recepționerul cu nume și prenume. Se știe fiecare ceea ce a făcut. Se știe exact cine, ce a recepționat. Executantul răspunde pentru ceea cea făcut. Recepționerul răspunde pentru ceea ce a recepționat. În monegementul de proiect acționează principiul unicității, adică se identifică persoana care a acționat pentru realizarea unei operații, se identifică persoana care a validat calitatea modului în care operațiunea a fost executată.


(19 iulie 2026)

Cine sunt oamenii de nimic?

La viața mea, am cunoscut nenumărați oameni de nimic. Oamenii de nimic nu știu să facă nimic. Ei doar se fac că fac, pentru a se afla în treabă. Stau cu ochii pe ceilalți și sunt extrem de critici cu aceștia, semnalând în scris tot ceea ce colegii lor nu fac ca la carte. Ei au timp să se ocupe de elaborarea de memorii interminabile, de a scrie e-mailuri kilometrice, de a merge în audiențe la tot felul de șefi, pentru că nu fac altceva decât de a sesiza nereguli, căci ei nemuncind nimic, nici nu greșesc, dar greșeala lor capitală este că nu-și îndeplinesc sarcinile de serviciu, profitând de faptul că ei nu primesc sarcini, fofilându-se în derularea de activități la grămadă.

Oamenii de nimic sunt toxici în orice echipă, pentru că sunt intriganți, colportori, nepricepuți și tot timpul vin să critice, fără a veni cu o idee constructivă. Numai un manager novice sau unul care se lasă influențat de șefii autoritari, acceptă în echipa sa un om de nimic, altfel, dacă el ca manager are un pic de fler și un pic de experiență, la alcătuirea echipei, va ști cu precizie de microni să-l identifice pe omul de nimic și să nu-l includă în echipă încă de la început, căci dacă nu o face de la început, mare belea își va găsi cu el, căci a-l scoate din echipă este nu aproape imposibil, ci imposibil cu adevărat și va trage echipa în jos până aproape de distrugerea proiectului, căci mărul stricat, distruge toate merele din coș. Modalitatea de a scăpa de omul de nimic este simplă. Trebuie să i se dea să facă ceva de unul singur și să-și asume rezultatul muncii sale, fără a fi lăsat să lucreze în comun cu o altă persoană, căci omul de nimic are talentul de a intra pe sub pielea celor de care dorește să se folosescă, după aceea respectivii îi devin cei mai mari dușmani.

Un om care muncește, care se implică în activitățile proiectului, nu are timp nici să-și vadă capul, cu atât mai mult să-și urmărească colegii de echipă, să scrie memorii și să meargă în audiențe, chipurile, în numele marilor adevăruri ce trebuie spuse și în dorința de a contribui la bunul mers al lucrurilor în echipa din. care și el face parte. Acum mulți ani am cunoscut și eu un astfel de specimen. Critica tot. Era înarmat cu e-mailuri de la niște somități locale. I-am oferit toate resursele de care are nevoie și i-am zis că-l aștept să vină să lucreze, el trebuind să ofere procedurile de încărcare a bazelor de date și a produsului software excepțional pe care spunea că-l are în cap. Dacă l-ați văzut la termenul fixat de el, l-am văzut și eu, căci omul de nimic, trebuia să depășească stadiul de dat din clanță și de a impresiona prin critici, din moment ce trebuia să treacă la acțiune, dar cum el era un om de nimic, nu știa nici software să facă, nici proceduri să definească și cu atât mai puțin să pună 100 de oameni la treabă, de care să se ocupe și de calitatea muncii cărora să răspundă.

(08 august 2024)

Amânarea este meteahna noastră dintotdeauna

Faptul că în primăvară PSD și PNL au amânat nepermis de mult anunțarea candidatului comun la primăria capitalei li s-a părut unora o strategie, altora o lipsă de tact, dar amânarea ca meteahnă a noastră a tuturor era și de această dată o manifestare normală a unor factori de decizie, indeciși.

Acum PSD amână până spre sfârșitul lunii august nominalizarea candidatului său la alegerile prezidențiale, cauzele acestei amânări nefiind deloc cunoscute, căci ele rezidă din data programării congresului acestui partid.

Nu trebuie să ne uităm în grădina vecinului, ci trebuie să ne analizăm noi înșine să vedem în câte dintre situații am amânat să facem ceea ce trebuia făcut, deși cu toții știm proverbul nu amâna pe mâine ce poți face azi. Și totuși, lăsăm pe ultimul moment să facem ceea ce trebuia făcut la timpul potrivit.

În istorie am amânat foarte multe lucruri, ceea ce ne-a dus la situații care nu ne-au fost deloc confortabile, căci a aștepta să culegem roadele muncii altora sau să amânăm până se clarifică situațiile, nu reprezintă cea mai bună soluție și palmele pe care le-am primit ar fi trebuit să ne fie învățătură de minte, dar nu ne-au fost.

Să luăm în analiză actul de la 23 August 1944, care reprezintă expresia amânării unei decizii care a avut drept consecință declararea țării noastre ca țară învinsă în al II-lea Război Mondial. Nici în anul 1989 când regimurile comuniste se prăbușeau unul după altul, noi am fost ultimii care l-am înlăturat pe Nicolae CEAUȘESCU în 22 Decembrie al aceluiași an, dar ultimii cum am zis.

Se zice într-un proverb că cei din urmă, vor fi cei dintâi. Nu întotdeauna vor sta așa lucrurile, căci acolo unde trebuie început ceva la un moment dat, cel care începe acel lucru mult mai tîârziu, trebuie să muncească mai intens pentru a recupera timpul pierdut, ceea ce duce la riscuri foarte mari. În managementul de proiecte amânările se văd pregnant și rezultatele sunt dintre cele mai rele, căc amânările echivalează cu întârzierile în a da în funcțiune obiectivele din proiect, acompaniate de penalizări. Noi avem un alt proverb care zice că amânarea e boală sigură, ceea ce este un mare adevăr, din moment ce lucrul care nu e făcut la timpul lui, fie nu-și mai are rostul, fie este însoțit de pierderi irecuperabile. Cel mai bine se vede amânarea în lucrările agricole, căci efectele sunt catastrofale.


