Eu și recenziile

Mulți consideră că a face recenzii este degradant. Eu nu consider că a face recenzii este degradant. Pe vremea când eram asistent universitar, făceam recenzii la cărțile de informatică intrate în biblioteca ASE. mergeam la bibliotecă, mi se dădea cartea nou intrată în bibliotecă și aici vorbesc de cărți din literatura străină, care nu se împrumutau căci erau unicate. Eu aveam dreptul să țin cartea două săptămâni dar să vin cu o recenzie. pentru mine era ceva cu totul remarcabil să am o carte unicat, caldă, pentru că era apărută cel mult cu un an înainte de ao primi eu, deci era o carte foarte nouă. O citeam, uneori chiar o copiam la un Xerox fie din ASE, fie de la altă instituție unde aveam și eu intrare. Scriam recenzia și toată lumea era câștigată. 
Recenzia se publica în Buletinul de recenzii al ASE și stau mărturie cele ce se află la adresa http://www.ionivan.ro/REVISTE-IVAN/xx-sinteze-asr.htm
După 1989 am trecut la a scrie recenzii pentru cărți publicate la noi în țară, dar recenziile au fost destinate revistei Informatica Economică, pentru că o revistă de specialitate care se respectă trebuie să aibă și recenzii ale unor lucrări valoroase.

În opinia mea, a scrie o recenzie este un excelent exercițiu din mai multe puncte de vedere. Trebuie ca lucrarea recenzată să fie citită cu atenție, nu pe diagonală și ceea ce se scrie despre conținutul cărții trebuie să reflecte exact ceea ce se află în paginile cărții. Având în vedere că eu am făcut recenzii doar la lucrări care m-au interesat pe mine ca programator, am respectat până la cele mai mici detalii cerințele și am dat dovadă de maximă rigoare în a studia cartea și în a face recenzia, asupra unor lucruri complet înțelese.


(13 mai 2023)

Mi-am făcut ucenicia în ale scrisului

Cine are impresia că în vremurile de demult se publica așa cum se face azi, face o gravă eroare. Pe atunci:
- numărul revistelor era foarte mic,
- procedeele tehnice de publicare erau costisitoare,
- firele de așteptare ale autorilor erau foarte lungi,
- nu publicai dacă nu aveai o notorietate cât de cât.

Și atunci ca și acum, fiecare tânăr căuta oportunități pentru a publica un articol, o comunicare la o conferință și uneori chiar și o carte, dar cu cărțile era greu pentru că trebuia să faci parte din sistem, să fii cuprins în planul editorial, să aștepți și acolo doi, chiar și trei ani, până să vezi cartea ta în librării.

Eu am început să public mai întâi recenzii ale unor cărți intrate în biblioteca ASE, cărți care îmi prezentau interes în raport cu preocupările mele. Am făcut un inventar al acestor recenzii, pe care îl prezint mai jos:

Era un mare avantaj mai ales în cazul cărților unicat de informatică. Primeam cartea acasă și aveam la dispoziție cam două săptămâni s-o citesc. Era timp suficient să fac conspecte, să rulez chiar programe experimentând ceea ce am înțeles eu din carte. După aceea, folosind notițele mă apucam să scriu recenzia și acolo unde era cazul intram în detalii, căci mulă lume din ASE citea recenzii și după aceea mergea la carte, care nu se împrumuta, fiind unicat, ci trebuia consultată numai în sala de lectură.




(02 ianuarie 2023)