Showing posts with label onoarea. Show all posts
Showing posts with label onoarea. Show all posts

Friday, June 10, 2022

Gaius Mucius Scaevola lipsește

Mă uitam să văd dacă în istoria postdecembristă de la noi avem un Gaius Mucius Scaevola, adică un om care să-și înfrunte dușmanul cu atâta demnitate, încât acesta să-i recunoască toate calitățile și să-l considere superior lui.
Uitându-mă la cei dovediți cu acte ca turnători ai securității, este clar că niciunul nu a avut nici măcar o părticică din caracterul lui Gaius Mucius Scaevola. Fiind foarte slabi, ușor influențabili, doritori de avantaje obținute prin nemuncă, este clar că nuar fi fost în stare în vecii-vecilor să facă ceea ce a făcut Gaius Mucius Scaevola.
Nu voi reda aici povestea lui Gaius Mucius Scaevola, căci este pe Internet și cine dorește că înțeleagă de ce l-am ales pe acesta pentru a arăta că cineva lipsește, să citească de acolo.
Niciodată nu am cerut cuiva să se jertfească, pentru că nu-mi stă mie în fire.
Nu aș cere nimănui să se jertfească pe altarul științei.
Nu aș cere nimănui să se jertfească muncind 24/24.
În viața de zi cu zi, jertfa este nefirească, inutilă și lipsită de sens.
Doar în momentele unice, când se hotărăște destinul unei lupte, al unui popor, se pune problema jertfei și numai oamenii foarte puternici sunt în stare de gesturile care definesc jertfa, fără ca aceasta să fie clamată.

(10 iunie 2022)

Sunday, November 26, 2017

Povestea + Imaginea = Sponsori

Sponsorul așa cum este definit de DEX online înseamnă: cineva care oferă resurse, adică bani.
Povestea așa cum este definită de DEX online înseamnă: este ceva despre ceva care impresionează.
Imaginea așa cum este definită de DEX online înseamnă: ceva care se vede și ambalează povestea.
Un sponsor apare dacă și numai dacă prin ceea ce face el reușește să obțină un beneficiu de imagine, care se traduce prin creșterea profiturilor lui. Niciun sponsor nu este filantrop
Mulți se vaită că nu găsesc sponsor. Un sponsor nu vine el decât dacă imaginea și povestea se suprapun obiectivelor sale. Un producător de suplimente nutritive pentru dezvoltarea masei musculare cere o poveste și două imagini, prima cu o persoană înainte de a folosi suplimentele și a doua cu persoana după ce a utilizat acele suplimente. Povestea este construită din cele două imagini și nu necesită alte explicații.
La producîtorii de suplimente de slăbire trebuie să apară o femeie grasă care după 4 săptămâni de folosire a acelor suplimente dă jos de pe ea 15 kg. Apoi în alte două dă jos 10 kg și devine o frumoasă. Sponsorizarea este o acțiune care se desfășoară:
- la inițiativa sponsorului;
- pe banii sponsorului;
- 80% în avantajul sponsorului;
- cel sponsorizat nu este alesul; 
- cel sponsorizat este doar parțial beneficiarul;
- cei implicați parcurg  jumătate din drum.
Mulți se tânguie că nu au sponsori, crezând că sunt atât de valoroși încât sponsorii ar trebui să-i caute cu fremnezie. În realitate, sponsorii de la noi sunt săraci, zgârciți și mai mult decât interesați. Ei vor să obțină cu 10 lei chestii care i-ar costa 10.000 de lei. Mulți sponsori sunt falși și promit doar să fie auziți și filmați, iar în realitate nu fac nimic din ceea ce au promis. Era un ștab care în Aula Magna a ASE a promis burse speciale studenților merituoși, iar după 5 ani când a fost întrebat de ce nu s-a ținut de cuvânt s-a jurat că el nu a făcut nicio promisiune.
În algebră din ecuația Povestea + Imaginea = Sponsori rezultă ecuația Poveste=Sponsor - Imagine sau ecuația Imagine = Dponsor - Poveste sau niciuna dintre cele trei variante, căci fiecare sponsor are obiectivul lui, iar în business totul este afacere, nu există pomană cum acolo nici Mecena nu există.



(23 noiembrie 2017)

