Mircea DINESCU mai vrea premiul NOBEL pentru literatură?

Pentru a fi luat în considerare la acordarea premiului NOBEL pentru ceva, trebuie îndeplinite câteva cerințe din care enumer aici:
- să ai operă valabilă,
- să fii cunoscut peste hotare,
- să te propună statul din care provii.
Dacă în cazul poetului Mircea DINESCU primele două cerințe sunt îndeplinite integral și fără discuții, chestia cu propunerea de către statul român este o mare problemă, mai ales după ce am văzut zisele lui Mircea DINESCU în compania moderatorului Ionuț CRISTACHE, exact la adresa celor care ar trebui să facă propunerea și să mai scrie și frumos despre poet. Nu prea cred că se va produce acest miracol, pentru că deși politicienii vorbesc despre înghițitul broaștelor râioase, ei nu uită și nici nu iartă, iar modul de a refuza la un politician este atât de elegant încât nici nu-ți dai seama când te-a trosnit cu ghioaga în cap, prin refuzul său, frumos ambalat.


(01 ianuarie 2023)

Clanul CURIE

Ieri 15 noiembrie 2021 am făcut o vizită unui coleg carte locuiește pe o stradă din București având numele Joliot CURIE și mi s-a aprins beculețul că există mulți CURIE celebri și ar fi interesant dacă în București toți din familie au câte o stradă. 
Pierre CURIE este fizicianul care a primit premiul NOBEL pentru fizică în anul 1903.
Marie SKLODOWSKA CURIE a primit premiul NOBEL pentru fizică în anul 1903 și pentru chimie în anul 1911. În București există Spitalul de copii BUDIMEX numit Marie CURIE, fiind construit cu ajutorul statului polonez.
Jean Frédéric JOLIOT-CURIE a primit premiul Nobel pentru chimie în 1935. În București există o stradă care-i poartă numele.
Irène JOLIOT-CURIE a primit premiul NOBEL pentru chimie în 1935. Ea a fost fiica lui Pierre CURIE și a lui Marie SKLODOWSKA CURIE.

Jean Frédéric JOLIOT-CURIE a fost ginerele lui Pierre CURIE și a lui Marie SKLODOWSKA CURIE căci s-a căsătorit cu fiica lor Irène.

Trebuie să remarc aici faptul că toți cei din familia CURIE au făcut știință și ca orice părinți grijulii Pierre și Marie s-au ocupat de fiica lor, așa cum le stă bine oricăror părinți și au îndrumat-o să facă ceea ce știau ei cel mai bine, mai ales că mititica avea 6 anișori când iluștrii săi părinți primeau premiul NOBEL pentru fizică. 

Irène a rămas orfană de tată la vârsta de 9 anișori și a fost crescută de Marie.  Irène s-a căsătorit la 29 de ani cu  Jean Frédéric, ca la vârsta de 38 de ani ea să primească premiul NOBEL în chimie împreună cu bărbatu-său care avea 35 de ani.

Pierre CURIE a trăit 46 de ani.

Marie SKLODOWSKA CURIE  a trăit 66 de ani.

Irène JOLIOT-CURIE a trăit 58 de ani.

Jean Frédéric JOLIOT-CURIE a trăit 58 de ani.

Sunt 4 inși cu 5 premii NOBEL.

Și la noi în ziua de azi vedem cum avocați, medici, dar și artiști doresc să creeze adevărate dinastii. Dacă la medici și la avocați mai înțeleg, la artiști se știe că doar în proporție de 0,001% talentul se transmite la generația următoare, deci riscul de a-și face progeniturile ratangii acolo este foarte mare.

(16 noiembrie 2021)

Doamnele Adriana BAHMUȚANU, Oana LOVIN si Codruta CERVA contestă, contestă, contestă

Îmi răsună și acum în minte vorbele lui Elie WIESEL când a vizitat România și a văzut că oamenii nu recunoșteau clar că la noi au avut loc atrocități în timpul celui de al II-lea Război Mondial. El a zis ceva de felul ați ucis, ați ucis, adresându-se unor indivizi îndărătnici de pe meleagurile noastre cele mioritice. Când le văd pe doamnele Adriana BAHMUȚANU, Oana LOVIN si Codruta CERVA cum protestează mă duce gândul către Elie WIESEL, laureatul premiului NOBEL pentru pace pe anul 1986. Doamnele în cauză au mesajele lor legate de purtatul măștii, de vaccinare și de respectarea drepturilor omului.

