Inteligența artificială și originalitatea

Acum se bate monedă foarte mare pe originalitatea producțiilor intelectuale, deși inteligența artificială este tot mai prezentă în munca oamenilor care-și desfășoară activitatea în domeniul cercetării.
Cercetătorul științific are posibilitatea să ceară inteligenței artificiale, mai corect produselor software înzestrate cu algoritmi de inteligență artificială:
- cuvintele cheie cele mai folosite dintr-un anumit domeniu,
- titlurile articolelor din ultimul an ce folosesc anumite cuvinte cheie,
- denumirile domeniilor de interes ale ultimelor numere de reviste,
- preocupările autorilor dintr-un anumit domeniu,
- liste obținute indicâd un criteriu de selecție sau șiruri de astfel de criterii.

Acum mulți ani, un profesor celebru din IPB spunea că acum sunt definite toate dispozitivele cu care se poate construi orice. Trebuie doar ca o persoană să definească funcția unui echipament, să aibă ideea novatoare și restul vine de la sine. Tot așa stau lucrurile și în ceea ce privește crearea obiectivului de urmărit original dintr-o teză de doctorat, căci restul vine de la sine, inteligența artificială își va face treaba exemplar, cu condiția ca fundamentul pe care se clădește ceva să fie solid, real și valoros.


(05 iulie 2026)

Ehei, cât de greu mai era și doctoratul de pe vremea mea...

Pe vremea mea și când spun pe vremea mea mă gândesc la câțiva ani de după 1970. Deci, pe vremea mea, doctoratul era doctorat pentru că:
- numărul de conducători de doctorat nu era foarte mare, ci era foarte mic,
- numărul de teze care se susțineau într-un an era și el un număr foarte mic,
- erau doar absolvenți valoroși care doreau să facă doctoratul căci le trebuia,
- nu avea nimic de fudulie în el, pentru a da bine în CV și doar atât,
- dacă te înhămai să faci un doctorat, cinci ani cel puțin trebuia să te sacrifici muncind din greu, 

- nu se vorbea despre plagiat, căc i așa ceva era de neconceput pentru mediul academic,

- era o mare rușine de nu te mai spășa o mie de ape dacă teza de doctorat era respinsă,

- unul cu teza respinsă devenea un paria și toată lumea îl evita, lucru știut și nedorit.
Dacă în intervalul 1922 - 1939 existau cel mult 80 de doctoranzi, iar numărul celor care susțineau tezele de doctorat nu depășea 30 într-un an, în intervalul 1956 - 1965, numărul celor care terminau stagiul doctoral nu a depășit 13 candidați în științe anual, ca în intervalul 1968 - 1985, numărul de doctoranzi  în ASE nu a depășit 537 într-un an, iar numărul tezelor susținute în intervalul 1981 - 1985 a fost de teze de doctorat, niciodată nu s-au susținut mai mult de 30 de teze într-un an. Între 1956 și 1989 numărul de teze de doctotat în ASE niciodată nu a fost mai mare de 81 teze pe an. În anul în care am susținut eu teza de doctorat, adică 1978, numai 38 de doctoranzi au finalizat la toate specializările din ASE, dar în 1988 numai 23 de doctoranzi au susținut tezele de doctoranzi, cam 1 din 20 de doctoranzi reușeau să susțină teza de doctorat în final.

După 1989 a crescut numărul de domenii și de specializări de doctorat, a crescut foarte mult numărul conducătorilor de doctorat și a crescut foarte mult numărul doctoranzilor. S-a creat cumva impresia că doctoratul a devenit o formă de masă de calificare a persoanelor.

În anul universitar 2019 -2020 au fost în ASE 206 conducători de doctorat și s-au înscris la doctorat după ce au promovat colocviul de admitere, un număr de 383 de doctoranzi. În intervalul 2012 - 2019 au fost susținute în ASE 1003 teze de doctorat. În anul 2012 au fost susținute 269 teze de doctorat, dar au fost și ani cu doar 67 teze de doctorat susținute. În intervalul 2012 - 2019 au fost susținute 1003 teze de doctorat, dar să nu uităm că atunci a fost implementat software anti-plagiat și filtrele legate de calitatea și originalitatea tezelor a făcut să scadă elanul celor care ar fi îndrăznit să se prezinte în ședințele publice cu sub-produse. Nu-mi amintesc ca în ASE să fi fost cazuri de conducători de doctorat cărora să li se fi retras dreptul de conducere de doctorat, cum nu-mi amintesc nici de teze de doctorat retrase ca fiind plagiate dovedite sau de anulări ale diplomelor de doctor pentru că ulterior acordării titlului s-a dovedit că teza este un plagiat, ceea ce este o notă excelentă pentru ASE. Dacă pe vremea mea, urmăreau să facă doctorate inși care lucrau fie în învățământul superior, fie în cercetarea științifică, acum sunt și tineri care fac doctorate pentru a-și dovedi că sunt în stare și de așa ceva, pur și simplu. Pe vremea mea doctoratul era cu mult mai greu, pentru că stagiul doctoral dura peste 4 ani obligatoriu, erau examene și referate, iar teza se elabora separat în doi sau mai mulți ani și nu prea era timp pentru alte activități, căci documentarea și munca de cercetare ocupa mult timp din programul zilnic, doctoranzii nu prea aveau munci de conducere, ci erau preponderent asistenți universitari sau cercetători științifici la început de drum, iar conducătorii erau adevărați monștri sacri, prin notorietatea realizărilor lor.




(19 septembrie 2025)

Cine este îndreptățit să facă un doctorat?

