1.000 de oameni care m-au impresionat: Vladimir DEMETRESCU

Am avut marea șansă de a fi coleg de liceu pe durata a doi ani cu Vladimir DEMETRESCU, fiul unui arhitect și al unei doctorițe, elev bun la carte și cu un nivel de cultură cu totul special. Părinții lui Vladimir aveau o bibliotecă formată din cărți valoroase, din care și eu am avut ce citi, în măsura în care colegul meu mi-a împrumiutat pentru perioade scurte unele cărți. Erau cărți și din colecția celor 15 lei, cărți care nu mai circulau în vremurile bolșevice. Erau romane, unele bune, dar erau și unele chiar foarte slabe, dar erau pornografice și pentru mine ca puști de 17 ani însemnau un tărâm nou, chiar dacă textele erau absolut mediocre, dacă le privesc cu ochii de acum.

Mergeam la Vladimir care avea un apartament pe strada 1 Mai din Pitești, împreună cu Gheorghe MATEI care scria poezii și discutam despre cărțile pe care le citiserăm. La un moment dat, l-am întâlnit pe domnul arhitect, tatăl lui Vladimir și a venit, a discutat cu noi și după ce s-a convins că nu suntem niște pierde-vară, ne-a lăsat cu ale noastre. Eram la vârsta în care visam și căutam să ne definim. Nu prea aveam noi modele, căci nu este ca acum. Modelele noastre fie erau părinții, fie profesorii. Televiziunea era la început, internet nu exista și noi doar din cărți și din ceea ce găseam în jurul nostru ne formam modelele. Era foarte greu și bâjbâiam și noi să ne definim. Când a plecat din Pitești, Vladimir DEMETRESCU am pierdut contactul cu el. Când eram student în anul întâi, din întâmplare, l-am întâlnit prin București. Era schimbat total. Avea barbă mare. El m-a recunoscut pe mine. Cred că era student la Arhitectură, dorind să ducă mai departe tradiția familiei. Pe mine m-a impresionat Vladimir DEMETRESCU prin educația primită. Deși era singurul copil la părinți, aceștia nu-l răsfățaseră, ci căutaseră să-i ofere prin exemplul lor de oameni care munceau, toate condițiile, ca să-și creeze premisele unei evoluții pe propriile-i picioare. M-a impresionat că avea multă ambiție, avea obiective clare. De atunci am început să gândesc și eu pe obiective, nu foarte ambițoase, ci obiective realizabile, să mă autoevaluez și să caut să învăț din greșeli, pentru a merge mai departe. Așa gândea Vladimir DEMETRESCU, căci așa îl învățaseră părinții lui.

(28 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Narcis LUCA

Narcis LUCA este absolvent al Secției de Matematică de la Facultatea de Matematică-Informatică  a Universității Transilvania din Brașov, promoția 2007. De la terminarea facultății el a lucrat numai și numai în mediul privat și nu oricum, ci cu rezultate foarte bune, căci este un excelent programator.
Cu narcis LUCA am elaborat o serie de materiale dintre care enumer aici:
Ion IVAN, Alin ZAMFIROIU, Narcis LUCA, Gheorghe MATEI - Avuţia naţională digitală, Editura ASE, Bucureşti, 2020, 196pg, ISBN: 978-606-34-0339-2

Am colaborat foarte bine, căci Narcis LUCA este un programator de cuvânt, așa cum sunt toți programatorii de succes. Este un tip meticulos, căci știe că numai un text corect gramatical și bine tehnoredactat este textul agreat de cititor. El dacă a promis că face ceva, face acel lucru și îl face temeinic, cu seriozitate, oferind la nivelul cel mai de sus calitate. 

Sunt sigur că la prima cafea la care ne vom întâlni, vom discuta despre o carte sau despre un articol și Narcis LUCA sunt sigur că va fi entuziasmat să se apuce de treabă, căci îi plac provocările, mai ales în zone necunoscute ale informaticii, unde trebuie să se documenteze și să experimenteze.

(05 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe DUMITRESCU

Gheorghe DUMITRESCU era vecinul nostru de peste drum. Era un om foarte înalt, brunet și lucra ca mecanic la țesătoria de la Găvana. Eu eram coleg de clasă cu Nicu, fiul lui și de foarte multe ori treceam strada să merg să mă joc cu  Nicu. În loc de Gheorghe i se zicea Gogu. Eu îi ziceam nea Gogu. Nea Gogu ne ajuta să intrăm la filme la cinematograful din interiorul întreprinderii Textila Găvana. Am văzut foarte multe filme acolo, inclusiv filmul Vagabondul cu Raj KAPOOR.

