Lebăda neagră pusă pe lac de Elena LASCONI

Dintr-o întâmplare absolut întâmplătoare, un nene, amator desigur, s-a aflat la momentul potrivit, în locul potrivit, cu tehnica de fotografiere potrivită și a executat câteva fotografii potrivite, avându-i ca protagoniști, din întâmplare desigur, pe Victor PONTA, pe Florian COLDEA și pe Nicușor DAN, absolut din întâmplare contracandidații Elenei LASCONI.

Par a fi aceste fotografii niște lebede negre care-mi amintesc de fotografiile din miez de noapte ale lui Mircea GEOANĂ la casa lui SOV. Ceea ce este de admirat se leagă de faptul că Elena LASCONI a ales bine momentul optim de a pune pe lac această lebădă neagră, dacă îmi amintesc momentul absolut lipsit de optimalitate în care a fost difuzat filmulețul în care un nene îl plesnește pe un puști, undeva pe la Ploiești pe dreapta. Ceea ce a făcut lebăda neagră este sigur. a torpilat conferința de presă a lui Nicușor DAN și l-a pus pe Victor PONTA să jure pe Biblie că fotografiile sunt trucate, că Dan VOICULESCU să se depărteze de campania electorală, că Antena 3 CNN face jocuri și că Mihai GÂDEA a fost în cabinetul lui Florian COLDEA acum 1.000 de ani. Spectacolul este grotesc, dar nu este total. Mai sunt 16 ore până când și alte lebede negre să fie duse pe lacul campaniei electorale și să-i facă de c-c-t pe unii dintre candidații pentru fotoliul de la Cotroceni, căci în afară de nimicuri, pe Dâmbovița, politicienii nu sunt în stare, repetând scene care ne-au dus să devenim țară învinsă în cele de al II-lea Război Mondial.

(02 mai 2025)

Umilirea lui Ion ILIESCU

Ion ILIESCU a fost prezent în zilele Revoluției din Decembrie 1989 în Studioul 4 al TVRL, dar și în punctele cheie după formarea Frontului Salvării Naționale - FSN, al cărui președinte a fost. Vestea că lui  Ion ILIESCU i-a fost retras titlul de revoluționar îmi aduce aminte de un banc: se zice că în cinstea unui celebru tenor s-a organizat un concurs. La o ediție, tenorului respectiv i-a venit ideea să concureze. Spre surpriza generală, concurentul de pe locul al III-lea, după ce și-a dat machiajul jos, era însuși tenorul în cinstea căruia se organizase concursul. În Buzău sunt persoane care au certificate de revoluționari cu merite deosebite, iar Ion ILIESCU a rămas fără certificat de revoluționar. La intrarea în București, pe autostradă A1, este o plăcuță pe care scrie: București oraș martir.
Să nu se uite că Ion ILIESCU este cel care avea cunoștință de grupul semnatarilor scrisorii celor șase, adică Alexandru BÂRLĂDEANU, Silviu BRUCAN, Corneliu MĂNESCU, Constantin PÂRVULESCU, Grigore RĂCEANU. este adevărat că  Ion ILIESCU a ajuns să fie secretar al CC al PCR, dar el a fost marginalizat de Nicolae CEAUȘESCU, ajungând director al Editurii Tehnice, loc unde l-a găsit 22 Decembrie 1989. 
Ion ILIESCU este un bătrân de 95 de ani, care este supus unei cascade de umilințe inutile, dacă ne gândim prin comparație cum au fost unii ofițeri și militanți ai regimului nazist după 1945 în închisorile din Marea Britanie, Franța, Germania și nu numai. Justiția tratează cu oarecare clemență pe cei aflați la vârsta senectuții și cred că este de datoria societății să fie ceva mai atentă cu cei care-și trăiesc viața îndreptându-se natural și implacabil spre punctul terminus, căci sunt lipsiți de orice orizont și de planuri de viitor.
Morala: azi joacă ursul la mine, mâine joacă ursul la tine...
(26 martie 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin PÂRVULESCU

 Constantin PÂRVULESCU era vecinul nostru de la numărul 20, căci noi aveam casa la numărul 18. Tata zicea că era mare ilegalist. Era cizmar ca și tata. Tata nu făcuse politică. dacă scriu aici despre vecinul nostru căruia noi îi ziceam domnul PÂRVULESCU, scriu pentru faptul că era un om cu totul special. Noi aveau un aparat de radio SERENADA, produs în Cehoslovacia și la el se prindea fie Europa Liberă, fie Vocea Americii. La noi, în 1956, în vremea contra-revoluției din Ungaria, domnul PÂRVULESCU venea să asculte la radio. Mai veneau și alți prieteni ai tatei, dar numai el era membru de partid comunist. M-a impresionat la acest om faptul că era un om de mare caracter. dacă el sau altul dintre cei acre veneau la noi să asculte la radio, ar fi turnat la securitate, tata ar fi ajuns la tăiat stuf în Delta Dunării sau la canal, ani buni sau i-ar fi putrezit oasele prin acele locuri.
Constantin PÂRVULESCU făcea parte din galeria bărbaților adevărați care nu se amestecau în treburile muierești, care vorbeau puțin, dar care aveau caracter și cuvânt, ceea ce în ziua de azi nu se mai întâlnesc, din moment ce bărbații își pensează sprâncenele, se epilează și se fardează. El avea dezamăgirile lui, căci una se spusese despre comunism înainte de 23 August 1944 și cu totul arăta comunismul în România anilor '50 sau '60.