Un coleg de-am meu de la Catedra de Statistică Economică din ASE a avut curiozitatea de a face o analiză a doctoratelor care au fost susținute de-a lungul anilor în domeniul economic în București și din tabelele construite de el, a rezultat că după anul 2000 a avut loc o explozie a susținerii de teze de doctorat, ceea ce ar duce în mod normal la ideea că după anul acela s-a produs o iluminare instantanee a poporului și în mod normal cu atâția doctori în tot felul de specializări, ar fi trebuit ca activitatea de cercetare științifică să se dezvolte într-un asemenea ritm, încât țara noastră să fi fost inundată de descoperiri științifice fundamentale și de premii NOBEL, cum niciun popor n-a mai avut vreodată în istoria lui. Și totuși ceva nelolocul lui s-a produs, altfel spus, au derulat cicluri doctorale nenumărați nefericiți, care nici ei nu știau ce e de capul lor, în condițiile în care nici conducătorii de doctorat nu erau ce trebuiau să fie, din moment ce ștacheta exigenței a coborât nepermis de mult.

Legenda zice că un nene a fost solicitat să fie membru într-o comisie de analiză a unei teze de doctorat. Întâmplarea a făcut ca acest nene să aibă o memorie bună și să păstreze în biblioteca lui tezele de doctorat cărora le făcuse referat de apreciere în calitate de membru al comisiei. Citind acea teză, i s-a părut suspect că semăna cu o altă teză analizată de el cu ani în urmă. A căutat în biblioteca sa, a găsit ceea ce căuta și nu mică i-a fost surpriza să constate că teza care îi parvenise recent era identică cu teza susținută de un alt autor mai demult ca:

- titlu,

- număr de pagini,

- conținut,

- bibliografie,

- anexe,

adică bietul om avea în față aceeași lucrare în dublu exemplar, dar erau diferiți doar autorii. Legenda vorbește și de un scandal, dar nu vreau să dezvolt aici și acum subiectul, pentru că rostul meu este să răspund la întrebarea din titlul acestui articol.

Sunt îndreptățiți să facă un doctorat numai și numai cei care vor derula exclusiv activitate de cercetare științifică, în domeniul în care au elaborat teza de doctorat, fie că este vorba de cercetare științifică de dezvoltare, fie că este vorba de cercetare științifică fundamentală.

Sunt îndreptățiți să facă un doctorat numai și numai cei care vor derula activitate de cadru didactic în mediul academic, pe care o împletesc constant cu activitatea de cercetare științifică din laboratoarele departamentului unde lucrează ca profesori sau conferențiari sau lectori sau asistenți universitari și predau discipline strict legate de domeniul în care au scris teza de doctorat.

Sunt îndreptățiți să facă un doctorat numai și numai cei care vor derula în mod individual și constant activitate de cercetare științifică individuală într-un mediu pe care și l-au creat singuri, în prelungirea unor activități practice, fiind dotați cu calități speciale bazate pe creativitate și inventivitate, care de-a lungul timpului au obținut rezultate concretizate prin brevete de invenții aplicate cu succes în producție.

Ceilalți, fără calități reale dovedite de cercetători științifici,  care din orgoliu fac doctorate, doar pentru a scrie pe cărțile de vizită că ei au titlul de doctor, vor derula stagii de tip munca în zadar, iar tezele lor de doctorat care nu au și o continuare în activitatea de cercetare științifică viitoare, sunt doar niște fructe stafidite care nu vor folosi la nimic, căci dacă chiar erau ceva de ele, autorii lor ar fi fost niște măreți cercetători științifici sau ar fi lucrat în domenii de vârf unde prin descoperirile lor ar fi adus un plus special tehnologiilor din secțiile de producție sau în proiectarea unor produse folosind principii sau materiale revoluționare, aș mai zice. Ca să facă teze de doctorat fără valoare științifică, încât diplomele în loc să le pună în ramă pe perete mai bine le-ar folosi ca hârtie igienică, mai bine timpul l-ar folosi altfel, corespunzător mediocrității care-i definește pe autorii unor astfel de teze de doctorat care formează gunoiul unor biblioteci care suportă orice. 

(07 octombrie 2024)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Daniel Ovidiu DAVID

Daniel Ovidiu DAVID este acum un bărbat de 50 de ani.
Daniel Ovidiu DAVID este absolvent al facultății de Psihologie de la Universitatea BABEȘ - BOLYAI, promoția 1995.
Daniel Ovidiu DAVID este din anul 2000 doctor în psihologie.
Daniel Ovidiu DAVID este profesor universitar din anul 2007.
Daniel Ovidiu DAVID are o bogată activitate de cercetare științifică, așa cum rezultă din lista de lucrări publicată pe Internet.
Daniel Ovidiu DAVID a îndeplinit diferite =funcții de conducere în cadrul Universității BABEȘ - BOLYAI.
Daniel Ovidiu DAVID este membru al consiliului general al CNATDCU -Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare  din anul 2020.
Daniel Ovidiu DAVID m-a dezamăgit că în drumurile și prin locurile unde a făcut cercetare științifică sunt sigur că a întâlnit proceduri care îi fereau pe cercetători de păcatul plagiatului și nu a venit să impună acele proceduri căci nu este nevoie ca noi să reinventăm roata pentru a-i feri pe doctoranzi de a săvârșirea de fapte cu iz penal, căci plagiatul este furt chiar dacă e furt intelectual și nu este furtul unei pâini, a unei bucăți de salam pentru acre se face pușcărie 5 ani sau firtul a 10 milioane de euro pentru care se face pușcărie 1-3 ani, eventual cu suspendare...
Daniel Ovidiu DAVID m-a dezamăgit că nu a apărut în online sau în presa scrisă cu luări de poziție clare asupra modului în care trebuie să fie sancționați conducătorii de doctorat dar și școlile doctorale, în cazul aparițiilor de teze plagiate.