Nea Gogu m-a impresionat cu poveștile lui de pe front. El a făcut războiul până la Odesa și de acolo a trecut pe teritoriul românesc și a mers până în munții Tatra. 

Mi-a povestit și mie, dar și altor copii de pe strada noastră cât de rău s-au purtat soldații și ofițerii români pe la Odesa și nu numai, cum au luat ce era de luat și au trimis pachete cu de toate la ei acasă și când a venit Armata Roșie i-a pescuit după documentele de la poștă și i-a aranjat pe nemernici. Nu am stat să verific dacă erau sau nu adevărate spusele lui nea Gogu. Ne-a spus multe despre lupte, despre greutățile din iernile petrecute pe front. Avea trăsături foarte ferme ale feței nea Gogu. Nu era deloc rotofei și își păstrase agilitatea din anii aceia foarte grei. Când mergeam pe deal, ne arăta urmele de la bombe unde erau gropi adânci pline cu apă. Pe măsură ce creșteam se răreau vizitele noastre pe bunul nostru prieten Nicu. Ei aveau în spatele casei doi duzi, unul negru și unul alb. Nici la dude nu mai mergeam. Eram băieți mari. Nea Gogu îi zicea mamei să ne trimită la dude. Ne era deja rușine că la șaptesprezece ani, nu mai era vremea dudelor, ne gândeam noi la cu totul altceva. După ce am plecat la București, doar în vacanțe îl vedeam la poartă pe nea Gogu. Ieșise la pensie. Îl salutam și mergeam grăbit spre oraș că aveam întâlnire.


(03 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe MATEI 3

În viața mea, am cunoscut trei bărbați cu numele de Gheorghe MATEI. De aceea îi voi numi Gheorghe MATEI 1, Gheorghe MATEI 2 și Gheorghe MATEI 3.

Gheorghe MATEI 3 este studentul Gheorghe MATEI din Facultatea de Cibernetică.

Pe Gheorghe MATEI 3 l-am remarcat în vremea când era student. Învăța foarte bine și era o prezență la seminariile de programarea calculatoarelor.

După terminarea facultății, Gheorghe MATEI 3 a lucrat în cercetare la Institutul de Cercetări de Informatică - ICI. După aceea el a lucrat informatică într-o bancă.

Peste ani  și ani, Gheorghe MATEI 3 a revenit în ASE în calitate de doctorand al profesorului Manole VELICANU. L-am reîntâlnit într-o ședință de catedră când își prezenta teza de doctorat pentru a primi girul catedrei de a fi susținută în ședință publică. M-am minunat cum un om trecut de 50 de ani și-a pus în gând să înceapă un stagiu doctoral și să-l finalizeze cu susținerea tezei de 267 de pagini în anul 2009 intitulată Sisteme de inteligenta afacerii in domeniul bancar și coordonată de profesor universitar Manole VELICANU.

După ce am ieșit la pensie m-am reîntâlnit cu Gheorghe MATEI 3 sau mai pe scurt cu George și am băut câte o cafea și am discutat despre tot felul de probleme, care mai de care mai interesante. Chiar am început să colaborăm la realizarea unei cărți care s-a publicat și este referită prin:

Ion IVAN, Alin ZAMFIROIU, Narcis LUCA, Gheorghe MATEI - Avuţia naţională digitală, Editura ASE, Bucureşti, 2020, 196 pg, ISBN: 978-606-34-0339-2.

Colaborarea cu George mi-a evidențiat că aveam în față pe acel fost student de demult care era temeinic, meticulos, cu idei și care știa să deruleze un proces de cercetare de la cap la coadă. Toate discuțiile cu George legate de carte au fost constructive și am beneficiat de experiența sa bogată de cercetător și de autor de studii, articole și cărți în a construi textul pe care îl creionasem împreună cu Alin ZAMFIROIU.

Uneori am auzit vorba: sunt fericit că sunt contemporan cu cutare. Se potrivește de minune această vorbă în cazul lui George, căci lucrând la cartea de avuție națională digitală, am reușit să facem acel salt atât de necesar de la proiect la realizarea efectivă, cu obținere a elementului final, cartea.

(18 ianuarie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe MATEI 2

În viața mea, am cunoscut trei bărbați cu numele de Gheorghe MATEI. De aceea îi voi numi Gheorghe MATEI 1, Gheorghe MATEI 2 și Gheorghe MATEI 3.

Gheorghe MATEI 2 este elevul Gheorghe MATEI din Liceul Alexandru ODOBESCU.