Thursday, March 23, 2017

Oameni fără onoare

Rar mi s-a dat să văd să văd oameni fără nicio urmă de onoare, așa cum am văzut ieri 22 martie 2017 când televiziunile de la noi au transmis discursurile penibile ale unor inși veniți într-un grup masiv de la București să sedea în stambă în comisia LIBE a Parlamentului European. Am pretenția că am văzut multe la viața mea, dar am văzut atât lucruri bune, cât și lucruri rele sau chiar foarte rele. Nu m-a mirat să aud ce am auzit  ieri din gurile unor persoane despre care și ultima brumă de respect s-a risipit dintr-o dată, vertiginos și ireversibil. Eu am o teorie: dacă vreau să fiu respectat undeva, nu trebuie să-mi bârfesc țara, poporul și istoria noastră. Ori de câte ori am avut ocazia am verificat teoria și am văzut că este așa cum am presupus. Am vorbit întotdeauna despre măreția poporului meu, despre frumusețea istoriei noastre milenare, încărcată de fapte de vitelie și despre minunățiile care fac din țara mea cel mai frumos loc de pe pământ. Cu puținul meu, am reușit să-i plimb pe unii dintre străini la Peleș, la Sighișoara, la Văratec, la Bran sau la Curtea de Argeș. I-am văzut cum s-au minunat și nu le venea să creadă că aici sunt atâtea lucruri extraordinare. Ori de câte ori am plecat pe la alte universități am avut cu mine fie un album, fie o icoană pe sticlă, fie un vas de Horezu, fie un ștergar cusut de mână. Am dus și cartea aceea Eterna și fascinanta Românie, care a uimit pe foerte mulți dintre președinții de universitate cărora le-am înmânat câte un exemplar, cadou de la mine.
N-am să înțeleg pe unii care se consideră buni români că fac tot ce le stă în putință să se pună de-a curmezișul binelui patriei lor. Să se considere unul bun român, patriot și în loc să spună că patria lui merită tot ceea ce este cel mai bun pe acest pământ, merge și-și aruncă patria la periferie, deja este de neînțeles.
Ceea ce am văzut ieri m-a dezamăgit cumplit. Aici, dacă vrem, spunem orice. Aici dacă vrem, facem orice. Suntem acasă și acasă suntem liberi să ne manifestăm. Când însă ieșin din casă, pentru a ne iubi alții, trebuie să arătăm că merităm să fim iubiți. Ca să ne respecte alții, trebuie să arătăm că ne respectăm mai întâi noi între noi. 




(23 martie 2017)

Wednesday, March 1, 2017

O aberație: demisia de onoare

Am auzit din gura a nenumărați politicieni care își încep nu știu de activitate, că își scriu demisia de onoare, pe care o depun la șefii lor. Am cugetat îndelung până să scriu aceste lucruri, pentru că:
- onoarea nu și-o stabilește fiecare în parte, este ceva cu care se naște omul sau nu o are pur și simplu;
- omul are nenumărate calități, dar tot nenumărate defecte, toate  formâmd un echilibru fragil;
- ideia de a induce existența unei calități cu totul speciale devine forțată și neproductivă;
- a lăsa loc liber unei interpretări ușor vulgare, devine și desuetă și costisitoare.
Se știe că demisia este un act unilateral, cu un text scurt, fără explicații, iar decizia se ia în orice moment, astfel încât cel de depune o demisie nu devine nici erou, nici laș, nici nimic, pentru că respectivul:
- așa a considerat;
- a ales acel moment;
- a stabilit că i se potrivește.
Aș concluziona că demisia de onoare este:
- un non-sens;
- o aberație;
- un moft;
- o aiureală;
- demagogie pură;
- șantaj emoțional;
- ceva inutil.
Demisia nu are cum să fie un act de manifestare a onoarei, pentru că cine are onoare:
- nu demisionează;
- este luptător pînă la capăt;
- nu ajunge în acea postură;
- știe ce vrea de la el;
- nu caută subterfugii;
- stă drept;
- nu se terfelește;
- face lucrurile foarte bine;
- lucrează prin simetrie.
Am auzit despre demisie de onoare încă din zorii Revoluției, dar există numai câteva cazuri, numărabile pe degetele de la o mână în care unii și-au activat această aberație, căutând să arate că au ceea ce de fapt n-au avut niciodată, adică onoare. Există o strânsă corelație între onoare și onestitate. Un om de onoare este în primul rând onest. Cel care minte fără să clipească nu este nici onest și cu atât mai puțin nu are onoare. Așa cum sunt scoase în afara legii partidele naziste, tot așa trebuie scoasă în afara legii chestia aceasta cu demisia de onoare, iar cei ce folosesc așa ceva să fie pedepsiți aspru de lege, pentru a le ieși din minte să mai înșele când pe unii, când pe alții, vânzând iluzii.



(01 martie 2017)

Saturday, August 20, 2016

Lipsa de onoare

Foarte mulți oameni nu au onoare. Cei lipsiți de onoare:

  • nu au ierarhia valorilor;
  • cred că totul li se cuvine fără muncă;
  • așteaptă plecăciuni de la cei din jur;
  • nu au limite în ceea ce-i privește;
  • regulile lor nu le aplică și celorlalți;
  • se comportă ca hienele;
  • uită ce au promis;
  • lovesc și fug;
  • consideră umilința ca pe o virtute;
  • mint mai des decât respiră.
Ei au o sete de a se răzbuna pe toți cei care i-au privit de sus și fac orice pentru a arăta că și ei ajung sus, indiferent cum. Lipsa de onoare este o boală incurabilă. Onoarea nu se cumpără, nu se câștigă, ci omul se naște  sau nu se naște cu ea. Cel fără onoare nu va fi dezonorat niciodată, căci el nu a avut ce pierde și nici ce să i se ia. Am o listă completă cu oameni fără onoare. Nu are onoare cel ce are o casă de 1.000 metri pătrați și spune că este o casă oarecare, cu un birou, o sufragerie mică și două dormitoare normale. Nu are onoare cel ce se răzgândește cu răzgânditorul. Nici cel care una vorbește și alta fumează este om tot fără onoase.


(20 august 2016)