(11 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Florin STRETEANU

Florin STRETEANU este un bărbat de 50 de ani.
Florin STRETEANU este absolvent al facultății de Drept de la Universitatea BABEȘ - BOLYAI, promoția 1995.
Florin STRETEANU este doctor în drept din anul 1998, la vârsta de 26 de ani.
Florin STRETEANU este profesor universitar.
Florin STRETEANU a susținut teza de abilitare.
Florin STRETEANU este conducător de doctorat.
Florin STRETEANU a îndeplinit numeroase funcții în organisme de drept din Europa.
Florin STRETEANU a  fodt la Curtea Europeană A Drepturilor Omului în intervalul 2009 - 2018.
Florin STRETEANU este autor a numeroase volume de specialitate. 
Florin STRETEANU a publicat, așa cum arată CV-ul său publicat pe Internet, numeroase articole în reviste de mare impact.
Florin STRETEANU este membru al consiliului general al CNATDCU - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.
Florin STRETEANU este prezent în online cu prelegeri la CSM și pe alte teme cu diferite prilejuri.
Florin STRETEANU m-a dezamăgit că nu are prelegeri pe teme de plagiat.
Florin STRETEANU m-a dezamăgit că nu are intervenții pe Internet cu descrierea de proceduri pe care să le aplice doctoranzii pentru a evita plagiatul.
Florin STRETEANU m-a dezamăgit că tocmai în domeniul dreptului unde au apărut teze răsunătoare de plagiat, el nu vine cu soluții, mai ales că în calitate de membru al CNATDCU ar cam trebui să facă acest lucru din proprie inițiativă, pentru a ușura poverile colegilor lui, care au state vechi acolo și cărora le-au trecut prin mână teze care au fost validate, dar care ulterior s-au dovedit a fi doar niște plagiate stupide.

(11 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Dorel BANABIC

Dorel BANABIC este un bărbat de 66 de ani.
Dorel BANABIC este profesor universitar.
Dorel BANABIC este inginer, absolvent al Universității Tehnice din Cluj, promoția 1980.
Dorel BANABIC este doctor inginer din 1993, la 37 de ani.
Dorel BANABIC este membru al Academiei Române din anul 2015.
Dorel BANABIC a fost asistent universitar în intervalul 1984 - 1990.
Dorel BANABIC a fost lector universitar în intervalul 1990 - 1994.
Dorel BANABIC a fost conferențiar universitar în intervalul 1994 -1996.
Dorel BANABIC este profesor universitar din 1996.
Dorel BANABIC are o activitate de cercetare științifică absolut remarcabilă, fiind recunoscută de mari universități din lume, așa cum rezultă în CV-ul publicat de el pe Internet în 2016.
Dorel BANABIC este membru în consiliul general al CNATDCU - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.
Dorel BANABIC m-a dezamăgit că de pe poziția sa de cercetător științific cu activitate extrem de laborioasă și care are rezultate excepționale în sfera lui de activitate, nu a fost mult mai activ în lupta împotriva plagiatului în CNATDCU.
Dorel BANABIC m-a dezamăgit că academician fiind, are anvergura care-i permită să ia atitudine atât față de tezele de doctorat ținute la secret, cât mai ales față de plagiatorii care sunt deja cohorte.
Dorel BANABIC m-a dezamăgit că nu a folosit experiența de care dispune pentru a crea proceduri care să ducă la stârpirea plagiatului și deci și a plagiatorilor.
Dorel BANABIC m-a dezamăgit că nu a militat pentru sancționarea prin excluderea din rândul conducătorilor de doctorat a celor conducători care au coordonat lucrări ce s-au dovedit a fi plagiate 100%.

(11 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Viorel NEGRU

Viorel NEGRU este acum un bărbat de 67 de ani.
Viorel NEGRU este absolvent al Universității din Timișoara , Facultatea de știința calculatoarelor, promoția 1979.
Viorel NEGRU este doctor în Știința calculatoarelor din 1996 cu teză susținută la Universitatea BABEȘ-BOLYAI.
Viorel NEGRU a fost în intervalul 1980 - 1986 analist programator în centrul de calcul al universității din timișoara.
Din 1986 Viorel NEGRU a lucrat în mediul academic ocupând funcțiile de asistent, lector, conferențiar și de profesor universitar.
Viorel NEGRU a fost în intervalul 2005 -2010, 2012 -2022 membru CNATDCU - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.
Viorel NEGRU m-a dezamăgit că în lunga, chiar foarte lunga perioadă în care a lucrat la CNATDCU nu s-a remarcat prin lupta vizibilă în mass-media pentru combaterea plagiatelor din tezele de doctorat. Să nu uită, că în 2005 -2020 nenumărați șmecheri din politică și din business au fost certificați ca doctori de CNATDCU ca mai apoi să li se retragă titlul de doctor fiind dovediți plagiatori ordinari.
Viorel NEGRU m-a dezamăgit că nu a luptat ca responsabilitatea să fie 100% la conducătorul științific, 80% la școala doctorală și CNATDCU să aibă și el acolo un 30% și toți să plătească pentru tezele plagiate descoperite, adică să fie sancționați cu excluderea din structurile respective. Chesia aceasta bălăcită, moșmondită și cocoloșită se vede că nu duce la nimic.

(11 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Corneliu BĂLAN

Corneliu BĂLAN este un bărbat de 66 de ani.

Corneliu BĂLAN este profesor universitar.

Corneliu BĂLAN este membru CNATDCU - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.

Corneliu BĂLAN este absolvent al Institutului Politehnic din bucurești, promoția 1981.

Corneliu BĂLAN este inginer.

Corneliu BĂLAN este doctor în științe inginerești din anul 1991 cu o teză susținută la o universitate din Germania, la Darmstadt, care nu figurează printre cele 2.000 de universități ale lumii clasificate, ștut fiind faptul că Universitatea Politehnica București figurează pe poziția 1201+.

Corneliu BĂLAN a publicat din 1980 și până în prezent numeroase articole în reviste de specialitate.

Corneliu BĂLAN a desfășurat activitate de cercetare științifică în laboratoarele unor mari universități ale lumii, așa cum rezultă din CV-ul său semnat la 10 ianuarie 2020.

Corneliu BĂLAN m-a dezamăgit crunt că de la experiența sa și de la anvergura sa, nu am văzut o atitudine tranșantă în legătură cu plagiatorii de la tezele de doctorat, mai ales că el spune că este membru CNADTCU încă din 2010, deci e acolo de 12 ani. Este adevărat că el este la o altă secțiune, dar totuși, nu trăiește pe sub pământ să nu știe despre plagiatorii nerușinați care proveneau de la o altă zonă, căci nu erau doi sau trei, ci erau cu grămada, adică la un nivel scandalos.