(23 iulie 2024)

Cum este cu dreapta românească?

Mă apucă și râsul când îi aud pe unii că vorbesc despre:
- partide de dreapta,
- clasa de mijloc,
- exponenți ai dreptei,
- doctrină de dreapta.
Cele mai multe dintre aceste personaje nu au lucrat o secundă în mediul privat, ci au fost slujbași la stat, deci nici pe departe nu au exersat activități specifice inițiativei private, liberalismului, mai pe scurt, activități ce caracterizează clasa de mijloc, nu în ideea clasificării după salarii, știut fiind faptul că și la stat există salariați cu venituri babane, dar nu de dimensiunile celor care ar trebui să-i definească pe proprietarii de companii private sau pe șefii din aceste companii.Apar o serie de întrebări, dintre care se desprind cele ce clarifică un pic, nu definitiv, cum stă treaba cu clasa de mijloc, adică persoanele care sunt întreprinzătoare private, care au o afacere și care contribuie semnificativ la dezvoltarea PIB-ului.

Câte dintre companiile private de succes sunt total independente de contractele cu statul?

Câte dintre companiile private au ca obiect de activitate producția?

Câți dintre oamenii politici de dreapta au lucrat în mediul privat, neconectat la banul public?

Una este să fii de dreapta și cu totul altfel stau lucrurile să mimezi că ești de dreapta.

Una este să ai o gândire de dreapta și cu totul altfel stau lucrurile să fii de dreapta ca om practic.

Una este să fii de dreapta și cu totul diferit stau lucrurile să fii slujbaș la stat sau la o corporație care este conectată 100% la banul public.

Dacă până în momentul de față interesul pentru a crea o clasă de mijloc solidă nu a fost la cotele cele mai mari, ideea de a dezvolta proiecte cu surse de finanțare centralizate, chiar dacă preupune o oarecare inițiativă individuală, nu trebuie considerată decât premisă a dezvoltării clasei de mijloc, pentru că după epuizarea respectivei finanțări, afacerea dacă este de succes, merge pe picioarele ei și doar din acel moment, cei care se ocupă de ea, sunt întreprinzători privați, căci toate fluxurile lor financiare sunt deconectate de la banul public și afacerea se dezvoltă în mediul privat 100%, iar cei implicați sunt parte a clasei de mijloc în sensul clasic al abordării. Altfel, nu vorbim decât de mimarea capitalismului, în care companiile așa-zise private stau cu gura deschisă la banii de la buget prin contracte cu statul și totul se învârtește în jurul unei practici din care mediul privat nu iese întărit, din cauza corupției.

Exercițiu: faceți o listă cu partidele care se declară de dreapta, enumerați la fiecare partid pe cei care le conduc și treceți în dreptul fiecăruia cât timp a lucrat ca slujbaș al statului și cât timp a lucrat pe cont propriu, dezvoltând o afacere, nu  tot ca slujbaș pe la privați. Veți avea dimensiunea reală a dreptei.


(17 iunie 2024)

Bani pierduți pe apa sâmbetei

Așa cum ne-am bătut joc de comunism, de capitalism și de orice ne-a mai apărut în cale, tot așa ne batem joc de banii veniți pe fonduri europene, căci dacă acești bani pică din cer, trebuie doar cheltuiți și doar atât, nu are importanță pe ce și mai ales, nu are importanță cum. De aceea a fost inventată caricaturizarea consultanței și cea a elaborării studiilor de fezabilitate.

Se știe că pentru rezolvarea de probleme, consultanța este singura soluție. Consultanții sunt specialiști cu experiență în domeniu, care știu:

- să definească problema,

- să dea soluție,

- să facă toate calculele,

- să identifice riscurile,

- să garanteze calitatea,

- să ofere toate detaliile.

Nu oricine devine specialist și cu atât mai mult, nu oricine devine consultant. Este adevărat că activitatea de consultanță este foarte bine plătită, tocmai pentru că specialiștii consultanți nu se găsesc pe toate drumurile și cei care sunt solicitați au tarife deosebit de speciale, adică mai pe românește, foarte mari. Se justifică acele tarife pentru că ei nu se ocupă de probleme simple, ci de probleme extrem de complexe, cu mii de chichițe, care necesită aprofundare și mai ales o gândire analitică și foarte multă experiență. La noi, consultanții sunt niște persoane oarecare, care au avut acces la informația despre post și suport în a obține acea poziție de consultant deși studiile, experiența și mai ales rezultatele sale nu-l recomandă în niciun fel pentru a ocupa respectiva poziție, dar în virtutea procesului de caricaturizare, evident, este preferat.

Și în ceea ce privește elaborarea de studii de fezabilitate, chestiunea intră tot în sfera caricaturizării întrucât studiile sunt ca alimentele, adică au perioade de garanție limitate și după scurgerea acelei perioade, este necesar să se elaboreze alte studii de fezabilitate. Se ajunge ca un closet să se construiască doar după ce a avut în spate elaborate și cinci studii de fezabilitate, care au însemnat bani dați pe nimic, căci studiile de fezabilitate trebuie să demonstreze că obiectivul este necesar, este eficient și investiția se recuperează într-un interval care este estimat și care-l motivează pe investitor să treacă la construcție. Că în realitate, obiectivul nu este nici chiar așa de eficient, nici chiar atât de necesar, este o cu totul altă poveste. Doar studiul de fezabilitate a contat, căci cineva a trebui să încaseze bani mulți. Dacă studiul de fezabilitate ar avea în structură și alte componente, nici gândăcelul mov care face să fie amânată construirea unei autostrăzi, nici reluarea studiului de fezabilitate peste 7 ani, nici multe alte chestii nu s0ar mai produce și s-ar trece la implementarea proiectului, astfel ca obiectivul din el să se concretizeze.

(04 ianuarie 2024) 

Fii bărbatul care vrei să fii! (XI)

Ajută-te singur!

Când am luat decizia că vreau să fiu bărbatul care vreau să fiu, înseamnă că varianța în care mă prezint acum, variantă la care au contribuit toți care au crezut în mine și la care ei au avut contribuții majore, este varianta care nu-mi mai convine, căci eu vreau altceva. În acest context, este foarte dificil să vin în fața celor care au pus umărul să devin ceea ce sunt, pentru a le spune că vreau acum altceva, pentru că:
- ceea ce vreau să devin este diferit de ceea ce sunt,
- la varianta mea actuală au contribuit și ei masiv,
- varianta actuală în care ei au crezut, nu-mi mai convine.