Știu că tata l-a invitat pe domnul PÂRVULESCU la nunta mea de la restaurantul TOPOLOG din Pitești și el și-a dorit ca eu să-i torn țuica în ceașcă și să-i pun o linguriță de zahăr. Era plăcerea lui și eu m-am conformat. tata mi-a zis că domnul PÂRVULESCU n-a mai văzut un ginere ca mine care să-i satisfacă acea dorință și știa că așa fusesem eu învățat la mine acasă, să respect oamenii. Pe unii gineri i-ar fi deranjat așa ceva, dar pe mine, nu m-a deranjat deloc pentru că și eu dacă doresc ceva, voi fi încântat când obțin ceea ce doresc, mai ales când acel ceva nu presupune un efort supraomenesc.

(31 martie 2023)

Centenarul neobservat

Ieri 8 mai 2021 s-au împlinit 100 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român. Până la 22 Decembrie 1989 acest partid avea peste 3 milioane de membri, plătitori de cotizații, cu carnete roșii, care participau la adunări, care luau cuvântul și se băteau cu cărămida în piept. Toți au jurat că vor face, că vor drege, ca în final să fugă ca potârnichile după 22 Decembrie 1989, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Această abordare a deschis larg porțile ca toți comuniștii de dinainte de 22 Decembrie 1989 să rămână pe poziții și tot ei să fie în fruntea bucatelor. Conducerea comunistă a avut o ideologie foarte specială, căci racola pentru a deveni membri de partid pe cei mai buni.

În facultăți deveneau membri de partid cei mai buni studenți.

În uzine deveneau membri de partid cei mai buni ingineri.

În secții deveneau membri de partid cei mai buni maiștri.

La locurile de muncă deveneau membri de partid cei mai buni muncitori.

Când spun cei mai buni, mă refer la:

- profesie,

- conduită,

- aprecierea colegilor,

- familie.

Comparând acum lucrurile, vedem că partidele parcă sunt o adunătură de ariviști, nepricepuți, golani, borfași,  refulați, frustrați, incompetenți, troglodiți, repetenți, mediocri și tot așa. Inexistența filtrelor determină scoaterea la rampă a unor persoane cu mari carențe de educație, fără o  pregătire profesională corespunzătoare, dar care ocupă poziții care nu au nicio legătură cu expertiza lor.

la 100 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român îmi doresc să văd că:

- se lucrează la autostrăzi,

- oamenii se pun pe treabă,

- valorile autentice sunt apreciate,

- dispare ura viscerală,

- școala e școală adevărată,

- ne iubim țara și istoria.

În rest, 1000 de ani pace!

(09 mai 2021)

365 împotriva României: Constantin PÂRVULESCU vocea fără microfon

Un bătrân de 84 de ani, pe numele său Constantin PÂRVULESCU, a luat cuvântul la Congresul al XII-lea al PCR și a încercat să-l tragă de urechi pe Nicolae CEAUȘESCU. I s-a tăiat microfonul. Există totuși un clip pe youtube cu sonor, căci existența sunetului se datorează unei defecțiuni de funcționare a transmisiei.

Constantin PÂRVULESCU nu era unul oarecare. Fusese cândva chiar președinte al unei comisii centrale de revizie a partidului. Viața lui Constantin PÂRVULESCU este extrem de plină de tot felul de peripeții și cine ar vrea să se ocupe de a scrie un roman, chiar ar avea materie primă și acel roman, dacă ar fi scris cu nerv, ar fi citit cu sufletul la gură. Așa de palpitantă a fost viața acestui tovarăș. Trecerea sa pe linia moartă s-a făcut pe nesimțite, cum nici multele lui peregrinări , dar el își număra anii de detenție în plan politic și-și vedea merite pe care cei tineri nu i le recunoșteau. Constantin PÂRVULESCU se vedea cumva un fel de membru imaginal al unui sfat tot imaginar al bătrânilor, la care tinerii precum Nicolae CEAUȘESCU dar și mulții alții, să vină să primească ziceri înțelepte, de parcă socialismul real mai avea vreo legătură cu ceea ce scriseseră MARX, ENGELS și LENIN în cărțile lor.

Eu nu consider că la congres a luat cuvântul să evidențieze carențele sistemului, căci în anii când a condus Marea Adunare Națională a ridicat și el mânuța lui proprietate personală la votarea legilor care aveau să ducă țara în direcția conform căreia dacă ploua la Moscova, la București lumea desfăcea umbrela. Grosul procesului de colectivizare s-a făcut sub nasul lui Constantin PÂRVULESCU și nu-mi amintesc să fi avut vreo poziție, cum nici multele lui peregrinări pe la Morscova, nu-mi amintesc să le fi negat. În timpul său Tudor ARGHEZI era scos din literatură și vindea cireșe la Mărțișor. 

Lumea a interpretat eronat izbucnirea lui Constantin PÂRVULESCU la congresul din 1979. Cine ascultă zicera acestuia se lămurește din prima că la 84 de ani omul nu mai are nici ce pierde și nici ce câștiga, deci joacă o carte, indiferent de rezultat. Era strigătul de revoltă al unui nemuțumit că nu mai este băgat în seamă și că dacă ar fi fost băgat în seamă altfel ar fi stat lucrurile. Numai că la o casă, temelia contează. 365 împotriva României: Constantin PÂRVULESCU vocea fără microfon a lucrat la acea temelie și a făcut-o strâmbă, deci tot edificiul a luat-o razna.

(17 august 2018)