Corneliu BĂLAN m-a dezamăgit că nu a propus ceva proceduri în cei 12 ani care să limiteze dacă nu să excludă plagiatul din tezele de doctorat. Aici nu este vorba că X nu a votat acordarea titlului de doctor pentru un porc plagiator de teză de doctorat, ci de tot CNATDCU căci președintele a semnat nu ca nea Gheorghe de la împins vagoane, ci ca președinte al întreg CNATDCU, deci l-a inclus acolo și pe profesorul Corneliu BĂLAN, ca membru al CNATDCU.

(11 octombrie 2022)

x

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Anca Dana BUZOIANU

 Anca Dana BUZOIANU este acum o femeie de 59 de ani.
Anca Dana BUZOIANU este absolventă a Institutului de Medicină şi Farmacie Cluj. Facultatea de Medicină, sec ia Pediatrie, promoția 1988.
Anca Dana BUZOIANU este doctor în științe medicale din anul 2001 la 38 de ani.
Anca Dana BUZOIANU a fost asistent universitar în intervalul 1994 - 1999.
Anca Dana BUZOIANU a fost lector universitar în intervalul 1999 - 2003.
Anca Dana BUZOIANU a fost conferențiar universitar în intervalul 2003 - 2006.
Anca Dana BUZOIANU este profesor universitar din anul 2006 la 43 de ani
Anca Dana BUZOIANU este conducător de doctorat din anul 2006.
Anca Dana BUZOIANU este rector al Universității de Medicină i Farmacie ”Iuliu Ha ieganu”, Cluj-Napoca.
Ca să ajungă aici, Anca Dana BUZOIANU a muncit foarte mult, a făcut cercetare științifică și a depus o intensă activitate practică de spital, iar lucrările științifice publicate de ea fie ca singur autor, fie în colaborare, așa cum rezultă din lista de lucrări care circulă pe Internet, arată că acest om a trudit din greu până a ajuns aici, adică la aprecierea celor din lumea științifică dar și a colegilor ei, căci nu s-a ales singură rector, ci prin votul membrilor senatului universității.
Anca Dana BUZOIANU este membră a CNATDCU - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare din anul 2020.
Anca Dana BUZOIANU m-a dezamăgit că nu am citit pe Internet nimic despre o luare de poziție a ei în legătură cu combaterea plagiatului din tezele de doctorat.
Anca Dana BUZOIANU m-a dezamăgit că nu am auzit la Tv nimic despre vreo propunere a ei pentru perfecționarea mecanismelor de preîntâmpinare a plagiatelor din tezele de doctorat.
Anca Dana BUZOIANU m-a dezamăgit că nu am văzut o listă de semnături a profesorilor conducători de doctorate prin care aceștia să ceară apăsat ca responsabilitatea pentru plagiat să fie atât a doctorandului, cât și a conducătorului de doctorat, dar mai ales a unității de doctorat din universitate, căci ea dă tonul, ea generează climatul absurd care face ca plagiatul să fie un sport în acea universitate.

Anca Dana BUZOIANU m-a dezamăgit că un om cu calități de excepție și cu poziție foarte solidă în domeniul ei, nu apasă pe pedala luptei împotriva plagiatului la teze de doctorat, propunând idei originale care să stopeze această maladie, căci ea știe secretele cercetărilor originale pentru tinerii oameni de știință.
(11 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Cristian OARĂ

Cristian OARĂ este un bărbat de 54 de ani.
Cristian OARĂ este membru Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare - CNATDCU în mandatul 2020 - 2024. 
Cristian OARĂ este absolvent al facultății de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnica București, promoția 1992.
Cristian OARĂ este doctor inginer în automatică și calculatoare din anul 1995.
Cristian OARĂ a fost asistent universitar, șef de lucrări, conferențiar universitar în intervalul 1992 - 2004.
Cristian OARĂ a devenit profesor universitar în anul 2004 la 36 de ani.
Cristian OARĂ a devenit conducător de doctorat la 41 de ani.
Cristian OARĂ este autor a nenumărate lucrări științifice originale, publicate în edituri și în reviste de mare prestigiu.
Cristian OARĂ m-a dezamăgit că în calitatea sa de membru al consiliului general al CNTDCU în cei aproape doi ani care au trecut de când este membru, nu a avut ieșiri publice din care să văd că are o atitudine combativă față de plagiatorii de la tezele de doctorat.
Cristian OARĂ m-a dezamăgit că nu a avut propuneri concrete, făcute publice în mass-media din care să se vadă că el depune eforturi pentru a preîntâmpina apariția cazurilor de plagiat din tezele de doctorat.
Cristian OARĂ m-a dezamăgit că nu a avut o atitudine publică în legătură cu punerea de teze de doctorat ale unor hoți-plagiatori, la secret, căci se știe că știința are secrete, dar din momentul în care secretele științifice au fost descoperite, devin bun al omenirii....

(10 octombrie 2022)

Mediocrii care vor să pară ceea ce nu sunt

Teoria mea este simplă. Toți ne naștem geniali, dar geniul fiecăruia este canalizat numai într-o singură direcție. Dacă din întâmplare acea direcție se suprapune cu ceea ce societatea ne îndeamnă să facem, ne vom manifesta ca geniali. Dacă însă, ceea ce vrea familia sau societatea să facem este altceva, noi nu vom fi geniali, ci vom fi foarte buni, dacă ceea ce era hărăzit să facem nu este prea departe de ceea ce dacă făceam eram geniali. Dacă, ceea ce facem este foarte departe de ceea ce eram hărăziți să facem ca genii, vom fi doar mediocrii sau foarte nepricepuți.
Gheorghe HAGI este fotbalistul genial pentru că lui i--a host hărăzit să fie fotbalist și fotbalist a fost.
Nadia COMĂNECI este gimnasta genială, pentru ei i-a fost hărăzit să fie gimnastă și gimnastă a fost.
Mihail EMINESCU a fost poetul de geniu, pentru că i-a fost hărăzit să fie poet și poet a fost.
Fiecare dintre noi, dacă nu este genial în meseia lui se datorează doar faptului că ne-a fost hărăzit să fim ceva și noi am devenit altceva, pentru că părinții noștri au vrut sau noi am vrut sau societatea ne-a impus să fim, deși locul și rostul nostru era hărăzit să fie cu totul altul.