Sunt locuri în lume unde jobul se schimbă obligatoriu în cel mult 10 ani, căci se consideră că rămânând la un job mai mmult de 10 ani, înseamnă că omul bate pasul pe loc și nu dorește să evolueze, căci fiecare organizație are limitele ei și când s-a atins pragul de sus, înseamnă că omul este mulțumit cu ceea ce are și înseamnă că performanța sa și-a atins limitele, iar organizația nu are nevoie de oameni caracterizați prin suficiență și auto-mulțumire. La noi nu este cazul și de aceea trebuie operate alte abordări, dintre care dorința de a fi bărbatul care vrea să fie, este o altă cale de a marca o evoluție a mea, a ta, a lui, a oricăruia dintre noi, care dorește să-și depășească limitele în mod pozitiv și în condiții de siguranță.

Este important ca înainte de a trece la fapte, bărbatul care vrea să fie ce vrea el să fie, nu ce vor alții, trebuie să aibă un proiect bine pus la punct, care nu include alte persoane dintre cele care l-au adus la varianta actuală și i-au asigurat evoluția în această variantă, pe post de sponsori, de executanți sau de conducători sau de suporteri.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic furnizor de resurse.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic executant de bază.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic evaluator al evoluției.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic beneficiar al soluției.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic personaj care-și asumă toate riscurile.

În acest context, niciun bărbat care vrea să fie ce vrea el, nu trebuie să arate cu degetul în nicio direcție atunci când resursele necesare s-au dovedit a fi insuficiente, căci planificarea făcută de el a resurselor a fost deficitară. Nu trebuie să arate cu degetul în nicio direcție dacă munca pe care o face este grea, căci el a definit intervalul de timp, el a ales echipamentele, el a specificat intensitatea la care va lucra. Acest proiect este cu un singur autor care și-a asumat toate atribuțiile. Acest unic autor a gândit proiectul. Acest unic autor a alocat resursele. Acest unic autor a trecut la execuție. Acest unic autor după implementare beneficiază de efectele generate de proiect, adică acest unic autor a devenit bărbatul care și-a dorit să fie.

Cine vrea sp devină antrenor personal de fitness așa trebuie să procedeze.

Cine vrea să devină constructor de jocuri de calculator, așa trebuie să procedeze.

Cine dorește să devină balerin, așa trebuie să procedeze.

Cine vrea să devină sportiv de performanță, așa trebuie să procedeze.

Nimic nu se face de către altcineva atunci când este vorba de persoana mea sau de persoana ta sau de persoana lui, căci bărbatul care vrea să fie nu este un străin, ci sunt eu care vreau să fiu altă variantă a mea, ești tu care vrei să fii altă variantă a ta, este el care vrea să devină altă variantă a lui. Această altă variantă nu este o cosmetizare a variantei în care mă aflu eu sau te afli tu sau se află el, este altceva, cu totul altceva, care înseamnă o schimbare la 180 de grade, căci ceva din interiorul fiecăruia dintre noi o cere ca element de evoluție care să ne aducă satisfacții viitoare, pentru că așa considerăm pur și simplu.

(02 decembrie 2023)

Fii bărbatul care vrei să fii! (VI)

Pașii tăi trebuie să fie mici, dar siguri și reușiți

Atunci când ne propunem un obiectiv, după ce  ne-am documentat, trecem la pașii următori, care trebuie să fie:
- mărunți,
- logici,
- necesari,
- acceptați,
- definiți.
Voi lua un exempălu simplu, cunoscut de toți bărbații cât de cât determinați în a arăta că sunt bărbați și anume, obținerea carnetului de șofer categoria B.

Tratez problema cu multă atenție și seriozitate. Mă documentez și rezultă că trebuie:

- să cunosc codul rutier,

- să știu să rezolv grile,

- să merg la școala de șoferi,

- să învăț să conduc mașina,

- să pregătesc examenul.

Discut cu unii care au luat carnetul de șofer, intru pe Internet și caut să văd care sunt școlile de șoferi, cumpăr cărți de teste grilă, cumpăr broșura cu codul rutier. Mă apuc să învăț și numai după ce sunt convins că știu foarte multe elemente teoretice, mă înscriu la școala de șoferi, încep să învăț să conduc mașina asistat de instructor. Doar după ce am convingerea că voi reuși la examen, mă înscriu să susțin examenul de sală și de traseu.

În acest caz, vreau să fiu bărbatul care ia examenul pentru obținerea permisului de conducere auto categoria B, din prima încercare, lucru de care mă voi convinge singur, în raport cum decurg lucrurile la simulările de teste grilă de examen la sală și după cum evoluez în traseu la orele practice asistat de instructor, căci instructorul mă atenționează de fiecare dată când greșesc sau îmi spune ce trebuie să fac în anumite situații când mă aflu în traseu. Dacă lumea zice că examenul de șofer se pregătește în șase luni în medie, eu voi considera că șapte luni îmi sunt suficiente, pentru că voi da dovadă de prudență în a mă auto-evalua. Eu am luat totul pe lași mărunți.

Am cumpărat cărțile.

Am studiat cărțile.

Am rezolvat teste grilă.

M-am înscris la școala de șoferi.

Am urmat teoria și mi-am consolidat cunoștințele pe care deja le aveam.

Am condus în trafic.

Am făcut parcări.

Am făcut opriri și porniri în pantă.

Am făcut poligon.

Am condus noaptea.

Am făcut traseu.

M-am înscris pentru examen.

Am dat proba de sală.

Am dat proba de traseu.

Toate acestea au însemnat timp de pregătire, timp de execuție și timp de evaluare și corecție, pașii fiind mici, dar siguri, căci a repara ceva ce nu este făcut bine, consumă resurse importante și presupune pierderi de timp, cu decalarea de termene, ceea ce duce la întârzierea atungerii obiectivului.