Nu știu de cen dar eu am avut întotdeauna dorința de a sta numai lângă oameni deosebiți, pentru că am avut și am credința că numai de la oamenii deosebiți am ceva de învățat. Mama, Dumnezeu s-o ierte mi-a zis de mai multe ori:

- Ioane, dacă stai lângă proști, te prostești. Dacă stai lângă deștepți, te deștepți și tu!

Când am venit la liceu, am văzut că printre noi era un coleg care avea o vorbă mult diferită de vorba noastră ceea ce însemna că el era mai special, deoarece se vedea că citea literatură Și privirea lui era altfel, mult mai vie, mai luminoasă. Încet-încet am intrat în vorbă cu el și am aflat că era din Golești de lângă Pitești, că făcea naveta zilnic cu trenul pentru a veni la liceu. Mi-a zis că are în podul unui grajd o bibliotecă foarte bogate formată din cărți pe care le citește. M-a invitat și pe mine la el acasă dacă vreau să-i văd biblioteca. Am acceptat și am mers la Golești. 

Gheorghe MATEI 2 avea în pod o bibliotecă imensă, formată din cărți bine păstrate. Nu l-am întrebat cine alimentează acea bibliotecă, dar dacă el o alimenta, banii de cumpărat cărți îi avea de la tăticul lui, care era ceferist.

Atunci am aflat că Gheorghe MATEI 2 citea foarte mult, iar timpul de făcut lecțiile era mult mai scurt pentru el, decât pentru oricare alt elev. Când am deveni prieteni, Gheorghe MATEI 2 mi-a spus că scrie poezii. Chiar mi-a dat să citesc din poeziile lui, care erau foarte frumoase.

Cu Gheorghe MATEI 2 am mers la redacția ziarului Secera și ciocanul din Pitești, al cărui sediu  era într-o superbă vilă naționalizată și acolo Gheorghe MATEI 2 a dat unui redactor care se ocupa de literatură câteva din poeziile scrise și acesta i le-a publicat, înregistrându-se debutul ca poet al lui Gheorghe MATEI 2. Ceea ce scriu eu aici, este faptul că am fost șocat cum nici colegii și cu atât mai mult, nici profesorii nu au avut o atitudine frumoasă, să-i spună vorbe de laudă, căci nu debutează în poezie în fiecare zi câte un elev din Liceul ODOBESCU din Pitești.

Am primit de la Gheorghe MATEI 2 ziarele cu poeziile scrise de el și textele acelor poezii scrise de mână. La un moment dat mi-a venit ideea de a scrie despre poezia pe care o compunea Gheorghe MATEI 2 și așa a ieșit un material de vreo cincizeci de pagini, pe care l-am păstrat și azi și de care sunt foarte mândru, că eu un puști de 18 ani am fost în stare să scriu un text despre un poet. Sunt sigur că textul meu va stârni zâmbete, dar să nu uite nimeni că era scris undeva în 1965 într-un comunism halucinant și dur.

După ce am terminat liceul, drumurile noastre s-au despărțit. La întâlnirea de 10 ani în 1975, Gheorghe MATEI 2 nu a fost prezent. Când eram student l-am căutat și ne-am întâlnit. Gheorghe MATEI 2 se schimbase mult. Publica, dar în vremurile acelea nu se trăia din poezie și el muncea din greu pentru o bucată de pâine, exact cum făceam toți. Avea unele dezamăgiri.  

Nu am mai ajuns la Golești, căci și la Pitești ajungeam rar să-mi văd părinții și socrii. Eram pe fugă. Tot timpul mi-a părut rău că timpul, munca și distanța, au făcut să se piardă această frumoasă prietemie.

(18 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe MATEI 1

În viața mea, am cunoscut trei bărbați cu numele de Gheorghe MATEI. De aceea îi voi numi Gheorghe MATEI 1, Gheorghe MATEI 2 și Gheorghe MATEI 3.

Gheorghe MATEI 1 este elevul Gheorghe MATEI din Școala generală. Am fost colegi din clasa a întâia, până în clasa a VII-a când fiecare dintre noi am mers la licee diferite. Studenția am făcut-o amâbndi în ASE, dar la facultăți diferite și ne-am întâlnit din întâmplare fie la bibliotecă, fie pe strada Căderea Bastiliei când mergeam sau ieșeam de la cursuri.

Gheorghe MATEI 1 locuia cu casa ceva mai departe de mine, spre oraș, pe o străduță așezată în pantă, tocmai bună de derdeluș iarna de dat cu sania, care pur și simplu zbura. Nu era prea mare pericol de a ieși în fața mașinilor pe drumul principal pentru că la baza derdelușului era o lungă bucată plană a uliței și sania își domolea mult mersul. 