Ne întrebăm de ce au apărut atât de multe teze de doctorat plagiate și de ce sunt atât de mulți impostori care se dau drept ceea ce nu sunt. Aici toată vina o poartă societatea care este strâmbă. Societatea românească exagerează în a aprecia oamenii după diplome și după titlurile academice și nu după:

- caracter,

- ceea ce știu să facă,

- proiectele de succes la care au lucrat.

Un om care avea hărăzit să fie un tâmplar de geniu, a fost împins de societate să mimeze absolvirea a două facultăți, să se închipuie autor de cărți nescrise și să creadă că i se cuvine un post de ministru. Dacă societatea ar fi una dreaptă, cu o scară a valorilor reală, cu siguranță, numărul celor care se îndreaptă spre direcții total diferite direcției ce i-a fost hărăzită pentru a fi genial. Doar datorită acestei situații nenorocite numărul mediocrilor este alarmant de mare. Un om căruia i-a fost hărăzit să fie olar de geniu devine datorită societății strâmbe, general cu patru stele submediocru, dar reevaluat, care truchează poza ca să arate lumii că a dat mâna cu un. președinte de stat, mimează conducerea de doctorate și mai face și alte grozăvii.

Un bețiv, căruia îi era hărăzit să fie un vidanjor de geniu, societatea, în nimicnicia ei, l-a împins atât de sus încât amețit de înălțime s-a dedat numai la lucruri mizerabile, făurirea statului mafiot fiind unul dintre ele.

(29 martie 2022)

Despre doctorate si contestarea lor

Observ sarguinta cu care sunt contestate doctoratele azi. Dar sunt contestate in mod neprofesionist. Un chimist il da in gat pe un jurist. Niste insi se iau de un barosan cu uniforma. Si tot asa. Dar sa luam lucrurile altfel, din interior.

1. Tanarul sau mai putin tanarul care doreste sa devina doctor isi cauta un conducator.

2. Daca isi gaseste conducatorul acesta trebuie sa fie de acord.

3. Tanarul sau mai putin tanarul se prezinta in fata unei comisii de admitere unde delireaza diverse despre ceea ce ar vrea sa faca in stagiul doctoral.

4. Daca este admis, in stagiul doctoral, doctorandul, ca asa se numeste fostul tanar sau mai putin tanar, face cercetare sau ar trebui sa faca, vai de viata lui.

5. Doctorandul trebuie sa publice sau publica sau nu publica articole, dar oricum isi prezinta rezultatele muncii lui in fata unei comisii sau in fata unor chelnari.

6. Dupa incheierea studiilor doctorale, doctorandul are o teza originala de cel putin 150 de pagini sau se presupune ca.

7. Teza se depune la biblioteca si oricine are dreptul s-o citeasca.

8. O comisie citeste teza si face referate.

9. Se pune un afis cu cel putin 10 zile in care este anuntate locul si data sustinerii.

10. In ziua sustinerii publice exista un ritual: insul isi prezinta teza, comisia citeste referatul.

11. Comisia este intrebata daca doreste sa poarte un dialog cu autorul tezei? Cei cinci membri ai comisiei pun intrebari si discuta cu autorul.

12. Presedintele intreaba auditoriul daca doreste sa puna intrebari si daca doreste sa discute despre teza.

AICI E AICI!

Ma intreb stupefiat, cum toti indivizii care dupa ani si ani pun la zid pentru plagiat pe un tip care a obtinut titlul de doctor, au tacut ca mortu-n papusoi cand respectivul a sustinut teza in sedinta publica?

Exista VANATORII DE RECOMPENSE si tot asa ar trebui sa existe VANATORII DE PLAGIATE. Deci, un astfel de vanator:

- isi face o lista cu locurile unde se sustin teze de doctorat

- merge in biblioteci si fara prea mult efort verifica

- se prezinta in sala und se sustine teza

- pune cateva intrebari si daca are dreptate, blocheaza acordarea titlului.

PS: prea credinciosilor, stiati ca mortii se dezgoapa o data la sapte ani? daca da, lasati-i sa-si doarma somnul de veci in liniste si inchinati-va!

(19 martie 2019)

Gândirea segmentată

Am observat la multă lume un mod bizar de a concepe o lucrare. Totul pornește de la întrebări precum:

- câte pagini trebuie să aibă articolul?

- când trebuie să fie gata articolul?

- articol cu singur autor este bun?

- câte titluri bibliografice terbuie să includă?

O astfel de abordare îmi crează senzația de statuie vândută la kilogram, de tablou vândut la metru pătrat și la carte vândută la număr de pagini.

A privi actul de creație ca un proces de producție oarecare mi se pare puțin nefiresc, exagerat, neproductiv, neserios, superficial și inabil. În opinia mea un articol:

- se realizează în cadrul unei echipe;

- presupune parcurgerea unor etape obligatorii;

- are o structură cu o abordare graduală;

- are citări ce impun dimensiunea bibliografiei;

- original presupune 99% transpirație și 1% inspirație;

- are la bază dezbateri profunde și verificări exigente;

- generează garanția că există cititori care îl utilizează efectiv;

- necesită cu mult mai mult timp pentru realizare decât se crede.

Gândirea segmentată presupune construirea unui text din colaje involuntar reproduse. Cei care s-au fosrmat exclusiv prin sistemul de memorare, au înclinația de a folosi fragmente din textele memorate, care prin alipire duc la o construcție oarecare, fără legătură logică de la un paragraf la celălalt. Dă senzația unei gândiri segmentate, unde apar fracturi dintre texte. Este asemeni unui om care a învățat 200 de poeme despre iubire și când este pus să scrie el o poezie despre iubire, deși el nu a făcut niciodată altceva decât să recite din cele 200 de poeme, acum va prelua bucîți din poemele memorate, le va potrivi și va obține un ceva, pe care îl va intitula poem de iubire. În realitate, acela este doar un produs amalgam, unde apar versuri care nu au o legătură puternică între ele. Cineva care știe pe dinafară cele 200 de poeme, ca avea capacitatea de a trage linie de demarcație dintre versurile vecine ce aparțin unor poeme diferite.