Când am luat hotărârea să fiu bărbatul care vreau să fiu, am definit un proiect și cine știe ce înseamnă management de proiect, înțelege că tot ceea ce trebuie făcut este de a defini toate elementele din parcursul meu ca și cum construiesc un proiect și tot eu sunt cel care-l implementează. Deosebirea de managementul de proiecte este aceea că eu definesc proiectul, eu îl esecut și tot eu sunt și beneficiarul, ca și cum pe terenul de fotbal sunt și jucător și arbitru în același timp și jocul pe teren decurge exact cum vreau eu, căci tot eu sunt acela care apreciază ce s-a întâmplat pe teren.

(01 decembrie 2023)

Bojdeuca lui CREANGĂ după cataclism

Televiziunile și Internetul s-au ocupat în ultimul timp de bojdeuca lui CREANGĂ, monument istoric din Iași, pentru că au motive deosebit de întemeiate. Ca și cum ar fi o mare surpriză faptul că în spațiul mioritic problema monumentelor istorice sunt tratate superficial, de această dată se reiau aceleași aspecte pe care le-am întâlnit la cei care au spălat cu detergent monumentele lui BRÂNCUȘI de la Tg. Jiu sau au făcut din monumentul de la Adamclisi ceva de nerecunoscut. Problema este extrem de complexă, dar are rădăcini în caracterul specific al poporului român care se pricepe la toate și le știe pe toate.

Când vorbim despre monumente de arhitectură, cu siguranță trebuie să ne gândim la niște specialiști care au făcut în facultate discipline privind restaurarea de monumente.. Când vorbim de obiecte găsite pe parcursul săpăturilor arheologice vorbim de specialiști care au studiat discipline care să le permită restaurarea acelor obiecte cu păstrarea caracteristicilor esențiale și care prin restaurare nu se distruge nicio componentă autentică din respectivele relicve descoperite.

Nu mă voi apuca să scriu aici despre carențele pe care le include acum bojdeuca lui CREANGĂ după procesul la care a fost supus, proces care nu este nici de restaurare, nici de reconstrucție, nici de renovare, căci restaurarea înseamnă ceva, reconstrucția înseamnă altceva și renovarea este o altă mâncare de pește. Eu voi scrie doar despre cauzele care au dus la situația catastrofală la care s-a ajuns ca bojdeuca lui CREANGĂ să fie asemănată unei pensiuni de trei margarete.

Se știe că toate locurile unde nu se muncește pe brânci, au devenit locuri călduțe, iar joburile de acolo sunt ocupate de tot felul de indivizi și individe care nu au nicio treabă cu specificul acelor activități care trebuie să se desfășoare, din moment ce manager de spital devine un patron de pompe funebre, de ce un loc care vizează monumente istorice de patrimoniu nu ar fi ocupat de o curvă, de un borfaș sau de un criminal, deja primește răspunsul afirmativ.

Ceea ce s-a întâmplat cu bojdeuca lui CREANGĂ are rădăcini în lipsa de profesionalism a celor puși să definească tema, celor care au realizat proiectul, celor care au aprobat finanțarea și, respectiv, a celor care au implementat proiectul. Niște ageamii au definit tema. Niște diletanți au realizat proiectul. Niște neaveniți au aprobat finanțarea. Niște troglodiți au implementat proiectul. Niște ciudați s-au lăudat cu ceea ce s-a făcut. Nimeni nu trebuie acuzat pentru catastrofa la care s-a ajuns, pentru că fiecare din acest lanț a făcut ceea ce i-a bubuit țeasta, nimic mai mult, nimic mai puțin. Este aberant să ceri unui porc să facă altceva decât să mânânce de la troc. Este nefiresc să ceri unui bou să facă altceva decât să tragă la jug. Este absurd să ceri unei muște să aibă alt traseu decât acela de a ajunge la hazna. Tot așa, este ilogic să ceri unor neprofesioniști să facă lucruri de înalt nivel de profesionalism. Așa că, până nu se vor rezolva problemele legate ca omul potrivit să se afle la locul potrivit, bojdeuca lui CREANGĂ este acum ceva cu care non-profesioniștii care au derulat proiectul au cu ce se lăuda, eu, nu.


(23 noiembrie 2023)

Cum își pregătește studentul un proiect folosind Inteligența Artificială?

Nu discut aici aspectele mici de tot râsul în care studentul dorește să ocolească munca autentică, folosind Inteligența Artificială.

Studentul primește ca temă elaborarea unui proiect. El formulează o temă de proiect și folosind instrumentul cu Inteligența Artificială pentru a vedea dacă există deja un proiect pe acea temă. Dacă există un astfel de proiect, studentul serios, care dorește să muncească pentru a deveni în viitorul apropiat un specialist adevărat, nu are motive de bucurie. Cel mult, el va citi acel proiect să vadă ce s-a realizat acolo. Studentul va formula o altă temă și se va opri doar dacă instrumentul cu Inteligența Artificială va concluziona că nu există făcut un proiect pe acea temă.

În clipa în care studentul se hotărăște să lucreze pe acea temă, are garanția că nu merge pe drum bătătorit și că șansa lui de a realiza un proiect original este imensă, iar talentul și cunoștințele lui vor fi valorificate din plin, folosind instrumentul cu Inteligența Artificială. Acest instrument va fi subordonat obiectivelor studentului, nu invers, adică studentul să devină o anexă a instrumentului cu Inteligența Artificială.

Folosind instrumentul cu Inteligența Artificială, studentul va vedea alte proiecte făcute de alți studenți care au obținut note foarte bune.

El va vedea cam cum este structurat un proiect.

El va vedea cum se face documentarea pentru a realiza proiectul.

El va identifica seturi de date pentru a face experimente.

El va vedea ce formule se folosesc.

El va avea referiri concrete la modele, la scheme deja existente scoțând în evidență ce aduce el original.

El va vedea care sunt concluziile la care se ajunge.

Studentul folosește Inteligența Artificială, nu devine o anexă a Inteligenței Artificiale.

Toate ideile lui vor fi dezvoltate, verificate și comparate pentru a vedea cum vor fi incluse în proiect.