Gheorghe MATEI 1 avea încă trei frați, mai exact ei erau patru copii, doi băieți și două fete. Toți au făcut facultate. Tatăl lor era cizmar ca și tata și lucra la Fabrica de încălțăminte Tudor VLADIMIRESCU, unde și tata a lucrat o perioadă. MATEI ăl bătrân, cu se zicea la noi în mahala a fost comunist ilegalist și zicea lumea că la o ședință de partid unde se mințea îngrozitor, ilegalistul s-a ridicat și a zis:

- Bani, bani vreau, nu minciunile voastre, că nu vorbe goale pun pe masă copiilor!

Eu îi spuneam lui Gheorghe MATEI 1, George și de multe ori venea pe la mine și ne jucam. Noi aveam o curte mare. Mai veneau și alți copii. La școală, George era un elev sârguincios, lua note bune și-și vedea de ale lui, căci noi, cei mai de departe față de școală, cu părinți care munceau din greu, nu aveam statutul colegilor noștri ai căror părinți îi invitau pe învățători și pe profesori la ospețe la ei acasă sau le făceau cadouri. Noi nu eram așa și George, Nicu și cu mine preferam să facem o omletă din ouăle pe care ar fi trebuit să le ducem la școală, ca un fel de bir, căci se făceau serbări unde se vindeau prăjituri de casă.

La Gheorghe MATEI 1 am văzut ce înseamnă să trăiești și să muncești din greu, căci el era băiatl care pentru a se afirma o făcea în condiții cu totul speciale, familia lui avea o casă formată din două camere unde acolo era și bucătărie și loc de învățătură și paturile unde dormeau șase suflete. Curtea lor era mititică rău, dar nu l-a influențat nici pe el nici pe frații lui să învețe carte și să devină oameni educați, plecați de jos, din familii modeste, unde tatăl era muncitor în fabrică și mama era casnică.

(18 ianuarie 2023)

Un catren care m-a marcat

Am avut din vremurile în care eram elev de liceu, plăcerea de a compune versuri. Chiar am participat la un cenaclu literar în orașul meu natal Pitești cu prietenul și colegul meu de clasă din liceu Gheorghe MATEI, poetul clasei, despre care au scris prin anul 1968 mai multe pagini pe care le-am intitulat Poezia lui MATEI Gheorghe și pe care le-am pus într-un dosar cu șină și de care și acum sunt foarte mândru, când le recitesc. Întâmplarea a făcut să merg de mai multe ori cu trenul și când trenul a întârziat  mult prea mult, a trebuit să ajung și la closet. În excelenta tradiție românească, pe zidurile interioare ale cabinei erau desene care mai de care mai deocheate și mai primitive însoțite de texte, numere de telefon și invitații, dar mi-a atras atenția catrenul:
F-t- - ți mama ta să-ți f-t,
De poet necunoscut.
Dacă te duci la closet,
C-c- - te nu fii poet.

De atunci, ori de câte ori mă mai apucă dorința de a compune versuri, îmi revine în minte acest catren și totul se duce de râpă.

(28 noiembrie 2022)

Poetul Gheorghe MATEI

În anii de liceu am avut coleg de clasă pe poetul Gheorghe MATEI. Zilele trecute am găsit printre fotografiile de demult una din care am extras un fragment cu chipul poetului.

În anii mei de liceu am scris câteva zeci de pagini despre opera poetului Gheorghe MATEI, pagini pe care le-am scanat și pe care m-am gândit să le redau aici pe blog în viitorul apropiat. Recitind acele pagini scrise de mine la peste 56 de ani de când le-am scris, m-am minunat și eu de ce preocupări aveam atunci. Totuși, la 18 ani citisem Capitalul de Karl MARX și cele două volume ale sale de Teoria asupra plusvalorii, cărți pe care le aveam în biblioteca mea de elev, cumpărate cu mare trudă.

(25 noiembrie 2021)

Poezia Clipe de Gheorghe MATEI

Am primit de la poetul Gheorghe MATEI un poem frumos,iar mai apoi yiarul în care acesta fusese publicat.

Poezia a fost publicată în ziarul Secera şi ciocanul din Piteşti pe 30 noiembrie 1963.