Am văzut doctoranzi care scriu articole în acest fel. Am avut senzația că un articol despre creșterea florii soarelui, are 10 rânduri despre plantațiile de palmieri, are vreo 30 de rânduri despre cursele de formula 1, mai are 30 de rânduri despre cenușa de furnal și tot așa, încheindu-se apoteotic cu culegerea pălăriilor de floarea soarelui pentru a face ulei de floarea soarelui și pentru a face pungulițe cu semințe care se sparg în dinți la meciuri sau în mașina 133, de către anumiți călători fără bilet.

(20 iulie 2017)

Emiliei ŞERCAN nu i se potrivește o poveste medievală

Să mă explic de ce Emiliei ŞERCAN nu i se potrivește o poveste medievală. Povestea medievală zicea că era un tânăr care zisese ceva foarte urât despre femeile dintr-un sat. Acestea revoltate s-au dus la judecător și s-au plâns. Judecătorul a cugetat și într-un final l-a pedepsit pe tânăr cu lapidarea. În ziua stabilită, tânărul a fost adus în piață și băgat într-o groapă să fie lovit de femeile jignite la greu de el. Judecătorul i-a zis tânărului că are dreptul să-și exprime o ultimă dorință. Tânărul a cerut ca prima piatră să fie aruncată asupra lui de cea mai proastă dintre femeile jignite și revoltate. Bineînțeles că niciuna n-a făcut gestul și așa a rămas tânărul în viață,
În zilele noastre, o presupusă plagiatoare jignit  pe nenumărați alți plagiatori dovediți, doctori în felul lor. Aceștia au mers la judecător. Judecătorul a găsit-o vinovată pe presupusa plagiatoare, acuzând-o rău de tot și ca pedeapsă a primit să fie ocărâtă de plagiatorii dovediți. În ziua stabilită presupusa plagiatoare a fost adusă în piață și aruncată-ntr-o groapă unde plagiatorii dovediți să-i arunce în față ocările de care aceștia erau în stare, din moment ce soluții originale nu dăduseră în tezele lor de hăle doctorate. Judecătorul i-a zis ca plagiatoarea presupusă să-și spună ultima dorință. Aceasta a zis că vrea ca  primul care aruncă cu ocările să fie cel mai plagiator dintre plagiatori. Și ca prin minune, toți plagiatorii dovediți i-au aruncat ca la un semn presupusei plagiatoare, numai și numai grele ocări, de n-a mai scăpat săraca neterfelită.

(29 mai 2017)

Nefericitul verb A PUTEA

În opinia mea, verbul a putea are următoarea seminificație:

- o persoană ia cunoștință de executarea unei anumite activități în condiții  foarte bune;

- persoana evaluează dacă are are capacitatea și resursele de a face acest lucru cu succes ori de câte 

  ori vrea;

- opțiunea de a face sau de a nu face acea activitate îi stă laîndemână integral;

- elementul de ambiguitate, de subiectivism nu are ce căuta în luarea deciziei de executare.

În realitate, pentru a evita responsabilizarea persoanelor și pentru a introduce elemente subiective și discreționare, interpretabile și pentru a-i tortura pe mulți dintre subordonați sau petenți, textele abundă prin verbul a putea, care are cu totul alte semnificații decât cele normale și logice.

Atunci când nu se specifică cu claritate condițiile în care există obligativitatea de a se da un anumit răspuns, o anumită soluție, este de la sine înțeles că se lasă la voia și discreția decidentului să se dea soluția, funcție de cu totul alte elemente decât legea sau regulamentele, făcându-se pârtie corupției endemice.

Nu este normal să se spună că un program de calculator că poate aduna două numere, când el este scris exact pentru a face acest lucru. Nu este normal să se spună că un utilizator poate opta pentru una din Ț opțiuni, ci respectivul are la dispoziție să aleagă una din Ț opțiuni. În cele Ț opțiuni este inclusă chiar și să se meargă mai departe, fără a alege ceva.

Când trebuie obținută o autorizație nu trebuie avize, ci certificări date de persoane calificate. Certificatul se dă numai  dacă  sunt îndeplinite condiții. Chestia cu avizul favorabil este o miserie, o porcărie și carea sigură de a genera corupție la toate nivelurile. Cine are toate certificatele, primește autorizația. Punct. Cine nu are, nu primește. Nu există stadii intermediare. Așa cum nu se spune că nu prea avem bilet de călătorie, așa cum un violator nu are cum să spună că a violat doar un pic sau un criminal că a omorât parțial, tot așa și cu autorizația: ori se acordă și se merge mai departe, ori nu se acordă și stop. De aceea se întâmplă tot felul de nenorociri, că se merge cu jumătăți de măsură. Verbul a putea are o contribuție groaznică prin utilizare fără cap. În textele mele și în tezele doctoranzilor mei, verbul a putea era prohibit. Bărbații adevărați nu-l folosesc. Numai fricoșii folosesc acest verb pentru a se înfășura în tot felul de măsuri de precauție. Ce bine ar fi dacă legile n-ar mai conține în textele lor acest verb! Ce bine ar fi dacă nici contractele nu l-ar conține. Cât de frumoasă ar fi viața noastră fără verbul a putea!