Instrumentul cu Inteligența Artificială va fi folosit foarte intens să facă munca de rutină pe care proiectul trebuie s-o includă, dar toate etapele vor fi definite și integrate în mod creator de student, astfel încât proiectul este o construcție creată de student cu elemente proprii, așa cum stă dine unui om care vrea să devină un profesionist autentic, nu un tâtâie brâu, care înceaqrcă să fenteze sistemul, adică pe colegi și pe profesori, șmecherind cu ajutorul unui instrument ce are încorporate elemente de Inteligența Artificială.



(13 octombrie 2023)

Vocația de manager

Manager ești dacă te naști manager. Vocația de manager nu se învață. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, avea idei și reușea să-i facă pe ceilalți să-l urmeze în derularea unor acțiuni simple. El era managerul, cel care atribuia roluri, care urmărea jocul și care gestiona rezultatele.
Am văzut manageri care nu aveau stofă de manageri pentru că:
- nu aveau încredere în echipă,

- făceau ei aproape totul,

- erau cicălitori,

- urlau și reproșau,

- băgau zâzanie,

- țineau totul în tensiune.

Cred că ei ar fi fost excelenți executanți, dar au vrut să fie manageri, deși nimic nu-i recomanda pentru această poziție. Pentru mulți, a fi manager echivalează cu ocuparea unei poziții importante în structura piramidală a unei organizații, dar mulți nu știu ce este acela managementul de proiect și confundă meseria de manager cu funcția de șef. Manager e una, șef este altceva.

Managerul este cel care are un proiect. proiectul înseamnă obiectiv, înseamnă resurse, înseamnă termene, înseamnă responsabilități. A fi manager înseamnă a parcurge niște trepte prin care ai dovedit că știi:

- să lucrezi cu oamenii,

- să gestionezi resurse,

- să respecți termen,

- să-ți asumi responsabilități,

- să corectezi ce e de corectat,

- să rezolvi probleme,

- să iei măsuri corecte,

- să ierarhizezi și să diferențiezi,

- să prioritizezi evenimente.

Am văzut la viața mea mulți manageri și unii dintre ei erau buni, dar am văzut și pe unii cărora le plângeam de milă, căci încurcau lucrurile și dacă porneau ceva acum, peste două ore convocau echipa și schimbau totul, căci își dădea seama că dăduse cu bâta-n baltă.

Cândva am avut și eu niște proiecte și zic că nu mi-am bătut joc de ele, dar pentru aceasta trebuia să nu cânte cocoșul meu pe gardul nimănui și să nu mă abat de la ceea ce era scris în documentații, știind că un strop de miere, adică banii, atrage mai multe muște, adică profitori, decât o cană cu fiere. Un proiect a fost de 110 milioane de dolari și semnam cecuri de 4 - 15 milioane de dolari la un moment dat, dar aveam comisii de validare infailibile și nu trecea nimic fără să fie verificat cantitativ și calitativ.

(31 mai 2023) 

Austriecii sunt altfel, căci au nostalgia imperiului

Acum foarte mulți ani am avut un proiect și consorțiul era foarte numeros, iar unul dintre participanți era un profesor de la Universitatea din Viena. La UE lucrurile sunt foarte bine definite:
- cheltuiala cu avionul e la economic class,
- cheltuiala cu hotelul nu trebuia să depășească 100$,
- diurna era și ea undeva la sub 50$.

Profesorul austriac venea cu business class, iar diferența și-o plătea el. Celelalte costuri penibile din punctul lui de vedere erau suportate prin proiect, dar căutam noi să-i organizăm timpul să vadă că știm să fim gazde bune.

Optica sa era cu totul alta decât a noastră. Vedea lucrurile cu totul diferit. Eu credeam că cu atâți oameni deștepți care lucrează la MAE și care stau la Viena, să fie cunoscute toate detaliile pentru a înțelege cum stau lucrurile cu austriecii. Credeam că intelighenția dâmbovițeană a remarcat că în Viena există un monument impozant dedicat ostașului sovietic și că în timp ce noi am căutat să ștergem urmele acelui trecut care nu ne convine, austriecii au lăsat lucrurile așa cum au fost, ceea ce m-a mirat foarte mult prin anul 2013, când am locuit chiar foarte aproape de acel parc.

Fiecărui om de care ai nevoie trebuie să-i oferi exact ceea ce are el nevoie și în niciun caz nu trebuie să mergi la el în casă să-ți faci nevoile, așa cum au făcut în seara de 07 decembrie 2022 europarlamentarii mioritici cu cancelarul Austriei, de s-a cătrănit la maxim respectivul, iar la noi unii credeau că vor fi întâmpinați cu pâine, sare și urale sau urlete, ca în 25 septembrie 2021 la ROMEXPO.

Am avut o colaborare bună cu profesorul vienez, dar unii colegi nu au opinat să i se ofere titlul de doctor honoris causa, ceea ce a făcut o altă universitate din București, iar el a dezvoltat acolo un centru de excelență cu proiecte foarte bănoase pentru partea română. Așa se întâmplă când cățaua umblă cu coada pe sus pe drumuri colbuite și nici dracul nu o bagă în seamă.

Cred că nu întâmplător ministrul Bogdan AURESCU a trecut în planul al II-lea, căci atunci când vorbești cu pereții este bine să taci din gură, că-ți răcești gura degeaba. Când bietul om o fi văzut cum se înghesuie tot felul de inși să intre în poză și să-și dea cu părerea, s-o fi speriat, a luat-o la sănătoasa și i-a lăsat să-și spargă capetele între ei, de deștepți care se cred ei, nevorbitori de germană și fără cultura dialogului.


(08 decembrie 2022) 

Se îmbină vechiul cu noul în București

După ani și ani, iată că a început să se construiască o nouă clădire a Academiei de Studii Economice din București, care integrează o vilă foarte frumoasă, care a stat ani și ani nefolosită, drept care s-a și deteriorat.
Acum 10 ani, peisajul arăta astfel:

Acum se lucrează și șantierul arată astfel:

Orașul București are o serie de clădiri interesante, dar nu dispune de castele medievale, de piramide, de fortificații, de lăcașuri de cult antice. Construcțiile din București nu au vechime mai mare de 300 de ani și ele trebuie conservate cumva sau integrate, căci orașul a fost, este și va fi construit haotic, reflectând nivelul de corupție al națiunii, căci între corupție și dezordinea urbană este o corelație directă, puternică și indestructibilă.