Eu am un mare defect, pe care mi-l reproșez în fiecare clipă, dar de care nu m-am dezbărat că nu sunt în stare. Eu nu uit și nici nu am capacitatea să separ lucrurile. De aceea, ori de câte ori apare Adriana BAHMUȚANU am în memorie scandalurile dintre ea și Silviu PRIGOANĂ care au ținut emisiunile televiziunilor mult timp. Oana LOVIN si Codruta CERVA apar destul de des la televizor, au un debit verbal extraordinar, dar de la o dată la alta au același mesaj, caeeași tonalitate, cam aceleași cuvinte și sunt situații în care nu se coordonează bine, încât crează senzația că doresc doar să se vadă pe micul ecran.

Cred că dacă ar avea un manager de imagine care să le dozeze aparițiile și să le structureze mesajele, ar fi cu mult mai eficient demersul lor. Elie WIESEL a fost extrem de convingător pentru că venea cu:

- un trecut,

- operă,

- atitudine,

- rezultate.

Cine se prezintă numai și numai prin vorbe, trebuie să muncească enorm pentru a deveni credibil și pentru a se face ascultat.

(13 martie 2021)

Ioan MORARU, singurul laurreat al premiului NOBEL din România

Sunt mai multe personalități care s-au născut în România și au obținut premiul NOBEL. Astel, George Emil PALADE a luat premiul NOBEL în medicină  pentru USA, Elie WIESSEL a luat premiul NOBEL al păcii pentru USA, iar Herta MULLER a luat premiul NOBEL în literatură pentru Germania. Singurul român din România, care a trăit și a muncit aici și care în toată istoria acordării acestui premiu, care a luat premiul NOBEL a obținut acest premiu pân acum este Ioan MORARU. Lui i s-a acordat premiul NOBEL pentru pace în 1985 pentru activitatea depusă împreună cu Mihail KUZIN și Bernard LOWN pentru întreaga lor activitate depusă în cadrul Organizației Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear. Cei trei savanți și luptători pentru pace au împărțit laurii acestei mari recunoașteri prin premiul NOBEL a întregii lor activități.

Este foarte important de știut, căci lumea trebuie să înțeleagă că și România a dat un laureat al premiului NOBEL, un om născut aici, care a trăit aici, a creat aici, a luptat aici pentru idealurile sale și a murit aici, ca oricare alt român, dintre milioanele de români, care alcătuiesc acest popor.

(18 iunie 2018)

Cetateni nascuti in Romania care au premiul NOBEL

Sa fie clar! Noi nu avem niciun român nascut, crescut, care s-a dezvoltat si a lucrat numai aici in Romania care sa fi primit premiul NOBEL intr-un domeniu, asa cum au alte popoare.

Exista niste mari personalitati si aici enumăr pe:

• George Emil Palade
• Ioan Moraru
• Elie Wiesel
• Herta Müller
• Stefan W. Hell

care s-au nascut in Romania dar care au evoluat din punct de vedere al carierei in alte țări și de acolo au primit premiul NOBEL, fiind propuși de statele respective.

George Emil Palade este savantul care a primit premiul NOBEL în  Fiziologie si  Medicină, in anul 1974 împreună  cu Albert Claude şi Christian de Duve, pentru rezultatele remarcabile obtinute in cadrul Institutului Rockefeller, deci a lucrat in USA. Nu vreau să spun prea multe  că sora sa a întâmpinat opreliști din partea regimului comunist în a fi prezentă la festivitatea de decernare a premiului.

Ioan Moraru a primit premiul Nobel pentru  Pace în anul  1985, ca memnru al echipei  din organizatia Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear, alaturi de alți savanți printre care  sovieticul Mihail Kuzin si americanul Bernard Lown.

Elie Wiesel este laureat al premiului Nobel pentru pace în anul 1986. El a vizitat țara noastră și a fost foarte ferm într-o problemă extrem de sensibilă legată de istoria recentă a noastră unde va trebui să lucrăm mai mult și să trecem la reevaluări pe baza realităților, căci există încă supraviețuitori ai vremurilor tulburi.

Herta Müller a trăit la Timișoara, unde nu a fost scutită de niște momente de care acum sunt jenați cetățenii urbei când marea scriitoare laureată a premiului Nobel în anul 2009 pentru literatură ca cetășean german,  a revenit pe plaiurile natale și le-a reamintit oamenilor că n-au lăsat loc de bună ziua. Arta de a umili pe cei din jur a atins perfecțiunea pe meleagurile noastre.