(19 aprilie 2017)

CSIE'50 - Manea MĂNESCU, conducător de doctorate

Fără să greșesc în vreun fel, Manea MĂNESCU era unul dintre conducătorii de doctorate la care șe aștepta la coadă, pentru că era foarte solicitat, mai ales pentru poziția sa politică. El a condus doctoratele unor persoane după cum urmează:

• Marinache Vasilescu: Cercetarea selectiva a bugetelor de familie (1970)
• Tiganescu, Ioan Eugen: Folosirea metodei balantei legaturilor dintre ramuri in analiza statistico-economică (1972)
• Ion Românu: Calculul economic al eficientei investitiilor (1974)
• Traian Mitran: Calculul eficientei economice a introducerii progresului tehnic in industria electrotehnica(1974)
• Valeriu Pescaru: Contributii la modernizarea sistemului informational in activitatea de prelucrare a titeiului in R.S. Romania (1975)
• Vasile Ionescu: Modele si tehnici de optimizare a amestecurilor de produse petroliere (1980)
• Gheorghe Oprescu: Modelarea cibernetica a mecanismului economico-financiar la nivel de intreprindere  (1988)
• Tudor Baron: Modelarea fenomenelor si proceselor tehnico-economice (1970).

Cu siguranță au mai fost și alți doctoranzi coordonați de profesorul și academicianul Manea MĂNESCU. După Revoșuție au zis unii că după retragerea titului de academician problemele titlurilor de doctor acordate se pune un pic altfel, căci coordonatorul științific, el însuși,  nu ar fi avut titlul de doctor. Cum aici se petrec tot felul de chestii paranormale nu mai trebuie să mire nimic pe nimeni. Ideia de bază este că Manea MĂNESCU a făcut ceea ce unii în 10 vieți n-ar fi în stare să facă. Sunt tare curios dacă în 2017 se va face ceea ce în 2015 nu s-a făcut în legătură cu acest titan al ciberneticii și informaticii economice,

(21 noiembrie 2016)

PhD: doctorate în culturism

În vâltoarea în care se află stagiile doctorale datorită întâmplărilor nefericite produse în ultimul timp, m-au îndreptat spre reflecția dacă și în culturism se face cercetare și cam care este statusul cu acest domeniu pentru a vedea soluții originale în zona PhD.

Nu este un domeniu imposibil de abordat pentru că nu necesită investiții insuportabil de efectuat pentru a cumpăra software, echipamente și mai ales pentru a realiza analize, testări, experimente și a implementa tehnici și metode moderne sau pentru a studia corelații dintre diferiți factori.

Acum câțiva ani, mai precis în 2011, un doctorand de-al meu, pentru a verifica niște aspecte legate de securitatea informatică a proiectat o aplicație unde culturiștii care își deschideau cont, descriau caracteristici biometrice și tipuri de antrenamente, obțineau combinații de produse care să le ofere aportul de calorii optim. A existat posibilitatea de a fi înregistrate diferite stări ale aplicației și de a studia probabilități de producere de evenimente în timpul interacțiunii sportiv-aplicație. Deci, am observat că domeniul este foarte ofertant pentru cei ce doresc să facă cercetări întrucât:

• există sportivi care dezvoltă antrenamente personalizate;
• se culeg date necesare stabilirii unei evoluții optime;
• cercetările conduc la noi structuri de exerciții;

producția de suplimente se bazează pe efectele la sportivi;

• abordarea interdisciplinară aduce progrese notabile în domeniu.

Făcând abstracție de ce se întâmplă în zonele sensibile pe care se bate monedă acum în media, am căutat să văd dacă există deja teze de doctorat de culturism la noi și am găsit:

• Văidăhăzan Remus Cristian - Relațiile de influență dintre parametrii efortului și dinamica frecvenței cardiace în antrenamentul cu greutăți din fitnessul pentru toţi, teză de doctorat susținută UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA, FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ŞI SPORT ȘCOALA DOCTORALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ŞI SPORT, 2015. 
• Herlo Julien Narcis - INFORMATIZAREA SĂLILOR DE CULTURISM-FITNESS CU APLICAŢIA eFIT, Universitatea din Piteşti, FEFS, Piteşti, 2012. 
• ŢĂPURIN DUMITRU - Pregătirea studenţilor de la facultăţile de educaţie fizică şi sport pentru activitatea didactică în cadrul cursului de culturism. Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport al Republicii Moldova. 2004 
• DUMITRESCU REMUS - Studiu privind efectele practicării bodybuilding-ului în definirea personalităţii şi profilului morfofuncţional şi motric al absolventului de învăţământ superior, teză susținută la ANFS în 2007 
• CIOMAG RELA-VALENTINA - Optimizarea dezvoltării estetici corporale şi a proceselor psihice aferente în cadrul lecţiilor de gimnastică aerobică şi fitness din învăţământul universitar de neprofil, Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, 2011. 

Consider că mulți dintre culturiștii noștri de frunte dețin foarte multe detalii și au foarte multe date legate de perfecționarea metodelor lor de antrenament care să le permită derularea de cercetări originale, concretizate prin soluții originale și verificate, pe care să le includă în teze de doctorat valoroase. E numai o chestiune de timp și de trecere la un alt nivel al preocupărilor, care să îmbine activitatea practică de la sala de forță, cu documentarea, cu sistematizarea și cu scrisul fie pe foaia de hârtie, fie la calculator pur și simplu. Așa cum marile gimnaste au făcut doctorate în ramura de sport în care au strălucit, culturiștii valoroși trebuie să se îndrepte și spre acestă latură pentru a contribui cu experiența dar și cu teoria la dezvoltarea domeniului acesta atât de complex.

(7 octombrie 2016)

Doctorate în discuții aiuritoare

Despre doctorate se poartă acum niște discuții absolut contraproductive. Se vorbește de condiții de elaborare a tezelor de dinainte de 2000 și condiții diferite de după 2000. Lucrurile sunt foarte simple. Și înainte și după anul 2000 tezele de doctorat era obligatoriu să:

• aibă un nivel științitic ridicat:
• să conțină soluții originale;
• soluțiile să aibă un nivel de generalizare corespunzător;
• soluțiile să fie validate pe cale experimentală:
• teza să aibă la bază o documentare serioasă;
• autorul să facă dovada că știe domeniul despre care a scris în teză.