Ideea de a se extinde a ASE este foarte bună, iat soluția cu integrarea acelei vile superbe în peisajul nou o găsesc ca o soluție excelentă, demnă de a fi continuată și cu alte prilejuri.







(04 martie 2022) 

Capul limpede nu există în provincie!

 În managementul de proiect este musai să identificăm un individ pe care să-l numim cap limpede și care să citească cu atenție textele și să extragă din ele ceea ce este esențial, pentru a respecta cerințele celui care definește programul de finanțare sau competiția, pentru a obține puncte și pentru a nu fi descalificați, căci fără acest cap limpede există riscul de a pierde puncte și ceea ce este și mai rău, de a fi descalificați.
Dacă materialul ce definește competiția zice că autorul proiectului trebuie să se prezinte spunând:
- numele,
- organizația,
- vârsta, 
- orașul,
individul cap limpede îi va atenționa pe competitori să scrie texte în care să spună aceste patru elemente. Dacă organizatorul spune că textele nu vor fi mai mari de 500 de cuvinte sau citirea să nu dureze mai mult de 90 de secunde, capul limpede va atenționa pe participanți să nu depășească cele 500 cuvinte sau durata de 90 de secunde. Cine nu respectă regulile pierde puncte.

Românul, care s-a născut poet, crede că le știe pe toate și tratează totul așa cum vrea el. De aceea, nu respectă regulile, adică:

- nu include în echipă un cap limpede,

- nu ține seama de restricții,

- lucrează în format liber,

drept care, atunci când i se evaluează proiectul, evaluatorii caută să identifice în proiectul lui exact ceea ce s-a stabilit pentru a asigura comparabilitatea proiectelor. Negăsind elementele impuse, evaluatorii nu acordă puncte și trec zero la fiecare rubrică, ceea ce înseamnă depunctarea prin omisiune. Procedând în acest fel, deși echipa muncește și are realizări interesante, procedând în stil mioritic, la evaluare nu acumulează puncte și intră pe o poziție care nu o avantajează deloc, comparativ cu alții care respectă regulșile și chiar dacă au soluții mai puțin strălucitoare, obțin puncte și se clasează pe poziții eligibile. Dacă se merge pe principiul că merge și așa, trebuie specificat că nu merge și așa, căci la evaluare criteriile sunt precise și punctele se acordă pe respectarea criteriilor, nimeni nu citește printre rânduri.

(04 martie 2022)

(04 martie 2022)

Pe mine mă interesează...

dacă am o problemă de rezolvat, pe mine mă interesează numai cei care vin și-mi propun o problemă prin care soluționez problema. Niciodată nu i-am apreciat pe cei care vin și-mi spun cum nu se rezolvă problema, de ce nu se rezolvă problema, care sunt riscurile dacă încerc să rezolv problema. Nu mă interesează acești indivizi. În societate ei nici nu ar trebui luați în considerare. Văd că societatea în general și românii în special, îi apreciază pe cei care vin cu tot felul de argumente prin care nu rezolvă problema și-i marginalizează pe cei care oferă soluții de a rezolva problema. Este ușor să spui că o soluție nu este bună, să identifici cauze din care soluția nu este cea mai bună, fără a veni cu o soluție de a rezolva problema.
Să presupunem o problemă P.
Eu am o soluție A.
Accept dialog numai cu cel care are o altă soluție B și-mi demonstrează cu argumente că e mai bună.

Dacă vine cineva să-mi critice soluția fără să aibă și el o soluție mai bună, îl resping.

Există tot timpul chibiți care stau pe margine și strâmbă din nas. 

Mă gândesc la poezia Criticilor mei a lui Mihail EMINESCU:

E ușor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând cuvinte goale,

Ce din coadă dau să sune.

Când am un prim dialog cu cineva cu care doresc să lucrez la un proiect pe care eu îl conduc, îi atrag atenția că doresc să evite fraze care încep cu Nu, că doresc să evite folosirea verbului A PUTEA și că la orice problemă primesc soluții mai bune decât cele existente, cu argumente solide, care rezolvă problema și resping criticile. Foarte mulți se retrag pentru că ei trăiesc din a se remarca criticând, fără a avea vreo idee concretă care să contribuie la implementarea efectivă a proiectului.



(19 noiembrie 2021)

Esența managementului de proiecte

Esența managementului de proiecte este reducerea la minimum a cheltuielilor indirecte. Dacă cineva:

- vorbește la telefon, pentru proiect se va vedea exact câte minute a vorbit la telefon,

- dă drumul la un calorifer electric, se va vedea cât timp s-a încălzit acolo pentru proiect,

- merge cu mașina, va vedea câți km a parcurs exclusiv pentru proiect,

- a închiriat un spațiu, se va ști cu exactitate câți metri pătrați sunt utilizați pentru proiect,

- vrea să se dactilografieze un text, se va vedea exact câte pagini și deci cât a costat,

- vrea să bea apă, se va vedea cu exactitate câtâ apă se bea în timpul lucrului la proiect,

- consumă niște materii prime, se va vedea exact ce cantitate a fost consumată pentru proiect,

- ține un bec aprins se va ști cât timp a stat acel bec aprins pentru proiect.

Într-un cuvânt, exactitatea cu care se măsoară cheltuielile directe pe proiect crește aproape de 100%, penytru cine vrea să înțeleagă pentru ce se lucrează folosind managementul proiectelor. Cine a rămas înțepenit în economia globalistă a împărțirii cheltuielilor după tot felul de chei bolșevice, dintr-un management preistoric, procedează exact cum se procedează la noi, dar și în alte țări cu economii tot așa de înapoiate ca economia noastră, care tot crește și crește și crește, dar producție și servicii de calitate nu apar decât cel mult made in China. Acest articol mi-a fost inspirat de aducerea aminte a unei întâmplări când un lider de sindicat cam tâmpit, prin anii'90 mă amenința că mă dă în judecată că mă opun ca nivelul cheltuielilor de regie în proiectele lui să fie undeva la 80%, ceea ce mi se păre:

- fantezist,

- ridicol,

- de neacceptat,

- anti-project management,

- o prostie pură,

- trambilină la cheltuieli neeconomice.