(29 august 2017)

Gheorghe MATEI poetul

Am cunoscut mai mulți bărbați cu numele Gheorghe MATEI. Unul mi-a fost coleg în școala generală, altul mi-a fost coleg în liceu, altul a fost student în Informatică Economică, a lucrat în ICI și a făcut un doctorat superb, iar un altul mă tot agasa prin conferințe pe la Cluj înainte de '89. Despre Gheorghe MATEI din liceu vreau să scriu, căci el era poetul clasei, adică poetul care a și publicat în ziarul local Secerea și ciocanul din Pitești. Eu îi ziceam Miti, nu de la de la Mitică ci de la MATEI, pentru că așa a vrut el. El era din Golești și făcea naveta la Pitești să ajungă la Liceul Alexandru ODOBESCU unde învățam noi. L-am cunoscut pentru preocupările sale literare, căci citea foarte mult, așa cum și mie îmi plăcea. El citea poezie românească, iar mie îmi plăceau TOLSTOI, DOSTOIEVSKI, GALSWORTHY, CELLINI, REBREANU și BALZAC. De la el am învățat să cumpăr cărți, căci până atunci citeam numai cărți din biblioteca sorei mele.

Am început să discutăm despre poeții noștri clasici, dar și despre cei contemporani. Mie îmi plăcea COȘBUC, dar Miti m-a făcut să-mi lacă PARASCHIVESCU, STĂNESCU, BARBU și IVĂNESCU. Cu el am mers prima dată la cenaclul literar din Pitești unde se țineau niște ședințe extrem de interesante, căci și aici exista o intelectualitate fină, cultivată, chiar dacă era o perioadă grea a comunismului întinecat și plin de dogme. Am mers împreună la redacția ziarului Secera și ciocanul căci Miti dorea să publice niște poezii. Acolo l-am cunpscut pe redactorul care se ocupa de literatură, un tip care-și dădea o importanță ieșită din comun, dar se vedea de la o poștă că era acolo pus politic și mai mult mima decâr să facă treabă. Chiar m-a deranjat că făcea paradă de cultura lui făcând asocieri abracadabrante. I-am servit o lecție. O dată, enervat la culme de modul cum ne tarta, am preluat o poezie de un vers a lui Salvatore QUASIMODO, cel care luase premiul NOBEL pentru literatură în 1959,  din traducerea lui ARGHEZI și am zis că este o încercare de a scrie și eu ceva. El a citi, s-a încruntat și m-a făcut praf, așa cum știa el să facă venind cu argumente dintre cele mai abstracte și cu comparații cu alte poezii ale unor clasici. L-am lăsat să trăncăne, după care i-am zis că poezia nu este a mea, i-am zis a cui este și cine este traducătorul. M-am ridicat, am plecat, dar pe acolo nu am mai dat niciodată. Poeziile lui Gheorghe MATEI au apărut în mai multe rânduri în ziarul nostru local. Eu am citi multe dintre producțiile lui, chiar și dintre cele nepublicate. În 1967 m-am apucat eu să fac pe criticul literar, drept care am scris câteva pagini de spre poetul Gheorghe MATEI și despre poemele lui. Am plimbat acel dosar cu mine ani de-a rândul. La un moment dat am crezut că l-am pierdut. Ieri 25 august 2017 am dat de el și de aceea m-am gândit să scriu despre poetul Gheorghe MATEI. Voi scana acest dosar și îl voi pune pe Internet. Să văd în ce formă, căci sunt sigur că nu are uzură morală prea mare ceea ce am scris eu acolo, nefiind poluat de dogmele marxism-leninismului care erau înfloritoare în acele timpuri și care afectau și literatura.

După ce am terminat liceul în anul 1965 drumurile noastre s-audespărțit. El a rămas în Pitești, iar eu mi-am urmat drumul meu. Prin anul 1988 i-am făcut o vizită La Golești lui Miti. Era același om, liniștit, cu orizont foarte larg, mulțumit de evoluția lui. După aceea nu am mai ținut legătura, dar anii frumoși din timpul liceului nu se uită niciodată. Când au fost întâlnirile de 10 dar și de 40 de ani fie nu am ajuns eu, fie n-a ajuns el și nu ne-am văzut. Știu doar că diriginta noastră când ne-a întrebat ce vrem să devenim Miti a zis: muncitor-intelectual. Noi toți ne-am krat și el a venit cu niște explocații deosebit de interesante de domeniul SF, care azi sunt o realitate, căci muncitorul de azi, în fașa roboților trebuie să fie un veritabil intelectual. În zilele următoare voi publica aici unele dintre poemele scrise de poetul Gheorghe MATEI, pe atunci elev de liceu, să se vadă că acesta era un poet de talent, care tot timpul a avut ceva de spus cu metafore bine construite. De prin 1964 până acum filele de ziar, dar și filele scrise de mine s-au îngăbenit și au devenit fragile căci timpul nu iartă nimic.

(26 august 2017)