Oricare dintre referenți își încheie referatul printr-o frază care sună cam așa: având în vedere documentarea solidă de care a dat dovadă autorul, nivelul științific ridicat al tratării, existența a unui număr însemnat de soluții teoretice originale incluse, claritatea expunerii, respectarea cerințelor deontologice impuse derulării unei activități de cercetare științifică, îmi exprim acordul să se acorde titlul de doctor în științe, domeniul XXX, domnului YYY, autorul tezei de doctorat intitulată ZZZ. Referatul este datat și semnat. Titlul de doctor nu și-l acordă fiecare doctorand când vrea și cum îl taie capul. El are un conducător științific, este o comisie care face referate, este un Consiliu profesoral, un Senat universitar, dar există și o comisie la MEC, iar ministrul semnează. Deci nu există un singur vinovat, doctorandul, ci e și el dar sunt și toți ceilalți care l-au girat, adică și mai grav, i-au fost complici.

Deci, dintotdeauna o teză trebuia să respecte aceleași cerințe și înainte de anul 2000 și după acest an. Rezultă cu claritate că nici atunci și nici acum nu se respectă norme care au existat dintotdeauna în activitatea de elaborare a unei teze de doctorat. Că s-a trecut la o interpretare dâmbovițeană a lucrurilor este cu totul altceva. Acum că există peoduse online cu care se analizează similitudini cu ceea ce există în mediul virtual, este numai o cale de a se gestiona și bara furtul intelectual. Calitatea unei teze o dă doctorandul sun îndrumarea conducătorului științific. Punct.

(01 august 2016)

Un anunț la modă: fac lucrări de licență, diserație, doctorat și etc....

Prin closete, pe pereți sunt afișe cu textele de mai jos.

Fac lucrări de licență.

Fac lucrări de disertație.

Fac lucrări de doctorat.

Unii sunt destul de obraznici și pun astfel de afișe:

• pe stâlpi;
• la aviziere pe geamuri la facultăți;
• pe pereti exteriori la universități;
• în stații de metrou;
• pe aprbrize în parcări la universități;
• în cafenelele de lângă universități;
• peste tot pe  unde trec studenți.

În opinia mea, acesastă industrie de falsuri are la bază un fundament șubred pentru că:

• niciun specialist autentic nu-și câștigă existența din așa ceva;
• raportul calitate preț este în detrimentul calității;
• cine este în stare să facă pe bandă rulanta așa ceva nu are caracter;
• sunt dezvoltate astfel de abordări pentru disperați;
• este dezvoltată aceasta escrocherie pentru că nu există reclamații;
• o astfel de industrie nu presupune nici tehnologii și nici investiții;
• se mizează pe procese de personalizare a unor lucrări de serie;
• fiind asemenea comerțului cu droguri este foarte greu de combătut.

Singura modalitate de a combate acest flagel este de a derula un examen foarte amănunțit din care comisia să se convingă că cel care prezintă lucrarea este însuși autorul sau însăși autoarea și nu doar niște recitatori. 

Înainte de a se produce o astfel de abordare, un conducător științific serios urmărește ritmic stadiile de elaborare a lucrării și face ca procesul de generare automată a unei lucrări să piardă caracterul de reproductibilitate și în condiții de eficiență scăzută sau chiar de ineficiență industria dispare de la sine. 

dacă cineva are interesul să ia lucrările de licență coordonate orinde pentru conducătorii științifici care au avut anual peste 30 de astfel de lucrări și analiza să fie extinsă pentru mai mulți ani, va avea revelația să vadă:

• de la an la an lucrări cu același titlu;
• lucrări foarte asemănatoare;
• aplicații dintr-un același domeniu;
• structuri cu nivel de similitudine nepermis de mare;
• liste bibliografice cu greșeli identice;
• domenii care nu au nicio legătură cu preocupările coordonatorului.

Orice fenomen se dezvoltă pe slăbiciunile mediului înconjurător. la 20 de lucrări coordonate, normate numai cu 10 ore pe lucrare, este puțin probabil că monitorizarea este 100%, ceea ce determină:

• lucru  independent al studentului;
• număr restrâns de întâlniri pentru consultații;
• absența unui grafic de elaborare;
• procesele de evaluare pe stadii sunt restrânse sau absente;
• apariția unei mari discrepanțe între ce se cere și ce oferă studentul la nivel de conținut;
• imposibilitatea de a testa aplicațiile la nivel de detaliu;
• absenșa unor iterații destinate creșetii calității lucrării;
• inexistența unui sistem ierarhizat de verificare pâna a ajunge la coordonator;
• incoerența procesului care determină elaborare de proiecte fără legătură cu finalul;
• neconcordanța dintre temele propuse de conducători și dorințele studenților.

Mă laud în gura mare, privind pe oricine în ochi direct și la subiect că:

• lucrările date studenților au fost stabilite de comun acord;
• planul fiecărei lucrări a diferit de la student la student;
• bibliografia am urmărit-o strict, dar și citirea ei;
• capitolele au fost citite de mine și corectiile le-am urmărit strict;
• aplicația din lucrare a fost 100% gestionată de mine;
• am exclus orice preluare de componente din alte surse;
• am căutat să dezvolt capacitatea de creație a autorilor.

Deci, rezultă că din punctul meu de vedere a face lucrări de licență, lucrări de disertație dar și teze de doctorat în regim industrial este o afacere eficintă dacă și numai dacă sistemul, adică facultatea, departamentul și profesorii își doresc acest lucru. Așa cum știu eu că stau lucrările în departamentul unde am lucrat, negăsind anunțuri prin closetele de la Cibernetică am ajuns la concluzia că practica nu este operațională datorită gradului de dificultate și modul în care profesorii din DICE gestionează lucrările.

Acum cu copy-paste, procesul de generare este extrem de lejer și tocmai de aceea toate părțile implicate din sistem trebuie să fie cu ochii în patru pentru a nu se produce acele derapaje care diminuează prestigiul specializărilor universitare. Dacă se vor aplica analizele de similitudine înainte de a se admite o lucrare în susținere publică, așa cum se face la tezele de doctorat, dacă nu se elimină reproductibilitatea, cel puțin va scădea exponențial.

(14 mai 2016)