Nici acum nu s-a înțeles cum stă treaba. De aceea, proiectele care se fac în pe bani europeni sunt:

- neperformante,

- prost structurate,

- non-calitative,

- neatractive,

- neeconomice, 

- neperformante,

- neprofitabile,

- aberante,

- pilărite.

Atât timp cât nu se pune ordine în proiecte și nu se stabilesc reguli care să blocheze nemunca și furtișagurile, tot ce se cheamă management de proiect nu este management de proiect. Acolo unde cheltuielile generale în structura proiectului depășesc 5% este de-a dreptul jaf la drumul mare. Într-un proiect se știe cu exactitate numărul lucrătorilor, ce meserie are fiecare lucrător, cât lucrează, ca outputuri are și ce salariu i se plătește. Un proiect nu este o operă de artă unde intervin inspirația și imprevizibilul. Un proiect cu management corect este mai ceva decât la farmacie, unde exactitatea este la miligram. Orice abordare, dă frâu liber includerii în proiect a tot felul de cheltuieli care nu au nicio legătură cu proiectul. Știu un loc unde cheltuielile generale ale întreprinderii erau de 10%. Când managerii și-au dat seama că este de supt din proiecte, au mărit ponderea cheltuielilor generale care se transferă spre proiecte la 15%, ca să ajungă la 40%. rezultatul a fost unul de-a dreptul crocant. S-au făcut deplasări spre locuri exotice pe banii proiectelor care ajungeau în grămada cheltuielilor generale care crescuseră indecent. S-au mai făcut angageri de personal neproductiv, concretizat prin neveste, nepoate și tot felul de neperformanți, care nu au avut niciodată vreo legătură cu vreun proiect, dar care sugeau indirect prin cheltuielile de regie umflate, banul tot din proiect. Clar că nu s-a înțeles esența proiectelor, adică a managementului de proiect. Greșeala este că atunci când sunt formați managerii de proiect și sunt certificați nu se prea vorbește în Europa tocmai de aspectul minimizării cheltuielilor indirecte, deci ale așa-ziselor cheltuieli care nu se identifică direct pe proiect, ca în managementul de secol al IXX-lea.

(21 mai 2016)

Succesul în....

Succesul în muzică

Succesul în management

Succesul în sport

Succesul în meserie

Succesul în examene

Succesul în teatru

Succesul în dragoste

Succesul în cuceriri

Succesul în afaceri

Succesul în literatură

Succesul în proiecte, carieră, obiectiv

Succesul în muncă

Succesul în prezentare

Succesul în abordare

Succesul în concursuri

Succesul în luptă

Succesul în familie

Succesul în bucătărie

Succesul trebuie perceput de toată lumea într-un singur sens și anume prin rezultatele pe care le obține cel ce este catalogat ca fiind o perosană de succes, având drept criteriu de evaluare elemente cuantificabile cu mare precizie. Succesului îi este opus eșecul. Un om nu are cum să aibe în același timp și succes și eșec. Ori are succes, ori are eșec. Succesul este legat de intrarea în posesia unor resurse limitate, ca urmare a unui proces obiectiv de măsurare și a unui proces distinct de atribuire a acelor elemente care consfințesc succesul.

Este important de stabilit faptul că succesul nu este rezultatul unei întâmplări. Succesul este pregătit cu multă trudă și el vine să certifice că munca depusă a fost de calitate și și-a atins obiectivul urmărit. Succesul nu pică din cer. Toți cei care spun că au avut sau că au succes fătă să muncească din greu, mint cu nerușinare.
Succesul nu este o jucărie, este o stare pe care o trăiesc numai cei care s-au încăpățânat să creadă într-un țel bine definit, în forțele lor și mai ales în capacitatea de a se organiza în așa fel încât să parcurgă toate etapele până la momentul culminant al recunoașterii eforturilor depuse, de către toți cei îndreătățiți să constate adevărata valoare la care a ajuns învingătorul.

(29 martie 2018)

Proiecte și management de succes

Un proiect este în primul rând un text unde sunt date:

- obiectivul de realizat,

- grupul țintă

- activitățile ce trebuie efectuate,

- resursele necesare,

- momente de finalizare,

- duratele activităților,

- cantitățile de reusrse,

- cheltuielie de efectuat.

Un proiect este în al doilea rând finanțare, căci proiectul nu se execută pe ochi frumoși ci, cu bani, cu mulți bani, mai ales dacă obiecul ambițios. Finanțatorul trebuie să fie satisfăcut prin modul în care după implementare se recuperează investiția făcută.

Proiectul este în al treilea rând implementare, unde are loc executarea de activități prin utilizarea de resurse, în intervale de timp bine stabilite, de un anumit nivel de calitate, respectând restricții de precedență și la termene impuse. Este ceea ce se numește procesul de implementare. Dezvoltatorul trebuie să fie satisfăcut prin modul în care încasează banii după efectuarea lucrărilor la timp și de calitate.

În al patrulea rând, un proiect înseamnă grupul țintă căruia i se adresează obiectivul prevăzut în proiect, grup țintă care trebuie să fie satisfăcut de ceea ce i se oferă prin darea în funcțiune a ceea ce rezultă din implementarea proiectului, o clădire, un echipament, un proces sau un serviciu.

Ideal ar fi ca atunci când se trage linie, între ceea ce s-a planificat și modul în care a decurs implementarea proiectului să nu fie deloc diferențe. În realitate apar diferențe sub formă de:

- depășiri sau economii de resurse;

- întârzâieri sau devansări de termene;

- întârzăieri de plăți la furnizori;

- rabat de la calitate, de regulă în jos;

- apariții ale unor elemente de insatisfacție.

În momentul în care aceste abateri sunt mari, se concluzionează că managementul proiectului are deficiențe. Nu trebuie mers în profunzime la analiză, pentru că respectiva analiză trebuia s-o facă managerul, el nevenind nici în fața finanțatorului, nici în fața beneficiarului cu justificări. El ca manager de proiect are un salariu astronomic pentru a potrivi toate elementele astfel încât totul să se încadreze în limite mai mult decât acceptabile. Și portarul care are un salariu mic joacă rol de manager de proiect care enumeră motive din care să spună de ce nu a realizat ceea ce trebuia.

