Hai, să ne bălăcim în mocirlă ca porcii!

Am văzut acum mulți ani un film american cu două femei care s-au luat la bătaie pe un teren unde plouase și pământul era de fapt un noroi păstos, lipicios și tocmai bun pentru a o promova pe învingătoare și a o pedepsi pe învinsă. Mai nou, acum, astfel de lupte se dau în cremă de ciocolată caldă, ca toată lumea să fie mulțumită.
Noi românii, avem vorba cu mocirla când ne referim la situații neplăcute în care ne găsit și comparăm ceea ce ni se întâmplă exact cu poziționarea noastră într-o mocirlă, de unde vom ieși murdari, cu hainele rupte și în gură cu gust de pământ și de apă stătută.
Societatea noastră actuală se află exact într-o astfel de mocirlă.
Senatorii se zbat în mocirlă și-și măresc indemnizațiile prin vot.
Deputații se luptă în mocirlă și printre trânteli își aruncă vorbe de duh.
Miniștrii și ei sunt până în gât în mocirlă și se zbat să arate că fac și ei ceva, dar nu se vede nimic.
Noi, oamenii de rând, avem mocirla noastră, căci aruncăm gunoaie pe fereastră la bloc, trecem indiferenți pe lângă nelegiuiți, asistăm impasibili când vedem pe cineva căzut în stradă, jugnim pe cei aflați în nevoie sau care nu se ridică la standardul nostru.
Stăm nemișcați în mocirlă atât timp cât nu impunem criterii valorice de accedere la demnități și lăsăm pe oricine să ocupe fotolii importante, deși nimic nu recomandă acele persoane, nici calificarea, nici experiența, nici rezultatele anterioare.

Acum mulți ani am văzut undeva lângă un lac o zonă inundată, unde se făcuse o mâzgă strălucitoare în razele soarelui, unde porcii unor gospodari din apropiere se bălăceau și mă gândeam că mulți aleși ai neamului ar sta confortabil acolo și s-ar simți excelent în mediul acela, căci așa cum se comportă, ne arată că acela este adevăratul lor mediu.

(29 septembrie 2022)

PhD: numărul maxim de doctori

Pentru a estima numărul maxim de doctori în științe pe care îl produce un conducător științific, trebuie făcute o serie de ipoteze care definesc niște limite în care acesta își desfășoară activitatea. Unele dintre limite provin din lege, altele provin din dinamica fenomenului, iar altele provin din moralitatea în care conducătorul științific ar trebui să-și desfășoare activitatea. Aceste ipoteze se referă la:

- durata minimă a stagiului doctoral care este de 3 ani,

- numărul maxim de doctoranzi coordonat într-un an care nu depășește 8,

- durata de activitate a conducătorului științific care este de maximum 35-36 de ani,

- în primii doi ani de la dobândirea titlului de conducător nu produce doctori,

- există politici diferite de declarare și de ocupare a locurilor la doctorat,

- inexistența abaterilor de la restricții, în sensul că totul merge ceas.

În acest context, există cazuri favorabile, cazuri ideale și cazuri mai puțin favorabile în ceea ce privește performanțele conducătorilor de doctorat. Sunt conducători de doctorat;

- prolifici, în ideia că au un număr de doctori foarte mare,

- obișnuiți, care au un număr de doctori care corespund unei realități acceptate,

- restrictivi, în care doctorii pe care i-au coordonat sunt cumva sub medie,

- problematicii, în care numărul celor care au finalizat este sub 1/3 din medie.

Dacă un conducător scoate la concurs tot timpul când coordonează doctoranzi numai și numai 8 locuri, el are locuri la admitere în cei 35-36 de ani în anii 1, 4, 7, 10, 13, 16, 19, 22, 25, 28, 31, 34. Deci va produce 12 serii a 8 doctori, adică maximum 96 de doctori ai lui, cu cicluri complete de care el s-a ocupat 100%. 

Acest număr 96 este maximum de doctori pe care-i produce un conducător științific dacă toți cei care dau admitere la el lucrează foarte bine și finalizează în cei 3 ani cât zice legea că durează cel mai puțin stagiul doctoral. În realitate sunt doctoranzi care nu-și finalizează teza în 3 ani ai stagiului minim doctoral, dar o finalizează în 4 sau 5 ani, ceea ce duce la diminuarea dramatică a numărului de doctori scoși de respectivii conducători științifici. Sunt și unii doctoranzi care se retrag sau sunt exmatriculați. La orată de pierdere de 20%, cam 20 de doctoranzi nu finalizează, drept care conducătorul are un număr de doctori de 76 cel mult în cei 35-36 de ani de muncă pe problemă.

Eu conchid că nu am avut o experiență prea bună din moment ce în 18 de conducere de doctorate am produs doar 42 de doctori, adică sub jumătate cât ar fi fost normal, deși mă consideram tot timpul un conducător de doctorat obișnuit, nu exagerat, dar preocupat de calitatea tezelor coordonate.

(18 martie 2018)