Ștefan W. Hell este un fizician născut la Arad, care a lucrat Institutul Max Planck de Chimie Biofizică după  și a primit premiul Nobel în anul 2014 împreună cu  Eric Betzig și William E. Moerner pentru dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluție. În biografia sa scrie că școala elementară și ceva din cursurile liceale le-a urmat la noi, până în 1978 când a emigrat în RFG cu familia.

Există nenumărate legende  care explică de ce  nu există niciun român trăitor aici care să fi luat acest prestigios premiu. Unii amintesc de ceva similar cu cazanul cu zmoală din iad în care dacă cineva se ridică un pic, apar o sută care să-l tragă în jos prin denigrări la toate nivelurile, inclusiv la comitetul de decernare.

(16 iunie 2016)

Cercetarea științifică de pe la noi

Cercetarea științifică este un domeniu strategic de activitate pentru orice națiune. Cercetarea științifică este derulată de:

• oameni cu talent;
• oameni foarte bine pregătiși în domeniul lor;
• oameni care trebuie să aibă de finit un anumit context;
• oameni care cred în steaua lor;
• oameni curajoși;
• oameni viziionari.

Ca și în artă, în cercetarea științifică este absolut necesar să existe un cadru instituțional care să permită:

• dezvoltarea de proiecte;
• ierarhizarea valorilor;
• schimbul de idei;
• existența de școli și de lideri;
• existența unei competiții reale;
• generarea de probleme reale de rezolvat;
• finanțarea proiectelor de cercetare.

Cercetarea științifică nu este domeniul în care se supraviețuiște, ci este domeniul unde gândirea liberă, crează, dezvoltă, validează și implementează.

Am văzut în viața mea nenumărați cercetători științifici autentici, pe care i-am apreciat pentru că:

• aveau un nivel de documentare de excepție în domeniul lor;
• știau să deruleze un ciclu complet de cercetare științifică;
• lucrau excelent în cadrul echipelor din care făceau parte;
• erau de o modestie exemplară;
• comparau tot timpul ceea ce făceau cu ceea ce era deja făcut;
• cunoșteau com tot ce se lucrează în laboratoare;
• participau la conferințe și schimbau idei cu alții;
• excludeu abordările formale cu o exigență proverbială;
• ierarhizau propriile rezultate;
• construiau și nu acceptau pe demolatori.

A existat cercetare științifică înainte de comunism, dovadă fiind numele ilustre de savanți interbelici care au avut descoperiri recunoscute atât la noi cât și în lumea întreagă. 

Comunismul a adus cercetarea științifică de tip sovietic în care cercetătorii erau concentrați în mari institute de cercetare, devenind un fel de funcționari, activitatea lor era o activitate ca oricare alta de opt ore pe zi, cu program, cu condică, cu ierarhizări stricte, ca în orice întreprindere. Au existat și atunci rezultate notabile, mai ales în medicină, chimie și matematică.

Noua democrație nu s-a împăcat cu lipsa elementului concurențial de piață din cercetare și ușor-ușor institutele de cercetare s-au destrămat, cercetătorii valoroți plecând în mediul academic sau în străinătate. Ceilalți s-au dus spre producție, s-au privatizat sau au continuat să rămână în vechile locuri de muncă așteptând pensionarea. Mai sunt câteva institute de cercetare precum ICI, ICECHIM dar și unele de pe lângă Academia Română pentru literatură, matematică, arheologie sau alte domenii mai puțin frecventate de industrie.

În momentul de față, nefiind industrie și nici agricultură care să genereze probleme deosebite, adică să ceară soluții noi, nu există nici bani, nu există nici cercetare științifică foarte consistent finanțată. Bugetul de stat alocă sume infime, iar UE are condiții draconice pentru a finanța cercetarea. Nimeni nu vrea să se riște de nicio sămânță. 

Ceea ce este foarte clar, este faptul că nu s-a găsit încă modul de a gândi cercetarea și statutul cercetătorului, oricum altfel decât acela de a fi un banal funcționar public.

Goama după cantitate nu duce la performanță în cercetare. Dacă la noi a avea articole ISI este un scop, în America nici nu se știe ce este ISI, dar se știu adevăratele conferințe cu factor de respingere pe bune și se știu valorile autentice, care se cern prin rezultate obținute cu nădușeală, evaluate pe baza unor criterii stricte și validate de practica exigentă.

(16 iunie 2016)