Un proiect este de succes dacă nivelul de satisfacție al tuturor celor implicați depășește acel nivel considerat limită inferioară al acceptabilității reciproce.

Un proiect este de succes dacă abaterile înregistrate în toate etapele sale au niveluri care nu diminuează nivelul de satisfacție al actorilor implicați în realizarea sa să ajungă sub nivelul de acceptabilitate considerat suportabil în mod normal.

Există metode suficient de precise pentru a stabili acel nivel de suportabilitate sub care indicele de satisfacție nu trebuie să scadă ca un proiect să fie considerat de succes.
Toată lumea vorbește de proiecte și de management de succes, dar un mod concret de a stabili când un proiect este sau nu de succes se impune. Aici voi detalia unele aspecte, iar într-un alt material voi arăta cum se cunatifică un proiect pentru a-l încadra în mulțimea proiectelor de succes sau din contră, pentru a zice că nu este proiect de succes.

(27 februarie 2018)

Projectometrics sau Poiectometria

Acum există:

GEOMETRIE

ECONOMETRIE

SCIENTIMETRIE

PLANIMETRIE
ANTROPOMETRIE
BIOMETRIE

TRIGONOMETRIE

ERGONOMETRIE.

Am zis să adaug și eu un nou cuvânt, proiectometrie sau în engleză projectometrics. Se vrea a fi și asta o știință nu a managementului de proiecte, ci o știință care măsoară proiectele, care arată dacă un proiect a fost sau nu de succes, dacă a fost sau nu realizat în parametrii stabiliți.  Această nouă abordare trebuie să dea o imagine foarte clară a modului în care s-a lucrat pentru un proiect, stabilind prin valorile unor indicatori acest lucru. Prin convenție,  se construiesc indicatori normați în intervalul [0; 1]. Dacă indicatorul este aproape de 1 înseamnă că totul este în regulă, iar dacă indicatorul este apoape de 0 înseamnă că totul e nasol rău de tot.

Proiectometria va arăta dacă un proiect este simplu sau cu complexitate mică sau are complexitate medie sau din contră, are complexitate maximă.

Proiectometria va arăta dacă managerul de proiect este foarte bun, este bun sau nu este de luat în considerare la atribuirea de proiecte.

Proiectometria va arăta managerului de proiect cât de bun este cel pe acre-l contactează pentru a-l include în echipa sa.

Proiectometria va arăta cam care sunt coordonatele în care se va realiza proiectul în comparație cu alte proiecte.

Proiectometria va arăta cum arată un proiect ideal și cât de departe este un proiect real de caracteristicile proiectului ideal.

În concluzie, după cele zise, există:

GEOMETRIE

ECONOMETRIE

SCIENTIMETRIE

PLANIMETRIE
ANTROPOMETRIE
BIOMETRIE

TRIGONOMETRIE

ERGONOMETRIE

PROIECTOMETRIE

(16 ianualrie 2018)

Comuniștii și managementul

Managementul, mi-a zis profesorul meu de management prin 1968, este compatibil cu comunismul. Nici cu simulacrul de capitalism pe care ne scemem să-l zămislim noi acum nu este compatibil managementul.

Comunismul nu are cum să fie compatibil cu managementul că el nu are treabă cu:

- productivitatea muncii care e de 3 ori mai mică decât în capitalism;

- șomajul, din moment ce el e definit ca societatea în care tot poporul are loc de muncă;

- eficiența, pentru că toți oamenii sunt egali în societate;

- diferențierile pe criterii de calitate și performanță a salariaților;

- producția vândută și încasată, căci producția pe stoc e ceva obișnuit.

Comunismul îl eliberează pe om de exploatare și este greu de a face distincție între a munci și a fi exploatat. În comunism toată lumea muncea, dar fiecare înțelegea în felul lui ce înseamnă a munci. Unii munceau în adevăratul sens al cuvântului, alții doar se făceau că muncesc, dar toți luau salarii. Managementul limitează birocrația și vine cu elemente de normare științifică a muncii, lucru imposibil de realizat în comunism, căci în comunism birocrația este exagerat de mare, lucru care se perpetuează și azi în societatea așa-zis capitalistă mioritică de la noi. Cineva vorbea despre distrugerea economiei, lucru făcut de managerii care s-au perindat pe la combinate, pe la ferme, pe la fabrici, aducându-le în stadiul de clădiri de valorificat sau de terenuri cu poziție bună. În Craiova, în locul fostei uzine Electroputere este un supermarket la a cărei inaugurare am participat, ca client. Și asta că managementul de acolo a fost neperformant. Și TAROM-ul este pe pierderi tot pe chestie de management deficitar, desigur.

Cei ieșiți din comunism nu au cum să devină manageri peste noapte. Ei sunt vopsiți și trăiesc într-o lume a lor, paralelă cu economia reală, dorind doar să câștige și nimic altceva, eficiența, viitorul, siguranșa, perspectiva nefiind interesante pentru ei. Nu este suficient un curs sau o diplomă de manager, ci a conduce o firmă cu succes pe termen lung și în mediul real, este cartea de vizită a unui manager, care nu are contracte cu statul date pe pile și relații.

(04 septembrie 2017)

Carte cu autograf de la Elena DOBRE

Când am primit carte de la Elena DOBRE  mi-aa făcut mare plăcere pentru că acea tânără profesoară făcea dovada publicării unei lucrări științifice în care teoria și experiența  practică se împleteau perfect. Lucraserăm împreună la elaborarea unui articol despre modul în care se reflectă managementul proiectelor în contabilitate, ținând seama că aceasta trebuie să fie o oglindă a particularităților pe care le au procesele ce se derulează în implementarea unui proiect, lucru care evidențiază cât de bun sau cât de prost este managerul acelui proiect, totul depinzând de abaterile ce se înregistrează față de cheltuielile planificate, date în devizul cu care s-a câștigat finanțarea.

Când vezi un specialist de clasa Elenei DOBRE ai certitudinea că și la catedră, ca și la biroul său de expert contabil auditor munca este de înaltă calitate, iar studenții săi au ce învăța. Cartea cu autograf de la Elena DOBRE dovedește că și în vechile științe apar progrese semnificative pentru a rămâne viabile chiar în contextul unor schimbări fundamentale de paradigmă.

(04 septembrie 2017)